LOGICISMUL - ETAPA ACTUALA DE RECONSTRUCTIE CATEGORIALA SI METODOLOGICA A SOCIOLOGIEI

Ca imagine epistemica a unei realitati în permanenta dezvoltare, sociologia si-a câstigat statutul de stiinta în continua elaborare atât sub raportul încarcaturii semantice a conceptelor si categoriilor, cât si sub raportul deschiderilor praxiologice ale metodologiei. Pe aceste coordonate, schimbarile periodice de paradigma fac parte din normalitatea sociologiei, declinul si avatarurile unor orientari facând si ele parte din reconstructia periodica a cadrelor sale teoretice pentru a se sincroniza, ca instanta epistemica, fata de ritmurile si propotiile efective ale dezvoltarii realitatii sociale nemijlocite.

Cea mai recenta reusita în reconstructia paradigmei sociologice poarta numele de: orientare "logicista" si este un rezultat al aceluiasi "laborator" de gândire novatoare pe care l-a reprezentat, dintotdeauna, Franta - a carei "fiica spirituala" este sociologia.

Preocupat de finalitatea cercetarilor socilogice de teren, Pierre Naville s-a afirmat în comunitatea stiintifica de profil prin contributia adusa la definirea unei "logici a sociologiei", care sa clarifice raportul optim dintre datele empirice si conceptele sociologice utilizate, în mod curent, în diagnoza socilogica. Audienta sa poate fi un rezultat al numarului mare de lucrari publicate (aproape 35 volume), dar ea se bazeaza în primul rând pe maniera polemica de abordare a problematicii sociologice de la sfârsitul anilor 70 si începutul anilor 80. Este vorba de tendinta de abordare a modelului pozitivist si neopozitivist ca urmare a esecului matematizarii cunoasterii sociale, în favoarea viziunii istorice si critice asupra socialului, precum si a recurgerii mai frecvente la sinteza teoretica, la interpretarea teoretica sau la încercarea de repolitizare a stiintelor sociale.

În replica fata de tendintele enumerate P. Naville argumenteaza în favoarea formalizarii teoriei sociale ca singura modalitate de a depasi intuitionismul, descriptivismul si aproximatia în cunoasterea stiintifica a societatii . În acest context, pledând pentru preluarea selectiva a ceea ce s-a dovedit a fi valid în principiile neopozitivismului (tehnicile de cuantificare si metodele de calcul) P. Naville propune o reconstructie logica a sociologiei pornind de la urmatoarea ipoteza: "Populatiile, productiile, consumurile, s-au multiplicat în ultimele doua secole într-un ritm care face necesara reexaminarea economiei si ca un cadru aproape imuabil de analiza a lor. Ele cer depasirea metodelor si tehnicilor matematice carora li s-au adaptat. Pe scurt, ar trebui, trebuie sa propunem un nou mod de a rationa si calcula, cel care este al logicii. Iata ce-I va învata secolul al XXI-lea pe analistii sociali, si chiar si pe altii" .

Din punct de vedere istoric, cercetarile sociologice pot fi clasificate în doua mari tipuri:

a) cercetarile clasice de tip "identificare", prin care comportamentele, relatiile, faptele,etc. sunt transpuse în "date empirice" pe baza carora, prin intermediul conceptelor sociologice se elaboreaza un diagnostic fiecarui fenomen sau proces social studiat. Respectiv, putem formula rezerva conform careia între datele rezultate în urma cercetarii de teren si spatiul semantic al conceptelor nu a existat întotdeauna o relatie de corespondenta, fapt care apermis ingerinta, nu tocmai legitima sub raport stiintific, a subiectivitatii cercetatorului sau a beneficiarilor cercetarii de teren respective;

b) cercetarea semnificatiei numerice a seriilor de date prin recursul la aparatul conceptual si metodologic al matematicii. "Frecventele statistice" pe care-si întemeiaza acest tip de cercetari presupusa lor obiectivitate sunt si ele vulneranbile deoarece modelul de investigare nu poate surprinde ceea ce este nerepetitiv: cazul clinic, adica fie un fenomen necunoscut înainte, fie unul izolat, fie forma nestandardizabila a unui fenomen complex, dar perceput statistic. Modelul, desi se bazeaza pe frecvente relative si are, deci, relevanta statistica, ra 232f57c mîne destul de aproximativ fata de complexitatea reala a spatiului social. Pe de alta parte, utilizarea schemelor ramâne si ea deschisa controverselor deoarece în scheme frecventele fiind absolute, nu mai au semnificatie statistica si nu pot nici ele surprinde aspectele nealgoritmizabile ale umanului. Constienti de aceste limite, cercetatorii sociali recurg, în prezent, la modele sistemice descriptive de analiza, care, prin faptul ca si ele "recurg la o logica ce nu este cea care are curs în viata reala" pun mereu în discutie caracterul stiintific al diagnozelor.

Transgresarea tuturor impedimentelor enumerate s-ar putea realiza, în conceptia lui P. Naville, printr-o reconstructie logica a fundamentelor teoretico-metodologice ale sociologiei. Noua logica a sociologiei ar trebui sa se bazeze pe urmatoarele principii:

1) ca stiinta social-umanista, sociologia este o stiinta deductiv-formalizata, neutra axiologic si neimplicata efectiv în istoria reala a societatii;

2) gruparile umane pe care le cerceteaza trebuie sa fie abordate ca "retele abstracte", nu în calitatea lor de "ansambluri umane concrete", aceasta perspectiva conferind echivalenta "obiectului de studiu" al sociologiei, cu obiectele de studiu din fizica sau matematica;

3) relatiile si actiunile sociale prezinta interes pentru sociologie numai în calitatea lor de "operatori specifici si formalizati" care confera caracter deductiv investigatiei sociologice si sociologiei ca stiinta;

4) logica sociologiei urmeaza logica genezei si dinamicii structurilor sociale existente în spatiul social, iar "operatorii formali ai sociologiei deriva din structurile societatilor, cel putin în masura în care operatorii logicii matematice sunt elaborati pornind de la dezvoltarea reala a comportamentului uman, colectiv sau nu";

5) conjuncturile reale si istoria evenimentiala nu trebuie sa fie prezente în raza de actiune a operatorilor decât ca "referenti antecedenti". Concret: logica cercetarii sociale nu trebuie sa fie influentata de continutul proceselor sociale, ci doar de sensul si semnificatia comunitara a lor, raportate la cadrele obiective ale spatiului social;

6) diagnoza sociala nu se substituie an nici un moment deciziei, ci ofera doar sugestii calificate pentru alternative decizionale realiste;

7) sociologia "ia pulsul" evolutiei sociale reale, în timp ce politica intervine în mod nemijlocit asupra structurilor sociale antrenând oamenii în "crearea unor civilizatii experimentale". Acuratetea interventiei si eficienta preliminata a "experimentului social" depind, însa, de pertinenta diagnozei sociologice care s-a dovedit a fi indispensabila pentru societatile moderne;

8) diviziunea muncii din societatile scientist-thnocratice impune trecerea de la logica rationalista generata de structurile sociale "binare" (de clasa, ale capitalismului clasic), la o logica pluralista, de tip dialectic, construita pe structura sociala polivalenta a realitatii contemporane. Domeniul logico-matematic trebuie extins si asupra contradictiilor în care "logica matematica a dechis caile, poate cele mai interesante ale analizei sociale" .

Aceasta "extensie" este imperios necesara în primul rând pentru ca realitatea sociala careia îi ssunt imanente contradictiile, nu poate fi cunoscuta prin enunturi al caror criteriu de adevar este non-contradictia. Adevarul logic trebuie sa fie pus în concordanta cu adevarul social mai întâi prin acceptarea faptului conform caruia logica rationalista occidentala, nu este decât o forma posibila, de structurare a gândirii umane, care a mai cunoscut si logica asiatica, de exemplu, chineza si indiana, care a supravietuit fenomenelor de mondializare pe care le-a promovat industrializarea. Acceptarea, si sub aspectul logicii, a pluralismului lumii contemporane este o necesitate obiectiva mai ales acum când încercarile de formalizare a logicii hegeliene au esuat prin opera lui P.Dubarle (tentativa de reducere a logicii lui Hegel la algebra lui B. Boole), a lui J. Gorren (tentativa de reducere a sistemismului lui G Boole la un caz limita al triadei hegeliene prin recurgerea la empirismul logic), a lui L. Apostel (care a dovedit incompatibilitatea principiilor hegeliene cu principiile ciberneticii). Cât îl priveste pe K. Marx, acesta, considera P. Naville, prin ignorarea calculului probabilitatilor si a statisticii matematice a ramas la nivelul unei "algebre generale a raporturilor de productie. care nu este destinata decât formalizarii unei serii de raporturi, nu si calcularii ei; este vorba, mai curând de aritmetica decat de algebra sau logica, deoarece se refera la raporturi între marimi numerice" .

În prezent, însa, societatea scientist-tehnocratica este profund diferita de cea a lui Marx si se caracterizeaza prin faptul ca "raporturile sociale de azi s-au generalizat si diversificat într-o asemenea maniera, încât mijloacele matematice ale masurarii lor, valide catre anul 1850, trebuie sa fie astazi dezvoltate prin instrumentele de azi, înca si mai puternice. Altfel spus, extensia domeniului matematico-logic la structuri înca neidentificate în epoca lui Marx si Engels (si, uneori existente deja, dar ignorate de ei), devine singura capabila sa analizeze structurile economico-sociale, si mai mult chiar, sa le poata anticipa evolutia. si tocmai în domeniul contradictiilor se pare ca logica matematica a deschis caile cele mai interesante ale analizei sociale" .

Contradictiile sociale, care particularizeaza inconfundabil spatiul social, au relevanta la nivelul claselor sociale. De aceea, pentru a ajunge la semnificatia autentic sociologica a contradictiilor, trebuie mai întâi sa consideram clasa (sociala) ca fiind în aceeasi masura si obiect al logicii claselor ca o logica a relatiilor: "clasele (multimile)sunt relatii, pentru ca ele îsi datoreaza particularitatea unui tip determinat de relatia ierarhica sau de ordine, tip indicat prin functiile predicationale" .

O astfel de acceptiune a clasei permite depasirea irelevantei clasificarilor numerice prin clasificari logice de relatii, respectiv tratarea lor drept"clase de relatii care pot fi aplicate oricarei structuri sociale ce comporta aceste relatii" . Sociologia viitorului va fi o "logica a relatiilor sociale, fie nu va fi de loc !".

Ca logica a relatiilor, sociologia permite atât "îndepartarea dilemei în care ne închid formalistii si empiristii, dilema alegerii antre adevarul formal si haos" , cât si abordarea, cu pertinenta stiintifica a claselor sociale ca "simultan reale si formale, gratie transformarilor succesive ce respecta o structura de relatii invariante, modificând doar expresia acestor relatii" .

În acest context, se impune urmatoarea concluzie: sociologia nu poate ajunge sla adevarul social decât daca se sprijina pe o teorie stiintifica a claselor sociale. O astfel de teorie nu este posibila decît prin formalizarea logica a întregului spatiu social, fapt care nu se poate realiza decât prin reconstructia sociologiei ca stiinta sociala cu aportul descoperirilor din matematica si logica moderna. Disociinu-se de confuziile generate deesecurile amintite anterior, P. Naville face câteva precizari de fond: "noua sociologie fructifica doar aplicarea matematicii la studiul fenomenelor sociale; nu de matematici aplicate stiintelor sociale este vorba, ci de matematici care se aplica acestora" , iar masurarea are sens, numai când se aplica relatiilor acestea fiind, comportamentele reperabile ale multimilor sociale concrete.

Privite în structura lor binara, relatiile îsi releva caracteristicile de reflexivitate tranzitivitate si reciprocitate, permitând renuntarea la cauzalitatea traditionala (determinista) în favoarea unei cauzalitati întemeiate pe implicatia logica, aceasta fiind forma de cauzalitate sociala prin care complexitatea contradictiei sociale poate fi redusa la opozitii simple, la diferente si "alternative sociale complementare". În acest scop P. Naville propune "o algebra productivista, o înlantuire de cresteri care comnina aleatorul cu determinatul" .

Din punct de vedere practic, "este mai productiv pentru cercetarea concreta sa abordam complexiatea spatiului social pe baza principiului realismului claselor sociale" conform caruia clasele sociale, în calitatea lor de sisteme de relatii se gasesc ierarhizate pe trei niveluri:

1) realismul naiv sau empiric, care defineste acceptiunea calsei sociale în cadrul cunoasterii spontane;

2) realismul de ordinul al doilea reflecta sistematizarea componentelor prin intermediul distributiilor statistice, al sociogramelor, al modelelor functionale;

3) realismul superior vizeaza identificarea structurilor în care opereaza gruparile sociale.

Prin intermediul "algebrei productiviste", contradictiile pot fi localizate pe o scala care relativizeza antagonismele, multiplu conditionate, facându-le comparabile si comensurabile ca intensitate si ca areal.

Modelul reductiei contradictiei îl ofera logica "unde aceste implicatii slabe reduc contradictoriul la situatii în care el dispare în avantajul variatiilor proportionale imprecise" . În cadrele operationale ale logicii, contradictia antagonista de tipul A U A se transforma într-o opozitie simpla de tipul A U B. consolidarea statutului stiintific al sociologiei se va putea face conjugând atât realitatea contradictorie a faptelor sociale cât si necesitatea non-contradictorie a enunturilor în acele logici care:

a) limiteaza calculul logic la ceea ce poate înregistra limbajul;

b) privesc forme particulare de enunturi sau procedee empirice precum: logicile neclasice, polivalente, modale, logica conversatiei (Wittgenstein), logicile actiunii, îndeosebi praxiolgia.

În concluzie, P. Naville distinge trei tipuri de sociologii care coexista în lumea contemporana:

1) sociologiile formale în care sistemele si modelele se bazeaza pe analize întreprinse cu aportul limbajelor strict formale derivate din cel al logicilor modale. Acest tip de logici au drept limite faptul ca nu trateaza decât situatiile generale, susceptibil de a fi formalizate, fiind inoperabile în cazurile particulare ale contradictiilor si opozitiile dintre diferitele componente ale sistemullui social global.

2) Sociologia practica, ca sociologie a structurii sociale concrete, cuprinde trei ramuri: a) informatia, datele, anchetele, ipotezele; b) planuri, proiecte, experimente si perspectivele executarii acestora; c) moduri de raelizare practica a acestor planuri, metodologia elaborarii si aplicarii lor;

Sociografia îsi restrînge aria de investigatie la culegerea de date brute, descrieri, masuratori si statistici elementare.aportul conjugat al sociologiei practice si al sociografiei poate conduce catre surprinderea contradictiilor sociale reale, dar nu aceasta este realitatea care ar trebui sa polarizeze "sociologia stiintifica". Sociologia stiintifica este, înca, un deziderat care poate devenu realizabil prin reconstructia logica propusa de P. Naville care avertizeaza ca aceasta nu se confunda cu logica socialului. De aceasta s-a ocupat R.Boudon.

Apreciat îndeosebi pentru originalitatea cu care a particularizat în sociologia cantitativa franceza metodologia empirismului american, Raymond Boudon s-a impus în sociologia contemporana prin lucrarile privind logica socialului.

Valorificând eforturile lui P.Naville de a reconstrui fundamentele logice ale sociologiei, R. Boudon este cel ami important sociolog contemporan care a reusit sa elaboreze o perspectiva sociologica asupra logicii socialului, respectiv o imagine coerenta a articularii tuturor componentelor spatiului social în geneza si functionalitatea lor naturala. Acceptând definirea societatii ca sistem de interactiune , R.Boudon face distinctia între analiza functionala, prin care întelegem investigarea unor subsisteme ale spatiului social, si analiza functionalista care defineste funcsionalitatea întregului sistem social.

În "Cuvânt înainte" al primului numar al revistei , Solvay expune scopul noului Institut.

"Transformarea societatilor moderne în sensul celei mai mari egalitati este consecinta necesara, inevitabila a progreselir realizate în domeniul stiintific si indusrtial. Aplicând metodele oamenilor de stiinta.... Degajând din ce în ce mai bine legile transformarii mimismului social, se va putea merge spre egalitate, fara sa i se sacrifice libertatea si sa se realizeze progresiv ceea ce trebuie sa fie telul tuturor proiectelor de reforma, " sa se realizeze , obtina în profitul tuturor randamentul maxim al energiei umane ". Trebuie de asemenea sa dispara inegalitatea din chiar punctul de plecare .Asteptând o interventie a statului pentru a ajuta cercetarile sociale în acest domeniu ... am crezut ca trebuie sa pun primele temelii ale unui Institut de stiinte sociale. Independent de cercetari mai generale ce se întind asupra ansamblului sociologiei , acest Institut va urmari , prin observarea si studiul faptelor, examenul impartial si aprofundat al conceptiilor a priori pe care am crezut de cuviinta sa le formuleze, supunându-le controlului metodei instructive."

În fine, dincolo de examenul (examinarea) conceptiilor proprii ale lui

E.Solvay, Institutul va avea ca sarcina sa determine "reforme politice, economice sau altele care ar trebui sa preceada , sa însoteasca sau sa urmeze transformarile preconizate."

Într-un articol urmator referitor la scopurile Institutului contrasteaza putin cu ideile obitnuite ale lui Solvay: în cercetarule sale, Institutul va recurge la

istorie, "va participa în parte la lucrurile scolii sociologiei moderne, care tind sa determine prin faptele trecutului conditiile normale de existenta a societatilor si a legilor lor ". Dar Solvay se grabeste sa adauge ca cele mai fructuoase rezultate sunt asteptate din partea stiintelor pozitive si a progreselir industriei :prezentul va indica în principal calea de urmat.

O problema care priveste independenta Institutului stiintelor sociale în raport cu alte institutii merita sa fie discutata foarte atent .

Dupa o scriere din epoca, având ca obiect descrierea în 1896 a ceea ce era institutul , acesta ar fi operat , realizat în profitul sau un fel de sincretism si ar fi regrupat initiative diferite . Doua mici camere din palatul Ravenstein din Bruxelles ar fi reunit un ansamblu de încercari sub numirea oficiala de" Institutul Știintelor sociale ". Institutul ar fi cuprins " o academie de cercetari , un oficiu bibliografic , o biblioteca , anale , repertorii , un buletin sub forme de sumare metodice ".În aceasta ipoteza ,Institutul Știintelor sociale ar fi urmarit opera unor institutii deja existente carora le-ar fi luat succesiunea abstractia facuta de impulsul original pe care îl dadea Ernest Solvay, ar fi putut urmari o opera înce-uta.

Totusi , Analele , organul oficial al Institutului de Știinte sociale nu fac nici o mentiune privind mai multe încercari pe care Institutul le-ar fi regrupat.De altfel, informatiile pe care ni le-a furnizat un contemporan , Paul Otlet, ne invita în egala masura , sa reconsideram lucrurile de mai aproape.

Printre institutiile anterioare , se numara doua care se impun în mod deosebit atentiei.Pe de o parte Societatea de studii sociale si politice, iar pe de alta Oficiul international pentru bibliografie sociologica.

Societatea de studii sociale si politice avea ca obiectiv aprofundarea cunoasterii vietii sociale prin observarea obiectiva a faptelor , neinfluentata de prejudecati , sau preferinte.Vadervelde si Denis sunt doi dintre membrii acestei societati . Henri Lafontaine este secretar.Mijloacele de activitate sunt publicarea lucrarilor unor membrii , sedinte având ca subiecte discutii dintre membrii , un serviciu bibliografic, o biblioteca. Societatea organizeaza concursuri, acorda premii sau subventii.

Oficiul International pentru bibliografie sociologica a fost fondat la Bruxelles în 1893 , de catre Paul Otlet si Henri Lafontaine . El avea drept scop precis compararea si clasarea materialelor referitoare la stiintele sociale : legislatie, statistica, economie politica si sociala.Oficiul avea doua publicatii strict bibliografice: Sumare metodice la tratatele si revistele de sociologie si drept.

Un întâi numar aparuse deja la sfârsitul anului 1891 sub numele de Sumar periodic al revistelor de drept .Sumarele de sociologie apareau din ianuarie 1894.

În 1895 cele doua publicatii au fuzionat sub numele comun de Bibliographia soci-

ologica , care facea referire la sociologie si drept. Paul Otlet este sufletul acestui Oficiu international.

În anul care a urmat mortii lui Auguste Convreur din 1895 , revista Sociala si Politica apare pentru o ultima data într-un volum mai redus, sub auspi-

cii de Oficiu international de bibliografie sociologica.De altfel , în concordanta cu scopurile urmarite si în strânsa legatura cu factorul uman a avut loc absorbtia ulterioara a serviciului de bibliografie al Societatii de studii de catre Oficiul internatiol pentru bibliografie pe care Lafontaine si Otlet l-au fondat împreuna.

Articolul lui Dick May , ca martor contemporan ne uimeste întru totul

Dupa acesta , se pare ca ar fi avut loc absorbtia , de catre Institut, a tuturor organismelor descrise pe scurt mai sus :"Societatea de studii sociale si politice a facut Institutului de cercetari o primire încurajatoare care a devenit foarte repede o colaborare, apoi o strânsa asociere si o adoptare, pentru ca mai apoi sa aiba loc un fel de absorbtie a Societatii de catre Institut"

Aceasta ..aplicare ce era mai bun în ceea ce facea în organizarea unei biblioteci deosebite si a unei bibliografii internationale în vederea studiilor sociale si economice.Îmbogatirea ciudatei si rarei biblioteci de brosuri renumite so clasate de catre Societate, ramâne una dintre principalele preocupari ale Institutului, transformat în Oficiu pentru bibliografie printr.o atribuire neprevazuta a datarii

afectate criticii Contabilismului (141).Oficiul binliografic ar fi devenit cea mai importanta sectie a Institutultui de stiinte sociale . Acesta din urma ar fi preluat

suscesiunea Societatii de studii sociale si politice si a Oficiului international pentru bibliografie sociologica.

Analele Institutului de stiinte sociale si Sumarele metodice de sociologie îsi au sediul redactiei la hotelul Ravenstein.Academia de cercetari si Analele sunt aspectul cel mai important al activitatii institutului fondat de Solvay.

Analele, determina descoperirea lucrarilor membrilor Academiei de cercetari , nementionând nimic despre alte activitati (142) .

Asertiunile lui Paul Otlet le infirma pe cele ale lui May si ne permit sa

tragem concluzii.Nu a existat fuziune sau sincronism în avantajul Institutului Solvay (143).A fost doar o justapunere materiala de diferite eseuri ,o reuniune, în localuri comune a grupurilor independente. Oficiul international pentru bibliografie a preluat colectiile, biblioteca si serviciul de bibliografie al Societatii de studii sociale si politice Solvay, fondând în 1894 Institutul de stiinte sociale , s-a instalat precum Otlet si Lafontaine la hotelul Raventein împartind cu acestia din urma doua încaperi strâmte ."Ţinem reuniuni în fiecare zi", ne-a spus Paul Otlel, "iar ei tot la doua saptamâni.Le-am pus la dispozitie binlioteca noasrta (mostenita de la Societatea de studii sociale si politice), precum si fisierele .

Solvay asigura impozitul pe localuri. Un functionar presta servicii celor doua institutii fiindu-le apropiat.Capatând un viu interes fata de lucrarile Institutului asistam personal la sedintele acestuia:chestiunea pe ordinea de zi era Contabilismul(144).

Afirmatiile lui Dick May despre sincretismul manifestat în favoarea Institutului Sovay pot fi puse în mod serios sub semnul îndoielii. Oficiul pentru bibliografie nu constituie o sectie a acestuia ,ci doua institutii independente, tind sa recunoasca pure contingente locale(145).

Institutiile învecinate cu hotelul Ravenstein dovedesc un interes tot mai mare ,la acest sfârsit de secol, pentru problemele sociale,manifestând o dorinta sistematica de a cunoaste.Cuvântul sociologie este luat în acceotiunea sa cea mai larga.Aceasta ramura a stiintei apare ca o sinteza a stiintelor sociale,regrupând un ansamblu eterogen de cunostinte ce se leaga de societate,sau de problemele caracteristice societatilor umane(146).

Care au fost activitatile Institutului de stiinte sociale?

Analele sunt , din câte cunoastem , singura sursa de informatii în privinta vietii Institutului .Primul numar a aparut în iunie 1894.

Periodicitatea aparitiei este neregulata .Cinci fascicole au fost publicate în anii 1894-1895, durata ce reprezinta întâiul an de viata al revistei.În 1896 , ajungem la 5-6 fascicole pe an .Revista creste an importanta materiala:reunirea fascicolelor din 1899 formeaza un volum de aproape 100 de pagini. În anul urmator productia scade .Analele revin la proportii aproximative din întâiul an de publicare : doar patru fascicole apar , si acestea sunt ultimele(147).

Care sunt scopurile acestei academii de cercetare unde lucreaza Solvay,Denis, De Greef siVandervelde? "Cuvântul-înainte" al lui Solvay , care serveste drept introducere la primul numar al revistei este un discurs program.

Desi Solvay vorbeste de cercetari ale întregului câmp sociologic, pare mai preocupat sa delimitezr un sector ce corespunde investigatiei propriilor conceptii.

Înca de la primul sau articol , imediat dupa "cuvântul înainte", el precizeaza ca vorbeste despre propriul contabilism si insista sa fie examinate valoarea si procedurile de realizare (148).Vine apoi o expunere a lui Hector Denis, intitulata

"Plan de cercetare în sociologia economica asociat ipotezei lui E.Solvay".Cercetarile indicate de Denis constituie un vast program (149), strâns legat de eventuala stabilire a regimului contabilist: cercetari referitoare la instrumentul de schimb si la unitatea de masura a valorii corelate cu impozitul unic, a carui instaurare este permisa de regimul contabilist , metode generale de evaluare a patrimoniilor si veniturilor ; în sfârsit , o schita generala a sistemului de reforma a circulatiei si impozitelor.

Acest prim numar pare sa indice ca singura economie va fi socotita în cadrul stiintelor sociale .Totusi de la al 2-lea numar al Analelor, în noiembrie 1894, se remarca un alt semnal de alarma .Guillaume de Greef elaboreaza un amplu "plan de studii pentru sectia de sociologie a Institutului de stiintr sociale". (150).

Acest plan graviteaza în jurul notiunii de transformism sau de evolutie a formelor sociale sau a altor forme de-a lungul timpului , una dintre notiunile esentiale ale gândirii lui De Greef: conceptele ce servesc precizarii notiunii îsi au sens si interpretarea în biologie.dupa istoria si cercetarea legilor generale ale transformismului social , programul lucrarilor sectiei de sociologie prevede studiul factorilor transformismului: valabilitatea, ereditatea, selectia naturala si artificiala. În studiul variabilitatii va trebui sa se precizeze raporturile dintre organisme si societati. De Greef pune " Identitatea fundamentala a srtucturii la toate fiintele organizate , plante si animale. Aplicarea acestei legi la sociologie si transformismelor societatilor " (151).

În cele ce urmeaza De Greef preconizeaza studierea limitelor si evolutiei sociale , a progresului , afenomenelor de regresie si atrofiere a organelor sociale, examinarea cauzelor de reviviscenta si supravietuire a formelor sociale.

Acest plan de cercetare sociologica trimite la transcrierea unei viziuni despre viata si organismele vii . Ca si la organistii germani, Schaffle si von Libienfeld, cadrul gândirii vine din biologie.De Greef preconizeaza unitatea de metoda în diferite stiinte.Sociologia este aici dupa cum afirma Comte, remorca stiintelor care o preced în scara stiintei iar daca, în clasificarea stiintelor, ea este deasupra biologiei, se inspira totusi pertinent din aceasta din urma.

Însa câmpul de cercetare indicat De Greef nu pare sa fi fost vreodata defrisat în cadrul lucrarilor academiei.

C. A DOUA SOCIETATE BELGIANĂ DE SOCIOLOGIE

Caci a fost a doua societate belgiana de sociologie, fara raport cu prima.Slabiciune a memoriei? Ignoranta? În acea perioada ,fondatorii nu au facut nici o aluzie la dea dintâi astfel de societate.

Nu intra în ceea ce ne-am propus istorisirea activitatilor acestei a doua societîti belgiene de sociologie.Ne vom limita în a aminti câte ceva despre începuturile ei.

Înca de la finele lui 1947, au loc contacte între profesorii de sociologie ai celor 4 universitati belgiene , pentru unele lucrari comune.Acest obiectiv dobândeste o forma concreta în discutarea si pregatirea cercetarilor interuniversitare, proiecte care vor sfârsi prin constituirea unui Centru Interuniversitar de sociologie În 1948 , în cadrul primelor reuniuni , se are în vedere crearea unei societati belgiene de sociologie.

Demararea concreta a acesteia este reprezentata de o scrisoare a lui Georges Smets, Director al Institutului de sociologie libera din Bruxelles:în 2 noiembrie 1948, el propune ,într-o scrisoare adresata mai multor colegi, sa constituie o "Societate belgiana de sociologie".Aceasta scrisoare începe astfel: "Din informatiile pe care le-am cules recent rezulta ca ar exista un mare interes în constituirea unei societati belgiene de sociologie.Existenta acestei societati ar face posibila materializarea relatiei ti executarea lucrarilor care cer resurse de care nu dispunem".Scrisoarea propune un prim nucleu de membrii, ce urmeaza a fi copletat si care îi numara pe:Eugéne Duprel, Jacques Leclerc, Pierre de Bie, Réne Clemens.

În acea perioada de Bie era în contact cu Unesco, al carei Depatament de Știinte sociale îndemna la crearea unor asociatii internationale în domeniul stiintelor sociale. Mai multe dintre aceste asociatii prevedeau în statut afilierea societatilor sau a organizatiilor nationale, mai degraba decât cea a indivizilor. Iata un exemplu interesant de activitate internationala suscitând si favorizând dezvoltarea asociativa pe plan national : de Bie îl informase deja despre asta pe Georges Smets si pe colegii de la celelalte universitati.

Din februarie 1949, se reia problema aceasta în cadrul Centrului interuniversitar de sociologie , din punctul de vedere al compozitiei viitoarei societasi .Au existat peuniuni ale societatii belgiene de sociologie în 1949?Dosarele nu pastreaza nici o urma. Dar J.Haesaert trimite, pentru comentarii,la sfârsitul lui decembrie 1949, proiecte de statut. Erau scurte, neavând decât 8 articole si nesuportând decât amendamente minore anainte de a fi adoptate, în 1950.

primele 3 articole sunt cele mai interesante:

1. Societatea belgiana de sociologie are ca obiect studiul stiintific al fenomenelor din sfera de interes a sociologiei;

2. Sunt admisi sa faca parte din Societatea sociologiei de la cele 4 universitati nationale si de la Fondul national de cercetare stiintifica.Ei îsi com-pleteaza asociatia prin cooperarea , la votul a 2/3 din membrii Societatii, a personalitatilor ce s.au distins în sociologie;

3. Comitetul director este format dintr-un presedinte si 4 membri , alesi pe 1 an. Mandatul de presedinte nu poate fi reînoit ;cele 4 universitati trebuie sa fie reprezentate de un comitet. Presedentia le revine pe rând.Al cincilea loc îi revine unuia dintre membrii cooperati.

Multi ani, 4 titulari ai catedrelor de sociologie au facut patre din comitetul director, unul dintre ei asumându-si rolul de presedinte.

Prima reuniune, în cadrul careia au fost aprobate statutele, a avut loc în 14 ianuarie 1950.

Eugéne Dupreél, decanul de vârsta si maestrul mai multor gânditori bruxeleni, a fost cel dintâi care si-a asumat presedentia Societatii pâna în octombrie 1951, când J.Haesaert a fost chemat sa-i urmeze.Pâna în octombrie 1958,reuniunile au avut loc la Institutul de sociologie Solvay, apoi la Fundatia universitara. Punctele cele mai des prezente pe ordinea de zi erau raporturile cu institutiile internationale, mai ales cu Asociatia internationala de sociologie , precum si expunerile despre lucrarile în curs în universitatile din tara.

În martie 1950, Societatea avea deja 17 membri .Iata lista lor....(p128)

Societatea belgiana de sociologie s-a aratat relativ activa pâna catre finele anilor 1960, dar dupa câteva modificari de statut , în 1971 este propusa o reorganizare mai temeinica.Flamanzi si francofoni , fiecare si-ar fi dorit propria lor societate ai carei reprezentanti sa-si aiba locul în sânul societatii belgiene de sociologie , aceasta neavând decât o functie de legatura cu Asociatia internationala de sociologie.De fapt, din 1979, Societatea belgiana de sociologie nu mai exista decât pe hârtie, singurele asociatii înca vii fiind asociatiile constituite de partea francofona si olandofona.

D. CENTRUL INTERUNIVERSITAR DE SOCIOLOGIE

Aproape un an înaintea tratativelor ce au precedat crearea societatii belgiene de sociologie, proiecte de cercetare interuniversitare s-au concretizat, prin constituirea unui Centru intreuniversitar de sociologie.Aceasta s-a datorat , în toamna anului 1947, unei comunicari a Ministerului Instructiei publice, anuntând ca un credit de 5 milioane de franci figura în bugetul Departamentului pentru exercitiul 1947, în vederea constituirii de centre nationale de cercetare . Aceste centre trebuiau sa fie interuniversitare, iar propunerile de creare sa porneasca de la un grup de cercetatori venind de la universitati diferite (cel putin 2 ). Raspunsurile trebuiau sa ajunga la Minister în maxim 30 de zile.

Dupa ce a luat legatura cu René Clémens, profesor la Universitatea din Liege, de Bie îl contacteaza pe L. Haesaert si G. Smets, profesori de la Universitatea din Sand si Bruxelles . De la finele lui noiembrie 1947 , a fost redactata o nota propunând crearea unui Centru interuniversitar de cercetari sociologice, care ar fi avut drept prim obiectiv cercetarea conditiilor de viata si adaptarea strainilor în Belgia.

Nici o subventie nu a putut fi acordata pentru exercitiul 1947, dar a fost pentru prima data stabilit contactul între profesorii de sociologie din cele 4 universitati din tara. De aceea au avut loc mai multe sedinte de lucru începând din martie 1948, într-un cadru ce a fost numit de atunci " Centru interuniversitar de sociologie ". Reuniunile s-au desfasurat în biroul lui J. Haesaert, secretar permanent la Koninlyke vlaamse Academie....(p 129). Au participat Clémens, de Bie, Haesaert (129) si Smets.

În februarie 1949 , Haesaert îi anunta pe membrii prezenti ca va fi alocata o subventie de 500.000 franci , de catre Ministerul Instructiei publice , pentru studiile imigrantilor . S-a hotarât ca Centrul Interuniversitar va fi format din ....(129) si ca " acestia pot apela la colaboratori atunci când considera necesar.

Ei au responsabilitatea comanditatelor ". Obiectul cercetarii este la scurt timp determinat : doua grupuri de muncitori emigranti : italieni si polonezi ce muncesc în numar mare în 3 sectoare miniere: Liege, Limbourg si Hainant.

Delimitarea exacta a câmpului de cercetare, stabilirea esantionului, punerea la punct a instrumentelor de ancheta si de analiza, precum si elaborarea raporturilor au determinat 61 de reuniuni de lucru, din 1949 pâna în 1952.

Doi membri ai personalului stiintific , Claire Leplae de la Universitatea din Louvain si Genevieve Pichault de la Universitatea din Liege au asigurat centrului o colaborare atenta si indispensabila

În lipsa unor anchete anterioare despre asimilarea strainilor în Belgia, centrul si-a propus realizarea unei anchete preliminare aprofundate în grupurile restrînse . Pentru a demara un studiu comparativ relevând incidenta relativa a nationalitatii si a duratei de sedere în Belgia au fost alese pentru interviu 3 grupuri:

1. un grup de mineri italieni emigranti de mult timp;

2. un grup de mineri polonezi emigranti de mult timp;

3. un grup de mineri italieni emigranti recent.

Indivizii din aceste grupuri au fost alesi prin esantionare, extragând nume diferite din liste, la intervale regulate. Listele contineau toate numele de mineri straini .Înlocuitorii ce urmau a fi interogati daca era cazul erau indicati înainte, dupa aceeasi procedura.

Ancheta îsi propunea sa se refere la:

1. starea si conditiile de viata ale minerului înainte de a veni în Belgia

2. o cunoastere detaliata a starii sale, a conditiilor sale de viata în momentul anchetei;

3. o cunoastere amanuntita a relatiilor sale sociale si a relatiilor sale psihologice.

Ancheta a fost efectuata prin chestionar , cu ajutorul a 8 colaboratori , dintre care 3 italieni si 2 polonezi. Chestionarele de ancheta se refereau la :familie profesii , starea economica si fizica , starea culturala , socialitate , probleme de schimbare de mediu, situatie anteroiara venirii în Belgia.

Data fiind lungimea chestionarului si caracterul delicat al mai multor întrebari, Centrul a acordat o atentie deosebita aptitudinilor.Durata interviurilor a variat între 2-4 ore.

Au fost redactate în 4 exemplare 3 volume dactilografice, de 383, 196 respectiv 209 pagini; fiecare universitate a primit un exemplar. Desi terminate în 1953 , aceste volume au date de executie a anchetelor : 1950, 1950-1951 si 1951.

Era în pregatire un al 4-lea volum. El cuprindea o expunere metodologica si o analiza cantitativa si comparativa a rezultatelor. Mijloace financiare pentru publicare au lipsit din Centru.

De altfel, în cadrul reuniunii Societatii belgiene de sociologie , la 25 iulie 1951, P. de Bie explica stadiul studiilor comparative de stratificare sociala, întreprinsa pe plan international, insistând asupra interesului unei participari belgiene. În urma schimburilor epistolare diverse si a unei reuniunu de dezbateri, a fost trimisa a scrisoare la Ministerul Instructiei publice, pentru constituirea oficiala a unui Centru interuniversitar, "având drept obiect de studiu stratificarea si mobilitatea sociala în Belgia, mai ales în ceea ce priveste functionarii ".

Scrisoarea este trimisa pe numele de Jacquement si Smets(U.L.B.),

Haesaert si Mart (Gand), Buttchenbach si Clémens (Liege), de Bie si Visschere (Tourain).La 20 decembrie 1952, o scrisoare de la Andre Molitor, sef de cabinet, anunta concesionarea unei subventii de 400.000 FF.

Jacques Gernet, " China crucifcată. Începutul anilor teribili ", cartea X în Lumea chineză, Paris: A. Collin, 1980, p. 519 Fairbank John King, Marea Revolutie Chineza, 1800-1985, New York: Harper&Row, 1986