Implementarea principiilor de etica bancara in cadrul bancilor

Implementarea principiilor de etica bancara in cadrul bancilor

Bancile, ca si institutiile de asigurari, de altfel, ofera servicii atat persoanelor fizice, cat si celor juridice. Pentru ambele segmente mari de clientela, principalele servicii oferite de o banca privesc: deschiderea si lichidarea de conturi curente personale, cu depozite la vedere sau pe termen (1 luna, 3 luni, 6 luni, 12 luni etc.), cu diverse rate ale dobanzii, carnete de economii, carnete de investitii. Deschiderea de conturi curente pentru organizatii, efectuarea de plati din cont, trimiterea extraselor de cont, schimburi valutare etc. Pentru aceste servicii, in afara caracteristicilor de baza (dobanda, comision, suma minima a depunerii, conditii de retragere), clientii cauta si siguranta, rapiditate, atentie din partea personalului, orar conve-nabil, pozitie convenabila, loc de parcare etc.

Furnizarea de informatii transparente si utile cu privire la participantii pe piata si la tranzactiile lor reprezinta o components esentiala a unei piete ordonate si eficiente, precum si o conditie primordiala pentru impunerea disciplinei de piata. Pentru ca o abordare bazata pe risc a managementului si supravegherii bancare sa fie eficienta, trebuie sa se furnizeze informatii utile fiecarui actor cheie. Acesti actori includ supraveghetori, actionari, detinatori de obligatiuni, deponenti si alti creditori actuali si potentiali, bunei corespondente si alte banci, parteneri si publicul larg. Lasate singure, pietele pot sa nu genereze niveluri suficiente de prezentari de informatii. In timp ce fortele pietei echilibreaza in mod normal beneficiile si costurile marginale ale prezentarii de informatii suplimentare, rezultatul final poate sa nu corespunda cu nevoile reale ale actorilor de pe piata.

Legislatia bancara a fost in mod traditional folosita pentru a forta prezentarea de informatii. Aceasta prezentare a presupus intotdeauna informatii prudentiale solicitate de supraveghetorii bancari. Si prelucrarea statisticilor in scopuri de politica monetara, mai degraba decat furnizarea de informatii care sa permita o evaluare comprehensiva a riscurilor financiare. Cu toate acestea, chiar si astfel de '"formatii imperfecte au fost benefice pentru imbunatatirea functionarii pietelor.

Tendintele de liberalizare a pietei financiare si de capital, manifestate la sfarsitul anilor 1980, au adus o volatilitate tot mai mare a pietelor financiare si au crescut, in consecinta, cantitatea de informatii necesare pentru asigurarea stabilitatii financiare. O data cu avansarea liberalizarii pietei financiare si de capital, a sporit si presiunea exercitata asupra imbunatatirii utilitatii informatiilor disponibile din sectorul financiar prin cumularea unor cerinte minime de prezentare. Aceste cerinte se refera la calitatea si cantitatea informatiilor care trebuie furnizate participantilor pe piata si publicului larg. Avand in vedere ca furnizarea informatiilor este esentiala pentru promovarea stab 10110m124k ilitatii sistemului bancar, autoritatile de reglementare au acordat calitatii informatiilor o prioritate ridicata. Bancile sunt, de asemenea, incurajate sa si imbunatateasca sistemele interne de informatii, in scopul dezvoltarii unei reputatii de furnizori de informatii calitative.

In anii 1990, structure in schimbare a intermedierii financiare a consolidat si mai mult cazul prezentarilor sporite de informatii. Inlocuirea creditarii bancare cu titlurile de datorie negociabile si utilizarea

reusita a instrumentelor financiare in scopul transferarii riscurilor au redus importanta relatiilor bancher client, in acelasii timp cu extinderea rolului pe care pietele si prefurile de piata il au in alocarea capitalului.

Trasparenta se refera la principiul crearii unui rnediu in care informatiile cu privire la conditiile existente, decizii si actiuni sunt accesibile, vizibile si inteligibile pentru toti participantii pe piata. Prezentarea de informatii se refera mai mult la procesul si metodologia de furnizare a informatiilor si la faptul ca deciziile de politica sunt aduse la cunostinta publicului cu sinceritate si printr-o difuzare oportuna. Raspunderea se refera la nevoia participantilor pe piata, inclusiv a autoritatilor, de a-si justifica actiunile si politicile si de a-si asuma responsabilitatea deciziilor si rezultatelor lor.

Transparenta este o conditie esentiala a raspunderii, in special pentru debitori si creditori, emitenti si investitori, precum si pentru autoritatile nationale si institutiile financiare internationale. Urmatoarea sectiune aduce in discutie bencficiile transparentei, scoate in evidenta ceea ce nu este transparent si elucideaza limitele aplicate comportamentului transparent.

De-a lungul ultimului deceniu, aspectele legate de transparenta si raspundere au fost tot mai mult si mai putemic dezbatute in cadrul discutiilor pe teme de politici economice. Persoanele responsabile cu elaborarea politicilor din unele tari s-au obisnuit de multa vreme cu pastrarea secretelor, situatie ce era vazuta ca un ingredient necesar pentru exercitarea puterii in situatii sensibile aceasta situatie mai avea un avantaj, acela al ascunderii incompetentei! Cu toate acestea, secretul impiedica, de asemenea, aparitia efectelor dorite ale politicilor. Economia mondiala si fluxurile fmanciare schimbate, care au atras dupa ele o internationalizare si o interdependenta tot mai mare, au asezat problema deschiderii pe frontispiciul procesului de elaborare a politicilor economice. Exista o recunoastere tot mai mare din partea guvemelor nationale, inclusiv a bancilor centrale, ca transparenta dezvoltata predictibilitatea si, in consecinta, eficienta deciziilor referitoare la politici.Transparenta forteaza institutiile sa accepte realitatea unei situatii si ii face pe oficiali mai responsabili, in special daca acestia sunt constienti de faptul ca li se va cere sa isi justifice punctele de vedere, deciziile si actiunile. Din aceste motive, se incurajeaza ajustarea oportuna a politicilor.

In parte, motivul pentru o mai mare transparenta si raspundere rezida in nevoia ca agentii din sectoral privat sa inteleaga si sa accepte deciziile referitoare la politici care le afecteaza comportamentul. 0 mai mare transparenta creste calitatea deciziilor economice luate de alti agenti din economie. Transparenta este, de asemenea, o modalitate de a sustine raspunderea, disciplina interna si o mai buna conducere, in timp ce atat transparenta, cat si raspunderea imbunatatesc calitatea procesului decizional in institutiile orientate catre politici. Unor astfel de institutii - precum si altor institutii care se bazeaza pe acestea in luarea deciziilor- trebuie sa li impuna mentinerea transparentei. Daca actiunile si deciziile sunt vizibile si inteligibile, costurile de monitorizare pot fi diminuate. Mai mult decat atat, publicul larg este mai capabil sa monitorizeze institutiile sectorului public, actionarii si angajatii au o viziune mai buna asupra conducerii corporatiste, creditorii ii monitorizeaza intr-o maniera mai adecvata pe debitori si deponentii au posibilitatea sa supravegheze bancile. Deciziile defectuoase nu vor scapa neremarcate si neanalizate.

Transparenta si raspunderea se completeaza reciproc. Transparenta sporeste raspunderea facilitand monitorizarea, iar raspunderea sporeste transparenta stimuland agentii economici sa se asigure ca motivele actiunilor lor sunt cunoscute si intelese in mod corect. O transparenta mai mare reduce tendinta pietelor de a acorda o importanja necuvenita noutatilor pozitive sau negative, si reduce astfel instabilitatea pietelor fmanciare. Impreuna, transparenta si raspunderea pot, de asemenea, impune o disciplina care sa imbunatati calitatea procesului decizional in sectoral public. Acest lucru poate duce la politici mai eficiente prin imbunatatirea felului in care sectoral privat intelege cum pot reactiona cei care stabilesc politicile la diferite evenimente din [2]viitor.

Ce nu poate asigura transparenta. Transparent si raspunderea nu sunt, totusi, niste scopuri in sine si nici nu au rolul de panaceu pentru rezolvarea tuturor problemelor. Ele sunt, in schimb, menite sa ajute la cresterea performanjelor economice si pot imbunatati activitatea pietelor financiare itrenationale prin cresterea calitatii procesului decizional si a managementului riscului pentra toti particiipantii pe piata. In particular, transparenta nu modifica natura activitatilor bancare sau a riscunlor inerente de la niveiul sistemelor financiare. Desi nu poate preveni crizele fmanciare, ea poate modera reactia participantilor pe piete la vestile rele. Transparenta ajuta, de asemenea, participantii pe piata sa anticipeze si sa evalueze informatiile negative, reducand astfel panica si contaminarea.

Limite ale transparentei. Trebuie remarcata, de asemenea, dihotomia care exista intre transparenta si confidentialitate. Anuntarea unor informatii confidentiale poate permite competitorilor sa beneficieze de anumite situatii, fapt ce descurajeaza participantii pe piata sa mai faca o prezentare completa de informatii. Similar, organismele de monitorizare obtin in mod frecvent informatii confidentiale de la institutii fmanciare, fapt ce poate avea importante implicapi de piata. In astfel de circumstante, institutiile fmanciare pot ezita sa puna la dispozitie informatii sensibile, fara a avea garantia confidentialitatii clientului. Cu toate acestea, transparenta si prezentarea completa unilateral contribuie la un regim al transparentei. Daca un astfel de regim ar avea putere de reglementare, acest lucra ar fi, in final, in beneficiul tuturor participantilor pe piata, chiar daca, pe termen scurt, ar crea un oarecare disconfort pentru entitatile individuale.

Obiectivul situatiilor financiare este de a furniza informatii despre pozitia financiara (bilant), performantele (contul de profit si pierdere) si modificarile pozitiei financiare (situatia fluxurilor de numerar) ale unei entitati. Transparenta situatiilor financiare este garantata printr-o prezentare completa si prin furnizarea unei prezentari fidele a informatiilor utile, necesare unei mari categorii de utilizatori in luarea deciziilor economice. In contextul prezentarii publice, situatiile financiare trebuie sa fie usor de interpretat.

Asa cum este de asteptat, cerintele specifice de prezentare a informatiilor pot varia in randul autoritatilor de reglementare. Cu toate acestea, exista anumite principii cheie cu ajutorul carora trebuie evaluate standardele, conform unui raport inaintat ministrilor de finante si guvernatorilor bancilor centrale din statele membre ale G8.

Adoptarea standardelor de contabilitate acceptate la nivel international (IAS) a reprezentat o masura necesara pentru facilitarea transparentei si a interpretarii corecte a situatiilor financiare. In anul 1989, Cadrul general pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare a fost inclus in IAS cu scopul de a indeplini urmatoarele obiective:

sa explice utilizatorilor externi conceptele care stau la baza intocmirii si prezentarii situatiilor financiare;

sa ii indrume pe aceia care sunt responsabili cu elaborarea standardelor de contabilitate;

sa ajute preparatorii, auditorii si utilizatorii la interpretarea IAS si la tratarea aspectelor care nu
sunt inca acoperite de standarde.

In conformitate cu standardele internationale, situatiile financiare sunt elaborate, de regula, pornind de la ipoteza ca o entitate si va continua activitatea si in viitorul previzibil, si ca evenimentele sunt inregistrate pe baza contabilitatii de angajamente. Cu alte cuvinte, efectele tranzactiilor si ale altor evenimente trebuie sa fie recunoscute atunci cand tranzactiile si evenimentele se produc si raportate in situatiile financiare ale perioadelor aferente.

Caracteristicile calitative sunt acele atribute care fac ca informatia furnizata in situatiile financiare sa fie utila. In lipsa unor informatii utile si cuprinzatoare, managerii nu vor fi constienti de adevarata conditie financiara a bancii lor, iar actorii cheie de la niveiul conducerii pot fi indusi in eroare. Acest lucru poate impiedica, la randul sau, functionarea disciplinei de piata. In contrast, aplicarea principalelor caracteristici calitative si a standardelor contabile corespunzatoare are ca efect, in general, aparitia unor situatii financiare care ofera o prezentare fidela.

Bancile au obligatii etice ata fata de clientii lor cat si fata de intreaga societate.Intre comportamentul etic si calitatea profesionala a personalului bancii exista o interdependenta incontestabila.Pe masura dezvoltarii sistemului bancar ,factorii de decizie implicati constientizeaza tot mai mult ,fortati si de cresterea concurentei,de clinetii tot mai avizati si mai exigenti,dar si de mutatiile financiar bancare pe plan international,necesitatea construirii unor relatii banca client bazate pe principii si norme de etica consacrate.

Problema eticii in activitatea bancara este tratata atat sub aspectul legislatiei financiar-bancare, la nivel de sistem bancar nati­onal sau la nivel international, cat si cu privire la reguli proprii de conduita si practica bancara.

Tendintele recente care se manifesta in aceasta directie sunt cele de reunire in coduri de conduita si practica bancara a aspectelor legate de etica bancara, atat la nivel national, cat si, mai ales, la nivel international.

La nivel national, putem invoca o serie de reglementari privind promovarea unor bune practici bancare, elaborate si aplicate de catre bancile centrale, in colaborare cu alte autoritati ale statului, materializate in legi, regulamente, norme, circulare.

Aspectele urmarite de catre acestea privesc mai multe domenii, cum ar fi: operatiunile permise a fi realizate de catre institutiile bancare; nivelul fondurilor proprii, al capitalului social, rezervelor si provizioanelor; expunerea maxima privind acordarea creditelor catre un singur debitor; procedura si cerintele referitoare la autorizarea bancilor noi; aspecte privind schimburile valutare; participarea institutiilor bancare la capitalul unor firme sau intreprinderi; conflicte de interese si secretul profesional; aspectele privind transferurile de fonduri.

La nivel national, putem mentiona, de asemenea, si elaborarea unor coduri de practica si conduita bancara de catre asociatii ban-care Tn colaborare cu bancile din sistem. Acestea, tinand cont de legislatia si reglementarile nationale si internationale, precum si de codurile proprii ale bancilor, intaresc preocuparile de armonizare a principiilor de etica la nivelul activitatii bancare.

Astfel, putem da ca exemplu Codul de practica bancara al Marii Britanii, introdus incepand cu anul 1992 si imbunatatit ulterior. Codul a fost intocmit la initiativa a trei asociatii bancare ce reprezentau interesele sistemuiui bancar britanic si isi propunea stabilirea unor standarde minimale referitoare la sistemul bancar, practicile bancare si relatia client-banca. In acest sens, codul de practica bancara stabilea ca institutiile bancare: vor actiona corect si rezonabil n relatiile cu clientii; vor ajuta clientii sa nteleaga cum opereaza conturile lor, precum si serviciile bancare la care pot apela; trebuie sa mentina increderea in integritatea bancii si in sistemul de plati, asigurand clientii ca sistemele si tehnologia prezinta incredere si siguranta.

Din perspectiva bancilor, primele masuri luate in urma introducerii Codului de practica bancara le-au reprezentat alinierea normelor si procedurilor interne, conform noilor cerinte, si realizarea unor ample programe de instruire a personalului in scopul de a asigura corecta implementare a masurilor.

Un alt exemplu in acest sens il constituie introducerea in Grecia a Codului de etica bancara, in anul 1997. Codul a fost elaborat de catre experti din bancile elene in colaborare cu Asociatia Elena a Bancilor. Liberalizarea progresiva a sistemului financiar elen, de la un sistem strict reglementat, a dus la nevoia existentei unor reguli de conduita care sa reglementeze relatiile dintre institutiile bancare, dintre acestea si clientii lor, precum si relatiile cu alti parti­cipanti la viata economica.

Acest cod de etica bancara isi propunea armonizarea principiilor de buna practica si conduita bancara, asa cum reies ele din

reglementarile din Uniunea Europeana, reglementarile interne pro-prii autoritatilor de reglementare, precum si principiilor de drept, atat la nivel intern, cat si international. Scopul Codului l-a repre-zentat cresterea transparentei si deschiderii sistemului bancar, consolidarea increderii reciproce dintre institutiile bancare si clientii lor, incurajarea competitiei sanatoase intre institutiile bancare, pe baza legitatilor incontestabile ale pietei si cresterea continua a calitatii produselor si serviciilor bancare, in interesul clientilor.

Fiecare banca are,la randul ei,un cod de etica si practica bancara ,dupa care se ghideaza in activitatea proprie . Stabilirea reglementarilor interne, Tn directia eticii bancare, este in interesul fiecarei banci, nu numai datorita faptului ca activitatea le "este supravegheata de autoritatile statului (banca centrala), dar si dato­rita faptului ca reputatia bancii, in ce priveste probitatea si aria fata de client, poate deveni un avantaj comercial important intr-un mediu concurential .

De exemplu, Banca Comerciala Romana are un cod de etica al salariatilor, care pune accent pe conduita angajatilor si pe corecti-tudinea fata de clienti, respectand prestigiul bani si uzantele in activitatea bancara. Prin acest cod se stabilesc reguli de com-portament etic si profesional, respectarea lor stricta constituind responsabilitatea fiecarui salariat.

Prevederile codului de etica al Bancii Comerciale Romane se refera, in general, la respectarea legilor tarii, precum si la acor-darea unui tratament corect clientilor, evitandu-se astfel aparitia unor conflicte. Rolul personalului bancii in activitatea desfasurata este prezentat in detaliu. Astfel, salariatii Bancii Comerciale Roma­ne trebuie sa indeplineasca o serie de obligatii privind confiden-tialitatea si secretul in ceea ce priveste clientii bancii si activitatile desfasurate. Tn acest sens, ei nu pot uza in interes personal de informatiile bancare pe care le detin, fiind, de asemenea, obligati sa pastreze secretul profesional si sa nu divulge informatii privind

salarzarea, facilitatile acordate salariatilor, sistemul de organizare, sistemele de alarma, cifru .

Codul promoveaza, totodata, spiritul de colaborare si de echipa intre salariati, avand la baza principialitatea, solicitudinea si co-rectitidinea. Nu sunt admise concurenta neloiala, discutarea si intelegerile verbale sau scrise cu concurentii reali sau potentiali ai banci.

In general, un cod de etica bancara se compune din mai multe parti sau sectiuni care trateaza aspectele privind buna practica si conduita bancara. Ele cuprind aspecte comune. Care se regasesc in mai toate codurile de etica (atat la nivel de institute, cat si la nivel de sistem Dancar), dar si elemente proprii, pe care banca doreste sa le promoveze, din diverse motive (sporirea increderii promovarea unei culturi de afaceri proprii, castigarea unei nise de piateeta).

In continuare, vom incerca sa scoatem in evidenta elementele principale de continut ale unui cod de etica bancara. Astfel. fiecare cod de etica prezinta o intrgducere sau un preambul prin care este scoasa in evidenta importanta promovarii unor principii de etica in activitatea bancara si motivele pentru care se impune respectarea lor. Tot aici, sau in mod distinct, sunt prezentate scopurile si obiectivele urmarite prin aplicarea acestora.

Introducerea poate fi urmata de o sectiune dedicata defmirii unor termeni specifici, sub forma unui dictionar sau glosar de termeni.

Dupa aceasta sectiune, urmeaza enuntarea si explicarea princi­piilor generale de etica bancara, dintre care le amintim pe cele mai importante: transparenta tranzactiilor; confidentialitatea si secretul bancar; promovarea produselor si serviciilor bancare catre clienti; deschiderea catre doieantele si reclamatiile clientilor. precum si modul de solutionare a acestora; impartialitatea in ceea ce priveste tratarea angajatilor si a clientilor; corectitudinea si credibilitatea; informarea clientilor,calitatea produselor si securitatea.

In lipsa unei strategii prealabile, propunerea unor avantaje inexistenle sau

ireale, sunt cauzele cele mai frecvente de esec in comunicarea societatilor bancare.

Absenta strategiei dezvolta campaniile de imagine nediferentiate. Daca scopurile nu sunt bine exprimate, politica de comunicare, indiferent de calitatea celor care o realizeaza, risca sa fie compromisa, bugetele sa fie irosite., Indispensabila in asigurarea succesului politicii de comunicare, strategia conduce fiecare institutie,in primul rand, spre alegerea unei pozitionari si a unei imagini pentru: ea insasi,produsele si serviciile sale, canalele de distributie, avantajele specifice.

Variabila comunicare prezinta urmatoarele dimensiuni

comunicarea externa, destinata publicului larg al firmei: clienti,furnizori, concurenti, actionari, organisme publice, asociatii.

comunicarea interna, indreptata spre personal. Aceasta are rolul de a asigura o buna circulatie a informatiei in cadrul bancii. Angajatii vor fi informati despre obiectivele generale ale bancii, mijloacele disponibile pentru a atinge aceste obiective, precum si despre atuurile si punctele slabe ale bancii. Tot personalul bancii, indiferent de nivelul ierarhic, trebuie sa fie informal de o maniera clara si concisa despre strategia de dezvoltare. In tot acest proces, crearea si imbratisarea de catre angajati a culturii firmei este esentiala.

Comunicarea externa poate fi impartita, in functie de obiective, in:

informativa    = realizata asupra produselor si serviciilor publicitatea fiind principalul suport;

institutional = are ca obiectiv imaginea sau notorietatea firmei.
Notorietatea vizeaza cunoasterea pe piata a numelui marcii, iar imaginea
trateaza modul in care clientii percep banca. Prin politica sa de imagine,
banca isi constituie o identitate care o diferentiaza fata de concurenti.

De cativa ani, toate aceste variante au fost exploatate prin mesajele societatilor bancare pe plan international.

Campaniile de notorietate au fost dezvoltate intre 1970-1980 pentru a sustine cresterea comerciala a bancilor. Aceste actiuni au incetat la inceputul anilor '80, cand marile institutii au atins nivelul de notorietate considerat satisfacator: mai mult de 70% de notorietate spontana si peste 90% notorietate asistata.

Campaniile informative asupra produselor au fost in principal utilizate intre 1973-1983, apoi numai ocazional la lansarea noilor produse. Incetinirea ritmului unei asemenea publicitati a fost pe larg justificata prin cresterea numarului de produse, toate banalizate. Fiecare banca ar putea astfel profita de bancile concurente care realizeaza campanii promotionale.Este esential ca, incepand din 1980, s-au dezvoltat studiile si apoi campaniile de imagine.

2.1 Aplicabilitatea in domeniul eticii bancare:

Citibank Mexico Team :The Sallinas Accounts

"Mexicul era..o tara a fumului si oglinzilor,unde eroii de ieri sunt raufacatorii de azi si modelele de azi ale justitiei pot fi escrocii de maine".

Andres Oppenheimer,Senior Correspondent, Miami Herald

Pe data de 4 iulie ,1995,Amy Elliot,presedinte Citibank Mexic,tocmai se intorsese din Elvetia unde agentii specializati pe probleme cu drogurile o incurajasera sa-I intinda o cursa sotiei unuia din clientii sai,Raul Sallinas ,care fusese arestat in Mexic cu cateva luni in urma,acuzat de crima ,imbogatire ilegala si "spalare de bani"pentru cartelul Mexican de droguri.

Soarta unuia din fostii ei angajati,care fusese condamnat recent la 10 ani de inchisoare pentru ca se ocupase de contul bancar a unui condamnat de "spalare de bani", a provocat anumite banuieli. Daca coopera cu agentii specializati pe problemele cu droguri,probabil ar fi putut evita sa aiba aceeasi soarta. Pe alta parte,trebuia sa ia in considerare obligatia pe care o avea fata de clientul ei , care fiind fratele unui presedinte foarte cunoscut din istoria Mexicului ,era presupus de unii ca fiind acuzat pe nedrept de catre dusmanii pe care acesta ii avea in politica.O alta temere a ei era faptul ca cooperand cu autoritatile , Citibank ar putea fi considerat vinovata ca a incalcat confidentialitatea bancii elvetiene.

Profilul companiei

Citibank a fost fondata in anul 1812,si la sfarsitul secolului 19 evoluase si era considerata ca fiind cea mai mare banca din Statele Unite si prima care infiintase un department de schimb international.

In 1914 banca si-a dschis primele filiale in strainatate,in Buenos Aires,Argentina,iar la putin timp dupa aceea s-a extins in mod agresiv in America de Sud si Asia.In anul 1929,Citibank a devenit cea mai mare banca din intreaga lume.

Pana la inceputurile anilor 1990,Citibank ajunsese sa-si dezvolte si infiinteze peste 3400 de filiale in peste 100 de tari si a fost considerate cea mai buna banca la nivel mondial.

In Mexic,Citibank avea peste 65 de ani de istorie si era singura banca careia ii era permis sa functioneze in conformitate cu legile statului Mexican. In anii 1990,mai mult de 20% din veniturile provenite din impozite ale bancii provenea din America Latina.

Echipa de lucru din Mexic

Amelia Grovas Elliot,o americanca de origine cubaneza si-a inceput cariera la Citibank in anul 1967.In 1983 a devenit presedintele bancii din Mexic si a biroului Citibank din New York. Banca din Mexic a cerut in mod obligatoriu tuturor clientilor sa detina un venit de aproximativ 5 mil.$ sau cel putin 1 mil $ in bunuri materiale pe care sa le investeasca in banca.Serviciul bancar privat includea depozite banesti,fonduri mutuale de investitii ,transferuri de fonduri si altele.Serviciul era foarte personal si confidential. Bancherii isi cunosteau clientii foarte bine si le intelegeau nevoile din punct de vedere financiar.

Elliot a explicat:

"Ne vizitam clientii in jur de 10-12 ori pe an in tara lor de provenienta iar ei vin cam de 4 ori pe an la biroul nostrum din New York. Este evident ca o reusita nu consta doar in faptul ca iti cunosti bine clientii ci si in faptul ca stii exact ceea ce se intampla cu afacerea pe care o conduci".

Raul Sallinas

Pe data de 11 Mai 1992,Elliot a primit un telefon din partea ministrului de Mexican al Agriculturii Carlos Hank Rhon,unul din cei mai instariti oameni din Mexic dar si un client vechi al bancii.Acesta dorea sa aranjeze o intrevedere intre fratele presedintelui Mexicului,Raul Sallinas si Elliot.Sallinas avea nevoie de servicii bancare private,iar Ministrul Agriculturii ii recomandase Citibank.

Mai tarziu in decursul aceleiasi saptamani,Sallinas a zburat la New York ca sa discute despre nevoile lui financiare cu conducatorii bancii.Acolo acesta a afirmat ca tocmai vanduse o firma de constructii si avea nevoie de consiliere bancara pentru toate aceste proceduri.Sallinas explica:"Nu vreau ca nimeni din Mexic sa stie ca intentionez sa mut o suma considerabila de bani in afara statului.Daca se face public ca nu reinvestesc acesti bani in Mexic,acest fapt ar putea aduce repercursiuni carierei politice a fratelui meu.

Rhon il asigurase pe Sallinas ca Citibank ii poate oferi aceasta confidentialitate iar acesta se baza pe acest lucru.

In mod normal cand noi conturi erau deschise se aplicau anumite proceduri birocratice care durau destul de mult,dar in cazul lui Sallins acestea au fost oarecum evitate,acesta fiind fratele presedintelui si fusese recomandat de catre un vechi si respectabil client al bancii.

Pe 26 Mai 1992,Sallinas a fost acceptat ca client al Citibank. I-a fost deschis un cont la New York pe numele contabilului sau ,Juan Guillermo Gomez Guttierez.

Conturile Sallinas

O strategie a optimizarii investitiilor trebuia conceputa pentru a proteja identitatea detinatorului contului cat si pentru a asigura o reinvestire. Pentru a evita o posibila scurgere de informatii nimeni din Citibank nu trebuia sa stie despre aceste conturi.

Depozitele facute in Mexic erau pe numele logodnicei lui Sallinas, Patricia Rios Castanon.Rios care livra cec-uri denominate in pesos, intre 3mil $ si 5mil $. Casierul livra cec-urile care puteau fi platite la Citibank,unui manager al unei filiale care apoi trimitea banii la New York. Cinci corporatii fusesera deschise in Insulele Caiman in beneficial lui Sallinas. Corporatia principala purta numele de Trocca Private Investment Company iar celelalte fusesera create ca actionari si directori ai Trocca. Singura dovada cum ca Sallinas ar fi detinatorul conturilor se afla in Insulele Cayman unde politica secreta a bancii ii putea proteja identitatea.

Din Trocca fondurile erau transferate la Citibank in Elvetia deoarece acolo legile bancare erau foarte stricte. Un bancher elvetian putea fi aruncat in puscarie daca divulga numele detinatorului unui cont. In Elvetia fondurile erau repartizate in diverse banci,cum ar fi Citibank Zurich ,Banque Pictet si Julius Baer Bank.

Fondurile erau transferate in ambele sensuri intre Zurich si Londra pentru a putea beneficia de avantajele unui curs valutar mai ridicat al pietei bancare englezesti. Cei de la Citibank Londra nu stiau ca Sallinas era detinatorul conturilor. In decursul a 2 ani, aproximativ 100mil$ au fost transferate prin intermediul Citibank in unele conturi din Elvetia. Patricia Rios Castanon care in 1993 a devenit a treia sotie a lui Sallinas s-a ocupat de toate aceste tranzactii.

Confidentialitatea bancara straina

In timp ce Statele Unite aveau propria politica de pastare a confidentialitatii din domeniul bancar,aceste legi confereau mai putina siguranta ca multe jurisdictii din strainatate.

Biroul General de Contabilitate U.S a identificat 9 filiale ale unor banci importante la care erau pastrate conturi in valoare de peste 1 mil$. Acestea erau :Insulele Bahamas,Bahrain,InsuleleCayman,Panama,InsuleleChannel,HongKong,Luxemburg,Singapore si Elvetia.

Toate aceste locatii,cu exceptia Bahrain,aveau reguli care prevedeau raportarea tranzactiilor care pareau a fi dubioase autoritatilor locale.

Spre exemplu,un judecator din Elvetia avea dreptul sa incalce codurile de conduita bancara pentru a investiga un caz criminal.In mai multe conditii acelasi lucru era valabil si pentru crimele comise inafara Elvetiei,daca era vorba despre traffic de droguri etc.

Un Tratat semnat in 1977 intre Elvetia si Statele Unite permitea cooperarea intre aceste 2 state in conditiile in care crima nu era considerate ilegala in Elvetia. O politica bancara de genul "Know your customer" a fost considerate drept cea mai eficienta masura de protectie implementata de banci.

Exemplu:

Codul Penal Elvetian,Articolul 305 bis:

1. Cel care nu ia in considerare veniturile obtinute printr-o ilegalitate sau beneficiaza in mod constient de catre acestea poate fi pedepsit cu inchisoarea sau sanctionat cu o amenda .
2. In cazurile deosebit de grave,acestia pot fi pedepsiti prin inchisoare de la 1-5 ani si plus de aceasta trebuie sa achite o amenda in valoare de pana la 1 mil franci.Un caz poate fi considerat deosebit de grav in cazul in care faptuitorul:
• Actioneaza ca un membru al unei organizatii criminale
• Actioneaza ca un membru al unei organizatii criminale a carui scop este spalarea continua de bani
• Realizeaza profit din spalarea de bani

3.Faptuitorul poate fi deasemenea acuzat daca comite principalul act criminal in strainatate,acesta fiind de asemenea pedepsit de catre oficiali.

Articol extras din" Relevant Swiss Bank Secrecy Laws and Regulations"

1.Campbell ,D, "International Bank and Secrecy" Sweet and Maxwell,London,1992.

Legea Hobbs

Actiunea Hobbs reprezinta o lege federala promulgata in U.S. in 1951 pentru a permite punerea sub acuzare a unor oficiali din Guvern. Aceasta lege pedepsea: furtul,rapirea,frauda impotriva unei banci straine si afacerile cu droguri.

In 1994,Antonio Giraldi,un fost bancher din echipa de lucru a lui Elliot din Mexic a fost arestat si judecat pentru violarea legii Hobbs.In 1989, Giraldi a protejat un client care depusese 21mil $ pentru o scurta perioada de timp si care fusese descoperit ca se ocupa cu "spalarea de bani" pentru un Cartel Mexican de droguri. Lui Elliot i s-a cerut sa depuna marturie impotriva fostului ei angajat.Aceasta a declarat in fata Instantei judecatoresti ca era datoria unui bancher sa-si cunoasca indeajuns de bine clientul si ca ar fi trebuit sa-si dea seama de neregularitatile dintr-un cont bancar.

Nu a existat nici o dovada concreta cum ca Giraldi ar fi stiut de ilegala provenienta a banilor,dar cu toate acestea Curtea Suprema l-a condamnat la 10 ani de inchisoare pentru neglijenta in a-si da seama de sursa provenientei banilor clientului.

Investigarea crimei

Pe data de 14 Februarie 1995,ziarul de top Mexican care ii era zilnic adus lui Elliot anunta faptul ca Raul Sallinas era acuzat de moartea cumnatului sau,Jose Ruiz Massieu.Elliot il suna pe acesta.Sallinas i-a spus:

"Aceste acuzatii sunt total nefondate,sunt minciuni inventate de dusmanii fratelui meu.Acesta a luat niste decizii de a moderniza Mexicul,care nu au fost foarte agreate,iar aceste acuzatii sunt consecintele acestei decizii."

Avand in vedere acestea,Elliot si-a pregatit un profil conform caruia banca si inclusive ea stiau foarte multe lucruri despre Sallinas.Completand acest profil,Elliot realiza ca de fapt nu stia absolut nimic despre firma de constructie pe care Raul Sallinas pretinsese ca o vanduse.Aceasta nu vizitase nici macar o singura data aceasta firma.

Pe data de 27 Februarie, Sallinas a fost arestat sub acuzatia de crima impotriva cumnatului sau.

La inceputul lui Martie,Vice-Presedintele Citibank Mexic a fost instiintat ca vor veni cateva oficialitati pentru a investiga cazul Sallinas.Acesta a informat-o imediat pe Elliot care trebuia sa prezinte raportul complet al activitatii financiare care a avut-o Sallinas cu Citibank Mexic.

Pe parcursul investigatiei s-a descoperit faptul ca Sallinas avea deschis un cont si la Citibank Elvetia.Acesta era presupus si de implicarea in traficul de droguri.Agentii elvetieni care se ocupau cu problemele legate de traficul de droguri i-au spus lui Elliot sa vorbeasca cu Patrcia Rios pentru a o convinge sa goleasca cutia de valori care se afla la [3]Citibank Elvetia. Deoarece agentii elvetienti nu aveau permisiunea sa intre in banca sa verifice continutul cutiei de valori,acestia au decis sa o aresteze pe Rios in timp ce scotea documentele din banca.Procurorul federal elvetian o ruga pe Elliot san u discute cu Vice-Presedintele Citibank despre aceasta problema.

Pe 24 iunie ,New York Times scria :"Unu zero pentru Sallinas".Acestuia ii fusese dovedita intr-un oarecare fel nevinovatia,mai bine zis marturia lui fusese crezuta.Mai bine zis nici autoritatile mexicane nici cele elvetiene nu au gasit absolut nici o dovada suficient de incriminatoare pentru a-l acuza pe Sallinas sau pe oricine din familia lui de trafic de droguri.

Juratii au dat sentinta in cazul Sallinas declarand ca : "Un juriu rational ar putea gasi incredibil faptul ca toate conturile lui Sallinas si tranzactiile efectuate de acesta sunt in perfecta legitimitate.Consideram ca este mult mai probabil ca acestea sa fi fost cosmetizate."

Curtea facea aceste afirmatii bazate pe marturia lui Elliot in ceea ce priveste politica bancii "Know your customer" si de posibilitatea ca aceasta sa fi incalcat aceasta lege nescrisa".

Note

1.Acest caz a fost scris pe baza surselor publicate in exclusivitate. Prin urmare interpretarile nu au fost neaparat facute de Citibank si angajatii acesteia.Multe din documentele prezentate in acest caz au fost extrase din:"Private Banking:Raul Sallinas,Citibank,and Alleged Money Laundering",U.S. General Accounting Office,October 1998.

Bibliografie :

Transparency International - https://www.transparency.org /documents/newsletter/99.4/index.html), cu sprijinul Laboratorului de Informatica al Universitatii "Spiru Haret"

Ivanciu Nicolae-Valeanu - "Curente de gândire economica", Editura Fundatia România de Mâine, Bucuresti, 1996

Prof.Univ. Dimitrie Gusti - "Idealul etic si personalitatea", Editura Floare Albastra, 1998, pag. 272-274

Corodeanu, Daniela-Tatiana: Suport de curs : "Etica in administratia publica", Iasi,2005.

Stoica,Ovidiu; Capraru Bogdan; Filipescu Dragos: "Efecte ale integrarii europene asupra sistemului bancar romanesc", Editura Univ. Al.I.Cuza, Iasi, 2005.

Zait Adriana: " Marketing-ul serviciilor", Editura Sedcom Libris, Iasi 2004.

Max Weber," Etica protestanta si spiritul capitalismului", Editura Anima, Bucuresti, 1996.

Danila, Nicolae: "Retail Banking", Editura Expert,Bucuresti,2004.

Sharp, David "Cases in business ethics", Editura Sage Publication, USA, 2006.

Oppenheimer A. "Bordering on Chaos",Little Brown &Co. New York,1996.

"How a Mover and Shaker Manoeuvred his Millions", The New York Times News Service,June 2,1996.

Campbell D."International Bank Secrecy" , Sweet and Maxwell,London,1992.