INTRODUCERE IN PROBLEMATICA DIVORTULUI
- un eveniment sau o situatie stresanta la care nu poate fi gasita o solutie imediata;
- o amenintare majora la adresa identitatii si a rutinei, reinviind probleme nerezolvate din
trecutul apropiat sau indepartat;
- reactii ce formeaza un model tipic al dezorganizarii si starii tensionale, incepand cu o faza
acuta care dureaza de obicei de la sase la opt saptamani.
Criza poate sa conduca la schimbare pozitiva si dezvoltare. Aceasta abordare
pozitiva a crizei implica ca rezultatul depinde mai mult de modul in care este ea stapanita,
decat de evenimentele care se precipita. Brannen si Collard au aratat in studiul lor cu privire
la casniciile cu probleme ‚ ca marea majoritate a cuplurilor au trecut cel putin printr-un
eveniment critic, o problema sau o insatisfactie majora, cel putin inainte ca problemele
casniciei sa ajunga la o rezolvare. Autorii au formulat ipoteza ca atunci cand au loc
evenimente sau probleme critice in cazul cuplurilor ale caror relatii sunt deja tensionate, ele
au de regula un impact mult mai mare asupra partenerilor care depind exclusiv unul de
celalalt. Tipic pentru aceste cupluri este un sprijin redus din
partea rudelor si prietenilor, iar adesea evita sa caute un sprijin profesional pana cand criza nu
ajunge la nivele la care nu mai poate fi controlata.
In crizele maritale grave, unul dintre parteneri sau amandoi, se poate adresa
unei agentii de asistenta sociala pentru a cere ajutor, in ciuda retinerilor de a dezvalui
problemele personale unor straini care ar putea sa nu fie demni de incredere sau sa nu aiba
nici o simpatie pentru cei in cauza. Raspunsul agentiei necesita o evaluare facuta cu multa
grija a stadiului existent, astfel poate fi ratata cu usurinta posibilitatea unei interventii
strategice. Evaluarea initiala trebuie sa tina seama de lucrurile evidente, cum ar fi identitatea
clientului, urgenta situatiei si daca este nevoie de asistenta juridica. Conflictele destramarii
familiei pot implica riscuri inalte de violenta fizica, crima sau sinucidere, asa cum ne
reamintesc zilnic povestile triste publicate in presa. Asistentii sociali pot sa fie nevoiti sa
trimita oamenii pentru un ajutor medical de urgenta si trebuie sa aiba suficiente cunostinte
juridice pentru a putea acorda un sfat preliminar adecvat. De exemplu, un parinte care se
hotaraste sa – si paraseasca copiii temporar, lasandu-i in seama celuilalt parinte, pentru a-si
cauta o alta 1ocuinta trebuie sa fie atentionat cu privire la riscul de a pierde custodia copiilor.
1.2.2. Posibilii clienti
Unii autori au avertizat ca „interventia psihoterapeutica” pentru unul sau altul
dintre partenerii unei casnicii poate sa distruga posibilitatile de reconciliere. Exista un numar
de motive care indeamna sa se ofere ajutor in mod egal ambilor parteneri decat unuia singur,
intre acestea:
in afara de functia cathartica a maniei si frustrarii, aceste discutii simultane pot
demonstra ca nici unul dintre parteneri nu a facut din asistentul social sau din agentie un
aliat personal. Impartialitatea asistentului social ii poate asigura ca amandoi au preocupari
valide care merita egala atentie din partea agentiilor de ajutorare;
avandu-i pe ambii parteneri, asistentii pot evalua impreuna cu ei dificultatile pe care le au
se datoreaza nevoilor lor contradictorii, unor probleme de comunicare, stresurilor din
familia largita sau tuturor acestor factori combinati. Pot examina impreuna sursele posibile
de ajutor si se poate pune la punct un plan pe care sa vrea amandoi sa - l incerce, cel putin
temporar. Asistentii sociali trebuie sa fie foarte grijulii in stadiile initiale ale muncii sa
clarifice asteptarile si obiectivele, in special atunci cand partenerii au intentii diferite.
Acceptand confruntarea lor de interese si alocand un timp egal pentru fiecare dintre parteneri
ii poate convinge sa coopereze mai tarziu pentru organizarea de intalniri simultane.
1.2.3. Interviuri simultane in situatii de violente domestice
Incidenta violentelor domestice este deosebit de mare, mai ales in criza declansata
de o separatie reala sau doar anuntata, dar cea mai mare parte a lor ramane neinregistrata.
Daca o femeie care a fost batuta contacteaza un asistent social, aceasta
poate aprecia ca nu este adecvat sa se inta1neasca amandoi parteneri simultan, de vreme ce
femeii ii poate fi frica sa vorbeasca in prezenta barbatului care a violentat-o. Interviurile
simultane sunt cu siguranta indezirabile daca dominarea barbatului este lasata sa continue
re1atia indiferent de riscurile si stresul pe care-l suporta. Pe de alta parte, daca poate fi
oferita suficienta protectie si sprijin femeia poate deveni in mai mare masura capabi1a sa –si
exprime nevoile si preocuparile.
Un asistent social cu multi ani de experienta in domeniul serviciilor sociale,
care s - a ocupat de multe si diferite crize familiale a observat ca „increderea este cheia
succesului in interventia in criza , iar experienta reala este cel mai eficient mijloc de a castiga
incredere”.
Totusi increderea dispare in momentul in care se ridica voci manioase si
nervii incep sa se manifeste. Un asistent social care ia pozitia unui judecator, poate din
cauza anxietatii isi pierde capacitatea de a mai manevra si poate chiar provoca violenta
unuia dintre membrii familiei care se simte neinteles si blamat. Asistenti sociali au o baza
pentru a decide daca trebuie sa ofere sprijin individual unuia dintre parteneri, sau sa
continue cu ajutorarea neutra a amandurora. In oricare dintre cazuri, neutralitatea fata de
ambii parteneri nu trebuie considerata neutralitate fata de violenta insasi. Comportamentul
violent trebuie combatut si chiar partenerul violent poate sa salute o asemenea interventie.
Structura intalnirilor cu ambii parteneri (locul de desfasurare si lungimea
intalnirilor aranjamente pentru primire si asezare si centrarea discutiei ) are nevoie de o
planificare atenta. Daca o femeie se teme sa - si intalneasca partenerul, este important sa
intelegem teama ei. Poate sa se teama sa ramana singura cu el in anticamera sau ca va
fi fortata sa cedeze cererile lui, sau ca va fi urmarita dupa aceea, sau toate acestea la un loc.
1.2.4. Confidentialitatea
Este o problema importanta atunci cand se ridica plangeri cu privire la
violenta sau la alte abuzuri, iar asistentii sociali trebuie sa fie explicitii cu clienti lor in
privinta gradului de confidentialitate pe care - l ofera. Unii cercetatorii au aratat in studiul lor
asupra violentei domestice ca femeile care aveau probleme erau foarte atente la problema
confidentialitati. Este esential de a se mentiona posibile exceptii de la regulile normele de
confidentialitate, dintre care exemplul evident este abuzarea de copil. Asistentii sociali
trebuie sa explice care sunt responsabilitatile care le revin si puterile
statutare pe care le au intr-o maniera clara, dar nu acuzatoare astfel incat clientii sa - si dea
seama de la inceput cum va fi folosita informatia pe care o au. Asistentii sociali care dau
explicati clare cu privire la obiectivele si responsabilitatile lor pot fi acceptati cu mai mare
incredere decat cei care ridica probleme de confidentialitate.
1. 2. 5. Intelegerea modelelor de conflict
Am putea sa relationam mai bine cuplurile in diferite etape ale separarii, daca am
putea distinge diferitele nivele de conflict si sa recunoastem anumite modele tipice, desi
fiecare situatie este unica si trebuie sa evitam sa incadram familiile in teorii preconcepute.
Unele cupluri indica mai mult decat un singur model de conflict in acelasi timp, iar multe
cupluri au trecut in timp de la un model la altul.
Primele impresii asupra nivelului si tipului de conflict intre cuplurile aflate in divort
pot fi inselatoare, dar ele ofera cel putin un punct de plecare pentru a planifica cum sa
abordezi. Unele cupluri pot sa fie capabile sa lucreze numai pe subiecte foarte riguros
delimitate si practice, in vreme ce altele pot dori sa discute in profunzime problemele relatiilor
dintre ei si dintre ei si copii.
Cuplurile semi detasate — aceste cupluri pot fi despartite de o perioada de timp si
separarea lor poate avea loc cu relativ putin conflict deschis. Pot exista totusi dificultati
practice si frictiuni cu privire la vizitarea copiilor care pot arata ca parintii sunt inca partial
angajati emotional. Discutiile simultane ajuta la despartirea rolurilor maritale de cele
parentale, la intalnirea cooperarii lor cu parintii. Unii parintii raspund relativ repede la
aceasta abordare si daca incep sa discute unii cu ceilalti intr-un mod mai prietenos, asistentul
social poate interveni mai putin progresiv, lasandu-i pe ei sa conduca singuri discutiile
Conflictul cu usile inchise - unele cupluri evita confruntarea directa printr-o retragere in
spatele usilor inchise, fizica, psihologica sau de amandoua feluri. Tacerea lor reuneste
respingerea, mania, frustrarea si renuntarea la dragoste, desi se spun putine cuvinte. Ar
putea fi de asemenea sa fie mesajele ne vorbite de continuare a atasamentului, de profunda
suferinta si teama de abandonare. Unul dintre parteneri poate parasi locuinta sau poate incepe
procedurile de divort fara nici un avertisment. Copiilor adesea nu li se spune de ce parintele
absent a plecat, nici daca, cum si cand il vor vedea din nou. Modelul tacerii si evitarii este
astfel transferat generatiei urmatoare. Tensiunile pot ajunge la nesuportat iar copii
vulnerabili isi pot manifesta reactiile in depresii, comportament delincvent. Ori de cate ori
este posibil aceste cupluri din spatele
usilor inchise trebuie vazute impreuna, dar pot fi necesare si inta1niri separate pentru a – l
ajuta sa ajunga la un anumit grad de incredere in asistentul social inainte de a putea face fata
tensiunii de a vorbi unul cu celalalt.
Lupta pentru putere - indivizii pusi in fata unei pierderi majore din viata lor pot
reactiona prin lupta pentru o pozitie dominanta in procedurile de divort. Divortul poate sa fie
el insusi o incercare de a inversa un dezechilibru de putere in familie si aceasta lupta poate
continua la noi nivele sau cu noi arme - cum ar fi insistarea asupra vinovatiei partenerului.
Unele dintre aceste cupluri pot raspunde la tehnicile concilierii structurate in care problemele
sunt identificate si se proiecteaza un set de obiective care acorda un timp egal preocuparilor
fiecaruia dintre parinti. Prestatiile imposibile trebuiesc identificate si recunoscute ca atare, iar
conciliatorii pot sa fie nevoiti sa stabileasca unele reguli fundamentale, cum ar fi aceea ca
nici unul dintre parteneri nu are voie sa - l intrerupa pe celalalt.
Agatarea tenace - un tip foarte comun de conflict in incercarea unuia dintre parteneri
de a-l indeparta pe celalalt, in vreme ce partenerul care rezista se lupta sa se agate in
continuare. Apelurile partenerului care rezista pot lua forma santajului emotional, cum ar fi
amenintarile de sinucidere sau rani fizice. Lucrul simultan cu aceste cupluri poate mai
degraba sa perpetueze probleme decat sa le rezolve, caci partenerul care a plecat poate dori un
sfarsit rapid, in vreme ce celalalt doreste de obicei sa prelungeasca contactul cat mai mult cu
putinta. Partenerul parasit are de regula nevoie de mai mult timp si ajutor pentru a ajunge sa
poata face fata despartirii unui viitor care ii poate aparea total dezolant, gol.
Confruntarea - multe cupluri se simt socante si umilite daca ajung in situatia sa se
palmuiasca sau loveasca unul pe celalalt intr-un mod care nu le este caracteristic, desi o
asemenea situatie este destul de comuna in crizele de separatie. Interventia asistentului social
in aceasta situatie poate fi necesara pentru a impiedica escaladarea violentei.
Conflictul intretinut - Kressel a utilizat termenul de „ intretinut ” pentru a descrie
cuplurile care par a face o puternica investitie emotionala in mentinerea luptei dintre
parteneri. Ar putea fi utila concentrarea asupra problemelor practice imediate, identificarea
alternativelor existente si realizarea unor teste pentru a aprecia cat de mult au fost luate in
seama consecintele.
|
