Normele de vārsta reprezinta un set de reguli de comportament acceptate de societate ca fiind specifice pentru fiecare vārsta. Ele prevad ceea ce este adecvat sau nu este adecvat din punct de vedere social pentru un anume interval de vārsta. Ca urmare , unele momente importante din viata omului sunt legiferate precum: intrarea la scoala, casatoria, votul, integrarea īn munca etc. Desi individul īsi īnsuseste normele fiecarui stadiu de vārsta īnca din stadiile anterioare, totusi ca individul sa respecte cāt mai fidel normele, iar societatea cāt mai exigent , s-au instituit ritualurile de trecere, precum confirmarea catolica sau majoratul laic, evenimente publice prin care individul si societatea constientizeaza si recunosc atāt obligatiile proprii, cāt si drepturile reciproce, specifice vārstei respective.
Ceasul social este dat de modul cultural al fiecarei societati, el functioneaza ca un orar cultural prin care se defineste cea mai buna vārsta pentru barbat sau femeie privind terminarea scolii, cariera, casatoria, nastera copiilor, pensionara, satutul de bunic etc. Fiecare individ tinde sa-si alinieze ceasul sau individual cu ceasul social. Oamenii descopera ca sunt īn avans sau īn īntārziere cu privire la evenimente familiale sau ocupationale majore īn raport cu ceasul social si reactioneaza dupa caz. Īn copilarie si adolescenta se manifesta tendinta de a accelera ceasul social. Un comportament opus īl au oamenii adulti īn īncercarea de a prelungi tineretea. Se considera ca oamenii parcurg de-a lungul vietii mai multe stadii de dezvoltare.
Vārsta adulta se īnscrie īn intervalul de timp cuprins īntre 26-65 de ani. Aceasta vārsta nu cunoaste procese de crestere si se caracterizeaza prin stabilitate emotionala, fizica si intelectuala. Adultul se remarca prin maturitate, prin capacitatea de a decide singur asupra sa si asupra lumii īn care traieste. El este o persoana libera de a lua decizi si a-si asuma responsabilitati. Din aceasta cauza adultul poarta raspunderea pentru cresterea si īngrijirea generatiilor noi si asigurarea conditiilor de viata generatiilor vārstnice. Cea mai mare parte a vietii unui adult este consacrata muncii. Īn ceea ce priveste relatiile sociale se poate afirma ca structura formala a societatii este "creatia" adultilor, īntrucāt toate deciziile din īntreaga viata sociala apartin adultilor. Conflictele sociale sunt generate, īn principal, de adulti, īnsasi directiile evolutiei societatii sunt trasate de catre acestia. Īn mod firesc, nemultumirile celorlalte grupuri de vārsta se īndreapta tot catre adulti, īntrucāt acestia detin toate pārghiile de putere din societate. Caracteristic vietii adulte este tipul de relatii familiale, pentru ca adultul este preocupat de familia sa proprie. Familia īncepe cu un cuplu si apoi se mareste cu noi membri, creānd noi roluri si multiplicānd numarul relatiilor interpersonale. Familia se stabilizeaza pentru o perioada, dupa care īncepe sa se restrānga pāna cānd ultimul copil paraseste casa parinteasca. Familia vārstnica ajunge din nou la viata de cuplu.
Batrānetea reprezinta perioada din viata individului de dupa 65 de ani. Limitele acestei perioade difera de la o societate la alta, dar se accepta ca īn jurul vārstei de 65 de ani omul cunoaste procese accelerate de īmbatrānire. Īn societatile traditionale, batrānii se bucurau de prestigiu, ei fiind persoanele cu cel mai īnalt statut. Sfatul batrānilor, īntālnit si īn societatea romāneasca, era un simbol al capacitatii de a gāndi, de a oferi solutii pe baza experientei si a calificarii obtinute de-a lungul viatii. Īn societatile contemporane, batrānii sunt consideratii o problema sociala, fapt ce demonstreaza o puternica modificare de mentalitate si atitudine fata de acestia.
|
