Forme ale violentei in familie

Forme ale violentei in familie

[6] sub numele de stres post-traumatic.

v     In ceea ce priveste munca sisarcinile cotidiene:

v     In relatia cu partenerul apar urmatoarele manifestari:

v     Comportamentul lor in societate si in familie are urmatoarele caracteristici:

v     Si relatia cu copiii are de suferit:

Ø   se simt inadecvate ca mame, neajutorate si vinovate

Ø   au fost etichetate ca mame rele

Ø   se simt judecate

Ø   se simt vinovate pentru ca nu pot pleca

Ø   nu i-a putut controla

Ø   a devenit agresiva cu ei

Intr-un studiu facut pe femeile victime ale violentei domestice 25% au declarat ca si-au abuzat copiii in timpul convietuirii cu agresorul. Acest procent s-a redus cu 5% cand femeile convietuiau cu un partener non-violent.

Ca urmare a agresiunilor, victimele dezvolta anumite modele comportamentale, iar cel mai frecvent intalnit este Sindromul Stockholm:

Victimele violentei domestice au un comportament asemanator cu cel al ostaticilor. Sindromul Stockholm apare in urmatoarele conditii:

viata victimei este in pericol

victima nu poate scapa sau crede ca nu are scapare

abuzatorul este prietenos la un moment dat

victima este izolata de lumea de afara

Modelul comportamental corespunzator acestui sindrom consta in preluarea de catre victima a perspectivei abuzatorului, se identifica cu acesta si ajunge chiar sa ii ia partea, distorsionarea perceptiei victimei.

Atasament traumatic: ca rezultat al izolarii si cresterii dependentei, victimele adera tot mai mult catre singura relatie pe care o au: aceea cu abuzatorul. Sub impactul acestui 'atasament traumatic', propriile interese ale femeilor, nevoile si parerile lor ajung sa fie influentate si controlate de agresor. Supunerea victimei poate fi atat de puternica, incat dorintele lor pot fi anihilate. Doar (amenintarea cu) violente asupra copiilor va induce in femeie dorinta de a lupta. Oricum, daca abuzul continua o perioada mai lunga, cele mai multe femei nu-si vor mai putea proteja pentru mult timp copiii. Complet demoralizate, vor renunta. Unele pot avea tentative de suicid.

Strategii de confruntare si de a face fata violentei

In dorinta de a-si asigura supravietuirea si de a preveni actele violente tot mai grave, victimele dezvolta un numar de strategii axate pe incercarea unei schimbari de situatie. Aceste strategii de coping ar putea fi centrate pe problema sau centrate pe emotii.

Ø   Strategiile centrate pe problema urmresc schimbarea practica a situatiei (ex. separarea) si luarea in considerare a faptelor.

Ø   Strategiile centrate pe emotii incearca adaptarea la situatie la nivel interior.

In cele mai multe cazuri, victima va incerca adoptarea ambelor strategii, simultan sau succesiv. Daca abuzatorul exercita o putere totala asupra victimei, aceasta, intr-o prima faza, se va centra pe emotii, dorind o adaptare la situatie (isi va pune intrebari de genul „cum as putea sa nu-l bag in seama”), pregatindu-se pentru o schimbare de situatie.

Contra-atacul

Daca femeile sunt cu adevarat speriate de amenintarile asupra vietii lor sau a copiilor lor, ar putea sa foloseasca contra-atacul fizic. Daca ajung sa raneasca agresorul, risca o intensificare a violentei din partea lui sau ca acesta sa raspunda cu o chemare in judecata. Cateodata se intampla ca femeia sa-l raneasca mortal pe agresor, conform studiilor americane acesta fiind un semn al lipsei de interventie din afara.