Sociologie, an IV
O abordare sociologica a pietei muncii
Definirea pietei. Perspective asupra pietei. Ce este piata muncii
Piata cuprinde întreaga gama de actiuni prin care vânzatorii si cumparatorii intra în contact pentru a schimba bunuri si servicii, indiferent de locu 737w2223h l unde se desfasoara aceste actiuni[1]. Pietele pot fi clasificate dupa o varietate de criterii. Dupa spatiul geografic de desfasurare a tranzactiilor pietele sunt: locale, regionale, nationale, mondiala (internationala). Dupa natura bunurilor tranzactionate pietele se clasifica în: piata bunurilor si a serviciilor, piata factorilor de productie (care cuprinde: piata muncii, piata pamântului, piata capitalului) si piata financiar valutara. Piata are urmatoarele trasaturi:
-este un spatiu economico-geografic unde actioneaza agentii economici
-este locul de întâlnire al cererii cu oferta, deci al agentilor economici producatori si consumatori
-este locul unde: se manifesta concurenta, se formeaza preturile, se încheie tranzactiile[2].
Curente diferite în economie precum economia neoclasica si cea institutionala prezinta definitii deosebite ale pietei. Astfel, piata este vazuta ca si proces, deci are un caracter dinamic, si este pusa în legatura cu fenomenul de diviziune a muncii si cu proprietatea privata (Ludwig von Mises). Din punctul de vedere al altui autor (Richard Lipsey) piata este un teritoriu unde vânzatorii si cumparatorii negociaza în vederea schimbului de marfuri. Curentul neoinstitutionalist defineste piata ca sistem de institutii sociale, institutii care faciliteaza si structureaza schimbul; sunt importante mai ales acele institutii care contribuie la comunicarea informatiilor necesare pentru realizarea schimbului (informatii privitoare la: produse, preturi, cumparatori, vânzatori). Pietele sunt raspândite în toata lumea, acest fapt se explica prin costul mai redus al realizarii de activitati economice în interiorul pietei decât în afara ei. Piata muncii implica urmatoarele elemente: muncitorii, angajatorii, locurile de munca, angajarile (tranzactii între muncitori si angajatori), retelele (legaturi de comunicare între posibili ocupanti ai locurilor de munca si diferite firme) si contracte (acorduri cu privire la sarcini, efortul depus, conditii de munca, nivelul salariului) . Din perspectiva economiei neoclasice elementele care intra în componenta pietei sunt: cererea, oferta, pretul, mâna invizibila (care regleaza raportul cerere-oferta din exterior, dincolo de vointele indivizilor).
Importanta schimbului (înclinatia de a face schimb este specifica tuturor oamenilor si în acelasi timp nu o întâlnim la alte specii de animale) este subliniata si de Adam Smith în "Avutia Natiunilor"[4]. Schimbul, întelegerea si cumpararea sunt mijloacele prin care oamenii obtin cea mai mare parte din serviciile reciproce de care au nevoie.
În lucrarea "The Architecture of Markets" , Neil Fligstein aduce în discutie abordarea cultural politica a pietelor, conform acestei abordari actiunea sociala se petrece în locuri numite câmpuri sau spatii sociale organizate. Aceasta abordare este o alternativa la perspectiva economica în ce priveste comportamentul actorilor si structurile sociale ale pietelor. Pentru sociologul francez P. Bourdieu, câmpul este un spatiu social specific, un loc public, "o piata" în care se face schimb de bunuri culturale, unde fiecare asista la activitatea celuilalt .
Grupurile din câmp care au mai multa putere folosesc regulile culturale acceptabile pentru a-si reproduce puterea, acest proces face ca actiunea din câmpuri sa fie continuu conflictuala si mostenita politic.
Teoria câmpurilor analizeaza modul în care se formeaza un nou câmp social, cum acesta devine stabil precum si fortele care transforma câmpul.
Piata muncii este una din principalele componente ale economiei de piata alaturi de piata bunurilor si piata capitalului. Piata muncii se refera la forta de munca. În perceptia cotidiana forta de munca are în vedere capacitatea unui om de a munci. Din perspectiva economica piata muncii reprezinta una din componentele fortelor de productie .
Piata muncii (sau a fortei de munca) se întemeiaza pe întâlnirea si confruntarea cererii cu oferta. Nevoia de munca este prezenta pretutindeni, în orice societate; dar pentru ca nevoia de munca sa fie considerata în categoria cererii de munca trebuie îndeplinita o conditie: remunerarea/salarizarea muncii. Cererea de munca reprezinta nevoia de munca salariata care se formeaza la un moment dat într-o economie de piata. Oferta de munca este formata din munca pe care o pot depune membrii societatii în conditii salariale .
Iata câteva trasaturi fundamentale ale pietei muncii[9]:
1 este o piata imperfecta (cauze: dezechilibrul cerere-oferta în sensul ca exista un numar mare de ofertanti de forta de munca si un numar mic de cumparatori; alte motive: informarea partiala a indivizilor/firmelor privind cererea si oferta de locuri de munca, presiunile salariale ale sindicatelor)
2 este o piata contractuala: atât drepturile cât si obligatiile partilor sunt stabilite prin contract
3 este o piata administrata: fondurile salariale depind de legislatie dar si de strategiile firmei
4 gradul ridicat de eterogenitate
În lucrarea "Getting a job" M. Granovetter abordeaza problema integrarii indivizilor pe piata muncii. Pentru început el afirma ca în gasirea unui loc de munca relatiile personale sunt de o importanta capitala. Iata câteva din întrebarile la care încearca autorul sa raspunda: cine sunt aceste cunostinte si ce fel de legaturi au ele cu subiectii? În ce circumstante sunt transmise informatiile despre locurile de munca si la initiativa cui? Care este motivatia cunostintelor de a oferi informatii despre un loc de munca? Ce caracteristici ale relatiilor personale si ale retelelor au favorizat trecerea informatiilor de la sursa la destinatia finala? Cum a ajuns subiectul sa cunoasca persoana care i-a dat informatia despre locul de munca? Ce trasaturi ale individului au contribuit la aceasta legatura si la pastrarea ei?
Autorul afirma ca între subiectul studiului sau si teoria economica a pietei muncii exista o oarecare suprapunere. În conceptia clasica munca este o marfa: angajatorii sunt cumparatorii iar angajatii sunt vânzatorii de forta de munca, salariile tin loc de preturi. Cererea si oferta actioneaza în modul obisnuit pentru a stabili un echilibru. Nu exista o piata perfecta a muncii tot asa cum nu exista o piata perfecta a produselor. O problema care poate fi semnalata este somajul; de asemenea pe piata muncii exista inegalitati: pentru aceeasi munca executata în conditii asemanatoare angajatorii platesc salarii diferite.
În cautarea unui loc de munca se poate vorbi de doua stadii:
1 gasirea cumparatorilor
2 stabilirea ofertei acestora
Angajarea, mai ales când este vorba de o slujba la nivel înalt, este precedata de o intensa cautare. Un schimb de informatii este necesar astfel încât atât posibilul angajat cât si angajatorul sa afle mai multe informatii unul despre altul si sa poata lua o decizie.
Cautarea unui loc de munca presupune costuri si beneficii. În cazul muncitorilor (gulere albastre) timpul este considerat costul principal; un alt cost important implica apelul frecvent la relatiile personale, fapt care poate duce la deteriorarea relatiei. În studiul realizat de Granovetter 80% din relatiile personale folosite nu numai ca l-a informat pe subiect de noua slujba, dar au pus si "o vorba buna" pentru el , dar dupa cum am spus mai sus acest lucru nu se poate face prea des pentru ca ar duce la tensionarea relatiei. Autorul mentioneaza teoria lui Brown dupa care diferite metode de cautare a unui loc de munca duce la diferite cantitati de informatii; "cautatorii de slujbe" calculeaza costurile si beneficiile pentru fiecare metoda pe care o pot folosi si folosesc mai întâi metoda de la care asteapta cel mai mare beneficiu.
În ce priveste oferta de forta de munca, aceasta este alcatuita (dupa Reynolds) din: cei care intra pentru prima data pe piata muncii, cei care au fost dati afara, cei care renunta la slujba (din cauza insatisfactiei), cei care sunt someri de o perioada suficient de lunga de timp, astfel încât sa nu mai aiba dreptul la ajutor de somaj.
În cautarea unui loc de munca prestigiul si calitatea colegiului absolvit joaca un rol important. Se poate spune ca educatia primita în colegiile cu prestigiu îi face pe angajatori sa-i vada într-o lumina mai atragatoare (din perspectiva angajarii) pe cei care termina aceste colegii. O alta explicatie se refera la relatiile care pot fi legate întru-un colegiu prestigios: aceste relatii sunt mai bine plasate în structura ocupationala, deci au o mai mare posibilitate de a-i ajuta în gasirea unui loc de munca. Aceasta întareste ideea dezvoltata de alte studii sociologice dupa care indivizii cu un status social înalt au si un mare numar de relatii sociale.
În ce priveste persoanele mai tinere, este putin probabil ca acestea sa foloseasca relatiile personale în gasirea unui loc de munca, asta pentru ca tinerii nu au înca un numar mare de cunostinte, asa cum este cazul celor care lucreaza de mai multi ani. În cazul în care tinerii apeleaza la relatii exista tendinta ca acestea sa fie rude sau prieteni (strong ties - legaturi puternice) si nu simple cunostinte (weak ties - legaturi slabe). O alta tendinta înregistrata este aceea ca în cazul unor probleme la locul de munca prietenii apropiati vor fi cei care vor ajuta persoana respectiva cu informatii.
Sociologia economica este o ramura a sociologiei generale, ea studiaza fenomene sociale apartinând domeniului economic. La nivel individual sociologia economica studiaza comportamentele si valorile dupa care se ghideaza într-o anumita perioada de timp membrii unei societati în raport cu sistemul economic[10]. Ca si celelalte ramuri ale sociologiei, sociologia economica foloseste teoriile, modelele explicative, vocabularul specific sociologiei pentru a cerceta un subsistem al realitatii sociale, în acest caz este vorba de subsistemul economic. Este important sa avem în vedere si faptul ca subsistemele sistemului social nu pot fi privite independent, astfel subsistemul economic nu poate fi analizat facând abstractie de subsistemele educational sau demografic.
Piata muncii este unul din noile subiecte de care se ocupa sociologia economica, alaturi de alte subiecte cum sunt: economia internationala, rolul femeilor în economie, interactiunea sistemului politic cu cel economic[11].
Cercetarea modului în care absolventii unei facultati au reusit sa se integreze pe piata muncii se include ca tema în sfera de interes a sociologiei economice. Conceptul de integrare se refera la interactiunile dintre individ (sau grup) si mediul social, în cazul amintit vorbim de integrarea socio- profesionala a tinerilor absolventi, adica modul si gradul în care acestia au reusit sa ocupe o pozitie în structura ocupationala.
|
