Fenomenul transmiterii genetice a tatuajelor

Fenomenul transmiterii genetice a tatuajelor

Pagina de Ligia Lazaioiu

Ancora din tatuajul tatalui i s-a transmis fiului nou-nascut

O alia intimplare. In urma cu doi-trei ani, de dala acesia in revistele rusesti, a aparui un comunicat despre un tînar marinar atlat în serviciul militar in termen care $i-a rugat prietenul, maestru in tatuaj, sa-i faca in spatele închelurii miinii un tatuaj cu cel mai tare subiect: o ancora si data efectuarii serviciului pe acel vas. în curind "purtatorul ancorei" a plecat acasa, s-a casatorii si dupa un timp a devenit un tata fericit. însa atunci cind sotia ti copiluf s-au întors de la maternitate, rudele au exclamat: leit taica-sau, pînâ ti ancora este ideniicâ, si se afla în acelasi loc... Chiar si data este aceeasi!

Validata de ziaristi, Roza Kulesova a fost infir­mata de cercetatori

si acum sâ ne amintim de Roza Kulesova din Rusia, un fenomen despre care au existat numeroase rel 13413h717n atari la sfîrsitul anilor '60. Aceasta femeie înca tînara avea capacitatea de a vedea tot spectrul de culori si chiar sa citeasca un text cu orice zona de pe pielea sa. La finele anilor '60, ea a sosit la Moscova, a fost plimbata prin redactii, unde si-a demonstrat capacitatile: legata la ochi cu un material dens, de culoare neagra, printr-un singur gest al mîinii ea citea nu numai un text tiparit, ci si orice fel de scrieri nec ite|e.

în sfirsit. a venit rindiil unei înalte comisii stiintifice. Roza s-a prezentat în fata comisiei: aceasta facea verificari folosind cîteva experimente sablon, pe care ea nu le-a putut executa. Atun­ci oamenii de stiinta au învinuit-o de sarlatanie, lucru care â si fost comunicat în paginile ziarelor. Concluziile comisiei au provocat o totala nedumerire în rindul unui numar mare de ziaristi, care fusesera martori ai fenomenului Roza. Umilita, Kulesova s-a întors acasâ, în Ural, si a cazut in anonimat. Nu este aici cazul sa analizam de ce, dispunînd de indiscutabile capacitati exceptionale, ea a cedat in fata înaltului aeropag stiintific. Ne-am amintit de ea deoarece este posibil ca fenomenul Roza Kulesova sa poata explica in vreun mod de ce copiii baronului englez si tînarului marinar rus au mostenit tatuajul parintilor lor.

Un zoolog canadian a descoperit ca

La tobele din piei de animale v nator si v nat-legile acustiteii nu functioneaza

Un vizitator, care a poposit pentru scurt timp in laboratorul cunoscutului zoolog canadian Thomas Aptons, s-ar fi mirat de prezenta în acest loc a unui numar extrem de mare de tobe...

Aceste tobe sînt acoperite cu pieile diferitelor ani­male sâlbatice.La fiecare toba, una din parti a fost rez­ervata animalelor de prada, iar cealalta prazii. Se gasesc aici tobe de urs si ren, de iepure si vulpe, de lup si de oaie, Acest lucru nu este întîmplâtor. Aptons bate în toba de lup si în ochii spectatorilor uimiti blana de oaie de pe cealalta parte plesneste cu zgomot. Zoo­logul explica: daca se bale toba pe partea animalului de "prada", atunci victima crapa de spaima care mai exista în ea.

Cu totul altfel se petrec lucrurile daca se loveste, de exemplu, pe partea acoperita cu blana de iepure. Atunci partea opusa, blana de vulpe, începe dintr-un anumit motiv sâ vibreze, ca si cum ar avea presenti­mentul apropiatei vînatori. Oricine doreste poate face aceasta proba - rezultatul va fi acelasi, afirmâ-^ptons.

Dupa parerea Iui, legile acustice nu se aplica aici.

Prin experimentarile sale, zoologul încearca sâ demonstreze neverosimilul, si anume ca sufletele mortilor traiesc ca si mai înainte. si nu pleaca în rai sau în iad, ci exista în resturile corpului fizic. Dupa parerea sa, tobele dovedesc tocmai acest lucru.

Ce se întîmpla însa cu omul? Aptons se eschiveaza sa raspunda la aceasta întrebare. într-adevar, chiar daca s-ar folosi pielea umana pentru una din fetele tobei, ce aT trebui sâ se utilizeze pe cealalta parte? Caci omul este, in acelasi timp, si vînator si victima...

"blestemul baronilor Graham".

... In limpul cunoscutei rascoale a sipailor, dupa ce a nimicit unul din detasamentele rasculatilor, generalul Graham a ordonat executia unei capetenii luate ca prizonier. S-a înjghebat imediat o spinzuratoare si rebelul a fost executai. în curind generalul s-a îmbolnavit de malarie ti a câzut la pat, fiind nevoii sa zaca o vreme îndelungata Ia resedinta sa. si iata ca, într-una din zile, revenindti-si din suferinta, a observat cu surprindere ca avea pe piepi un tatuaj care reprezenta o spînzurâtoare, in care atîrna un om.

Concluzia gresita a unei anchete si ncercarile inutile de eliminare a tatuajului

S-a initiat o ancheta si s-a ajuns la concluzia ca unul dintre servitori i-a administrat siâpînului sau un somnifer si 1-a tatuat. Expertiza medicala a stabilit ca înteparea nu s-a facui cu perechi de ace, asa cum procedeaza maestrii acestei arte "istovitoare", ci dintr-o data, într-o singura clipa, prin aplicarea unei sianie cu ace. Au fost audiate loate slugile, dupa care au fost concediate. Vino­vatul nu a fost însa descoperit. Toate încercarile de a înlatura tat­uajul respingator folosind tot felul de solutii decolorante nu au folosii la nimic.

Tatuajul dezolant se mostenea genetic

Dupa ce a iesit în rezerva, baronul s-a întors în pairia sa, s-a câsâsorit si a avut copii. Spre groaza parintilor însa, pe corpul primului nascut irona copia fidela a tatuajului cu care tatal fuse.se decorat în India. Acelasi lucru s-a petrecut si cu cel de al doilea copil, de aceasta data o fetita! Medicii si moasele dadeau neputin­cioase din mîini; nici nu-si puteau imagina cum o astfel de trauma, caci tatuajul este o trauma a pielii, se poate mosteni.

Primul nascut al baronului a crescut si la un moment dat s-a câsaiorit. si ce zâ vezi? în curînd, gloriosului învingator al sipailor i s-a nascut un nepot, care avea exact acelasi tatuaj, e drept,- ceva mai putin evident.

Roza vedea cu celulele vizuale ale epiteliului

Problema consta în faptul ca. in conditiile unei vederi umaiie normale, Kulesova dispunea si de 0 proprietate care este specif­ica unor organisme vii inferioare, sâ zicem din clasa viermilor si melcilor: lipsite de ochi, ele vad cu întreaga suprafata a corpului, cu celulele vizuale ale epiteliului. Aceste celule exista si la om, Insa nu mai slujesc drept organe ale vazului, înlrucît ochii sînt un "aparat optic" de o clasa mult mai înalta. Organismul Kulesovci si-a pastrat insa într-un an umil mod ace asia proprietate a. epiteliu­lui. Astfel, fenomenul Kulesova ne aminteste ca epiteliul nu este chiar atît de "simplu" pe cit pare.

Celule epiteliale vizuale pot transmite informatia si altor celule

La baronul Graham si la marinarul din fiota rusa celulele vizuale ale epiteliului (le vom numi astfel), dupa ce au primit o portie de subsanta coloraia, au semnalizat acest lucru si în zonele corespunzatoare ale creierului, specializate de primirea de infor­matii de la mediul înconjurator. De exemplu, privind aceasta pagina de revista, ochii nostri creeaza in creier o imagine vizuala a ei. Aceasta informatie ajunge in doua zone ale memoriei: în cea de scurta durata si apoi, daca ea apreciaza câ merita, în cea de durata îndelungata. Acolo va fi stocata pînâ la uiilizare. Fâra a primi un "semnal" nu se produce nimic în organism. Cu iotu! altceva este atunci cînd in celulele vizuale ale pieliî este introdus un ingredient "inutil" pentru functiile fiziologice: tusul nu împiedica functionarea celulelor vizuale, insa ele transmit per­manent conturul desenului format dintr-o muliitudine de puncte pe parcursul întregii existente a persoanei tatuate. Acest flux per­manent de informatii a formulat în codul genetic uman conturul desenului aplicai pe pielea acoperita de celule vizuale.

Fireste ca fenomenul nu este de masa., caci, altminteri, toti cei care se tatueaza ar puiea face asta si in contul urmasilor lor.Tocmai de aceea se poate spune ca avem de a face cu un fenomen, care mai poate fi detaliat înca de catre cercetatori.

Vocile

cosmonautilor de pe Challenger pot fi auzite n ocean

5-a stabilit ca nu este vorba de halucinatii

Specialistii care studiaza resturile navei cosmice Chal-langer, ce a suferit o catastrofa la 28 ianuarie 1986 si care se odihneste pe fundul oceanului Atlantic, confirma ca au auzit vocile astronaut îl or aflati în aceasta: ei au analizat cauzele care au dus la acest final trist.

La cercetarile privind nava distrusa au luat parte numai specialisti de cea mai înalta clasa, beneficiari ai unui antre­nament de exceptie, cu un stagiu îndelungat. Din acesi motiv afirmatiile lor nu pot fi puse pe seama halucinatiilor provocate de scufundarea în apa la adincimi mari ori de alte fenomene anormale.

NASA este discreta dar s-a nfiintat o comise de cercetare

Imediat dupâ scufundare, conducatorul grupului de scafandri a transmis prin radio ca aude voci ragusite de sub resturile navei; dupa citeva minute doi alti scufundatori au comunicat acelasi lucru.

NASA tine secrete înregistrarile acestor voci, insa din surse anonime s-a aflat ca principala organizatie de cercetari cosmice a S.U.A. a hotarit sa coopteze experti in fenomene paranormale pentru cercetarea acestui fenomen misterios.    -