INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA MANAGERIALĂ
1.1. Conceptele de baza în sociologia manageriala; 1.2. Societatea, conducerea si sociologia manageriala; 1.3. Societatea si managementul în fata noului mileniu
1.1.Conceptele de baza în sociologia manageriala
Pentru ca o disciplina sa existe, trebuie îndeplinite, simultan, trei conditii: 1) sa aiba obiect de studiu - în cazul nostru, obiectul de studiu al Sociologiei manageriale îl constituie conducerea activitatilor sociale, modul în care managementul influenteza societatea si reciproc; 2) sa posede o metodologie proprie, adica un corpus de metode si tehnici, cu ajutorul carora sa masoare si sa cuantifice obiectul de studiu - în cazul nostru, sociologia manageriala, care este o ramura a sociologiei, împrumuta de la sociologie si management aceste metode si tehnici; 3) sa existe mai multe cuvinte cheie, notiuni esentiale, concepte de lucru, cu care sa opereze în cunoasterea obiectului sau de studiu. Sociologia manageriala împrumuta concepte cheie din sociologie si management, precum si din alte discipline socio-umane.
Obiectivele de baza ale disciplinei sunt: familiarizarea studentilor cu elementele de baza ale acestei discipline aflate la granita dintre sociologie si management; aprofundarea unor cunostiinte de sociologie si de management, strict necesare viitorilor specialisti în domeniul managementului financiar-contabil; cunoasterea si interpretarea principalelor corelatii ale sociologiei si managementului contemporan, românesti si straine.
Cele mai semnificative concepte cheie de care se serveste sociologia manageriala sunt prezentate în micul dictionar de sociologie manageriala, aflat la sfârsitu 818d35i l cursului. Explicam în continuare câteva concepte, preluate de sociologia manageriala din management, psihologie si sociologie, stiintele socio-umane la intersectia carora se afla domeniul de studiu al acesteia.
Nevoile umane reprezinta cerintele indivizilor de a avea si de a folosi bunuri materiale si servicii n conformitate cu necesitatile fiziologice, psihologice, sociale si spirituale ale fiintei umane.
Exista o piramida a trebuintelor realizata de psihologul Abraham Maslow, care ierarhizeaza aceste nevoi umane. A. Maslow pune la baza piramidei trebuintele fiziologice, urmate de cele de confort social, de securitate materiala si spirituala. Pe cea mai nalta treapta aseaza satisfacerea spiritului uman. Toate aceste trebuinte au o latura subiectiva, proprie fiecarui individ, dar si o latura obiectiva care tine de specificul tipului de societate n care traieste individul.
Caracteristicile nevoilor umane sunt: limitarea lor ca volum si nelimitarea ca numar; sunt complementare, concurente si substituibile (adica unele se dezvolta n detrimentul altora). În orice societate umana exista nevoi individuale, de grup si generale. În functie de timp, nevoile pot fi: curente, de perspectiva, permanente, periodice si nt mplatoare. Nevoile umane cunosc o evolutie spatio-temporala specifica si satisfacerea lor în cel mai înalt grad reprezinta scopul activitatii economice.
Resursele umane reprezinta totalitatea potentialitatilor fizice, profesionale si spirituale de care dispune o persoana sau un grup de persoane. Angelica Bacescu si Marius Bacescu vorbesc de resurse umane nationale, pe care le definesc ca totalitatea persoanelor fizice, de aceeasi cetatenie, care locuiesc în interiorul sau în afara granitelor tarii la un moment dat.
Sociologia este stiinta care studiaza relatiile dintre oameni în societate, iar sociologia manageriala o disciplina tematica - aidoma altor ramuri ale sociologiei, precum sociologia familiei, a grupurilor mici, urbana, rurala, organizationala - care studiaza cum influenteaza actul de conducere viata oamenilor în societate si, reciproc, modul în care viata oamenilor îsi pune amprenta asupra conducerii societatii.
1.2. Societatea, conducerea si sociologia manageriala
Coexistenta integrarii economice la nivel european cu diferite tipuri de asociere a tarilor ce vizeaza libertatea comertului din Asia si America, ne conduc la premisa ca ele constituie un preludiu al procesului de globalizare. Explicatia consta în cresterea interdependentelor dintre statele lumii si internationalizarea activitatilor economice ca urmare a potentialului crescând al marilor companii. Forta lor economico-financiara ridica pe o noua treapta procesul de internationalizare si de adaptare la incertitudinile pietei mondiale. Dupa cum aprecia J. K. Galbraith, "corporatia multinationala trece peste piata atât pe plan international, cât si national. Realizeaza peste capul unei lumi alcatuite din numeroase suveranitati nationale ceea ce realizeaza în cadrul unei singure suveranitati" . Depasind frontierele nationale, compania multinationala are în vedere nu atât comertul traditional cu produse, ci, substituirea pietei nationale prin crearea de unitati proprii, care sa realizeze schimburile pe pietele pe care actioneaza ca agenti economici supunând concurentei agentii autohtoni. Prin investitii, atrag în sfera lor de actiune nu numai piete de desfacere, dar si ramuri si subramuri economice, achizitionând sau creând firme în diferite zone ale lumi, cu mare potential în resurse naturale si forta de munca ieftina.
Expansiunea companiilor transnationale este efectul dezvoltarii generate pe de o parte, dar si al concentrarii puternice a capitalului si a potentialului stiintific pe de alta parte, a capacitatii de dominare în domeniul productiei de vârf si în plan financiar. Avantajele sunt, în consecinta, în favoarea celor dezvoltati, care au posibilitatea de a beneficia de un spatiu mondial si de conditii care sa le asigure costuri mai reduse de productie si segmente de piata cu capacitate mai mare de absorbtie. Avantajele procesului de mondializare în favoarea celor dezvoltati explica adeziunea acestora la globalizare.
Faptul ca lumea, chiar si dupa decolonizare, continua sa se împarta în bogati si saraci nu este surprinzator, ca fenomenul globalizarii este înteles de catre oamenii politici si economisti ca un fenomen ce ar adânci decalajele dintre tari. Daca în 1870 venitul pe cap de locuitor al natiunilor cele mai bogate era de 11 ori mai ridicat decât al natiunilor cele mai sarace, astazi, cei bogati sunt de mai mult de 50 de ori mai bogati decât cei mai saraci. La o asemenea evolutie, Daniel Cohen concluzioneaza: "Fenomenul inegalitar între natiuni este deci recent, el este produsul ultimelor doua secole" . Paralel cu cresterea bogatiei unor natiuni, la polul celor saraci se acumuleaza datorii care, în anul 2000 însumau 3.350 miliarde dolari SUA, adica de 6 ori mai mult fata de 1980. Precaritatea acestor tari în economia mondiala rezulta din ramânerea în urma pe plan tehnic, tehnologic, al informatiilor si comunicatiilor.
Globalizarea economica - sustine Romano Prodi, presedintele Comisiei Europene - face ca tarile sa devina din ce în ce mai interdependente, iar frontierele nationale sa fie din ce în ce mai mult lipsite de relevanta. În acelasi timp, revolutia în domeniul tehnologiilor informatiei face ca lumea sa se transforme într-un singur sat planetar digital, iar comertul mondial sa creasca în mod exponential aproape dublându-se ca volum la fiecare deceniu. O asemenea dinamica a comertului poate avea loc, dar problema este daca toate statele de pe planeta vor beneficia în urma acestui salt. Realitatea ne demonstreaza ca de transformarile în domenile enumerate mai sus beneficiaza un grup restrâns de state, iar distribuirea roadelor la scara planetara este îngreunata atât de factori interni ce apartin tarilor în curs de dezvoltare, cât si de inapetitul tarilor dezvoltate de a transfera o parte din avantaje spre zone slab dezvoltate. Reticentele fata de globalizare decurg din faptul ca balantele comerciale ale tarilor în curs de dezvoltare înregistreaza constant un deficit considerabil fata de tarile dezvoltate.
Dezvoltarea fara precedent si internationalizarea activitatilor economice, precum si existenta retelelor care difuzeaza cunostinte si informatie sunt principalele caracteristici ale fenomenului globalizarii, fenomen care evolueaza concomitent cu cele de integrare si regionalizare. Expertii apreciaza ca toate aceste procese influenteaza deja si tara noastra, în directii care sunt, acum, dificil de banuit. Marile probleme ale globalizarii - degradarea mediului, poluarea, schimbarile climatice - induse de folosirea nesabuita a resurselor, trebuie solutionate cu prioritate prin intermediul stiintei. Procesul globalizarii nu poate fi controlat si dirijat fara aportul ineluctabil al stiintei.
România are, la rândul ei, de recuperat ramânerile în urma în domeniile de vârf, care s-au accentuat în perioada tranzitiei prin criza pe care a strabatut-o. Ţara noastra trebuie sa aplice cu rigurozitate acea strategie de dezvoltare care sa puna bazele materiale, sociale, politice si culturale care sa-i permita sa atinga performantele caracteristice UE la nivel regional. Evaluarea comparativa a indicatorilor economici ai României cu cei ai tarilor membre UE evidentiaza un puternic decalaj, inclusiv fata de tarile candidate. Astfel, daca PIB-ul pe locuitor al României reprezinta doar 25 la suta din PIB-ul pe locuitor al tarilor membre UE, în schimb cel al Poloniei este de 31 la suta, al Ungariei de 37 la suta, al Republicii Cehe de 35 la suta.
Dupa 11 ani de reforma si tranzitie de la economia planificata la cea de piata, economia si societatea româneasca au intrat începând cu anul 2000 - pe un curs pozitiv. Bâjbâielile reformei, lipsa de fermitate, lipsa unei conceptii românesti clare au prabusit în repetate rânduri palidele redresari economice anuntate. Am înteles foarte greu un principiu simplu al existentei - "numai prosperitatea economica (...), poate asigura existenta si progresul poporului nostru, afirmarea lui deplina în lume" (acad. Nicolae N. Constantinescu ). Tranzitia a condus doar la aspecte negative:
a) scaderea ritmului de crestere economica; cronicizarea prabusirii economiei, în timp ce stocurile si importurile ramân la un nivel extrem de ridicat;
b) cresterea saraciei si înrautatirea starii de sanatate a populatiei. România poseda cea mai înalta rata a mortalitatii din Europa si pentru prima data în istoria ei moderna, rata mortalitatii este mai mare decât cea a natalitatii, în conditii de pace;
c) balanta comerciala a tarii este permanent deficitara, importam mai mult decât exportam;
d) consumam mai mult decât producem. Ne îndatoram din ce în ce mai mult (datoria externa se apropiase de cca. 10 miliarde dolari SUA si numai serviciul ei echivala, anual, cu exporturile României).
Indicatorii economici de macrostabilizare nu pot fi tinuti sub control fara sporuri competitive de productie industriala si agricola. Politicile monetariste, de inspiratie FMI, sunt doar un paleativ de scurta durata si au aratat în repetate rânduri acest fapt. Principalul lor efect pâna în prezent este doar inflatia galopanta. Desi în agricultura UE se acorda subventii care ajung pâna la 60 la suta din valoarea productiei, guvernele României din ultimii patru ani ai deceniului trecut si Ministerul Agriculturii, aproape le-au eliminat din agricultura tarii noastre, la sfatul FMI. Politica preturilor liberalizate la producatorii industriali si dirijate de stat la producatorii agricoli a condus la situatii paradoxale de genul: în timp ce pretul laptelui a crescut de 200 de ori, iar al grâului si al orzului de cca 500 ori, pretul tractoarelor a crescut de 1000 ori, al combinelor de 1200 ori, al combustibilului de 3000 ori, al energiei electrice de 3500 ori. Dobânzile foarte mari la creditele acordate de banci au condus la decapitalizarea producatorilor, la adâncirea si prelungirea crizei economice.
Prevederile Tratatelor de Asociere la UE si CEFTA lansau România într-o cursa contra cronometru si fara posibilitati de redresare rapida, pentru a a face fata concurentei fara bariere vamale. Majoritatea referintelor Comisiei Europene privind România, apreciau ca perspectiva actuala a integrarii în UE se va clarifica pozitiv "pe termen mediu". Documentul "Agenda 2000" cuprinzând "opinia" Comisiei Europene, elaborat în deplina confidentialitate, nu preciza însa orizontul de timp mediu în care vom depasi actualele dificultati. Decizia urma sa apartina poporului român si sa rezulta din suma algebrica a eforturilor depuse de fiecare dintre noi.
Integrarea deplina a României în UE depinde de realizarea unui nivel de dezvoltare economica, sociala si morala, comparabil cu cel al statelor UE. Atingerea acestui nivel se poate realiza prin efortul constient al poporului român si al clasei politice conducatoare din România, dar si printr-o cooperare pe multiple planuri cu terte tari, în primul rând cu tarile membre UE. Cooperarea multipla cu tarile UE trebuie sa aiba ca principiu dezvoltarea durabila si avantajul reciproc. Conform precizarilor din Acordul European, instituind o asociere între România pe de o parte, Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte, "cooperarea trebuie sa se concentreze, în special asupra politicilor si masurilor legate de industrie, inclusiv de sectorul minier, investitii, agricultura, energie, transport, dezvoltare regionala si turism". Prima si poate cea mai dificila sarcina în elaborarea si punerea în aplicare a unei strategii coerente de dezvoltare este începerea formarii unei mentalitati pro-munca, fata de curatenie, ordine, disciplina, civilizatie în rândul marii majoritati a locuitorilor tarii.
Apreciem ca în România, adevarata crestere economica trebuie însotita de restructurarea economiei în favoarea activitatilor care asigura cresterea eficientei economice. Alaturi de stimularea investitiilor externe este necesara crearea cadrului economic de mobilizare a resurselor interne, formarea si întarirea capitalului productiv national, ca principala forma de organizare a unei economii nationale moderne, în spirit european. Trebuie sa se renunte la sistemul de conducere indirect, prin instrumente financiare si monetare macroeconomice, sistem eficace doar într-o economie asezata, normala, nu într-o economie ca a noastra,... avem nevoie de o creativitate dinamica în zona economicului. Procesul de armonizare legislativa între România si UE trebuie continuat mai intens. Trebuie adoptate, în regim de urgenta, de Parlament, reglementari importante pentru actiunea agentilor economici într-o economie de piata concurentiala. Legislatiile asupra protectiei mediului, protectiei consumatorilor si sanatatii publice trebuie sa corespunda celor din UE. Un set de politici monetare realiste capabile sa impulsioneze o economie care functioneaza greoi se impunea urgent. Este necesar ca Banca Nationala a României sa renunte la credinta ca o "mâna invizibila" regleaza economia, precum si la dogmele monetariste ale economiei "pure si perfecte". Ratele înalte ale dobânzilor practicate de banci au mentinut artificial un mediu inflationist, care limita drastic dezvoltarea economica.
România trebuie sa aplice acele cai si mijloace care sa duca la relansarea puternica a productiei, la stimularea investitiilor, la cresterea competitivitatii produselor, accelerarea procesului de reforma, de restructurare, de privatizare si de modernizare în vederea asigurarii unei macrostabilizari durabile si eliminarii actualelor dezechilibre fundamentale din economie. Trebuie acordata mai multa atentie valorificarii superioare a resurselor, inclusiv celor umane, cresterii productivitatii muncii, evaluarii si folosirii mai eficiente a potentialului competitiv si creativ al firmelor autohtone. De o deosebita importanta este cunoasterea de catre agentii economici si opinia publica a implicatiilor integrarii României în UE: accesul la o piata de mari dimensiuni si la tehnologie avansata, acces la dezvoltare si reducerea diferentelor între România si statele dezvoltate ale continentului. Una din conditiile de baza în vederea desavârsirii integrarii în UE o reprezinta politica de protectie a mediului, care se refera, în special, la modificarea comportamentelor de explorare si exploatare a resurselor. Problemele de mediu nu cunosc granite, România fiind implicata în realizarea mai multor programe de acest fel cu sprijinul UE.
Toate aceste masuri, trebuie sa concorde cu interesul economic, social si national al tarii noastre. Sustinerea necesitatii de a investi, ca act fundamental de redresare economica, coroborat cu accelerarea privatizarii pe baze transparente si eficiente, cu politicile de stimulare economico-financiara a agentilor economici, nationali si straini, precum si cu masurile sociale si ecologice sunt premisele unei cresteri economice reale.
1.3. Societatea si managementul în fata noului mileniu
Omenirea este cunoscuta de mai multe mii de ani dar i-au trebuit, de fapt, doua milenii pentru a parcurge elementele esentiale ale civilizatiei, asa cum o cunoastem azi: rasa alba a fost cea care a condus aceste schimbari si a cules principalele lor beneficii, în domeniile economic, militar si politic. Nu omitem, la scara planetara, evolutia si dezvoltarea înainte de nasterea lui Christos, a civilizatiilor chineza, indiana, asiro-babiloniana, egipteana. Cea mai profunda teorie stiintifica, a carei esenta explica evolutia la nivel macro sau micro, apreciem ca este teoria spiralei; la scara istorica, dar si la nivelul genetic, spirala este modelul explicativ milenar pentru evolutia omului. De când exista Pamântul, omenirea cunoaste trei mari civilizatii: alba, galbena si neagra, ele însele evoluând de trei milenii în spirala, spirala genetica, economica si morala.
Mileniul al treilea de la nasterea lui Hristos, cel mai profund prin implicarea stiintei, tehnologiei si cunoasterii, aduce cu el mari schimbari planetare:
impunerea, de fapt revenirea la prevalenta civilizatiei galbene, reprezentata azi de China si statele sud-est asiatice, cu tot cortegiul de fapte conexe, pe plan economic, social si moral;
kiborgizarea omului, adica generalizarea simbiozei om-tehnica (tehnologie), în însasi fiinta umana;
colonizarea altor planete, panspermia cosmica pamânteana.
Perioada noua a istoriei Terrei, a celor o mie de ani ai erei Varsatorului, în care am intrat în anul 2000 este suficient de ampla pentru a permite realizarea efectiva a acestor trei tendinte manifestate înca din ultimele decenii ale secolului al XX-lea. Nu putem intui acum directia predilecta a unor asemenea transformari majore, care depasesc puterea de creatie, întelegere si cunoastere a omului. În ciuda uriaselor sale cuceriri stiintifice, care i-au marcat evolutia, Omul mileniului al treilea este înca un novice. Lipsa resurselor, accesul limitat la cunoastere, exacerbarea unor principii morale vetuste ne limiteaza plenar evolutia în spirala. În acest prim deceniu si prim secol al noului mileniu, ne aflam în cea mai paradoxala situatie a existentei noastre universale.
Omenirea se afla într-o situatie sui generis, nemaicunoscuta în ultmii trei mii de ani: cea mai numeroasa generatie de tineri din întreaga istorie a planetei este cea de astazi, cu peste 1,2 miliarde de persoane. Aceasta cifra figureaza în ultimul raport al Fondului Natiunilor Unite pentru Populatie, în care sunt studiate problemele adolescentilor si ale tinerilor, pentru necesitatile carora sunt alocate putine resurse. Jumatate din aceste persoane sunt tineri pâna la 25 de ani, 20 la suta - adolescenti între 10 si 19 ani, 85 la suta sunt tineri din tarile în cus de dezvoltare. Fiecare al patrulea tânar traieste în saracie. Anual, 14 milioane de femei tinere nasc, iar complicatiile din timpul sarcinii si al nasterii duc la mortalitate infantila. La fiecare 14 sec. are loc o infectare cu HIV/SIDA în rândul tinerilor, educatia sexuala fiind un subiect tabu în multe tari. În acelasi timp, guvernele si statele lumii se confrunta cu costuri noi, antrenate de îmbatrânirea populatiei, o problema importanta în special în Europa. În Marea Britanie, un sfert dintre copii - 22 la suta dintre baieti si 28 la suta dintre fete - sunt obezi sau supraponderali. Cele mai dezvoltate tari ale planetei sunt marcate, cum n-au fost niciodata pâna acum de o "epidemie de obezitate", cauzata de hrana ieftina si bogata în factori artificiali, daunatori sanatatii umane. Reducerea volumului pachetelor de alimente este unul din cele sapte angajamente ale primei Carte a alimentelor si sanatatii, publicate de Federatia Britanica a Industriei Alimentare (FDF), care cuprinde giganti precum Coca-Cola, Kellogg's sau Nestle; FDF s-a angajat deja sa renunte la majoritatea distribuitoarelor automate instalate în scolile primare sau sa eticheteze de o maniera mai clara produsele alimentare pe care le vând companiile membre.
Conform ultimelor rapoarte al Fondului Monetar International (FMI), pentru anii 2004, 2005 si 2006, ritmul de crestere al economiei mondiale în acesti ani, cuprins între 4 si 5 la suta anual, este cel mai mare înregistrat în ultimii 30 de ani, în ciuda majorarii pretului petrolului la cel mai înalt nivel atins vreodata, de neimaginat în urma cu 20 de ani !
În materie de noi cai de productie, outsourcing-ul sau delocalizarea (producerea de bunuri în afara surselor traditionale - definitie personala a conceptului înca neintrat în dictionare) reprezinta o noua tendinta înregistrata la începutul mileniului al treilea. De exemplu, Bangalore, unul din cele mai mari orase ale Indiei, are o regiune suburbana numita Electronics City, unde numerosi giganti ai domeniului, precum Hewlet-Packard si Motorola, au birouri; aceasta zona a orasului produce 32 la suta din veniturile Indiei din outsourcing, venituri anuale care se cifreaza pe total la 12,5 miliarde dolari SUA.
În noile conditii geopolitice si geostrategice, miturile societatii de consum, al societatii industriale si post-industriale sunt spulberate; ele au generat deficite bugetare publice excesive, de neimaginat (unul din criteriile de convergenta la Uniunea Economica si Monetara Europeana este existenta unui deficit bugetar public mai mic de 60 la suta din produsul intern brut). O tendinta economica de amploare este cea legata de îmbunatatirile aduse mediului investitional în China si în India, care au determinat cea mai substantiala reducere a gradului de saracie pe care lumea a experimentat-o vreodata. La Congresul anual din 2005 al Partidului Labursit din Marea Britanie, Gordon Brown, pe atunci ministrul finantelor, iar în prezent primul ministru al Marii Britanii, a anuntat ca "vom achita partea noastra din datoria multilaterala a tarilor sarace, în curs de reforma. Solicit si altor tari sa urmeze acest exemplu, pentru ca tarile care au datorii sa fie scutite de acestea". Reamintim un fapt mai putin cunoscut si mediatizat, Marea Britanie este prin intermediul Commonwealth-ului (Imperiul britanic pe natiuni, alcatuit din 84 state foste colonii britanice), cel mai puternic stat al planetei. "La momentul în care numeroase state sunt obligate sa aleaga între a-si rambursa datoria si a investi în strainatate, educatie si infrastructura pentru a putea atinge obiectivele milenare (în special reducerea la jumatate a saraciei pâna în 2015), trebuie sa facem mai mult", a subliniat Gordon Brown, la reuniunea anuala din 2006 a FMI si a Bancii Mondiale. Vestea buna este ca FMI are un plan concret pentru reducerea datoriilor tarilor sarace.
Istoria individuala si cea colectiva sunt accelerate si dirijate. Oamenii sunt macinati sistematic de o maladie a civilizatiei actuale, mai puternica decât SIDA sau SARS, ale carei efecte nimeni nu le poate masura concret - stresul cotidian. Cauzele stresului sunt diferite, dar consecintele sunt aceleasi. În tarile economic avansate, la baza stresului se afla tehnologiile ultramoderne, intensitatea înalta a muncii, ritmul accelerat de viata. În tarile în curs de dezvoltare si subdezvoltate cauzele stresului sunt determinate de precaritatea nivelului de trai si de factorii legati de el - nesiguranta zilei de mâine, dificultati de a gasi un loc de munca, privatiuni cotidiene etc. Calamitatile naturale, inclusiv problemele climatice grave ale ultimilor ani, datorate reducerii stratului de ozon si cresterii procentului de bioxid de carbon din atmosfera, catastrofele ecologice, accidentele, problemele de sanatate ale membrilor familiei sunt un grav factor stresant, indiferent de nivelul de trai al celor afectati. Omenirea începutului de mileniu este foarte stresata. Stresul ne marcheaza puternic spirala genetica, în structura interna a omului se produc modificari substantiale si ireversibile.
Adevarul faptelor umane este construit în timp, fiind, dupa unii specialisti, experienta istorica cea mai interesanta. Distantarea Adevarului de Fals este un sistem de excludere modificabil, institutionalizat, uneori chiar punitiv. Vointa de Adevar se schimba de la o perioada la alta, prin modul de functionare a Cunoasterii, prin felul în care aceasta este valorizata si atribuita unor timpuri anume. De-a lungul istoriei sale, Omenirea a parcurs, pas cu pas, cerintele realizarii unui progres general necesar, a carei accelerare si intensitate a crescut cu cât ne apropiem de zilele noastre. Avem convingerea ca ritmul schimbarilor si nivelul performantei realizarilor umane în noul mileniu, nu numai ca vor cunoaste o crestere semnificativa, dar vor cuprinde tot mai mult si mai profund întreg ansamblul vietii si activitatii umane, indiferent de zona geopolitica si geostrategica planetara. Producerea, transmiterea si aplicarea noilor achizitii ale Cunoasterii devin instante concrete, care asigura formarea fiecaruia dintre noi pe spirala Adevarului, Cunoasterii si Devenirii Umane!
|
