FUMATUL - UN OBICEI SOCIAL ?
Pricipalul motiv pentru care exista peste 15 milioane de fosti fumatori īn Marea Britanie īncepānd din anii '60 este revolutia sociala la care asist& 919s1819j #259;m.
Da, stiu: sanatatea si apoi banii sunt principalele motive pentru care ar trebui sa vrem sa nu mai fumam, īnsa ele au existat dintotdeauna. Nu e nevoie ca teama de cancer sa ne spuna ca tigarile ne distrug viata. Corpul nostru este cel mai sofisticat obiect de pe planeta si orice fumator stie imediat, de la primul fum, ca tigara e oravitoare.
Singurul motiv pentru care fumam este presiunea sociala din partea prietenilor. Singurul « avantaj » real pe care l-a avut vreodata fumatul este acela de a fi fost considerat cāndva un obicei social perfect acceptabil.
Astazi este considerat de toata lumea, chiar si de fumatori, un obicei antisocial.
Īn alte vremuri, barbatul puternic fuma. Daca nu fumai, erai socotit un slabanog, asa ca ne straduiam cu totii, din rasputeri, sa devenim dependenti. Īn orice cārciuma sau bar, majoritatea barbatilor inspirau si expirau māndri fum de tigara. Deasupra plutea īn permanenta un nor de fum si tavanele lipsite de decoratie deveneau curānd galbene sau maronii.
Astazi atitudinea s-a schimbat radical. Barbatul puternic al zilelor noastre nu trebuie sa fumeze. Barbatul puternic al zilelor noastre nu e dependent de un drog.
Din cauza acestei revolutii sociale toti fumatorii de azi se gāndesc serios sa se lase. Fumatorii sunt īn general considerati astazi niste oameni slabi.
Tendinta cea mai semnificativa pe care am observat-o īn timpul scurs de la prima editie a acestei carti, din 1985, este accentul tot mai puternic pus pe aspectul antisocial al fumatului. Zilele īn care tigara era māndra emblema a femeii sofisticate sau a barbatului dur s-au dus pentru totdeauna. Toata lumea stie astazi ca singurul motiv pentru care cineva continua sa fumeze este ca n-a reusit sa se lase ori ca e prea īnfricosat ca sa īncerce. Fumatorul e pus zilnic la stālpul infamiei prin interdictiile de a fuma la birou si īn locuri publice sau prin atacurile fostilor fumatori « mai virtuosi decāt tine », astfel īncāt comportamentul lui se schimba. Am observat recent lucruri pe care nu le-am mai vazut de cānd eram copil - de pilda, fumatori scuturāndu-si scrumul īn palma sau īn buzunar pentru ca le este jena sa ceara o scrumiera.
Ma aflam acum cātiva ani īntr-un restaurant. Se facuse miezul noptii. Toata lumea terminase de māncat. La o ora cānd se aprind īn mod normal tigarile si trabucele, nimeni nu fuma. Plin de vanitate, mi-am spus: « A! Eforturile mele īncep sa aiba efect! » L-am īntrebat pe chelner: « V-ati transformat īntr-un restaurant pentru nefumatori? » Raspunsul a fost negativ. M-am gāndit: « Ciudat. stiu ca o multime de oameni se lasa de fumat, dar e imposibil sa nu fie nici un fumator aici. » Pāna la urma, īntr-un colt, cineva si-a aprins tigara - si parca a dat semnalul tuturor. Toti ceilalti fumatori statusera, pesemne, spunāndu-si: « Nu se poate sa fiu singurul care fumeaza! »
Multi fumatori, cānd manānca, nu mai fumeaza acum īntre feluri pentru ca prea se simt cu musca pe caciula. Multi nu numai ca se scuza fata de cei cu care stau la masa, dar se uita si īn jur, ca nu cumva sa primeasca admonestari din alta parte. Cum zi de zi tot mai multi fumatori parasesc corabia care se scufunda, cei ramasi sunt īngroziti ca vor fi cei din urma.
Ai grija sa nu te numeri printre ei!
|
