Droguri din aceasta categorie de substante:
Hasisul (engl. "pot", "shit") este
rasina secretata de glandele situate la nivelul frunzelor de
cânepa (Cannabis). Hasisul se comercializeaza în
"bulgari" solizi sau placi presate si se prezina
- în functie de tara de origine - în nuante de culoare
rosie, maron, verde sau negru.
Marihuana (engl. "grass", "kif", "Heu", rom.
"iarba") este un amestec din
Forme de consum:
Hasisul si marihuana se fumeaza în forma pura sau
în amestec cu tutun. Inhalate profund cu fumul, substantele active sunt
absorbite de Organism prin capilarele pulmonare. Efectul se instaleaza
dupa circa 10-20 de minute dupa începerea fumatului.
În cazul consumului de fursecuri cu hasis, ceai sau produse de
confetarie cu continut de hasis, efectul se instaleaza mai
târziu (dupa 1 - 2 ore).
Substante active:
Tetrahidrocannabinoidele (THC) sunt substantele psihoactive ale acestor
produse vegetale.
Substantele active din cannabis au o istorie îndelungata si
plina de traditie, ca medicamente. În tarile Orientului
si Americii latine, aceste substante sunt puternic raspândite
si au indicatii de consum medicale si mai ales sociale.
Efecte si pericole în caz de abuz:
Efectele biologice actuale ale cannabisului sunt reduse si aproape
nesemnificative. Au fost constatate urmatoarele efecte: cresterea
frecventei pulsului, o umplere mai puternica a vaselor conjunctivale
(vasele sanguine de la nivelul conjunctivei ochiului), modificarea fluxului
sanguin cerebral corespunzatoare starilor de meditatie si
concentrare.
De asemenea, pot aparea simptome ca: scaderea tensiunsii arteriale,
uscarea mucoasei nazale si faringiene, voma, diaree si
senzatie imperioasa de foame.
Efectele psihice ale substantelor active din cannabis depind în mod
decisiv de personalitatea si mediul social al consumatorului.
Se descriu diferite faze ale starii tipice de euforie (engl.
"cannabis high", "social high"). Printre efectele
initiale se numara adesea o stare de agitatie,
însotita ocazional de stare de tensiune si anxietate, stari
ce vor fi urmate în curând de o senzatie placuta de
siguranta si ocrotire (germ. Geborgenheit).
Urmeaza stari introspective si echilibrate, de un calm deosebit.
Alteori pot aparea oscilatii ale starii de spirit, râsul
nemotivat alternând cu tacerea contemplativa. Este
caracteristica intensificarea perceptiei mediului extern si
intern. În cazul consumului în grup, aceste modificari pot determina o
traire mai intensa a relatiilor de grup.
Pierderea aptitudinilor critice pe durata starii de stupoare
("Rauschzustand") poate duce la perceperea defectuoasa a
realitatii obiective. Consumatorul nu face fata întotdeauna
intensitatii trairilor noi, ceea ce poate avea ca si
consecinta aparitia unor stari de anxietate severa.
Ameteala dupa cannabis nu are aceeasi evolutie în toate
cazurile, exista si stari euforice atipice. Uneori, consumul de
cannabis poate simula, agrava sau declansa psihoze schizofreniforme.
Potentialul de a crea dependenta:
Dependenta fizica de substantele active din cannabis nu a putut
fi demonstrata pâna în prezent. Aparent, nu exista simptome de
sevraj fizic pur dupa oprirea consumului.
Chestiunea dependentei psihice este dificil de apreciat si depinde de
definitia termenului. Tiparele comportamentale ce apar în prezent în urma
consumului de cannabis corespund definitiei de "drug dependence"
(dependenta de droguri) formulata de OMS: "Dependenta
psihica si/sau fizica a unui individ de un drog, consumat
periodic sau continuu."
Majoritatea consumatorilor iau hasis sau marihuana aproximativ o data
� de doua ori pe saptamâna, de regula într-un
"peisaj social" în care, în trecut, ar fi fost obisnuit consumul
de alcool. De regula, aceasta categorie de consumatori poate abandona
consumul de cannabis fara a suferi de simptome de sevraj psihic, timp
de mai multe saptamâni/luni.
Creste însa numarul consumatorilor care fumeaza zilnic
si a caror ritm de viata, sentiment de siguranta
si stare generala este sensibil tulburata fara
droguri. La astfel de consumatori, renuntarea dupa o lunga
perioada de abuz poate duce la neliniste, alterarea starii
psihice si tulburari de somn. Timpul de înjumatatire
al THC la persoanele neobisnuite cu hasisul este de 50 pâna
la 60 de ore, în timp ce la persoanele obisnuite scade la aproximativ
jumatate. Aceasta observatie sugereaza o
toleranta semnificativa în cazul consumului cronic al substantei.
Consecinte pe termen lung:
Pâna acum, nu au putut fi demonstrate modificari organice majore.
Riscurile pentru sanatate sunt apreciate, în ansamblu, a fi mai mari
decât care apar în cazul tabagismului.
Cercetarile au evidentiat modificari hepatice, pulmonare
(continutul de gudron al substantei inhalate prin fum este mult mai
mare ca la tutun) si mai ale ales psihotice.
Comunicarile despre modificari ale echilibrului hormonal, sistemului
enzimatic, sistemului imunitar si la nivelul materialului genetic uman nu
au putut fi demonstrate experimental pâna în prezent.
Opiacee - Opiumul si substante înrudite:
Cultivarea macului (din care se extrage opiumul) se face pe suprafete
întinse, cu precadere în Orientul apropiat, mijlociu si
îndepartat. Dupa perioada de înflorire, planta formeaza o
capsula rotund-ovalara ce contine semintele acesteia.
Dupa o maturare de circa 10 zile, capsulele se incizeaza si se
recolteaza un latex alb, laptos. Prin uscare, acesta se
coloreaza spre maron si se întareste, dobândind o
consistenta asemanatoare cauciucului. Aceasta forma
bruta a opiumului se modeleaza în bulgari, sau asa-numite
"pâini". Culoarea oscileaza între maron si negru. Dupa
prelucrare, opiul brut poate fi mâncat, baut, injectat sau fumat. Opiumul
contine aproximativ 40 de substante active diferite, numite alcaloizi.
Alcaloidul principal este morfina. Morfina se extrage direct din macul alb
(germ. Opiummohn) sau din produsul intermediar.
Heroina se extrage prin transformarea morfinei obtinute din opiumul brut, adaugându-se diferite substante chimice într-un proces chimic simplu, în mai multe etape. Pentru acest procedeu sunt necesare, în general, doar cunostinte de baza în chimie. Gradul de puritate al heroinei însa este în relatie directa cu priceperea si experienta chimistului care o prepara. În ciuda unor procedee de baza si a substantelor chimice obligatorii pentru obtinerea heroinei, chimistul are o marja de libertate suficienta în aplicarea unor metode de 949l1111j productie individuale. În consecinta, formularea heroinei oferite pe piata consumatorilor de droguri poate fi diferita, în functie de:
Heroina pura, "neîntinsa" ajunge foarte rar pe
piata. De multe ori, laboratoarele de preparare adauga înca
din productie anumite substante, cu intentia de a produce
anumite efecte. Astfel, s-a constatat adaosul de stricnina.
Aceasta substanta, utilizata printre altele ca rodenticid,
are efect stimulator, administrata în cantitati mici.
Consumatorul ar putea, astfel, constientiza mai bine trairile din
timpul starii de euforie (germ. Rausch).
Acelasi efect stimulator îl are si cafeina, frecvent
adaugata heroinei.
Facând abstractie de aceste amestecuri preparate în laborator,
traficantul "întinde" adesea marfa cu glucoza, lactoza,
acid citric sau substante farmaceutice (de ex. paracetamol - subst.
activa: acetaminophen, n.tr.).
Daca traficantul însa nu are la dispozitie nici unul din acesti
excipienti, nu ezita sa utilizeze alte substante, deosebit
de periculoase. Astfel, au fost determinati chiar si detergenti,
insectidice, var s.a.
Forme:
- pulbere alba - beige-bruna (sau granule, ca
de ceai solubil, la heroina din Hongkong)
Heroina nr.1: heroina
Heroina nr.2: amestec de morfina si heroina
Heroina nr.3: heroina cristalizata cu puritate de 30-60% (Hongkong
Rocks)
Heroina nr.4: heroina deosebit de concentrata din Turcia, de puritate
de pâna la 90% ("miere turceasca")
Toxice utilizate:
Dolantina: un antialgic sintetic care actioneaza similar cu morfina
si da, de asemenea, dependenta
Codeina. monometileter al morfinei, componenta principala a multor
sucuri expectorante
Metadona: opiaceu sintetic cu structura similara heroinei (mijloc de
substitutie)
Tilidina: morfina sintetica, substanta activa din Valoron N
Fentanil: Grup de substante cu efecte puternice, care sunt utilizate,
de exemplu, ca narcotice (în medicina - n.tr.), dar si ca droguri
sintetice (heroina sintetica).
Forme de consum:
Opiaceele pot fi înghitite, injectate, prizate, inhalate, fumate sau
administrate ca supozitoare.
Heroina fie se prizeaza, se inhaleaza (metoda numita
"hailing" sau "blowing"), ori se injecteaza
intramuscular, subcutan (în tesutul adipos) sau intravenos, ultima
varianta fiind constatata cel mai frecvent. Pentru injectia
intravenoasa, se plaseaza într-o lingura o cantitate de 50 - 150
mg heroina în apa; amestecul se încalzeste pâna când
cea mai mare parte a substantei se dizolva. Pentru o mai buna
solubilitate se adauga acid citric. Dependentii de heroina
filtreaza apoi solutia obtinuta printr-un tampon de
vata sau un filtru de tigareta, o aspira într-o
seringa si o injecteaza ulterior în vena. Un dependent de
heroina consuma zilnic 0,5 - 3 g heroina de concentratie
medie. Injectiile se împart de regula în trei, rareori în mai multe
doze pe zi.
Efecte si pericole aparute prin abuz:
Heroina are, practic, acelasi spectru de actiune ca si morfina,
în schimb are un efect analgetic de cinci pâna la 10 ori mai puternic. În
acelasi timp, heroina este si puternic euforizanta. La fel ca
morfina, estompeaza activitatea intelectuala a omului si
influenteaza starea sa psihica în sensul eliminarii fricii
si proastei dispozitii. Sub influenta heroinei, oamenii par a fi
din cale afara de fericiti. Nevoile lor sunt complet
satisfacute, au tot ce au nevoie. Adesea, consumatorii relateaza un
episod de "flash" (engl. trasnet), un flux dinamic, de
placere ce cuprinde întreg corpul imediat dupa injectarea în
circulatia sanguina. Totalitatea efectelor resimtite de
catre cei care consuma aceste droguri se mai numeste
"kick" (energie, avânt, putere mobilizatoare). Termenii
sugereaza functia puternica de amplificare a senzatiilor
prin care aceste opiacee pot domina comportamentul persoanei dependente, mai
ales daca sunt administrate injectabil.
Multi consumatori dezvolta si o dependenta
fata de seringa sau ac, indiferent de drogul administrat. Este
apreciata senzatia ce o da acul întepator,
"simti otelul". Se injecteaza orice: de la comprimate
dizolvate, metadona, coniac pâna la apa de balta.
Cantitatea zilnica necesara de opiacee depinde de tipul
substantei si gradul de obisnuinta. Odata cu
disparitia efectului opioid, absenta starii de fericire este
perceputa amplificat în realitatea obiectiva. La o noua
administrare, dispare depresia, la fel ca simptomele de sevraj fizic.
Manifestarile de sevraj la dependenta de
heroina ajung de la tulburari vegetative usoare
(transpiratii, senzatie de frig, frisoane) pâna la colapsuri circulatorii
grave, durere la nivelul membrelor, abdomenului, oaselor si
muschilor, tulburari de somn persistente, dureri colicative si
crize convulsive. Efectul dozei unice dispare mai repede ca la morfina.
Durata efectului este de doua-trei ore, spre deosebire de morfina:
cinci-sase ore. Corespunzator, fenomenul de sevraj se instaleaza
mai devreme, adica de doua ori mai rapid ca în cazul morfinei.
Consumatorii care sunt deja dependenti sunt obligati sa-si
reinjecteze heroina din ce în ce mai des, pentru a evita sevrajul.
Frecventa injectiilor respectiv a cantitatii injectate per
doza trebuie crescuta mai repede, decât în cazul celorlalte
stupefiante comparabile ca efect. De acest fapt se leaga potentialul
criminogen ridicat al heroinei. Deoarece pretul este ridicat
si cantitatea consumata atinge ordine de marimi considerabile,
dependentului nu-i ramâne alta posibilitate, decât sa-si
asigure cantitatea necesara prin comiterea de asa-numite
"infractiuni de procurare". Infractionalitatea directa
si indirecta legata de procurarea heroinei apare mai rapid
si se manifesta mai intens decât în cazul dependentei de alte
substante.
Având în vedere marja de siguranta îngusta a heroinei,
adica a diferentei mici între doza suportabila si cea
toxica, se constata frecvent intoxicatia cu heroina,
caracterizata prin pierderea cunostintei si depresia
respitarorie, precum si prin colapsul circulator si frecventa
cardiaca extrem de joasa. Depresia respiratorie este principala
cauza de deces prin supradozare.
Potentialul de dependenta:
Administrarea injectabila a heroinei de sapte pâna la zece ori
poate determina, în împrejurari favorizante, dependenta, cu toate
consecintele ulterioare. Capacitatea de a da dependenta a
heroinei este extrem de mare, mai mare decat la orice alta substanta.
Inhalarea si prizarea de heorina duc, de asemenea, la
dependenta.
Consecinte pe termen lung:
Dependentii de heroina prezinta, conform experientei
clinice, o stare generala puternic alterata.
Spectrul îmbolnavirilor asociate cu consumul de droguri este larg:
- abcese ale extremitatilor
- carii dentare si leziuni asociate
- reducerea masei musculare
- modificari trofice si leziuni la nivelul
picioarelor
- scabie
- ulceratii si flebite (inflamatii ale
venelor) la nivelul membrelor inferioare
- bronsite purulente
- pneumonii
- boli cu transmitere sexuala
- crize psihiatrice/comportament suicidar
- infectia HIV
- tuberculoza
- hepatita virala A/B/C
Infectia cu virusul hepatitic C si B constituie o problema
deosebita la dependentii de droguri. La Frankfurt, de exemplu,
infectia cu virusul C apare la 95% din pacienti, iar permeabilitatea
infectiei cu virusul B este de 82%. Deoarece aceste boli se cronicizeaza
foarte des - hepatita B în circa 20% din cazuri, iar hepatita C in 70% din
cazuri, se poate presupune ca aproximativ 75% din dependentii de
heorina sufera de hepatita cronica. Evolutia este
adesea nefavorabila, având în vedere ca sistemul imunitar este
slabit la cei mai multi dintre consumatori, printre altele printr-o
infectie concomitenta cu HIV, sau prin suprasolicitarea ficatului în
urma consumului de alcool sau consumului abuziv de alte substante. Astfel,
tot mai multi pacienti sufera de afectiuni dintre cele mai
severe.
La femei, de regula apare o amenoree secundara (absenta ciclului
mentrual) care este reversibila dupa mai multe luni de
abstinenta fortata. Libidoul si potenta sunt
reduse semnificativ. Legat de amenoreea frecventa la femei, aceasta
lasa adesea sa treaca, neobservata, o sarcina. Sarcina
se observa doar într-un stadiu avansat. Nou-nascutii din mame
dependente prezinta un sindrom de abstinenta neonatal care
apare, de regula, la 12 - 48 de ore, ocazional la 96 de ore dupa nastere.
Tabloul clinic al acestui sindrom include în primul rând insomnia, exagerarea
reflexelor, tremoorul (tremuratura involuntara), varsaturi,
hiperactivitatea, tonus muscular crescut, dispnee, febra si diaree.
Mai rar pot aparea: stranutul, transpiratiile si crizele
convulsive. Sindromul pericliteaza în mod serios viata
nou-nascutului.
Actele infractionale, prostitutia si viata
fara un domiciliu stabil sunt coordonatele unei vieti la
marginea societatii pentru multi dependenti de
heroina.
Majoritatea consumatorilor prezinta, pe lânga boala de dependenta,
si o afectiune psihica. Dependenta ca boala poate fi
considerata, în acest caz, o încercare de autovindecare prin
automedicatie (de exemplu, în cazul unor tulburari posttraumatice
cronice dupa repetate abuzuri sexuale si fizice grave traite în
copilarie).
1. LSD
(LSD=dietil-amina lisergic,
LSD 25)
Substanta activa se dizolva în lichide, într-o anumita
concentratie, si se aplica apoi pe un substrat (zahar
cubic, hârtie sugativa, bucati de pâsla, bucatele
de hârtie, tablete sau capsule) în vederea consumului.
Cele mai cunoscute variante de LSD:
Happy Faces: Nume de fantezie a unui produs "underground"
(din lumea interlopa)
Mini-Trips: Substraturi de dimeniuni minuscule (de ex. gelatine),
impregnate cu LSD si care, datorita dimensiunii lor reduse, se
preteaza foarte bine la traficul ilegal.
Purple Haze: Varianta de LSD, denumita astfel dupa o
piesa de muzica rock a muzicianului de culoare Jimi Hendrix, la
râdnul sau mare consumator si victima a drogurilor
Sunshine Explosion: Nume de fantezie a unui produs deosebit de
puternic.
Comic-Trips
Efecte chimice si fiziologice:
Daca e sa privim efectul farmacologic al LSD la om, ne
impresioneaza doza minima suficienta pentru a modifica profund
trairile timp de 8 - 12 ore. În medie, sunt necesare numai 100 micrograme.
Un gram de LSD ar fi de ajuns pentru a oferi senzatii tari cu LSD tuturor
locuitorilor unui oras cu 10.000 de locuitori. Marja de
siguranta a LSD este foarte mare; cantitati de pâna la
3000 de micrograme pot fi suportate de organism, în majoritatea cazurilor,
fara consecinte negative.
Pe de alta parte, cantitatile de LSD produse azi în laboratoare
improvizate în bucatarii nu sunt întotdeauna pure.
Administrat oral, efectul LSD începe sa se instaleze
dupa circa 45 de minute. Injectat intravenos, efectul
apare la doar câteva minute. Efectele evidente ale LSD sunt mai ales asupra
trunchiului cerebral si diencefalului, în primul rând asupra sistemului
limbic si sistemului reticular (activator ascendent - n. tr.). Acesti
centri cerebrali coordoneaza reactiile emotionale la stimuli
externi si influenteaza selectarea informatiilor provenite
din mediul nostru înconjurator, ce sunt transmise catre creier prin
organele senzitive. Efectul LSD asupra centrilor vegetativi nu este puternic,
dar sesizabil. Pupilele se dilata (ceea ce poate duce la fotofobie în
cazul luminii puternice), iar ocazional se constata greturi si
varsaturi, ceea ce indica faptul ca LSD irita centrul
vomei din trunchiul cerebral.
Interesanta, din punct de vedere farmacologic, este toleranta
ce se instaleaza destul de rapid. Cine ia LSD în doze constante, timp de
mai multe zile, nu mai simte efectul din a treia zi. Fie ca se creste
doza, fie se face o pauza de câteva zile, pâna la refacerea
sensibilitatii fata de substanta.
Aproape toti oamenii care au încercat macar odata substante
halucinogene, descriu, ca prima modificare psihica, stralucirea
crescuta a culorilor.
Halucinatiile declansate de LSD nu sunt, defapt, decât
pseudohalucinatii, consumatorii fiind aproape întotdeauna
constienti de faptul ca impresiile traite nu sunt reale.
Numitorul comun al efectului psihogen al tuturor halucinogenelor cunoscute
pâna acum poate fi considerat abolirea stabilitatii lumii
noastre interioare, tulburând perceptiile noastre, strict constante în mod
normal.
Într-un fel, LSD permite revenirea la o stare infantila a organizarii
perceptiilor ce definesc starea de constienta. La fel ca
si pentru copil, consumatorului aflat sub influenta LSD toate
lucrurile îi sunt noi si unice - va constata, poate, ca ciocolata îi
place acum mai mult ca niciodata.
Asemenea copilului însa, consumatorul va fi puternic dependent de mediul
sau. Un mediu social prietenos si suportiv este, de aceea, cel mai
bun mijloc împotriva unui bad trip (engl.
calatorie nereusita - experienta negativa,
episod disforic - n .tr.).
Trairile din timpul expunerii la LSD depind foarte mult de
asteptarile individuale ale consumatorului fata de consum,
cât si de sugestiile pe care le primeste din mediul sau social.
Cine se asteapta ca LSD-ul sa actioneze ca un afrodisiac,
nu va fi dezamagit.
Dependenta:
Pericolul tolerantei (obisnuintei) psihice
Pericole:
a) Pericole fizice/biologice: Au fost descrise rupturi cromosomiale la
nivel celular, precum si malformatii congenitale, la copiii mamelor
care au consumat LSD în timpul sarcinii.
b) Pericole/riscuri psihogene imediate:
Deoarece în episodul de stupoare data de LSD se amplifica starea
psihica preexistenta, o stare depresiva înainte de consum poate
degenera într-o experienta "horror" ("horror-trip").
Astfel, pot aparea stari de anxietate masiva a caror
durata se întinde pe mai multe ore. Experienta "bad trip"
se poate încheia fie spontan, fie cu ajutor din partea medicului (clorpromazina
- un neuroleptic comercializat sub numele de Megaphen - este un antidot
eficient). Daca reactia negativa nu remite în timp util, poate
fi urmata de o faza psihotica mai lunga. Persoana
afectata se comporta ca un bolnav psihic (de regula ca în cazul
schizofreniei paranoic-halucinatorii). Astfel de reactii psihotice apar
aproape numai la persoane predispuse la astfel de tulburari, persoane la
care predispozitia este determinata de tare din timpul
copilariei, eventual combinate cu existenta unor factori genetici.
Riscul cel mai mare îl prezinta tentativele de suicid - de exemplu
saritura din geam, persoana drogata având convingerea ca poate
zbura.
În trecut au existat cazuri în care traficantii au distribuit
substante ce nu au nici o legatura cu LSD, ci aveau o cu totul
alta compozitie. Consecinta au fost intoxicatii dintre cele
mai severe.
c) Psihoza de reevocare (flashback):
În acest caz este vorba de o stare de stupoare asociata cel mai adesea cu
trairi intense de frica si dezorientare, ce poate aparea la
saptamâni sau luni dupa consumul propriu-zis al LSD-ului si
care are, asupra consumatorului, un real efect de acces psihotic. Pot
aparea stari anxioase, de paranoia si halucinatii. Deoarece
"flash-back"-ul apare fara prodrom, el poate debuta în
momente cu totul neprielnice pentru persoana în cauza (conducerea unui
automobil), ceea ce poate crea situatii dintre cele mai periculoase.
d) Pericole ce apar la consumul cronic:
LSD nu este un toxic ce da dependenta. Nu apare dependenta
fizica, de asemenea lipsesc fenomenele de sevraj. Consecintele unor
experiente repetate cu LSD nu pot fi apreciate satisfacator,
deoarece trairile de genul "bad trip" nu sunt suficiente,
singure, pentru formularea unor concluzii obiective.
2. Dom (STP): Substanta numita Dom (STP) a
fost elaborata de catre firma
3. PCP sau Angel Dust a fost elaborat în anii 50 de catre firma Parke, Davis & Company din Statele Unite ca antialgic. În 1965 a fost însa retras de pe piata, din cauza efectelor adverse deosebit de grave. Imediat dupa aceea, în iunie 1967, a aparut brusc pe scena narcoticelor.
Caracteristici ale acestui drog:
- drogul este mai ieftin decât heroina sau LSD
- efectul se instaleaza la fel de rapid ca la
heroina si mai rapid ca la LSD
- actiunea este mult mai intensiva decât la
marihuana, hasis sau alcool
- durata efectului este mai lunga decât la
heroina (pâna la 48 de ore)
- vine în întâmpinarea celor care sunt, în mod evident,
dornici de trairi terifiante (horror) si autolitice
Forma de administrare:
Se prizeaza, daca se prezinta sub forma de pulbere (
Spectru de actiune:
Starile de intoxicatie seamana celor din
intoxicatia cu cocaina (v. cocaina)
PCP duce la evolutii atipice ale stuporii ("horror-trips") ce
seamana cu cele din consumul de LSD Psihozele PCP sunt tulburari
frecvent descrise în literatura.
Sechele pe termen lung:
Consumatorii cronici sunt practic zguduiti în cele aproape doua zile ale
"calatoriei" lor (engl. trip) de depresii si
anxietate. Aud voci bizare sau muzica stranie. În timpul celei mai
intensive faze, unii se cred a fi dracul în persoana. Suferinta
psihica autoindusa se descarca, în aceste stari de tensiune
prelungi, în accese de autoagresiune neinhibata ce pot merge pâna la
automutilare.
Dependenta:
Toleranta se instaleaza rapid. Cine doreste sa mai
simta ceva dupa o saptamâna de consum continuu al
"prafului îngerilor", trebuie sa-si mareasca
considerabil doza zilnica. Fiecare episod de stupoare aduce cu sine o
puternica componenta autolitica si de automutilare.
"Daca o iei si totusi supravietuiesti,
esti un tip adevarat", asa suna un moto din scena
consumatorilor de PCP.
4. Ciuperci cu substante stupefiante (de ex. Psilocibina )
Efectul psilocibinei este asemanator cu cel al LSD-ului. Se
caracterizeaza în special prin halucinatii vizuale, modificari
ale perceperii culorilor, dar si prin modificari ale starii
psihice si emotionale. Cei aflati sub efectul ei au impresia
ca-si reamintesc si constientizeaza trairi uitate
din vremuri trecute. Se observa o schimbare profunda a perceperii
timpului si spatiului, iar uneori subiectul îsi percepe propriul
corp distorsionat în mod bizar. Atentia este extrem de focalizata.
Modificarile starii de constienta sunt doar usor
schitate. Doze de câteva miligrame luate per os - ca. 4 mg - vor
determina, dupa 20 - 30 minute o relaxare spirituala si
fizica perceputa subiectiv ca fiind placuta. La doze mai
mari, tulburarile de perceptie a timpului sunt mai pronuntate,
perceperea dimeniunii spatiului este modificata si mai mult. Din
punct de vedere farmacologic, psilocibina are ca efect, asemanator
LSD-ului, dilatarea pupilelor, cresterea temperaturii s.a.m.d.
Amfetaminele:
Aceste substante simpatomimetice sunt derivati ai adrenalinei
(epinefrinei) la care predomina efectele excitatoare centrale. De aceea
sunt numite si "amine de trezire" sau "amine
tonifiante"
Actiune si pericole în caz de abuz:
Cresterea performantelor si a capacitatii de efort se
face pe seama rezervelor energetice; daca acestea nu se refac în cantitate
suficienta, cu timpul se ajunge la epuizarea generala a organismului.
Acest risc este cu atât mai mare, cu cât prin efectul lor central, amfetaminele
si derivatii lor suprima senzatia de foame, determinând
reducerea aportului alimentar.
Nevoia de somn dispare, iar senzatia de oboseala este suprimata
(ceea ce face ca oamenii surmenati sa resimta mult mai mult
efectul amfetaminelor decât cei odihniti). Capacitatea de gândire este
accelerata pâna la fuga de idei, initiativa crescuta. Sub
influenta amfetaminelor oamenii vorbesc mai usor si sunt mai
convinsi de valabilitatea si originalitatea celor spuse decât în mod
normal. Munca de rutina face mai multa placere, contradictiile
sunt ignorate mai usor, iar relatiile sociale sunt mai bune.
Doze crescute de peste 20 miligrame pot determina la persoane,
care nu sunt obisnuite cu efectul substantelor, fenomene adverse
deosebit de neplacute ce umbresc actiunea stimulatoare: palpitatii,
uscaciunea gurii, dureri de cap, greata cu varsaturi,
neliniste si insomnie chinuitoare.
Supradozarea duce la neliniste maxima si
gândire necontrolata; este posibila colabarea sistemului circulator,
la fel ca instalarea unei stari profunde de inconstienta
(coma). Fara tratament, o intoxicatie de acest tip (cu 100
- 200 mg) duce de regula la deces; medicina de azi cunoaste însa
antidoturi eficiente (barbiturice, neuroleptice, ergotamina).
Preparate înregistrate de amfetamine sunt: Fenetyllin
(Captagon), Pemolin (Tradon), Piracetam (Nootrop, Normabrain), precum si
substantele cu actiune mai slaba: Meclofenoxat (Helfergin)
si Pyritinol (Encephabol).
Aceste substante sunt larg raspândite, mai ales ca inhibitori ai
apetitului alimentar în cure slabire, respectiv indicate pentru
cresterea performantelor înainte de examen sau în viata
profesionala (de ex. la soferii de camion).
Expresia
Forme de consum:
"Speed" este de gasit sub forma de pulbere, ambalat în
capsule sau comprimate. În consecinta, speed poate fi prizat,
înghitit, injectat sau fumat (ice).
Abuz si dependenta:
Pentru amfetamine, ca si pentru majoritatea restului de droguri este
valabila axioma: dependent devine doar, cine este predispus. Predispuse
sunt, de regula, acele persoane pentru care efectul stupefiantului
respectiv reprezinta un sprijin psihic ("o cârja pentru un
suflet bolnav") ce le ajuta initial sa faca
fata mai usor unor tensiunni interioare. Amfetaminele sunt
substante tipice dadatoare de dependenta, în sensul
ca doza poate fi crescuta rapid si foarte mult - pâna la
cantitati care, pentru persoane neobisnuite, sunt letale
(200-300 mg Pervitin). Toleranta farmacologica este deci mare, dar nu
este egala în toate cazurile. Dependentul trebuie sa-si
creasca din ce în ce mai mult doza, pentru a atinge starea de euforie
dorita, în acelasi timp însa doarme din ce în ce mai prost.
Dependentii de amfetamina dorm doar câteva ore pe noapte, timp de
luni de zile. Dependentul de amfetamine ajunge la clinica de psihiatrie adesea
într-o stare ce se deosebeste foarte putin de psihoza acuta. El
se simte amenintat si urmarit de orice persoana
necunoscuta, are halucinatii auditive si este complet derutat.
În cazurile mai putin grave, dispozitia persoanei este constant
negativa si tensionata. Euforia initiala dispare
aproape total; chiar si dozele crescute asigura doar o
dispozitie lamentabila. Dimineata este cea mai
neplacuta. Toate miscarile par a necesita un efort
urias - o reactie a organismului la efectul constant de stimulare a
stupefiantului.
Poltoxicomania:
Amfetaminele sunt frecvent implicate în asa-numita politoxicomanie,
consumul concomitent al mai multor droguri. Amfetaminele sunt utilizate de
exemplu de alcoolici, dar si de dependentii de opiacee care vor
sa se euforizeze dimineata (în mod evident, pot suprima fenomenele de
abstinenta, fiind chiar mai eficiente, în aceasta
privinta, decât cocaina).
Combinatia de amfetamine si alcool poate provoca în multe
situatii un comportament agresiv nefondat.
Dezintoxicare:
În abstinenta, este tipica nevoia enorma de somn. Adesea,
bolnavul doarme timp de mai multe zile si, mai târziu, câte 12 - 14 ore pe
noapte, timp de mai multe luni. Somnul se normalizeaza foarte încet; chiar
si în timpul zilei, bolnavul devine repede somnoros si este mai tot
timpul abatut.
Alcoolul:
Cel mai bine "merge" alcoolul. Este stupefiantul nr. 1 în
Reprezentanti din clasa alcoolilor:
Metanol, furfurol, alcool izobutilic, alcool izoamilic, acetaldehida, formiatul
de etil. Toate aceste substante sunt extrem de toxice. Etanolul este
denumirea chimica pentru alcool (corect: Etanolul, sau alcoolul etilic,
este cel mai cunoscut dintre alcooli). Äthanol ist die chemische Bezeichnung
für Alkohol.
Actiune:
Alcoolul actioneaza predominant pe sistemul nervos al omului, mai
ales pe centrii ce coordoneaza functiile cerebrale complexe cum ar fi
constienta si emotiile, si mai putin pe
functiile inferioare, vegetative. Cât de tare este si cât de mult
tine acest efect, depinde de concentratia de alcool din organism, ce
se determina din sânge (alcoolemia) si se masoara în grame
de alcool la litrul de sânge. Cele mai multe decese survenite în urma unei
intoxicatii etanolice au evidentiat o alcoolemie cuprinsa între
1,8 si 6,7 grame/l. Concentratiile letale sunt cuprinse între 5,0
si 8,0 g/l; 90% dintre persoanele ce prezinta aceste valori decedeaza.
Unele simptome ale intoxicatiei alcoolice acute seamana mult cu cele din intoxicatia cu opiacee. Naloxona, un antagonist al opiaceelor care anihileaza efectele morfinei si heroinei, poate fi eficienta si în cazul intoxicatiei cu alcool. De regula, nu este însa necesar tratamentul medicamentos; de cele mai multe ori fiind suficienta spalatura gastrica urmata de perfuzii. Organismul metabolizeaza în fiecare ora o parte a alcoolului ingerat. La combustia alcoolului, ca si la metabolizarea altor alimente, se elibereaza o anumita cantitate de energie. Un pahar de tuica are valoarea nutritiva a unui ou. Astfel, la consumatorul (potatorul) cronic apare, mai devreme sau mai târziu, o stare de avitaminoza, deoarece alcoolicii îsi asigura mare parte din aportul nutritiv sub forma de alcool, care nu contine vitamine, dar pentru a carui metabolizare sunt necesare respectivele vitamine.
Mahmureala
Consecintele unei nopti lungi de petrecere sunt cu
siguranta cunoscute de toata lumea: o mahmureala
puternica. Aceasta se caracterizeaza prin senzatia de presiune
la nivelul creierului, cefalee intensa, nervozitate si iritabilitate
crescuta, sensibilitate la stimuli externi, oboseala precoce în cazul
efortului fizic, precum si transpiratia profuza si o stare
generala de epuizare, ca dupa o raceala zdravana.
Efecte:
Alcoolul are un efect narcotic care se instaleaza - ca în cazul altor
substante narcotice, precum eterul, cloroformul sau gazul ilariant (oxid
de azot, N2O - n. tr.) - dupa un stadiu initial de
iritatie/excitatie. Aceasta stare de excitatie se
defineste însa mai degraba negativ - prin disparitia
inhibitiilor - decât pozitiv. Forta musculara grosiera
creste dupa ingestia de alcool în cantitati mici, fiind
redusa senzatia de oboseala în timpul starii de
excitatie. În acelasi timp, performanta în ceea ce priveste
rezolvarea de sarcini complicate, cum ar fi conducerea unui autovehicol, este
vizibil afectata, chiar la ingestia de cantitati reduse.
Se reduce nu doar performanta generala, ci si capacitatea de a
aprecia propria performanta.
Reducerea aptitudinilor autocritice este doar una dintre consecintele
tipice ale consumului de alcool. Cantitati mici pot deja slabi
controlul, scad inhibitia, iar "supra-eul", asa cum a
denumit Sigmund Freud regulile sociale pe care fiecare individ si le
însuseste în cursul vietii, pierde din semnificatia sa.
Dezinhibarea însa este rareori completa. Din fericire,
concentratiile de alcool care produc dezinhibarea totala si care
ar permite trairea necontrolata a unor impulsuri agresive, produc un
efect narcotic atât de puternic, încât persoana în cauza nu mai este în
stare sa comita gesturile pentru care nimic nu le-ar mai inhiba. De
asemenea, se spune ca efectul stimulator al alcoolului asupra starii
de spirit si a emotiilor se explica prin aceeasi
dezinhibare, asociata cu sugestia sociala. Ca multe alte droguri,
alcoolul creste si el sugestibilitatea individului. Pentru ca
reduce autocritica, consumatorul se vede satisfacut în
asteptarile sale: daca doreste sa se
înveseleasca, se va înveseli, daca asteapta ca alcoolul
sa-l linisteasca, el se va calma. La persoana aflata în
stare de ebrietate, se evidentiaza mai ales labilitatea
dispozitiei si sugestibilitatea crescuta: poate face
galagie vesela într-un moment, iar apoi sa izbucneasca
în lacrimi si sa-si plânga viata nereusita.
În acest sens, alcoolul nu-l înveseleste si nici nu-l
întristeaza, ci doar înlatura mecanismele reglatoare care în mod
normal echilibreaza oscilatiile vietii psihice. Întâi dispar
inhibitiile; apoi lipseste capacitatea de a efectua munca de
precizie, intelectuala sau fizica; în final, este
influentata si activitatea musculara grosiera, si
constienta individului este tot mai tulburata. În doze foarte
mari, alcoolul determina o stare de narcoza - ce se deosebeste
clar de somnul normal - din care cel ebriat abia poate fi trezit. În doze
si mai mari, alcoolul devine o toxina cu efect letal. Decesul
intervine prin tulburari ale sistemului nervos central: Centrul respirator
al creierului este paralizat, inima si circulatia sanguina se
prabusesc. Un efect evident al alcoolului se observa la nivelul
vaselor sanguine care se dilata. Concomitent, se produce o contractie
a vaselor din interiorul organismului, pentru a pastra
Alcoolismul:
Fazele alcoolismului, dupa Jellinek:
Consecinte fizice/biologice:
Psihoze determinate de consumul de alcool
1. Betia patologica
Este o stare de excitatie, respectiv sedare declansata prin
consumul de alcool, cu reunoasterea defectuoasa a
realitatii, iluzii si halucinatii. Frica excesiva sau
furia, agresivitatea puternica, starea de afect si atitudinea
violenta pot aparea, în unele cazuri, deja la ingerarea de
cantitati minime de alcool (probabil în urma unei predispozitii
individuale, de ex. date de leziuni la nivel cerebral).
Durata acestor manifestari este limitata în timp (5-15 min.).
Urmeaza somnul terminal si amnezia evenimentului. Aceste faze sunt
greu de apreciat în expertizele medico-legale.
2. Delirium tremens
Reprezinta o stare grava în care apar halucinatii vizuale majore,
aprecierea gresita a realitatii, agitatie psihomotorie
severa, transpiratii profuze, tremuraturi, dereglari
periculoase ale frecventei cardiace si tensiunii arteriale. În
trecut, starea de delirium tremens era adesea letala, mortalitatea a
scazut semnificativ în ultimii ani multumita unor medicamente
noi.
3. Halucinoza alcoolica
Se aud voci vorbind între ele, precum si voci comentatoare care
judeca persoana consumatorului. Halucinatiile complexe de
situatii includ scene de urmarire si asediu si se asociaza
cu anxietate maxima!
4. Gelozia obsesiva a alcoolicului
Este obsesia adesea incorigibila, ca partenera "merge" cu
altul. Se manifesta de regula zgomotos si cu un vocabular
ordinar. Originea se gaseste în relatia tensionata a
cuplului, datorata tocmai consumului de alcool, precum si în
atitudinea evidenta de refuz din partea partenerei. Se adauga
problema impotentei, sentimentele de vinovatie din cauza
abuzului de alcool, sentimentul de umilire si, nu în ultimul rând, frica
de a-si pierde partenerul de viata.
5. Encefalopatia Wernicke
Este o inflamatie acuta a creierului ce poate pune viata în
pericol (include somnolenta, paralizia globilor oculari si
ataxia=tulburarea coordonarii miscarilor).
6. Sindromul Korsakov
Tulbuari grave ale memoriei, pacientul confabuleaza mult.
Fenomene de sevraj:
Hipertensiunea arteriala, transpiratia profuza,
tremuraturi, dureri la nivelul întregului corp (la nivelul trunchiului),
anxietate, predelir, tulburari de somn.
Un sindrom acut de sevraj reprezinta întotdeuana o indicatie pentru
internarea în spital. Aici, se urmeaza un tratament cu medicamente
psihotrope anxiolitice, hipotensoare si perfuzii pentru corectarea
pierderii de lichide.
1. Tranchilizante
Printre medicamentele psihotrope cel mai frecvent comerializate pe piata
germana, locul întâi a fost tinut mult timp de Valium (diazepam),
urmat de Adumbran si Praxiten (oxazepam).
Între timp, diazepamul a fost înlocuit de alte benzodiazepine care i-au luat
locul de frunte. În Republica Federala Germania, pe piata
mdicamentului se gasesc, în principal, urmatoarele tranchilizante:
Denumire comerciala
Lexotanil
Librium
Valium
Tranxilium
Dalmadorm
Tavor
Nobrium
Mogadan
Adumbran
Praxiten Demetrin
Rohypnol
Tranchilizantele cel mai frecvent utilizate fac parte din categoria benzodiazepinelor.
Actiune:
Tranchilizantele din categoria benzodiazepinelor nu se deosebesc între ele în
mod esential, în ceea ce priveste actiunea lor. Industria
farmaceutica ofera mereu produse noi. Tranchilizantele au în primul
rând o actiune calmanta, antiagresiva, anxiolitica si
un oarecare efect tonic-antidepresiv. În plus, majoritatea tranchilizantelor
are si o actiune de relaxare a musculaturii voluntare. Diazepamul
poate fi utilizat, în afara de aceste indicatii, si la
tratamentul imediat al crizelor epileptice. Apoi, tranchilizantele au un efect
de distantare fata de durere si de inducere a somnului,
fara a suprima însa fazele de vis (somnul paradoxal - n.tr.),
asa cum o fac barbituricele.
Tranchilizantele au devenit - dupa alcool - drogul natiunii nr. 2, probabil, pentru ca "ajuta" la depasirea situatiilor de stres neplacute de la locul de munca sau din mediul familial, pentru ca amelioreaza senzatiile de frica, nelinistea si frustrarea si permit relaxarea fizica si psihica. Mediul înconjurator este vazut ca prin niste "ochelari roz", sunt "diluate" contradictiile, conflictele chinuitoare din trecut îsi pierd semnificatia, totul devine mult mai placut si prietenos, iar viata este mai usor de trait.
Abuz si dependenta
Fara îndoiala, consumul cronic de benzodiazepine în doze mari
poate duce, în cazuri individuale, la euforie, instalarea tolerantei
si, în final, la dependenta. Tipul de dependenta
corespunde celui fata de alcool si barbiturice. Deoarece
benzodiazepinele nu se metabolizeaza prin ficat, potentialul de
dependenta priveste în special domeniul psihic.
În cazul supradozarii tranchilizantelor pâna la 1 g este posibila instalarea unui somn de 48 de ore.
Riscurile abuzului:
Psihice
- plafonare în plan afectiv, apatie, lipsa
trairilor emotionale
- slabirea creativitatii
- incapacitatea rezolvarii conflictelor
- pierderea simtului raspunderii
- comportament social neavenit
- mai rar: manii, accese de furie, halucinatii,
psihoze
- cimentarea unor relatii sociale
nesatisfacatoare
- posibil, amplificarea starilor depresive
Consecinte pe termen lung:
Deoarece benzodiazepinele actioneaza doar simptomatic si nu
rezolva cauza problemelor, acestea nu se rezolva, conflictele nu se
pot solutiona, iar frica - cu rol de semnal de alarma - nu mai este
perceputa ca atare. Se ajunge la asa-numitul efect rebound (de
recadere - n.tr.), manifestat prin insomnie în primele ore ale
diminetii, cresterea în greutate, pierderea libidoului, stare
generala de slabiciune, buimaceala, dezinteres si
mahmureala.
Abstinenta si fenomene de sevraj:
Abstinenta de la benzodiazepine este extrem de dificila si se
realizeaza printr-o reducere lenta a medicamentului pâna la
eliminare totala.
Fenomene de sevraj:
Anxietate, insomnie, tulburari circulatorii si tulburari
gastro-intestinale, crize convulsive.
O problema speciala este politoxicomania:
Multi dependenti de medicamente consuma concomitent mai mult
preparate. Ei iau, de exemplu, un barbituric puternic contra tulburarilor
de somn, dimineata un produs stimulant, iar între acestea un
tranchilizant. Multe medicamente prezinta interactiuni nefaste, mai
ales în combinatie cu alcoolul. Bunaoara, pot prelungi sau
întretine timp îndelungat starea de ebrietate indusa de alcool.
Alteori, pot ameliora fenomenele de sevraj. Dependentii de opiacee abuzeaza
si ei de tranchilizante, atât pe cale orala, cât si pe cale
intravenoasa, de exemplu atunci când îsi injecteaza
"Rohypnol ".
2. Somnifere
Sumar al principalelor clase de somnifere:
a) Barbiturice, de ex.: Luminal (Fenobarbital)
b) Bromuri, de ex. Adalin (bromuree)
c) Cloralhidrat/Paraldehyd, de ex. Chloraldurat
d) Alte categorii de substante, de ex.
Distraneurin (clometiazol), utilizat în terapia de dezalcoolizare
(produsul i.v. a fost retras de pe piata franceza, producatorul
Astra Zeneca a retras întreaga productie din cauza gravelor efecte
adverse. Nu se mai gaseste forma pentru administrare i.v. - n. tr.)
e) Perparate combinate periculoase, de ex. Mandrax (metaqualona)
Barbiturice:
Barbituricele induc un somn asemanator narcozei (suprima fazele
de vis/somn paradoxal).
Efecte secundare:
Efectele nedorite sunt rare, la doze normale, si de regula nu sunt
sesizate din cauza actiunii principale a medicamentului, ele aparând
în somn. Pot însa sa apara: somnolenta în timpul
zilei, tulburari de echilibru, "stare de betie", mersul
ebrios si tulburarea capacitatii de discernamânt.
Rareori, apar: depresia respiratorie, stare de excitatie nervoasa,
dezorientare (frecvent la persoane mai în vârsta), hipotermie,
tulburari de dinamica sexuala, dureri musculare si
articulare.
Barbituricele interfereaza cu capacitatea de a conduce un autovehicol
si reduc, în general, atentia.
Consumul concomitent de alcool este cel care evidentiaza sau
potenteaza în mod periculos aceste efecte adverse, deorece ambele
substante trebuie prelucrate (metabolizate) de ficat.
Riscul de dependenta:
Consumul de barbiturice poarta cu sine un mare risc de
dependenta, deoarece doza trebuie marita deja la câteva
zile, pentru a atinge efectul initial. De asemenea, primele fenomene de
sevraj - neliniste, iritabilitate si insomnie - apar deja dupa
primele doua saptamâni de consum. Barbituricele induc o
tulburare severa a caracterului somnului normal, prin faptul ca
suprima fazele de vis (somnul paradoxal) necesare pastrarii
echilibrului psihic.
Consumul pe o perioada îndelungata induce modificari
insidioase de personalitate.
În baza caracterului aproape identic al dependentei de alcool si al
celei de barbiturice, ambele sunt incluse de catre Organizatia
Mondiala a Sanatatii (OMS) în aceeasi categorie
de dependenta.
Spre deosebire de tranchilizante, marja de siguranta dintre doza
terapeutica si cea toxica este foarte redusa, fapt
recunoscut si exploatat de multi oameni. Intoxicatia severa
ramâne si azi o metoda raspândita de suicid.
O intoxicatie acuta cu barbiturice va provoca paralizarea
progresiva a centrului respirator si prabusirea
functiilor circulatorii.
Compusi cu brom ai ureei:
Aceste substante sunt legaturi chimice între uree si brom care,
în ansamblu, au un efect mai slab decât barbituricele. În momentul
întrarii în circuitul metabolic al organismului, ele se depoziteaza
la diferite nivele, deoarece bromul se elimina doar lent din organism.
Rezulta, în final, o intoxicatie cronica insidioasa cu
brom, asa-numitul bromism, cu: stari de confuzie, pierderea memoriei,
delirii în cazurile grave, dermatite, stranut, conjunctivita; sunt
posibile hemoragii punctiforme la nivelul tegumentului si al mucoasei.
Legaturile brom-uree prezinta si ele un risc mare de
toleranta si dependenta.
Paraldehida si cloralhidratul:
Din cauza gustului lor execrabil, aceste substante nu sunt folosite mai
niciodata ca stupefiante.
Scena consumatorilor de droguri:
Au existat si exista mereu preparate populare în rândul
consumatorilor, precum Luminalul (fenobarbital), Nembutal (pentobarbital),
Rosimon si Mandrax (metaqualona). Acestea, alaturi de
altele, sunt adesea combinate cu droguri cu efect stimulator. Când scade
efectul unui drog "speed" sau atunci când acesta devine insuportabil
- în urma consumului cronic - somniferele ajuta la surmontarea insomniei
de origine chimica.
Provenienta:
Cocaina este extrasa chimic din frunzele tufei de coca. Planta,
înalta de mai multi metri, creste în zonele tropicale din
America de Sud si pe arhipelagul indonezian (Malaizia).
Forma:
pulbere alba, floconoasa, cristalina
Consum:
Cocaina se prizeaza sau se injecteaza
Actiune:
Daca se administreaza pe cale orala, cocaina produce stari
de stupoare (euforie), în doze mici si fenomene de intoxicatii, în
doze mai mari.
Cocaina are efect anestezic asupra terminatiilor libere nervoase de la nivelul mucoaselor si plagilor. În trecut, cocaina a fost folosita ca anestezic local, azi în acest scopt sunt utilizati derivati sintetici ai ei.
Mecanismul de actiune al cocainei consta în inhibarea resorbtiei neuromediatorilor adrenergici în structurile de depozitare de la nivelul terminatiilor nervoase simpatice. Astfel, sub actiunea cocainei creste concentratia mediatorilor adrenergici de tipul noradrenalinei. Acestia vor determina o excitare adrenergica crescuta, deci vor creste tonusul simpatic general. Acest efect explica de ce cocaina poate fi utilizata, pe o perioada limitata, ca substanta ce creste performantele individului.
[Simpaticotonie = excitabilitate crescuta a simpaticului. Determina accelerarea pulsului, dilatarea pupilelor (midriaza), amplificarea transpiratiilor, inhibarea peristaltismului intestinal, excitabilitate crescuta]
Astfel, cocaina ofera senzatia subiectiva a cresterii
performantelor si fortei fizice, precum si cresterea
obiectiva a andurantei si a nivelului maxim de solicitare,
pâna la epuizarea totala a rezervelor psihice ale individului. Sub
actiunea continua a cocainei, nevoia de somn este neglijata,
asemenea senzatiei de foame, astfel încât individul poate renunta mai
mult timp la aportul alimentar. Dispare sentimentul de oboseala si
epuizare, dispozitia se amelioreaza iar mobilizarea creste.
Desigur, toate acestea pot fi sustinute doar un timp limitat.
Slabirea, oboseala, epuizarea, degradarea fizica si, în
ultima instanta, insuficienta functionala sunt
consecintele utilizarii pe timp îndelungat a substantei, pe
lânga care apare dependenta psihica severa
care la nici o substanta nu se instaleaza atât de puternic, în
timp atât de scurt ca la cocaina.
Starea de euforie:
Stupoarea din timpul consumului de cocaina e caracterizata de o stare
generala de euforie, de senzatia de fericire supraomeneasca
si de o stare de multumire supranaturala, de un avânt al tuturor
sentimentelor, precum si de un covârsitor sentiment de uniune cu lumea
- concomitent cu pierderea memoriei trairilor generatoare de conflicte
si probleme.
Cresterea mobilizarii, dezinhibarea, cresterea
capacitatii de a stabili noi contacte, fanteziile de
omnipotenta si stimularea sexuala fac si ele parte din
stupoarea data de cocaina.
Stupoarea data de cocaina poate fi împartita în
trei stadii:
Stadiul euforic
Stadiul de stupoare
Stadiul depresiv
Stadiul euforic:
În cazul prizarii substantei, primele modificari euforice apar
deja la scurt timp dupa administrare. Consumatorii sunt foarte bine
dispusi si se simt fericiti. Starea lor de spirit se
îmbunatateste din ce în ce mai mult, astfel încât vor
simti o nevoie crescuta de comunicare (logoree), urmata
de o accelerare a proceselor cognitive (tahipsihie).
În paralel, se manifesta o scadere progresiva a discernamântului critic, precum si pierderea sentimentului de distantare. Inhibitiile sunt înlaturate, dispare teama, contactele devin mai facile. Stadiul euforic, al trairilor pozitive, caracterizat de statisfactie si fericire, este descris de catre consumatori ca scopul propriu-zis, ca efectul dorit al consumului.
Stadiul de stupoare:
În cel de-al doilea stadiu, al stuporii, pe lânga modificariile
descrise anterior, apar frecvente aprecieri gresite ale
realitatii, pseudohalucinatii, dar si halucinatii
optice si auditive adevarate. În multe cazuri se descrie un tablou
clinic paranoid-halucinant, cu idei de relationare fata de
propriile trairi. Drogatii cu cocaina aud voci
amenintatoare si dojenitoare. De multe ori afirma ca
s-ar vorbi despre ei, ca s-ar sti totul despre ei. În plus, la unii
dintre ei se instaleaza si halucinatii tactile sau mixte în
care, de exemplu, cei în cauza simt prezenta unor animale mici sau a
unor obiecte minuscule pe pielea lor; uneori, ei le si "vad".
Tulburarea constientei nu este semnificativa în timpul stadiului
de stupoare.
Stadiul depresiv:
Stadiul al treilea, depresiv, se manifesta în principal prin
oboseala, indiferenta si pasivitate, adesea infiltrate de
gânduri si idei suicidare. Acest stadiu este un episod periculos al
consumului de cocaina, deoarece apare riscul latent, necontrolabil al
suicidului, ce se poate actualiza în mod iminent.
Intoxicatia:
Exista, pe de o parte, socul de cocaina, iar, pe de alta
parte, intoxicatia acuta cu cocaina.
socul de cocaina se manifesta prin insuficienta circulatorie grava si dispnee severa ce apar deja la cele mai mici cantitati. Este vorba de un fel de reactie de hipersensibilitate.
Intoxicatia acuta cu cocaina este, în schimb, consecinta supradozarii substantei. Caracteristica intoxicatiei acute cu cocaina este tonusul simpatic foarte crescut, manifestat prin dilatarea pupilelor, ochii stralucitori (sticlosi), tahicardie (puls accelerat), rosirea fetei, transpiratii, hiperventilatie (accelerarea respiratiei), cresterea temperaturii si cresterea tensiunii arteriale. Excitatia nervoasa centrala poate duce la la aparitia unor crize convulsive si a unor miscari primitive, dar si a unor halucinatii. În final, tabloul clinic prezentat degenereaza în pierderea cunostintei care, împreuna cu depresia respiratorie si prabusirea circulatie sanguine va duce la deces, daca nu se aplica masuri medicale de terapie intensiva.
Dependenta:
În timpul perioadei de consum, apare o rapida si puternica
crestere a dozelor de la 0,1 pâna la 15 g, în cazuri izolate chiar
pâna la 30 g zilnic. Creste rapid nu numai frecventa
administrarii, dar si cantitatea administrata de fiecare
data.
Cocainismul reprezinta dependenta psihica puternica
si tendinta puternica de a creste doza, în lipsa
dependentei fizice sau a tolerantei fata de
substanta. Cocainomania este exemplu cel mai elocvent al
dependentei exclusiv psihice care, în privinta efectului ei
distructiv este comparabila cu dependenta psihica si
fizica data de consumul de opiacee.
Fenomenele de sevraj psihic ce apar în abstinenta sunt adesea atât de puternice, încât pot duce la tentative de suicid, având în vedere ca capacitatea de interventie a individului în timpul abstinentei este pastrata - spre deosebire de cea din sindromul de abstinenta a opioidomanului.
Riscuri speciale:
Cocaina, de regula, se prizeaza. În consecinta, mucoasa
nazala va prezenta inflamatii, ulceratii si - în cazurile
grave - chiar perforatii ale septului nazal, ceea ce va determina o
înfundare a nasului si o modificare corespunzatoare a fizionomiei.
Pe scena de azi a consumului de droguri, cocaina se consuma, de
regula, în cadrul unor procese de politoxicomanie. Evident, ea nu a fost
disponibla multa vreme în cantitati suficiente pentru a
face o reala concurenta heroinei. În ultimii ani însa, se
pare ca îsi gaseste locul pe scena drogurilor. Persoane
dependente numai de cocaina sunt azi o raritate în practica clinica
psihiatrica curenta, de cele mai multe ori substanta este
consumata tranzitoriu sau ocazional în cadrul unei depdendente
generale avansate de droguri.
Unii consumatori îsi injecteaza în mod constient amestecuri de
cocaina si heroina - asa-numitul "speed-ball".
Au fost însa înregistrate si cazuri în care consumatorilor li s-a
vândut "spped-ball" în loc de cocaina pura. Astfel se
induce, în cel mai scurt timp, dependenta de heroina a consumatorului
de cocaina, fara cunostinta si vointa
acestuia.
Psihoza:
Un efect caracteristic al cocainei îl reprezinta asa-numitele
halucinatii tactile. Bolnavii psihotici au senzatia prezentei
unor vietuitori minuscule, a unor particule fine de praf sau a unor
obiecte de dimensiuni mici pe pielea lor, pe care pretind, uneori, ca le
si vad. În consecinta, se vor scarpina puternic
(prezinta urme de grataj).
Sechele pe termen lung:
Dependentii de cocaina prezinta alterari ale caracterului
tipice dependentei. Pot aparea leziuni cerebrale grave, cum ar fi
encefalomalacia ("înmuierea substantei cerebrale", n. tr.), ce
duc la dementa. În stadiul final apare o dezintegrare fizica
totala.
Istoric:
La mijlocul anilor 80 a aparut în SUA si mai târziu în Europa un drog
care seamana, din punct de vedere al procesului de productie, cu
drogurile sintetice (engl. designer drugs) si care poarta
numele de Crack (Rock).
Numele este derivat de la sunetul specific de fosnitura (engl. to
crackle - a fosni) produs de substanta în timpul fumatului.
Productia ieftina a facut sa se constituie o
veritabila scena a consumului de crack, mai ales la
Forma:
Firimituri solide, alb-galbui. Substanta seamana cu
bucati mici de sare gema, de culoare beige.
Forme de consum:
De cele mai multe ori, crack se fumeaza. Poate fi însa si
ingerat sau injectat.
Productie:
Materia prima este cocaina. Mai exact, este vorba de o cocaina
"întinsa", amestecata cu adaosuri. Baza de cocaina se
fierbe cu praf de copt si apa; procesul dureaza circa opt
minute. În mod interesant, prin aceasta întindere si multiplicare -
care ar trebui sa slabeasca eficienta drogului - are loc
tocmai amplificarea efectelor tipice ale cocainei. Astfel, în doar câtiva
ani, crack a devenit poate cel mai devastator drog al prezentului.
Actiune si dependenta:
Dependenta de crack poate aparea rapid, uneori chiar dupa prima
doza. Cauza presupusa ar fi o sensibilizarea enorma a unor arii
cerebrale. Primele molecule de cocaina ajung la creier dupa doar zece
secunde. Astfel, fumatul de crack seamana mult cu fumatul de "freebase"
- o narco-moda (germ. Drogenmode - val nou, varianta
"la moda" a narcomaniei, n. tr.) cam la fel de recenta, dar
mult mai scumpa: pasta de cocaina se concentreaza, cu eter, în
forma cea mai pura, dupa care se usca si se fumeaza.
Firimiturile de drog, de dimensiunea unei gamalii, care actioneaza cam o jumatate de ora, reprezinta adesea primul pas spre dependenta de crack. Stimularea initiala si senzatia cresterii capacitatii de concentrare sunt urmate de o stare de prabusire care afecteaza tocmai aceste însusiri.
Pericole ale abuzului:
- pneumonii
- hipertensiune arteriala
- lipsa apetitului (anorexie)
- usturimea pielii (prurit)
- stare de neliniste si confuzie ce ajunge,
uneori, pâna la manifestari paranoide si schizofrenoide
Riscuri deosebite:
- stare de epuizare totala, dupa consum
continuu
- vasoconstrictie. Consecinta: afectiuni
cardiace
- hipertensiune arteriala. Consecinta:
accidentul vascular cerebral
- leziuni pulmonare
Ce este Ecstasy?
Datorita actiunilor si efectelor lor diferite, drogurile
sintetige sunt greu clasificabile în grupe distincte. XTC (prescurtarea pt.
Ecstasy) este atribuit frecvent grupei entactogenelor (droguri
care permit contactul, "atingerea interiorului", de ex. prin
producerea sentimentului de fericire). Grupul ecstasy are însa si
actiuni din grupa drogurilor stimulatoare si halucinogene.
Initial, numele de Ecstasy a fost atribuit drogului MDMA
(3,4-metilen-dioxid-metilamfetamina), o substanta sintetica
pura.
Azi, Ecstasy este un termen generic pentru diverse substante cu spectru de actiune similar. Grupul include MDMA (metilen-dioxid-metilamfetamina) si MDE/MDEA (metilen-dioxi-etilamfetamina), precum si alte substante din clasa fenoletilaminelor. Sunt comercializate, sub acelasi nume de "Ecstasy", si amestecuri ce contin adaosuri de cafeina, amfetamina sau LSD.
Consum:
La începutul anilor 90, Ecstasy a aparut pe piata în diverse
formulari: fie în capsule de diferite marimi, fie - în cele mai multe
cazuri - sub forma unor tablete (comprimate) rotunde si plate, cu variate
semne stantate. Tabletele de Ecstasy purtau (si mai poarta)
nume precum trifoi, proumbel, dolar, iepuras, camila, delfin,
Road Runner, Smiley, ciuperca, Olympics, coroana etc. (denumiri de
strada care reflecta, de regula, simboluri întiparite în
suprafata tabletelor. Numele sunt preluate din lb. germ. si nu
corespund neaparat denumirilor de strada din România - n. tr.) Majoritatea
tabletelor comercializate sub numele de Ecstasy contin o
substanta activa derivata din MDMA în concentratie de
20 - 120 mg care costa în jur de 20 DM (10 �).
Între timp este evident ca variatele motive si simboluri
stantate - la fel ca si dimensiunea si forma - nu spun
nimic, sau numai putin despre provenienta si calitatea
produsului. În multe cazuri sunt comercializate substante înrudite sau
chiar plagiate (amestecuri greu identificabile ce contin ketamina, benzodiazepine
si barbiturice).
De mai multa vreme se observa o tendinta de renuntare
la semnele distincive (simboluri stantate s. a.). Chiar si
frecventa santului median e în prezent în scadere. Astfel,
devine din ce în ce mai dificila diferentierea tabletelor si
efectelor lor, ceea ce produce un risc suplimentar pentru consumatori.
Cum actioneaza Ecstasy?
Din punct de vedere biochimic, XTC actioneaza asupra eliberarii
asa-numitilor neurotransmitatori. MDMA pura are efect
mai ales asupra neurotransmitatorului serotonina. Acesta
influenteaza emotiile, activitatea noastra, impresiile
senzoriale, activitatile motorii, asocierile (de la nivel cerebral -
n.tr.), precum si senzatiile acustice si optice.
"Cu cât mai înviorat este omul, cu atât mai activ este sistemul sau
serotoninergic. Cu cât mai activat e sistemul serotoninergic, cu atât mai activ
este omul."
Alti neurotransmitatori influentati de Ecstasy sunt: dopamina (emotii, motricitate, functii cognitive) si noradrenalina (stres, stimuleaza circulatia sanguina si respiratia omului).
Reactii biologice ce pot fi observate dupa administrarea
de Ecstasy:
- dilatarea pupilelor
- cresterea frecventei cardicae/tensiunii
arteriale
- bronhodilatatia
- încordarea muschilor mandibulari (trismus) /
tremuraturi
- greata
- uscaciunea gurii
- transpiratii
- cresterea temepraturii corpului
- nevoia de a urina
- bruxism (scrâsnirea dintilor)
- dureri de cap
Pericol în caz de consum sustinut:
- Sistemul natural de alarma al omului este
abolit.
- Deces prin hipertermie si deshidratarea
organismului, modificari evidente neînregistrate de catre persoanele
în cauza.
Manifestari ce apar dupa trecerea efectului:
- epuizare
- oboseala
- greata
- întepenire
Reactii toxice acute:
- hipertermie
- slabiciune musculara
- trombembolie
- insuficienta renala acuta
- insuficienta hepatica toxica
- tulburari de respiratie
- tulburari cardiace pâna la colaps
Reactii toxice cronice în urma consumului
sustinut în doze mari:
- posibila afectare a sistemului serotoninergic
- posibile leziuni cerebrale ireversibile
Reactii psihice:
Acestea nu pot fi descrise în mod unitar, deoarece mare parte din efecte sunt
dependente de atitudine si de mediul înconjurator.
"set" = atitudine individuala ce priveste intentia de consum, asteptarile fata de efectul dorit, starea de spirit si personalitatea consumatorului. O stare de fond negativa poate fi amplificata de MDMA, iar sentimentele pozitive pot fi traite cu intensitate mai mare.
"setting" = Complex ce cuprinde mediul înconjurator, suma contactelor sociale, a influentelor externe. Efectul se resimte cu totul diferit la petreceri Rave ca acasa, într-o atmosfera calma.
Efectele principale pozitive descrise în conditii de set si setting optime, sunt:
În caz de set si setting necorespunzator pot aparea efecte descrise ca profund negative:
Consumul de durata a unor doze mari (toxice) poate duce la psihoza.
În combinatie cu alte substante de abuz, pot aparea complicatii.
În combinatie cu alcoolul:
În combinatie cu cannabis:
Tensiunea psihica poate fi redusa, dar si amplificata,
dupa caz = neliniste/nervozitate
În combinatie cu cafeina:
- stimuleaza în plus = nervozitate
În combinatie cu amfetamina:
- toxicitate mai mare
- efect cumulativ = risc de supradozare
În combinatie cu LSD:
- amplifica efectul halucinogen
- prelungeste starea de stupoare
În combinatie cu cocaina:
- în acest caz sunt relatate reactii de
panica
Consumatorii trebuie avertizati, de principiu, asupra riscurilor administrarii concomitente de MDMA si alte substante! Caracterul ilegal al drogului si amestecurile necontrolate în care se comercializeaza sporesc în mod apreciabil riscul efectelor adverse!
Durata de actiune:
La o doza medie de 100 mg efectul se instaleaza dupa ca. 20 min.
- 1 ora.
Efectul dureaza 4 - 6 ore dupa care dispare treptat. Circa 2/3 din
MDMA ingerata se digera în stomac si se elimina, nemodificat,
pe cale renala. Aproximativ 7% se metabolizeaza la MDA la nivelul
ficatului, iar restul ajunge, prin circulatia sanguina, la creier.
Timpul de înjumatatire este de 6 ore. Daca aportul depaseste capacitate de epurare a organismului, apar efecte cumulative ce duc la supradozare.
Alti factori de risc ai consumului de XTC:
Diabet, epilespie, glaucom, boli cardiace, hipertiroidism, hipertensiune,
hipoglicemie, anemie, astm, hepatita C.
1. "Poppers"
Substanta:
Amilnitrit, butilnitrit, aditivi, de ex. solventi organici
Forma de consum:
Poppers se inhaleaza si în nici un caz nu se ingereaza
(beau). Efectul stupefiant se instaleaza dupa 3 - 5 minute.
Actiune:
dezinhibare puternica
cresterea apetitului sexual
sentiment sporit de intimitate
percepere redusa a durerii
relaxare musculara
cresterea sensibilitatii tactile
Efecte adverse de scurta durata:
- tuse, tahicardie, senzatie de caldura a pielii, hipoxie,
posibil colaps - în functie de dozare = inconstienta
- iritarea pielii si a mucoaselor
Efecte de lunga durata:
- iritarea (combustionarea) mucoasei nasale
- aritmii cardiace
- impotenta
Pericole:
Potentialul de dependenta:
dependenta psihica
2. "GHB, Fantasy, Liquid E, Liquid X (multe denumiri si variante ortografice)"
Substanta:
GHB (gama-hidroxi-butiratul) este o substanta naturala,
produsa si de organismul uman. Concentratia maxima este la
nivelul creierului, motiv pentru care se presupune ca ar avea rol de
neurotransmitator la acest nivel. GHB a fost prima data produs
prin sinteza acum circa 30 de ani.
La scurt timp dupa aceea, a fost utilizat în medicina, în domeniul
anesteziei, ca narcotic, precum si ca adjuvant în tratamentului delirului
din sevrajul alcoolic. Din cauza efectelor secundare nedorite a pierdut
însa din ce în ce mai mult din însemnatatea sa si azi abia se
mai utilizeaza în
Concomitent cu reducerea utilizarii sale în scop medical, GHB a devenit
foarte popular în rândul culturistilor (stimuleaza hormonul
somatotrop - de crestere) si sportivilor de performanta
(Ben Johnson!) din spatiul anglo-american. A fost interzis ca
substanta de dopaj, iar vânzarea sa în SUA - initial
fara prescriptie medicala - a fost restrictionata
de la sfârsitul anului 1990 încoace.
Pericole în caz de abuz:
Au fost relatate primele cazuri de intoxicatie, mai ales prin supradozarea
si combinarea cu alte substante sinergice. De asemenea, sunt
cunoscute unele cazuri de deces. Riscul este deosebit de mare în cazul
consumului concomitent de alcool, ecstasy sau heroina.
Odata cu afirmarea "scenei Techno" si a interesului
acesteia pentru stimulante speciale - vezi Ecstasy, bauturi cu
continut de cafeina si alte stimulante (RED BULL s. a.) -
aceasta comunitate a descoperit si GHB. Având în vedere ilegalitatea
redusa a drogului - care nici azi nu cade sub incidenta legii
substantelor stupefiante si psihotrope - este de asteptat ca
acest drog sa capete o însemnatate din ce în ce mai mare.
GBH se produce în tot felul de laboratoare improvizate în beciuri sau bucatarii. Nimeni nu cunoaste puritatea si concentratia produselor, astfel încât riscul unei intoxicatii acute nu poate fi apreciat.
Actiune:
GHB începe sa actioneze la circa 15 minute dupa administrarea
orala si efectul dureaza - în functie de doza -
pâna la 3 ore. Prin administrarea unei doze noi, durata actiunii se
poate prelungi. Efectul seamana cu cel al Ecstasy, dar este mult mai
slab. De asemenea, nu apar efectele adverse si sechelele de durata
ale consumului de Ecstasy.
Riscuri:
Riscul principal legat de acest drog este necunoasterea concentratiei
si puritatii, respectiv a amestecului cu alte substante, în
primul rând alcool. În stare pura, GHB este practic lipsit de efecte
adverse periculoase, chiar si în doze mai mari. În doze mari intervine o
sedare puternica, pâna la coma, a persoanei. Supradozarea poate
duce la convulsii si confuzie marcata.
Metadona este un opioid produs pe cale sintetica, cu efect similar morfinei, elaborata in anul 1942 de fabrica de vopsele Hoechster. A fost patentata in anul 1953 si lansata pe piata ca analgezic forte sub denumirea de POLAMIDONR. Din anii 1960, metadona a fost utilizata (mai intai in SUA) ca substanta impotriva sindromului de abstinenta fizica in cadrul dezintoxicarii de heroina.
Ca substituent, metadona este adecvata din mai multe motive:
Compozitie
Metadona este un racemic format din doua molecule gemene (enantiomeri),
continute in proportie egala (50%): levometadona ((R)-metadona) si
dextrometadona ((S)-metadona). In
Efecte adverse
Efect sedativ, transpiratii profuze, euforie, mioza, rar tahicardie,
hipotensiune, constipatie (ca toate opiaceele, are actiune paralitica asupra
peristaltismului intestinal), depresie respiratorie (inhibarea automatismului
respirator).
Intoxicatia
Semne ale unei supradoze sunt: depresia respiratorie severa, hipotensiune
marcata, tahicardie, hipertermie, tulburari de constienta pana la coma.
Mod de administrare
Levometadona poate fi administrata sub forma de comprimate, intravenos (i.v.)
si intramuscular (i.m.), precum si ca solutie neinjectabila de picaturi.
In medicina, se administreaza si ca analgezic forte, sarac in efecte adverse, de exemplu in cazul infarctului miocardic si al durerilor tumorale.
Istoric:
În anii 50, inhalarea de cleiuri a fost larg raspândita în rândul
adolescentilor americani si suedezi. Adezivii care contin toluol
si solventi volatili erau picurati pe batiste (care apoi au fost
tinute în fata gurii si nazului), sau turnati în pungi, pentru
inhalarea vaporilor acestora.
Alte substante:
Substantele care se preteaza la inhalare (adulmecare) sunt
solventii chimici din industrie, bricolaj si domeniul casnic, precum:
cleiuri, diluanti pentru adezivi, vopsele si lacuri, benzina,
acetona, butilacetatul, diclormetanul, hexanul, xilolul, tetraclorura de carbon
("Tetra") si hidrocarburile fluorurate alifatice.
Diluantul utilizat de pictori pentru culorile lor contine, de exemplu,
toluol.
Cloroformul, sau triclormetanul, este un solvent cu proprietati
narcotizante care produce vapori neinflamabili.
Forma de consum:
Inhalarea (adulmecarea, germ. schnüffeln)
Periculoasa este mai ales varianta ce utilizeaza pungi de plastic,
deoarece - trase prea mult peste cap - pot duce la moarte, în cazul
instalarii rapide a efectului stupefiant si a intoxicatiei
necontrolabile de catre consumator.
Mod de actiune a solventilor cu efect narcotic:
Cele patru stadii ale narcozei (pentru întelegerea
mdical-farmacologica):
Când narcoticele sunt utilizate ca droguri stupefiante, consumatorul încearca sa atinga doar primele doua stadii. Tinde sa atinga acea stare de buimaceala cu tenta euforica, cu o usoara tulburare a constientei, în care nu mai percepe problemele personale ce-l chinuie atunci când e treaz si în care tensiunile emotionale si spirituale sunt aplanate. În aceasta stare, autosugestiile pot deveni "realitate" prin lipsa constientei ancorate în realitatea obiectiva, astfel încât aurolacul adolescent se transforma în Tarzan sau puternicul Superman al benzilor sale desenate.
Se deosebesc patru stadii ale actiunii substantelor inhalate
(adulmecate):
În primul dintre acestea apar: greata, dureri la nivelul gambelor, sau
senzatia de creier sub presiune. În cel de-al doilea se descrie
receptivitatea crescuta la stimuli externi, asociata cu o stare de
bine si sentimentul imponderabilitatii, similar cu starea de
ebrietate alcoolica. Al treilea stadiu este comparabil cu un somn
superficial, în care aurolacii cu experienta îsi "croiesc"
anumite vise în timpul zilei. Al patrulea stadiu este starea de
inconstienta.
Sechele si riscuri:
Aproape toti solventii au efect toxic în cazul abuzului regulat.
Cloroformul produce leziuni hepatice si poate determina - în doze prea
mari - paralizia respiratiei, sau cel putin tulburari central
nervoase grave, datorate hipoxiei cerebrale.
Abuzul de tricloretilena produce inflamatii ale nervilor, nevralgii
ale fetei si suferinte cardiace, de asemenea conditionate
nervos (prin tulburarea conducerii impulsurilor). La adolescentii care au
inhalat în mod regulat, timp de mai multi ani, vapori de toluol, au fost
observate delirii (vezi delirium tremens, la cap. Alcoolul) de mai
multe zile.
Pe lânga stopul respirator, colapsul cardio-circulator reprezinta o
importanta cauza de deces.
Pot aparea stari confuzionale, cu reactii de
hiperexcitatie, anxietate si panica. În plus, se pot produce
arsuri si combustii (arsuri chimice) ale cailor respiratorii.
Cerc de persoane afectate:
Se remarca mai ales adolescentii tineri (10 - 15 ani) din
paturile sociale inferioare. Consumatorii solitari sunt putini, dar
cu atât mai periclitati, deoarece nu actioneaza într-un anumit
context, îsi pastreaza acest obicei multa vreme si au
suferit, de regula, un traumatism psihic anterior consumului.
Sechele de lunga durata:
Leziuni hepatice, renale, nervoase si cerebrale.
Cine consuma droguri, are nevoie de anumite ustensile.
În functie de stupefiantul utilizat si de calea de administrare, persoana dependenta de droguri se afla în posesia unor accesorii dintre cele mai diverse.
Hasis
Instrumente pentru fumat:
Pipe, narghilele (sisa), shillum (aparat special pentru
fumatul de hasis), precum si instalatii de productie
proprie
Ţigarete de hasis (engl. joint)
Rezervoare pentru pastrare (cutii de filme fotografice, cutii de
medicamente)
Cântar de scrisori (pentru greutati mici - n. tr.) pentru
cântarirea dozelor de consum
Folie de aluminiu în care se ambaleaza portiile de
hasis
Pentru droguri sintetice
Rezervoare cu pulberi necunoscute
Plicuri mici, pliate (pentru ambalarea pulberii) (engl. hits - fiecare
portie corespunde unui hit = lovitura, n. tr.)
Capsule
Rezervoare pentru pastrare
Seringi
Pentru LSD
Cutiute mici
Materiale de ambalaj, de ex. bucati mici de folie de aluminiu;
banda de lipit
Pentru cocaina
Plicuri mici, pliate, din hârtie si folie de aluminiu, în care este
ambalata cocaina
Rezervoare pentru pastrarea cocainei
Trusa cocainomanului, ce contine: Oglinda, lama de ras,
tubulet pentru prizare, cutiuta pentru pastrare,
seringa
Tubulet pentru prizare (din metal, sticla, sau plastic)
Lingurita cocainomanului
Pentru crack
Cutiute mici de plastic pentru pastrare
Pipe speciale
Pentru heroina
Plicuri mici, pliate, din hârtie, celofan sau folie de aluminiu, în care se
ambaleaza heroina (hits)
De regula, seringi de unica folosinta
Linguri acoperite de funingine în care se dizolva heroina; o bricheta
pentru încalzirea solutiei si tamponase de vata sau
filtre de tigareta rupte, prin care heroina se filtreaza în
timpul aspirarii în seringa
siret de pantofi, curea, sau furtun de cauciuc, pe post de garou, pentru
comprimarea venei în vederea administrarii injectiei
Walter de Gruyter: Pschyrembel - Klinisches Wörterbuch
(Dictionar clinic), Ed. 255.,
Wolfgang Schmidbauer, Jürgen vom Scheidt: Handbuch der Rauschdrogen (Manual al drogurilor stupefiante), Frankfurt am Main 1989
Klaus Wanke, Karl-Ludwig Täschner: Rauschmittel
(Substante stupefiante), Ed. 5,
Josef Zehentbauer, Wolfgang Steck: Chemie für die Seele (Chimie pentru suflet), Königstein/Ts. 1986
Hans Lösch: Drogenfibel (Abecedar de droguri), Ed. 2, München 1971
Landeskriminalamt (Hrsg.): Rauschgift ohne
Cafe` Fix (Hrsg.): Jahresbericht 1998 (Raport anual 1998),
Landesinstitut für Erziehung und Unterricht: XTC. Eine
Handreichung für Multiplikatorinnen und Multiplikatoren (XTC. Material la
îndemâna multiplicatorilor),
Harfst, Gerold: Rauschgift -Szene -Jargon von A-Z (Droguri - Scena - Jargonul de la A-Z), Würzburg 1991
|
