Libertatea individului in relatie cu dezvoltarea societatilor constranse de regimuri politice - aspecte sociologice
Realitatile sociale ce pornesc din teoriile enuntate de catre Geert Hofstede in cadrul scrierilor sale au avut si au corespondente pe plan real, istoric si economic in ceea ce priveste dezvoltarea societatilor, fie ele unele libere sau constranse de regimul politic existent in cadrul acestora. Hofstede isi indreapta privirea asupra individului, ca si celula de baza a fiecarei structuri sociale, considerandu-l ca fiind cel de a carui dezvoltare sociala si psihologica depinde caracterul economic si social ulterior al societatii. Expresia individualitatii este astfel relevanta nu numai pentru o parte a socialului- respectiv a unei singure persoane, ci pentru imaginea de ansamblu a societatii in 111g61b sine. Contactul social stabilit de individ devine conditia si factorul determinant care poate stabili caracterul planului social in care acesta traieste si se exprima. Din punct de vedere al comunicarii si perspectivei unei culturi asupra alteia ce nu permite manifestarea individualitatii, se poate observa cum acest stil de organizare sociala afecteaza in mod vizibil nu doar relatiile interumane, dar si societatea la nivelul sau ca intreg. Odata inabusit contactul indivizilor in interiorul societatii, devine de la sine inteles ca orice tip de contact sau legatura al insilor cu cei aflati in exteriorul acesteia automat este scos din discutie, limitand intelegerea diverselor notiuni social-umane.
Ferreol afirma in studiul sau din 2000 ca
exista o conexiune clara intre expresia individualitatii si notiunea de
comunitate : 'prea mult individualism ucide individul, prea multa
comunitate ucide societatea'[1]. In
cadrul studiului lui Hofstede, Culture's Consequences , acesta scoate
in evidenta corelatia intre scorurile de
la social, si anume individualism, si produsul intern brut pe cap de locuitor. Lipsa
de dezvoltare sociala a individului in raport cu dezvoltarea economica a tarii
in care acesta traieste este mult mai clar evidentiata in cadrul societatilor
ce impun individului notiunea de colectivitate. Aici se face automat referire
la regimurile ce suprima expresia individului, facand ca legile nescrise ce ar
trebui sa fie stabilite de catre diversele comunitati sa isi piarda din
semnificatie, sa se dilueze si chiar sa devina inexistente, inutile in
contextul social general. A fost evidentiat, in numeroase randuri, faptul ca un
tip de comunitate impusa duce la reprimarea componentilor societatii si nu la
crearea, in randul acestora, unui sentiment de apartenenta la intregul
social.Corelatia existenta intre libertatea individuala si dezvoltarea generala
a unei societati a fost tratata si de catre Fukuyama, care a pus in discutie
aspectul practic al rezultatelor economice si sociale obtinute, de-a lungul
istoriei, in cadrul unor tari libere in comparatie cu unele ce aveau regimuri
oprimante (grafic 1).
Grafic 1.
Grafic 2.
Prin acest exemplu concret , sustinut de date, dar si prin exemplele altor tari din Europa - precum Polonia (regim de stanga) sau Grecia (Junta militara a "Coloneilor"- de dreapta), unde schimbarea regimului a dus la schimbarea automata a intregului plan social si implicit economic-, se poate observa corelatia mai mult decat evidenta a starii individului cu starea societatii. Teoria lui Hofstede este deci confirmata nu doar la nivel de individ, ci si la nivel de entitate nationala, sustinuta in mod repetat de perceptiile interioare si exterioare, la nivel sociologic si psihologic, asupra acestor societati.
Ceea ce nu trebuie ignorat este insa faptul ca democratia si exprimarea sa libera si neingradita pe plan social nu constituie intotdeauna o garantie a evolutiei sociale, ci mai degraba conditia necesara unei dezvoltari sociale armonioase si constante. Individul poate contribui la dezvoltarea societatii doar prin dezvoltarea proprie, iar binele pe care si-l face siesi este, prin cumularea "binelui" tuturor indivizilor, un bine pe care il face intregii societati.
Popa Claudia Roxana
Comunicare Interculturala, an 1.
|
