GLOBALIZAREA

GLOBALIZAREA

Globalizarea economica este un proces istoric, rezultatul inovatiilor si al progresului tehnoiogic. Se refera la cresterea continua a integrarii economiilor lumii, datorata in special fluxurilor comerciale si financiare.
termenul se refera de asemenea la miscarile de populatie(forta de munca) si cunostinte(tehnologie) peste granite.

Globalizarea relatiilor sociale ar trebui sa fie inteleasa in primul rand ca o reordonare a timpului si distantei in viata sociala. Viata noastra este influentata din ce in ce mai mult de evenimente ce se petrec departe de contextul social in care ne desfasuram activitatile cotidiene. Chiar daca astazi cunoaste o dezvoltare rapida, globalizarea nu este in nici un caz o nou 959d33j tate, ea datand din perioada in care influenta vestului a inceput sa se extinda in lume in urma cu doua-trei secole. Globalizarea relatiilor sociale a fost de la inceput asociata cu inegalitatile dintre diferite regiuni ale lumii, in acest sens de o importanta deosebita fiind procesul prin care au fost create societatile Lumii a treia. In zilele noastre, in competitia pentru stapanirea de teritorii si pentru posedarea si exploatarea meteriilor prime si a fortei de lucru ieftine, se poarta o noua lupta si anume aceea pentru stapanirea informatiilor (Jean-Francois Lyotard, Conditia postmoderna, Ed. Babel, p. 21). Se deschide astfel un nou camp pentru strategiile industriale si comerciale dar si pentru cele militare si politice. Astfel, se risca aparitia problemei raporturilor dintre instantele economice si cele statale. In ultimele decenii aceste instante economice au fost in stare sa puna in pericol stabilitatea celor statale, datorita formelor noi de circulatie a capitalurilor carora li s-a dat numele generic de corporatii multinationale. Aceste forme fac ca deciziile referitoare la investitii sa scape, cel putin in parte, controlului statelor-natiuni. Redeschiderea pietei mondiale, reluarea unei competitii economice sustinute, disparitia hegemoniei exclusive a capitalismului american, declinul alternativei socialiste ca si multi alti factori au adus statele in situata de a-si revizui serios rolul pe care se obisnuisera sa-l joace dupa anii '30 si care consta in protejarea, ghidarea si chiar planificarea investitiilor. In acest context, apare paradigma dezvoltarii socio-spatiale cu cei doi termeni opusi: individualizarea si globalizarea. Aceasta din urma a atras un interes mare in ultimii ani, majoritatea discursurilor nefiind centrate asupra definitiilor conceptului, ci mai degraba asupra abordarilor foarte diferite ale acestui fenomen. Globalizarea este un proces ce largeste cadrele determinante ale schimbarii sociale la nivelul lumii ca intreg. Astfel, in timp ce schimbarea sociala a fost initial abordata in cadre locale, regionale si nationale, acum centrarea este asupra internationalizarii si globalizarii. A crescut interesul in explicarea relatiilor dintre unitatile teritoriale si lumea ca intreg, discutiile purtandu-se asupra problemelor cu privire la 'legatura micro-macro', 'raportul local-global' si la analize multi-nivel. Problema care ramane deschisa este cea referitoare la modul in care s-ar putea merge dincolo de enumerarea simpla a diferitilor indicatori ai globalizarii precum operatiunile corporatiilor multinationale si transnationale, comunicatiile prin satelit, existenta unei limbi universal acceptata, problemele ecologice ale lumii actuale sau abordarea globala a problemelor de securitate si pace Globalizarea este vazuta ca opozitie intre, pe de o parte, dorinta omului de acumulare de bunuri materiale, iar de cealalta parte, nevoia de comunitate si identitate. Cu alte cuvinte, globalizarea este vazuta ca o confruntare intre intereselee economice si financiare(piete de capital, corporatii multinationale, investitori) si statele nationale ca entitati culturale, sociale, economice. "Fragmentarea politica si globalizarea economica sint de fapt aliati si conspiratori. Integrarea si parcelarea, globalizarea si teritorializarea sint pocese complementare. Mai exact, ele reprezinta doua laturi ale aceluiasi proces: redistribuirea pe tot cuprinsul lumii a suveranitatii, puterii si libertatii de actiune, provocata (dar in nici un caz determinata) de saltul revolutionar al tehnologiilor vitezei.'
'() Asa numitele procese 'de globalizare' se soldeaza cu o redistribuire a privilegiilor si a lipsurilor, a bogatiilor si a saraciei, a resurselor si a sterilitatii, a puterii si a neputintei, a libertatii si a constringerii. Asistam astazi la procesul de restratificare, in cursul caruia se formeaza o noua ierarhie socio-culturala mondiala.'
( Zygmunt Bauman - Globalizarea si efectele ei sociale Adversarii globalizarii acuza tarile occidentale de ipocrizie. Si au dreptate. Statele Occidentului au impins tarile sarace sa-si demonteze barierele vamale, dar ei le-au pastrat pe ale lor, impiedicind astfel tarile in curs de dezvoltare sa-si exporte produsele agricole si privindu-le de un venit de care aveau nevoie cu disperare.

Societatea umana a devenit prea vasta pentru a forma un corp politic. Cetatenii formeaza din ce in ce mai putin un ansamblu capabil sa exprime o suveranitate colectiva; ei sint doar subiecti juridici, titulari de drepturi si supusi la obligatii, intr-un spatiu abstract cu frontiere teritoriale din ce in ce mai indecise. Astfel turbulentele informatiei care controleaza pietele financiare, abilitatea sau inabilitatea firmelor de a depasi subiectivitatea pietelor financiare, determina soarta firmei. Astfel, in acest sens, firmele nu conduc lumea, deoarece ele nu pot controla insasi economia globala. Exista o multitudine de factori si influente. Nu exista un comitet executiv al clasei capitaliste care sa planuiasca si sa conduca lumea. Dar, pe de alta parte, firmele si guvernele nu conduc lumea deoarece progresiv apar noi actori: miscari sociale de toate felurile, noi identitati, miscari comunitare, precum si miscari de activisti: ai mediului, feministi, etc, care in ultima instanta configureaza planurile corporatiilor si ale institutiilor guvernamentale. In acest moment, guvernele lumii, au o imensa criza de legitimitate. Kofi Annan a initiat un sondaj international in toamna lui 2000 care a constatat ca doua treimi din cetatenii lumii nu se considera reprezentati de guvernele lor. Iar acest lucru e valabil si pentru tarile cu o democratie avansata, SUA si altele, singura exceptie fiinda tarile Scandinave. Astfel, s-a dovedit ca cetatenii nu au incredere in masa in guvernele lor; de fapt nu au incredere in nimeni, cu exceptia lor insile si a identitatii din care fac parte, si in unele cazuri, in miscari sociale cu valori alternative.
Si in acest sens, complexitatea lumii noastre consta in faptul ca institutiile guvernamentale se prabusesc, in timp ce, pe de alta parte, retelele de tehnologie, capital, productie, organizeaza viata noastra oriunde am fi in timp ce multe surse alternative de valori si interese se dezvolta ca raspuns la aceasta dominare, deoarece oamenii nu dispun de institutii care sa le ia in considerare cererile lor. Exista inca o problema esentiala: influenta globalizarii asupra democratiei. Asa cum a fost preconizata, globalizarea pare sa inlocuiasca dictatura elitelor nationale cu dictatura finantei-internationale. i. Globalizarea comporta in acelasi timp o serie de aspecte pozitive, novatoare si dinamice, dar si o multitudine de aspecte negative, perturbatoare si marginalizante.

Din punct de vedere al efectelor pozitive relatiile dintre state si indivizi sunt mai adanci ca niciodata. Exporturile mondiale cifrate in prezent, la nivelul anului 2000, la 7000 de miliarde de dolari, reprezinta 21% din PIB, faþa de 17 % in 1970.

Investitiile directe in strainatate atingeau 400 de miliarde de dolari in 1997 adica de 7 ori mai mult faþa de nivelul anilor "70. acest proces de integrare mondiala este rezultanta schimbarilor de optica in politica: promovarea eficienþei economice prin:

-liberalizarea pietelor nationale

-dezangajarea statului in privinta multor activitati economice

Desi la originea procesului stau inovaþiile recente in tehnologia comunicaþiilor, integrarea este in continuare parþiala: frontierele raman inchise mai ales in calea forþei de munca slab calificate.

Totusi aceste tendinte mascheaza o serie de divergente: mari progrese dar si uriase ramaneri in urma, carente si inegalitati intre tari si regiuni, saracia fiind azi prezenta peste tot. In t6arile industrializate saracia este mascata prin statistici si totusi o persoana din opt este afectata fie de somajul de lunga durata sau de o speranþa de viaþa sub 60 de ani, fie de un venit sub pragul de saracie naþional asi un nivel de pregatire sumar care nu permite depasirea situatiei.

In unele tari indicatorul saraciei umane prezinta mari disparitati pe regiuni ca de exemplu in cazul Indiei unde nivelul saraciei este de doua ori mai mare in statul Bihar fata de regiunea Kerala. In acelasi timp inegalitatile dintre barbati si femei sunt in continuare frapante. In multe tari dezvoltate femeile sunt excluse aproape total din viata politica. Femeile ocupa peste 30% din locurile in parlament doar in cinci tari din lume, in alte 31 de tari prezentele parlamentare feminine fiind sub 3%.

In ciuda flexibilitatii lor, procesele de expansiune mondiale pot fi dezvoltate doar acolo unde exista o sincronizare de timp exacta cu fazele particulare sau operatii ale procesului de productie care au loc la diverse localizari. Conceptul 'chiar la timp' a devenit din ce in ce mai important.

In opozitie cu procesul de globalizare este folosit deseori conceptul de individualizare. Acesta se refera la procesele de crestere a autonomiei si diferentierii actorilor la nivel individual si colectiv. Ambele procese au propriile caracteristici si se pot afla fie in raport de concordanta fie in opozitie. Se pot pune intrebari cu privire la relatia dintre cele doua, considerandu-se fie ca un nivel ridicat de globalizare implica un nivel scazut de individualizare si vice-versa, fie ca un pas inainte in directia individualizarii atrage un regres in sensul globalizarii, fiind ignorate insa interrelatiile ce se pot stabili intre aceste procese .

Ne putem intreba care va fi rezultatul procesului de globalizare si daca este posibil ca in viitor lumea sa devina un sistem politic unic, condus de un guvern mondial. Globalizarea se numara printre cele mai importante schimbari sociale cu care se confrunta lumea de azi. Multe dintre problemele fundamentale din prezent, cum ar fi cele ecologice sau evitarea unei confruntari militare la scara mondiala sunt, in ceea ce priveste scopul, de importanta mondiala. In ciuda cresterii accentuate a interdependentei economice si culturale, sistemul mondial este caracterizat prin inegalitati si divizat intr-un 'mozaic' de state, ale caror preocupari potn cazul prabuºirii pieþelor de capital sau cele ale criminalitaþii, transmiterii sid fi comune insa si divergente. Nu exista o dovada clara a unui consens politic, in viitorul apropiat, care va depasi interesele conflictuale ale statelor. Un guvern mondial poate aparea in cele din urma insa aceasta va fi rezultatul unui proces destul de indelungat. In multe sensuri lumea devine mai unita, iar unele surse de conflicte intre natiuni tind sa dispara. Totusi, diferentele mari intre societatile puternic dezvoltate si cele sarace se pot constitui cu usurinta in sursele unor conflicte internationale. Astfel, inca nu exista nici o 'agentie' mondiala care sa poata controla eficient acestea tensiuni sau sa realizeze o redistribuire a prosperitatii si pacii in lume.

Bibliografie: Giddens,Anthony - Sociologie ed.All,Bucuresti,2001

Stiglitz,Joseph - Globalizarea.Sperante si deziluzii. ed.Economica,Bucuresti,2004

Zygmunt Bauman - Globalizarea si efectele ei sociale.