|
Pe zi ce trece inima mea se umple
de venin si moare odata cu iubirea. Insa durerea suferinta si amintirea
raman. Ele nu mor ele raman sa-mi terorizeze sufletul pan ail vor distruge si
pe el. Sentimentele sunt inselatoare. Acum iubesti maine urasti. O greseala si toate se duc
de rapa. Iubirea se pierde iar in urma ei ramane doar despartirea. Iar
despartirea doare, si durerea ramane in suflet pentru mult timp.
Ma pierd uneori in ganduri si intrebari la care nu le
gasesc raspunsul. Ma chinui sa caut in amintiri un motiv pentru care relatia
noastra s-ar fi putut termina. Nu gasesc. Ma pierd in intuneric si nu gasesc
nici o lumina care sa-mi calauzeasca pasii. Sau poate...mai trebuie sa
astept. Poate voi gasi un raspuns la toate intrebarile pe care le am. Poate voi gasi o lumina care sa ma ajute sa ies din
intuneric. Sau poate nu.Nimeni nu stie ce ne rezerva viitorul.
Uneori imi imaginez cum ar fi sa fim din nou impreuna.
Dar, probabil, asta nu se va intampla sau poate va fi prea tarziu. Eu nu sunt
ca tine. Nu pot sa fac alte persoane sa sufere doar ca sa imi fie mie bine.
Viata nu se refera doar la asta. Ca sa fii fericit cu adevarat nu trebuie sa
ii faci pe altii sa sufere, esti fericit atunci cand stii ca persoanele dragi
tie sunt fericite, cand stii ca tu cu fortele proprii ai facut pe cineva
fericit. Doar atunci vei simti cu adevarat ce inseamna fericirea.
Fericirea nu bate la usa
sin u vine cand o chemam noi din pacate. Iar cand vine sta prea putin ca san
e dam seama ce inseamna ea cu adevarat. Ea nu te intreaba daca o primesti sau
nu pentru ca stie sigur ca sufletul tau o astepta cu nerabdare dar nici nu te
intreaba daca poate pleca pentru ca stie ca nu o vei lasa sa plece nicicand
din inima ta.
Dar cand ea pleaca vine suferinta care de asemenea nu bate la usa
pentru ca stie ca nu ai s-o lasi sa intre. Stie ca va sta mult in sufletul
tau si stie ca se va hrani cu multe lacrimi. Sa incercan s-o alungam. Sa n-o
hranim. Sa luptam contra ei. Poate ca asa va pleca. Cate rani nu ne face ea.
Dar.nu e vina ei. Ea nu stiesa faca altceva si mai ales e create
de noi. Noi am creat-o cu lacrimile noastre. Si ce rau doare suferinta si ce
gol ne lasa in suflet, o rana care parca nu vrea sa se vindece indifferent ce
am face noi. Si dintr-o data parca niciodata nu ar fi fost, dispare. Pentru
ca in fata iubirii adevarate ea nu are nici o
putere. Acum e in sufletul meu dar stiu ca va pleca. Pentru ca voi lupta cu
ea cat va fi nevoie.
N-o las sa puna stapanire pe viata mea. Cum e posibil
ca o singura persoana sa iti aduca atata fericire si atata suferinta? Oare nu
ai simtit niciodata ce inseamna suferinta? Poate ca nu.sau poate ca da. Sunt
intrebari fara raspuns.
Stau uneori si imi amintesc clipele pe care le-am
petrecut impreuna. Totul era roz. Lumea se invartea in jurul nostrum fara ca
noi sa stim. Viata era asa de frumoasa si tot ce imi doream era sa fie mereu
asa. Credeam ca macar aceasta dorinta mi se va indeplini. Dar poate ca am
gresit prea mult sau am vrut prea mult. Nu cred ca am
vrut ceva ce nu am putut avea. Am vrut doar putina fericire in viata mea.
Am invatat ca daca vrei poti, si daca dai gres nu
inseamna ca ai pierdut. Am invatat sa cred in destin
si ca vine un moment cand roata se intoarce si vine randul tau sa judeci.sa
spui DA sau NU..Vreau sau Nu vreau. Sa spui ce ai pe suflet fara ca cineva sa
te opreasca. Am invatat ca viata nu poate fi roz tot timpul pentru ca ne-am
hrani cu iluzii si am uita ca traim si nu suntem
singuri pe pamant. Am invatat sa traiesc.bine sau rau .ramane de vazut.
Cum e viata uneori te loveste cand te astepti mai
putin, te ajuta cand nu mai ai nici o speranta incat la un moment dat nici nu
mai stii ce e viata cu adevarat.
Viata e o poveste care parca nu se mai termina si cu
fiecare zi care trece ti se pare ca povestea e tot mai interesanta si iti
pare rau ca ai mai dat o fila din povestirea vietii tale in favoarea altei
file pe care o vei citi a doua zi.
Totul e asa straniu si parca asa frumos, asa trist,
asa minunat ca ti-ai dori sa fii mereu tanar sa se opresca timpul in loc si
povestea sa nu se mai termine niciodata.
Alteori ai vrea sa rescrii povestea sau sa o stergi de
tot. Ce poate fi mai frumos decat paginile despre iubire, pe care le citim cu
sufletul si suntem dezamagiti cand finalul nu e cel pe care ni l-am dorit. Totusi , vom ajunge la o pagina cand totul va fi posibil,
nu vom putea da inapoi si povestea de iubire va avea finalul dorit. Atunci ne
vom dori sa ramanem mereu la aceeasi pagina, sa stergem restul povestii
pastrand doar acea frantura de pagina care ne-a facut sufletul plin de lumina
si inima plina de dragoste si iluzii.
Atunci vrem sa traim din iluzii. Atunci credem ca
totul ne e permis. Atunci simtim cu adevarat ce e fericirea. Pentru ca ramane
cu noi si parka nu mai vrea sa plece. Iar cand pleaca nu lasa suferinta in
locul ei pentru ca e sigura ca se va intoarce in curand. Asa e ea, mica si
neajutorata se joaca mereu cu sufletele oamenilor.
Chiar daca acum ma chinui in intunericul suferintei
stiu ca va veni vremea sa ies din acest intuneric. Voi gasi lumina si cu
ajutorul ei drumul cel bun. Voi merge pe acel drum si la capatul lui voi gasi
raspunsurile pe care acum le caut. Atunci voi scrie inca o fila din povestea
vietii mele. Sper ca aceasta fila sa fie una fericita. Sper sa imi doresc sa
opresc timpul. Dar.sunt doar iluzii.
Inca traiesc din iluzii, si nu stiu cat o sa rezist
asa. Iluziile se spulbera in vant dar sufletul ramane alaturi de mine toata
viata. Ce bine ar fi sa ii poti da mereu ceea ce iti cere, sa il multumesti
mereu. Dar.inima nu te lasa pana nu ii faci pe plac ei si uite asa ajungi sa
suferi. Ajungi sa ii faci rau sufletului tau. Fara sa vrei chemi suferinta in
locul fericirii.
Ce oroare! Ai vrea sa dai timpul inapoi, sa schimbi
totul, sa iei totul de la inceput. Dar. nu mai ai putere. Simti ca esti
neputincios si parka ai vrea sa se sfarsesca totul, parca ai vrea sa mori, sa
scapi de tot raul din sufletul tau. Si totusi ceva te impiedica sa faci asta.
Inca mai speri ca totul se va termina cu bine. Inca mai crezi in steaua ta
norocoasa si te rogi cu lacrimi fierbinti la Dumnezeu. Te rogi
sa te ajute, ii promiti ca vei face tot ce iti cere, ii dai sufletul pe tava
si iti pui toata speranta in El. Si uite asa ai mai dat o pagina din cartea
vietii.
O pagina trista dar plina de incredere si speranta. In
aceste momente credinta ta e mai mare ca oricand, si vrei ca Dumnezeu sa it
idea un semn cat de mic ca te-a auzit. Esti in stare
sa iei orice lucru ca pe un semn. Nu vrei nimic mai mult decat ajutor. Te
rogi cu gandul ca la sfarsitul rugaciunii se va intampla o minune si parca
esti asa dezamagit cand vezi ca nu se intampla nimic. Ai vrea sa fii mic.
Sa te ascunzi undeva unde sa nu te vada nimeni si sa
iti plangi durerea. Dar... vai...esti asa neputincios. Lacrimi ti se scurg pe
obraji. Simti ca nu mai poti. Ai vrea ca Dumnezeu sa te ia la El. Vrei o minune. De
fapt nici tu nu mai stii ce vrei. Il vrei inapoi pe cel care te-a facut sa
suferi atat. Si plangi cand te gandesti ca acum strange in brate pe
altcineva. In aceste momente preferi sa fii singur.
Tu cu Dumnezeu, sa-I vorbesti, sa il intrebi cu ce
I-ai gresit de te pedepseste asa de greu. Dar apelam la El doar cand avem probleme si
noi vrem ca El sa ne ajute. Suntem uneori asa de egoisti! Dar. simti ca inima
ti se rupe in bucati si nu mai rezisti. El e singura ta speranta. Singurul
care te mai poate ajuta acum pentru ca de la El vin toate. Si uite asa ,
cand disperarea ne cuprinde, cand in sufletul nostru e doar suferinta tot ce
iti doresti este sa mori sau sa fie totul ca inainte.
Crezi ca viata ta nu mai are nici un sens, ca lumea
poate exista si fara tine, fara sa te gandesti la cei care vor suferi din
cauza ta. Si dupa un timp toate trec ca si cum nu ar fi fost vreodata. Si ne
gandim cu nostalgie la clipele frumoase pe care le-am trait canva alaturi de
o persoana iubita. Si parca lacrimile iti apar din nou. Dar acum ai trecut de
acel moment greu.
Acum vrei sa traiesti din nou, vrei sa iti refaci
viata si sa ii demonstrezi cuiva ca nu iti mai pasa, chiar daca nu e
adevarat. Si reusesti pentru ca vrei cu adevarat sau pentru ca acum ai pe
altcineva alaturi care sa te sprijine. Acum te gandesti la persoanele pe care
le-ai facut sa sufere candva. Si-ti pare rau de ceea
ce ai facut pentru ca acum stii ce au simtit si ele. Acum te gandesti ca
Dumnezeu te-a pedepsit pentru ce ai facut candva.
Atunci cand in viata ta totul e negru ai impresia ca
totul ti se intampla numai tie. Te gandesti ca iti va trece si in scurt timp
vei fi altfel. Iti doresti ca timpul sa treaca asa de repede incat tocmai de
aceea parca trece mai greu ca de obicei. Ai vrea sa uiti dar parca mereu,
fara sa vrei, imaginile iti revin in minte si cauti motive fara sa le
gasesti. Motive pe care nu le vei descoperi singur niciodata. Chiar daca pana
la urma le descoperi. E prea tarziu atunci ca sa mai poti schimba ceva.
Si totusi... acum esti fericit!
|
