Disociindu-se polemic de unele aspecte de fond ale conceptiei lui T. Parsons, al carui student a fost, R.K. Merton marcheaza cea mai semnificativa disidenta printre discipolii acestuia, prin īncercarea de a dezvolta structuralismul functionalist.
Principala sa reusita, din punct de vedere al istoriei ideilor contemporane, ramāne definirea relatiei dintre cercetarea empirica si teorie ca problema fundamentala a sociologiei.
Asimilānd novator aparatul conceptual propriu analizei functionale a structurii sociale, R.K. Merton este autorul unei conceptii originale privind aportul sociologiei la rezolvarea problemelor actuale ale societatii contemporane. Premisele pe care īsi construieste conceptia poarta numele de postulate si pot fi rezumate astfel:
I. Tendinta interna a sistemelor catre echilibrul structural are eficacitate maxima doar la nivelul sistemelor primare. Odata cu cresterea gradului de diferentiere structurala, cerintele functionale nu mai pot fi īndeplinite decāt partial. Aparitia elementelor tensionale īntre componentele tuturor sistemelor releva arii potentiale de actiune a unor componente noi pe care R.K. Merton le numeste disfunctii. Disfunctiile nu trebuie calificate ca momente de patologie structurala, ci ca secvente naturale ale procesului de schimbare prin care se realizeaza reformele institutionale.
II. Fiecare componenta a sistemului are o functie concret determinata, dar nu toate elementele componente sunt functionale din punct de vedere al tuturor cerintelor structurale. Astfel, daca pentru o structura un element este functional, el poate apare ca afunctional sau chiar disfunctional pentru alte structuri ale aceluiasi sistem. 929g64j
III. Orice sistem contine un set de alternative functionale: un element poate īndeplini mai multe functii dupa locul pe care-l ocupa īn structuri. Aceste alternative functionale asigura coeziune si longevitate structurala sistemelor. Cunoasterea si utilizarea eficienta acestora defineste domeniul de competenta a inginerului social care, ca profesionist īn proiectarea si īntretinerea structurilor sociale trebuie sa aiba īn vedere, alaturi de functiile dominante si functiile latente, functiile manisfeste, disfunctii, componentele anatomice si starile de dezechilibru temporar. Permanenta restructurare a raportului dintre teorie, metoda si structurile sociale, impusa de practica sociala, necesita o foarte riguroasa cunoastere a corelatiilor dintre componentele structurale si cerintele functionale ale sistemelor institutionale ce urmeaza a fi practicate. Pentru a acoperi aria de semnificatii a acestor corelatii, R.K. Merton foloseste un concept care īi apartine: paradigma. Ca model formal de analiza a efectelor, posibile, īn spatiul social grobal ale parametrilor functionali ai structurilor proiectate paradigma īndeplineste, īn egala masura, rolul de metodologie de cercetare a gradului de integrare functionala a structurilor existente, cāt si a metodologiei de creare a unor noi structuri. %n aceasta acceptiune, cu valente metodologice, analistii lui R.K. Merton au definit paradigma ca "nucleul central de concepte" si procedee de analiza functionala care creaza o logica operatorie si un cod al analizelor functionale prin care se ierarhizeaza faptele si se clasifica structurile.
Prin intermediul paradigmei, stadiul actual al dezvoltarii sociologice, ca stiinta, ar permite depasirea limitelor empiriste prin construirea, pe baza investigatiilor concrete, de teren, a unor teorii de rang mediu specifice fiecarui domeniu de activitate umana.
Aspiratia parsonisiana de a construi o teorie generala a actiunii sociale nu poate fi īndeplinita deoarece "sociologia n-a ajuns la Einsteinul ei pentru ca nu l-a avut niciodata pe Kepler", Compte, Spencer, sa, facānd parte din istoria sociologiei nu pot oferi metode si tehnici de abordare eficienta a fenomenalitatii sociale.
%n stadiul actual, cea mai mare performanta stiintifica la care se poate accede sociologia este elaborarea unor teorii de rang mediu validate stiintific pentru toate subsistemele sistemului social global. "Noi putem conchide ca sociologia va avansa pe masura ce preocuparea sa majora va consta īn dezvoltarea unor teorii speciale, si ea risca, dimpotriva, sa bata pasul pe loc daca se orienteaza doar catre teoria generala" . Aceste constructii teoretice "de rang mediu" sunt secvente, etape de trecere de la teorii "particulare asupra unor serii limitate de date, la elaborarea unei scheme conceptuale mai generale, susceptibila de a consolida ansamblurile teoretice particulare" .
Cāt priveste raportul dintre cercetarea empirica si fondul conceptual al sociologiei, teoria vizeaza definirea:
1) metodelor, tehnicilor si procedeelor adecvate cercetarii de teren;
2) ipotezele de lucru, care definesc sistemul de referinta al "universului anchetei";
3) operationalizarea conceptelor cu care se va opera atāt īn teren, cāt si īn redactarea diagnozei (analizei conceptuala);
4) interpretarile post-factum - constau īn colectionarea datelor, obtinute din teren īn functie de semnificatia lor pentru tematica cercetarii;
5) generalizarile empirice - redau relatiile descoperite, pe baza bancii generale de date, īntre variabilele urmarite pe parcursul investigatiei. Stabilitatea corelatiilor dintre variabile poate conduce la descoperirea repetitiilor si la formularea unor constante, singurele care pot oferi si conferi continutul legitim unei teorii asupra vietii sociale.
Pe aceste coordonate, paradigma face posibila evitarea a doua riscuri: īnregistrarea mecanica, de grefier, a datelor, pe de-o parte, pe de alta parte evadarea din realitatea concreta īn universul abstract si speculativ al teoriei.
%n acest sens, paradigma contine si un īnsemnat potential explicativ prin dezvaluirea legaturilor obiective dintre cauzele si consecintele fenomenelor. Cercetarea empirica nu se limiteaza la rolul pasiv de a verifica si controla teoria, ci ea īndeplineste cel putin patru functii majore, care contribuie la dezvoltarea teoriei:
1) teoria initiaza: 2) reformuleaza: 3) reorienteaza; 4) clarifica teoria initiala .
%ntrucāt īn spatiul social real functiile si disfunctiile sunt interdependente, paradigma promoveaza ca existenta metodologica, abordarea īntregii complexitati a fenomenului supus investigatiei.
Paradigma analizei functionale cuprinde: fenomenele sociale repetabile carora l-i se atribuie functii (procese, structuri, grupe, roluri), motivatia, scopul, consecintele latente sau manifeste ale īndeplinirii sau neāndeplinirii functiilor, "mecanismele" prin care functiile devin realizabile: ierarhizarea rolurilor, a valorilor, a impertivelor normative, diviziunea muncii, dinamica sociala. "Analiza contextului structural" presupune studierea tuturor influentelor concrete dintre partile componente si īntreg fara raportare la prejudecata parsonsiana a echilibrului aprioric al sistemului ...
Cu aceste precizari, R.K. Merton considera ca a reusit sa faca din structuralismul functionalist o teorie si o metoda eminamente obiectiva si complet dezideologizata īntrucāt schimbarea sociala este posibila īn limitele reformarii institutionale prin social engineering.
Pentru a demonstra virtutile euristice si explicative ale comceptiei sale, R.K. Merton particularizeaza paradigma analizei structurale la cāteva probleme sociale majore ale societatii americane contemporane, precum:
1) starea anomica si grupurile de atitudine aferente acesteia la nivel social.
O perspectiva integral sociologica asupra anomiei sociale presupune renuntarea la considerarea acesteia ca efect al insuficientei controlurilor sociale sau al disparitiei episodice a normelor. Anomia este o starea generalizata de adaptare partiala a componentelor structurii sociale la prescriptiile normative optim proiectate. Pentru a releva dimensiunile sociologice ale starii de anomie, R.K. Merton īmparte structura sociala a acesteia īn doua structuri:
A. Structura culturala a scopurilor si mijloacelor īn cadrul careia se indentifica:
a) scopuri legitime - īncadrate social īntr-o ierarhie integrata de valori;
b) mijloace de atingere a scopurilor. Mijloacele pot fi: legitime, prescrise, preferate sau tolerate, ori proscrise. Cānd scopurile legitimate social sunt atinse prin mijloace acceptabile, societatea este bine integrata; īn caz contrar societatea se gaseste īntr-o stare anomica. Starea anomica mai poate fi generata si de disproportia dintre dimensiunile scopului si structura posibilitatilor (Opportunity structure). Un exemplu, visul americanilor (The American Dreams) "Americanului i se spune tot timpul ca el are dreptul si chiar obligatia sa-si propuna un astfel de scop ..., iar mitul omului comun parvenit la regalitatea economica face parte integranta din civilizatia americana. Acest mit a fost exprimat de Carnegie astfel: "Fiti regi īn visurile voastre. Spuneti-va: locul meu e īn vārf!" .
Contradictia dintre legimitivitatea acestui scop si accesul "inegal la structura oportunitatilor īntretine conditiile declansarii starii anomice". {i "confruntati cu aceasta contradictie īn existenta lor reala, un numar apreciabil de oameni devin staini fata de o societate care le permite īn principiu ceea ce le refuza īn realitate. {i aceasta renuntare la pretentii fata de unul sau altul din standardele sociale care prevaleaza este ceea ce īntelegem, īn ultima instanta prin anomie" .
B. %n raport cu aceasta stare obiectiva, subiectivitatea actorului prezinta o serie de raspunsuri posibile care pot fi clasificate īn urmatoarele tipuri:
1) raspunsul conformist - caracterizeaza acceptarea individuala atāt a scopurilor sociale, cāt si a mijloacelor acceptate ca legitime īn lan social. Este caracteristic societatilor cu un grad īnalt de stabilitate īn care asteptarile reciproce sunt standardizate de mentalul colectiv;
2) raspunsul novator - rezulta din folosirea unor mijloace inedite pentru atingerea scopurilor cunoscute si admise ca firesti īn spatiul social considerat;
3) raspunsul ritualist - defineste renuntarea motivata la scopurile ce nu pot fi atinse, prin coborārea standardelor de aspiratii pāna la mijloacele practiv disponibile. %n aceasta categorie se īnscriu rutinierii si stereotipurile celor obisnuiti sa ramāna pasivi fata de transformarile sociale īn curs;
4) raspunsul evaziv - caracteristic celor care au abandonat normele si scopurile proprii societatii īn care traiesc. Fiind, de cele mai multe ori asociali, ei dau nastere unei forme de protest prin asocializare, contestānd, īn aceasta maniera, scopurile propuse de structurile sociale contemporane lor.
5) raspunsul rebel - refuzānd manifest raporturile acceptate social, dintre scopuri si mijloace, propune o structura noua īntre scop, mijloace, mediu, efort si recompensa sociala.
Aceste cinci tipuri de raspunsuri structureaza indivizii īn grupuri de atitudine, care fac ca societatea sa poata exista ca societate, char si īn starea sa anomica. O analiza structural functionalista releva scopurile si mijloacele efectiv valabile si sugereaza teme de cercetare empirica a resurselor de inovare structurala a spatiului social.
Sub aspect metodologic, abordarea structurala necesita considerarea fenomenului investigat ca o structura sociala compusa dintr-un set de interactiuni īntre scopuri si mijloace īn orizonturi de conditionare a unei structuri a adaptarilor posibile la solicitari interactive concrete determinate.
Birocratia, din punctul de vedere al paradigmei mertoniene, este definita ca o structura formala īn care rationalizarea actiunii este asigurata prin control si decizie unica īn sensul optimizarii competentei tehnice. Eficacitatea tehnica reprezinta functia principala a sistemului biroctaric, de aceea integrarea individului conduce spre respectarea stricta a imperativelor functionale si depersonalizeaza dupa modelul de "impersonalizare", impus de sistem. Ca teme pentu cercetarea empirica, R.K. Merton sugereaza: geneza institutionala a birocratiei; raportul dintre autoritarism si criteriile de selectie a personalitatilor īn sistemele birocratice; integrarea individuala si modificarea tipului de personalitate.
Schimbarea pozitiei indivizilor, antrenānd mobilitatea rolurilor amplifica posibilitatea conflictelor ca urmare a asteptarilor reciproc contradictorii. "Acest conflict al asteptarilor pare sa fie una din cauzele structurale fundamentale de dezechilibru īn ansamblurile de roluri" (Social theory, pagina 368). Biroctatia poate fi cercetata si prin utilizarea recuzitei conceptuale a "grupurilor de referinta" (references groups), a grupului intern (ingroup) si a grupului extern (outgroup).
Birocratia, desi asigura eficacitatea, poate conduce spre ineficienta, depersonalizare, aspecte care antreneaza , pe termen lung, consecnte disfuntionale. "Deficientele functionale ale structurii oficiale atrag dupa ele formarea unei structuri de īnlocuire (informale) pentru a satisface mai eficace nevoile existente" . Cercetarea sociologica a birocratiei poate deveni semnificativa numai prin intermediul unei ipoteze teoretice pe baza careia faptele reprezentative se ordoneaza īn perspectiva unor concluzii.
%n concluzie: paradigma structural functionalista ia ca punct de plecare individul si valorile. Actiunea indivizilor si asteptarilor reciproce, obiectivate īn norme de comportament, reflecta matricea structurala fundamentala a societatii. Structura valorilor este aceea care genereaza structura rolurilor si a statusurilor īn cadrul carora individul devine performant nu prin inovrea lor ci prin ridicarea, la nivelul solicitarilor integrative impuse de sistem.
Reformarea institutionala, ca forma a scghimbarii sociale preconizate de R.K. Merton prin paradigma analizei structurale a determinat o diversificare a luarilor de atitudine printre discipoilii lui T. Parsons.
Fara a intra īn prea multe detalii, acestia au contribuit la deplasarea accentului de la teoria actiunii la teoria structurii si evolutiei structurale.
Varianta franceza a preluat cu preponderenta problematica actiunii sociale, Alain Touraine publicānd īn 1965 lucrarea "Sociologie de L'action", iar īn sociologia americana structuralismul functionalist (T. Parsons) s-a particularizat īn: o sociologie a actiunii bazata pe conceptul de ordine sociala si o sociologie sistemica fundamentala pe conceptul de control social.
%n circuitul stiintific american, structuralismul functionalist a fost clasificat īn doua mari etape:
1) macrofunctionalismul (T. Parsons; R.K. Merton);
2) microfunctionalismul, rezultat prin particularizarea paradigmei analizei structurale la diferite domenii reprezentat de: Kurt, Lewin, Robert Bales, Leon Festinger, George Homans.
Cāt priveste discipolii lui T. Parsons ca si īn alte cazuri din istoria sociologiei acestia constituie doua curente:
a) continuarea preocuparilor preponderent teoretico-doctrinare prin Kingsley Davis, Marion Levy si Edward Shils, Edward Devereux;
b) preluarea selectiva si critica doar a acelor categorii ale structuralismului functionalism care au consecinte benefice īn cercetarea concreta, de teren orientare reprezentata de: R.K. Merton, Robert Williams, Wilbert Moore, Bernard Barber.
Un loc aparte īn istoria prezenta a structuralismului functionalist, īl constituie sociologii care nu au fost adepti ai parsonsismului, dar s-au raportat critic si constructiv la acesta. Din categoria acestora amintim: Pitirim Sorokim, C. Wright, Mills, Denis Wrong, Lewis, Coser (America) si Ralph Dahrendorf (Germania), Max Blank (critic vehement).
O lucrare de sinteza, ramasa referentiala asupra īntregii conceptii parsonsiene este: "A Sociology of Sociology" a lui Robert Friederich .
Cele mai recente comentarii se gasesc īn lucrarea "Introduction to sociology" publicata īn 1987 sub conducerea lui R.K. Merton.
Robert King Merton: nascut īn 1910 la Philadelphia. Studii de sociologie la Temple University, iar doctoratul sustinut la Universitatea Harvard unde a ramas asistent universitar īncepānd cu 1934. %n 1941 ocupa Catedra de Sociologie a Universitatii Columbia ca profesor titular de Sociologie. %n aceasta calitate a condus si Biroul de cercetari aplicate. A detinut functii īn cadrul Asociatiei sciologilor americani. %n prezent este prorofesor la Columbia University, S.U.A.
R.K. Merton: Puritanism, Pietism and Science, 1936;
R.K. Merton: Science, Technology and Society in 17th Century, England, Imprimerie St. Catherine, 1938;
R.K. Merton: Social Structure and Anomie, 1938;
R.K. Merton: Sociological Theory,
R.K. Merton: The Sociology of Knowledge, 1945
R.K. Merton: Patterns of Influence. A Study of Interpersonal Influence and of Comunnications Behavior in a Local Comunity, 1948;
R.K. Merton: Social Theory and Social Structure, Free Press, Glencoe, Illinois, 1959
R.K. Merton: Friendship as Social Process> A Substantive and Methological Analysis,
R.K. Merton: Social Problems and Sociological Theory,
R.K. Merton: On The Shoulders of Giants, Free Prees, New York, 1965
R.K. Merton: Anomie, Anomia and Social Interaction; Context of Deviant Behavior, in Anomie and Deviant Behavior, The Free Prees, New York, 1967, (ed. Marshall B. Chinard)
R.K. Merton: (General Editorship); colab.: Lewis A. Coser, Steven L. Nock, Patricia A. Stefan, Ruford Rhex: Introduction to Sociology, second edition, 1987, Harcourt Brace Jovanovich Inc.
Kingsley Davis: The Human Society, The MacMillan Company, New York, 1964
Marion Levy: The Structure of Society, Princeton, New Jersey, Princeton Unversity Press, 1952
Marion Levy: Modernisation and the Structure of Societies. A. Setting for International Affaires, New Jersey, Princeton University Press, 1966, 2 vol.
Lewis Coser: The Functions of Social Conflict, Glencoe, Illinois, The Free Press, 1956
Lewis Coser: The Study of Conflict, Glencoe Illinois, The Free Press, 1962
Nicholas Timashaff: Sociological Theory. Its Nature and Growth, Random House, New York, 1967
C. Wright Mills: The Sociological Imagination, New York, Oxford University Press, 1959
Ralph Dehrendorf: Out of Utopia> Toward'a Reorientation of Sociological Analysis, in Sociological Theory, edited by Lewis A. Coser and Bernard Rosenberg, the Macmillan Company, London, 1969
Max Blanck: The Social Theories of Talcott Parsons. A. Critical Examination, Prentice - Hall Inc., Englewood Cliffs, New York, 1961
Robert Friedrich: A Sociology of Sociology, The Free Press, New York, London,1970
Harry M. Johnson: Sociology A. Sistematic Introduction, Routledge and Kegan Paul, London, 1964
Don Martindale: Institutions, Organisations and Mass Society, Boston, 1966
Richard Sheldon: Some Observations on the Theory in Social Sciences, in Toward a General Theory of Action (ed. T. Parsons and Edward Shils), Harvard University Press, Cambridge Massachusetts, 1954
Alan Dawe: The Two Sociologies, in the British Journal of Sociology vol. XXI, nr.2, June 1970
Stela Cerna: Structuralismul functionalist īn sociologia americana, Ed. {tiintifica, Bucuresti, 1970
|
