MASURI SI SOLUTII DE COMBATERE A AGRESIVITATII IN RELATIILE CONJUGALE

MASURI SI SOLUTII DE COMBATERE A AGRESIVITATII IN RELATIILE CONJUGALE

In paralel cu cresterea interesului pentru stidierea stiintifica a fenomenului violentei intrafamiliale, in ultimele decenii au fost elaborate si promovate diverse programe si strategii menite sa ofere solutii pentru atenuarea si eradicarea comportamentului violent in mediul social familial. De asemenea, s-au derulat multiple campanii educationale, care au urmarit, printre altele, o sensibilizare a opiniei publice in legatura cu aceasta problema sociala grava. Aceste initiative apartin unor organizatii si institutii cu caracter guvernamental, dar si ale societatii civile, care s-au implicat, indeosebi, in actiunea de protejare a victimelor si de sanctionare corespunzatoare a agresorilor.

Cercetarile sociologice asupra violentei domestice i-au condus pe anumiti specialisti la concluzii elocvente si cercetari pertinente in legatura cu manifestarile agresivitatii in viata de familie. "Cresterea gradului de informare si constientizarea asupra implicatiilor nocive ale comportamentului violent in mediul familial a atras atentia autoritatilor si a determinat luarea din partea acestora a unor masuri oficiale in privinta reglementarii conduitei in spatiul familiei. Astfel, au fost introduse o serie de reforme la nivelul sistemului juridic, al sistemului medical, al unor institutii capabile sa intervina operativ in cazuri de criza familiala ori sa previna aceste cazuri."[1]

Primul pas pentru reducerea violentei in familie este definirea sociala a comportamentului violent (sub orice forma s-ar manifesta acesta) drept problema care necesita corectie. Pe de o parte, atitudinea toleranta fata de formele de violenta in familie creeaza un mediu propice pentru manifestarea acestora. Pe de alta parte, acest mediu are efecte si la nivel de masurare stiintifica a fenomenului: acesta este subestimat nu pentru ca oamenilor le-ar fi frica sau rusine sa vorbeasca despre ceea ce se intampla in familiile lor, sau numai din aceste motive, ci si pentru ca oamenii nu definesc anumite violente drept fapte care, in ancheta, pot fi considerate drept abuzuri, infractiuni.

Politicile sociale interne si internationale privind familia au ca principala strategie elaborarea si dezvoltarea unor programe si servicii centrate pe problematica violentei domestice.

"Modelele de abordare ale violentei domestice urmeaza doua tendinte majore: promovarea modelului drepturilor omului si redefinirea violentei domestice ca problema de sanatate publica. In baza primului model mentionat, serviciile si progeamele vor fi centrate pe interventia imediata, in vederea tratarii traumelor individuale si sociale create de violenta domestica. Serviciile dezvoltate in acest context vor fi:

a)     servicii de interventie in criza - servicii sociale care ofera victimelor violentei domestice consiliere in criza, suport imediat si informatiile necesare contactarii altor servicii dupa depasirea fazei acute a crizei;

b)    servicii de protectie sociala adapost de urgenta; protectia legii (prin interventia serviciilor de politie); servicii de protectie si plasament de urgenta, pentru copiii afectati de violenta domestica;

c)     consiliere pe termen lung - servicii terapeutice pentru victime si pentru familie;

d)    sfat juridic

e)     servicii de lobby/pledare a cauzei - organizate de si pentru victimele violentei in familie, in vederea constientizarii factorului politic si decizional asupra extinderii gravitatii problemei."[2]

In ceea ce priveste cel de-al doilea model de abordare a violentei in familie, acesta este centrat pe activitatea de prevenire, si, prin urmare, dezvolta urmatoarele servicii:

a)           servicii de informare si mediatizare cu privire la caracteristicile violentei domestice, cauzele fenomenului si serviciile care abordeaza aceasta problematica;

b)          servicii de educare a tinerilor si familiilor;

c)          consiliere premaritala.[3]

Existenta unei legi privind combaterea violentei in familie este cunoscuta de mai mult de jumatate din romani. Astfel, din rezultatele Cercetarii Nationale privind Violenta in Familie si la Locul de Munca,din anul 2003, reiese ca 54% dintre persoanele chestionate au declarat ca stiu de existenta unei legi care sa sanctioneze violenta in familie.

Legea din 2003 prevede si infiintarea Agentiei Nationala pentru Protectia Familiei, a centrelor de asistenta destinate agresorilor si a celor de recuperare pentru victimele violentei in familie. Cel mai important obiectiv al acestora este asistarea prin tratament si consiliere de specialitate. Infiintarea A.N.P.F. reprezinta un prim pas in organizarea unui sistem eficient de servicii sociale specializate in domeniul prevenirii si combaterii fenomenului de violenta in familie. Principalele prioritati ale Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei sunt:

"Dezvoltarea unui sistem de prevenire si combatere a violentei in familie prin asigurarea suportului economic, social si juridic victimelor violentei in familie (centre pentru adapostirea victimelor violentei in familie, centre de recuperare pentru victimele violentei si centre de asistenta destinate agresorilor, etc.);

Promovarea tolerantei zero fata de violenta in familie prin campanii nationale de educare si sensibilizare a populatiei;

Colaborarea efectiva cu organizatiile nonguvernamentale in vederea folosirii expertizei si experientei existente in acesti domeniu;

Realizarea unei cercetari nationale privind amploarea fenomenului violentei in familie in Romania;

Elaborarea manualelor de bune practici in domeniu, a instrumentelor de monitorizare si evaluare, dezvoltarea unui sistem unitar de inregistrare si monitorizare a cazurilor de violenta in familie la nivel local si central;

Elaborarea metodologiei, a procedurilor si criteriilor de avizare a unitatilor de asistenta sociala active in domeniul violentei in familie;

Formarea profesionala continua a specialistilor din domeniu;

Organizarea unui grup de sprijin format din personalitati marcante ale societatii romanesti dispuse sa promoveze "toleranta zero" fata de violenta in familie[8].

Prin ordonanta nr. 95 din 24 decembrie 2003, s-au adus modificari si completari la Legea 217/2003. Astfel, in cadrul Directiilor de Dialog, Familie si Solidaritate Sociala in fiecare judet, prin ordinul ministrului muncii, solidaritatii sociale si familie, se constituie un compartiment de atributii in combaterea violentei domestice.

Potrivit rezultatelor studiului realizat de catre Centrul pentru Parteneriat si Egalitate, in acelasi an cu cel al adoptarii Legii 217, 54% dintre respondente cunosteau faptul ca exista o lege referitoare la violenta domestica, dupa cum ilustreaza graficul de mai jos:

Grafic pg 157

Prin hotararea Guvernului Romaniei nr.686, din 12 iulie 2005, a fost aprobata Strategia nationalain domeniul prevenirii si combaterii fenomenului violentei in familie, care are drept scop promovarea, respectarea si garantarea drepturilor persoanelor afectate de violenta domestica. Strategia urmareste imbunatatirea cadrului legislativ existent pentru implementarea si dezvlotarea unor programe si servicii sociale specializate, destinate persoanelor afectate de violenta in familie, dar si initierea unor politici de prevenire si combatere, la nivel national, a acestui fenomen.

In anul 2003, Centrul pentru Parteneriat si Egalitate a realizat un studiu cu privire la violenta in familie si la locul de munca , care a avut drept principale obiective: determinarea unei reprezentari obiective a fenomenului de violenta in familie si la locul de munca si crearea unui model teoretic pentru expertii care lucreaza in prevenirea si interventia in domeniul violentei in familie.

Din datele prezentate in raportul acestei cercetari, pentru majoritatea institutiilor chestionate , mai mult de jumatate dintre reprezentantii institutionali (59%) au desfasurat cel putin o data o activitate de prevenire a violentei in familie, orientata in special catre femei. Au declarat in mare masura, actiuni orientate spre femei victime, organizaiile neguvernamentalr (87%) si Politia (86%).

Aceste actiuni constau in consilierea victimelor sau informarea lor, fie prin intermediul mass-media, fie prin mijloace locale (fluturasi, pliante).

Actiunile, avand drept beneficiare mamele fara locuri de munca, fara venituri, cu mare risc de a deveni victime ale violentei in familie, au fost desfasurate, in cele mai multe cazuri, de catre biserica (78%), organizatii neguvernamentale (70%) si prefectura (61%) si constau in consiliere si suport social (servicii sociale, asistenta in gasirea unui loc de munca, adapost si informare) .

In ceea ce priveste preventia orientata catre agresor, 41% dintre reprezentantii institutionali declara una dintre urmatoarele tipuri de actiune de prevenire: consiliere de catre specialisti ai organizatiilor neguvernamentale sau politie, program de schimbare comportamentala in penitenciare sau centre de reeducare. Institutiile care au desfasurat cel mai frecvent actiuni orientate spre aceasta categorie de beneficiari sunt: Politia (82%) si Directia Judeteana pentru Protectia Copilului (58%).

Referitor la campaniile de sensibilizare a populatiei si de reducere a tolerantei la violenta in familie, 71% dintre institutiile participante la studiu au desfasurat cel putin o campanie de sensibilizare a populatiei la fenomenul violentei in familie. Cele mai active institutii in acest sens sunt: politia (100%) si organizatiile neguvernamentale (91%). Acestea sunt si institutiile care declara ca apeleaza la o varietate mai mare de mijloce de informare. Cele mai putin implicate in activitatile de informare a populatiei de declara Directia Sanitara Judeteana (48%) si Parchetul (46%).

Mijloacele de informare a populatiei folosite cel mai des sunt ziarele si revistele (folosite in proportie de 86% de catre Inspectoratele de Politie si 61% de catre ONG-uri).Pe locul al doilea urmeaza mijloacele audio-TV, folosite de catre 39% dintre institutiile chestionate, urmate apoi de afisele stradale (folosite de catre 28% dintre institutii).

Colectarea si stocarea informatiilor referitoare la cazurile de violenta in familie este specifica doar catorva dintre institutiile judetene, cele care au o procedura standardizata de colectare si stocare a informatiilor fiind Inspectoratele de Politie (86%), ONG-urile (78%) si Parchetul (73%). In ceea ce priveste diseminare informatiilor detinute de catre o institutie catre alte institutii sau catre populatie, modul in care acest proces se realizeaza, variaza de la o institutie la alta. Astfel, ONG-urile prefera ca modalitate de diseminare a informatiilor rapoartele si brosurile, Prefectura apeleaza la intalniri si seminarii, in timp ce Directia pentru Protectia Copilului si Parchetul utilizeaza presa locala, dar si rapoarte si brosuri.

Cele mai frecvent mentionate obstacole pentru actiunile de combatere si prevenire a violentei in familie sunt : "supraincarcarea resurselor umane" (55%), "lipsa de informatii relevante si utile pentru demersuri" (44%), "lipsa de coordonare inter-institutionala" (40%), "lipsa de monitorizare a cazurilor pentru a urmari daca actiunile desfasurate au avut rezultate si in ce sens" (37%).

Un alt obstacol in combaterea violentei intrafamiliale este reprezentat de faptul ca numarul de specialisti in domeniu este prea mic. Ponderea institutiilor care au aceasta problema variaza de la 36% in cazul Parchetului, la 78% pentru ONG-uri si ajunge pana la 91% in cazul Inspectoratelor de Politie .

Primul pas in combaterea violentei domestice este culegerea si analiza datelor si informatiilor locale si nationale, care sunt relevante pentru reflectarea aspectelor specifice ale violentei intrafamiliale. Pentru planificarea unor programe de prevenire si interventie este necesara culegerea datelor demografice ale zonei cum ar fi: nivelul de trai, nivelul de educatie, caracteristicile gospodariilor, care ajuta la desenarea tabloului socio-demografic atat al victimei cat si al agresorului, pentru identificarea tipurilor tinta ale strategiei de interventie.

Programele de prevenire a violentei intrafamiliale au urmatoarele obiective:

sensibilizarea opiniei publice in legatura cu gravitatea acestei probleme (desfasurarea unor campanii de constientizare in randul populatiei, programe de educatie comunitara prin care se doreste schimbarea mentalitatii populatiei);

identificarea, inregistrarea si monitorizarea cazurilor de violenta in familie; 212h71c

elaborarea unor strategii in scopul de a asigura un sprijin efectiv victimelor;

propuneri in domeniul legislativ .

In Raportul de tara pentru Romania privind respectarea Dreturilor Omului in 2005 , Sectiunea a 5-a se precizeaza ca: "Violenta impotriva femeilor, inclusiv violenta in familie, a fost, in continuare, o problema grava, iar guvernul nu a abordat-o in mod eficient. Legea interzice violenta in familie si permite interventia politiei in astfel de cazuri, dar nu exista nici o lege care sa se refere in mod specific la violenta domestica. ONG-urile au semnalat faptul ca violenta in familie a fost un lucru obisnuit.

Potrivit unui sondaj de opinie al ONU din 2002, 45% dintre femei au fost agresate verbal, 30% agresate fizic, iar 7% agresate sexual. Legea nu prevede instructiuni de pedepsire pentru comdamnarile pentru violenta in familie. Potrivit statisticilor politiei, violenta in familie in decursul anului a avut drept rezultat peste 30 de decese. Desi nu au existat probe conform carora politia sau sistemult juridic e reticent in a lua masuri in cazurile de violenta in familie, foarte putine cazuri au fost judecate in instanta.

Numeroase cazuri au fost solutionate inainte sau in timpul procesului, atunci cand victimele au renuntat la acuzatii sau s-au impacat cu agresorii. In cazurile in care exista probe grave de violenta in familie, tribunalul ii poate interzice sotului agresor sa se intoarca acasa. De asemenea, legea permite politiei sa amendeze sotul agresor pentru tulburarea linistii publice. In decursul anului 2002, au existat 380 de condamnari pentru violnta in familie .

In acelasi Raport, se precizeaza ca in decursul anului 2005, Coalitia Nationala privind Violenta in Familie, alcatuita din peste 30 de organizatii non-guvernamentale, a organizat cateva campanii de constientizare in privinta violentei in familie. Guvernul a finantat 26 de institutii publice care au oferit consultanta si sprijin victimelor violentei in familie.

De asemenea, 52 de ONG-uri din toate regiunile au desfasurat activitati in acest sens. Au existat cateva adaposturi dedicate strict victimelor violentei in familie, dar multe dintre acestea au fost inchise din cauza fondurilor insuficiente. Guvernul a distribuit fonduri pentru ONG-urile care coordonau centre pentru victimele violentei in familie in Cluj, Timisoara si Baia Mare.

4.2.1. Experienta Politiei Romane in prevenirea si combaterea violentei in familie

Dintre autoritatile judiciare care se confrunta cel mai des cu problema violentei in familie, pe primul loc se inscrie politia. Serviciile politei sunt apelate fie de victima, fie de alti membri ai familiei, fie de vecini.

In domeniul normativ, Politia, prin intermediul Institutului pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii, din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, a participat activ la imbunatatirea legislatiei in domeniu, fiind partener la elaborarea a doua din cele trei initiative parlamentare ce au condus la adoptarea legii de combatere a violentei domestice (Legea 217/2003).

In cadrul Consiliului Consultativ de pe langa Agentia Nationala pentru Protectia Familiei, Politia a participat activ la elaborarea Strategiei Nationale in domeniul prevenirii si combaterii fenomenului violentei in familie si a Planului de masuri aferent, impreuna cu Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Justitiei, Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului (acestea au fost adoptate prin H.G. nr.686/12.07.2005).

O alta realizare in domeniul legislativ pentru combaterea violentei domestice a constituit-o elaborarea si adoptarea Ordinului Comun 384/306/993/2004, al Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, Ministerul Administratiei si Internelor si Ministerul Sanatatii privind procedura de conlucrare in prevenirea monitorizarea cazurilor de violenta in familie.

In baza lui au fost incheiate la nivel local protocoale de cloaborare cu Directiile pentru dialog, familie si solidaritate sociala judetene, in care sunt precizate activitatile concrete de prevenire si procedurile de colaborare.

4.2.2. Programe de prevenire a violentei in familie realizate de catre Politia Romana

In ceea ce priveste activitatea de prevenire a violentei in familie, Politia Romana se afla intr-un proces continuu de adaptare a activitatilor sale specifice nevoilor comunitatii si de punere in acord a acestora cu dinamica normativa si institutionala. Inca din 1996, Srviciul de Prevenire a Criminalitatii, si mai tarziu Institutul Pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii, au desfasurat o serie de programe de prevenire a violentelor in familie, in parteneriat cu societatea civila.

Programele de prevenire a violentei in familie initiate de Politia Romana, in parteneriat cu structuri guvernamentale si organizatii neguvernamentale au avut, in principal, urmatoarele obiective:

- sensibilizarea opiniei publice in legatura cu amploarea si gravitatea acestei probleme sociale (campanii de constientizare in randul populatiei, programe de educatie comunitara prin care s-a urmarit schimbarea mentalitatii si prejudecatilor populatiei, prin cristalizarea unor curente favorabile prevenirii si combaterii violentei in familie);

- identificare, inregistrarea si monitorizarea cazurilor de violenta in familie; 212h71c

- pregatirea politistilor pentru tratarea corespunzatoare a plangerilor victimelor violentei in familie;

- elaborarea unei strategii comune in scopul de a asigura un sprijin efectiv victimelor, care sa implice toate institutiile cu care este nevoie sa se coopereze (Parchetul, Instantele, organizatiile neguvernamentale, institutiile de ingrijire medicala);

- propuneri in domeniul legislativ, fie pentru elaborarea unor acte noi, fie pentru complatarea celor existente.

Pentru a exemplifica rolul pe care il are Politia Romana in prevenirea si combaterea violentei domestice trebuie sa facem referire, in primul rand, la Programul cadru - la nivel national de prevenire a violentei in familie.

Acesta a fost derulat de catre I.C.P.C. in perioada 2003-2004, in toate judetele tarii si a avut ca obiective: reconsiderarea locului si rolului actiunilor preventive in contextul general al activitatilor de limitare a infractionalitatii; promovarea unor modalitati de interventie a politiei pentru reducerea violentelor; promovarea initiativelor locale si generalizarea rezultatelor pozitive obtinute in domeniu; atragerea atentiei comunitatii asupra dimensiunii fenomenului si sensibilizarea altor factori cu atributii in domeniu.

Un alt program desfasurat de catre Politia Romana a fost cel denumit "Participare comunitara regionala pentru a preveni si a raspunde la violenta asupra femeilor".

Acest proiect a avut in vedere promovarea participarii comunitatii, pe plan regional, impulsionand atat institutiile guvernamentale descentralizate, cat si ONG-urile sa coopereze in acest domeniu, stabilirea si mentinerea unor standarde de protectie a victimelor, in conformitate cu standardele U.E. si acordurile internationale.

In cadrul acestui proiect, desfasurat in perioada octombrie 2002 - martie 2004, s-a acordat consiliere psihologica, asistare juridica si adapost unui numar de peste 500 de femei .

De altfel, importanta Politiei Romane in prevenirea si combaterea violentei domestice este recunoscuta si de un procent insemnat al populatiei din tara noastra (31% dintre romani considera ca Politia este cea care trebuie sa intervina in cazurile de violenta intrafamiliala, in special in cazurile de violenta conjugala).

4.2.3. Modalitati de cunoastere si interventie in cazurile de violenta in familie

In primul rand, Politia Romana se ocupa de monitorizarea starilor conflictuale familiale existente, precum si de identificarea si luarea in evidenta a celor ce apar, fata de care se va interveni prin supraveghere si atentionare, inclusiv prin sanctionarea celor in cauza, atunci cand situatia o impune.

In al doilea rand, in ceea ce priveste interventia in cazurile de violenta impotriva copiilor, este necesara identificarea si luarea in evidenta a minorilor aflati in dificultate, mai ales a celor care au fost victimizati de catre parinti sau rude apropiate, a celor care fac parte din familii dezorganizate, cu unul sau ambii parinti cunoscuti cu antecedente penale, alcoolici, blonavi psihic sau toxicomani, ce manifesta un comportament violent.

Nu in ultimul rand, in sfera de activitate a Politiei Romane intra si cercetarea operativa, temeinica si cu fermitate a cazurilor de violenta in familie, la a caror rezolvare se va coopera cu parchetele si cu instantele judecatoresti.

Atunci cand se impune, se vor intreprinde demersurile necesare, atat pentru arestarea preventiva a autorilor, internarea acestora intr-o unitate spitaliceasca, cat si luarea masurilor de protectie sociala si acordarea ingrijirilor medicale in vederea vindecarii vatamarilor corporale suferite, pentru victime.

4.2.4. Centrele pentru adapostirea, recuperarea victimelor violentei in familie.

Centrele pentru adapostirea victimelor violentei in familie, denumite adaposturi, indeplinesc urmatoarele atributii principale:

a)     asigura protectia victimelor violentei in familie si a copiilor aflati in ingrijirea lor in situatii de urgenta, prin gazduirea acestora in adaposturi, pe o perioada determinata, cuprinsa intre 7 si 60 de zile;

b)    ofera ingrijire medicala, asistenta psihologica si consiliere juridica victimelor;

c)     colaboreaza cu politistii si jandarmii pentru initierea procedurilor legale, la solicitarea victimei;

d)    asigura consilierea membrilor de familie aflati in dificultate;

e)     sesizeaza autoritatile mentionate la art. 13 , alin. (2) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul in care constata acte de violenta in familie in vederea asigurarii protectiei victimelor gazduite in adapost;

f)      asigura protejarea victimelor violentei in familie, cu acordul acestora, prin masuri de izolare a victimelor de agresori;

g)     elaboreaza lunar rapoarte statistice privind activitatile desfasurate si categoriile de beneficiari ai seviciilor oferite de adapost (numar de beneficiari, varsta, sex, mediul din care provin, nivel de instruire, ocupatie, venituri, stare civila, numar de copii aflati in intretinerea lor, relatia de rudenie cu agresorul, frecventa si natura agresiunii);

h)     pot initia si derula programe speciale de protectie si asistenta a victimelor violentei in familie;

i)       asigura indeplinirea standardelor de calitate a serviciilor si a standardelor ocupationale sprecifice personalului angajat;

j)       cloaboreaza cu autoritatile administratiei publice centrale si locale implicate in combaterea violentei in familie, precum si cu organizatii neguvernamentale care desfasoara activitati in domeniu;

k)     colaboreaza cu compartimentele specializate din cadrul directiilor pentru dialog, familie si solidaritate sociala judetene, respectiv ale municipiului Bucuresti, si cu alte organisme implicate in campaniile de informare si educare a comunitatilor-tinta, precum si pentru elaborarea materialelor promotionale specifice;

l)       colaboreaza cu autoritatile publice centrale si locale in vederea solutionarii unor cazuri speciale privind situatia juridica a persoanelor care beneficiaza de serviciile oferite in cadrul adapostului. [18]

De asemenea, tot in sfera atributiilor lor intra activitati de colaborare cu:

autoritatile administratiei publice centrale si locale implicate in prevenirea si combaterea violentei in familie, precum si cu organizatii neguvernamentale care desfasoara activitati in domeniu;

compartimentele specializate din cadrul directiilor pentru dialog, familie si solidaritate sociala judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, si cu alte organisme implicate in campaniile de informare si educare a comunitatilor-tinta, precum si pentru elaborarea materialelor promotionale specifice;

autritatile publice centrale si locale in vederea solutionarii unor cazuri speciale privind situatia juridica a persoanelor care beneficiaza de serviciile oferite in cadrul centrelor de recuperare .

Exista si centre de recuperare destinate agresorilor, unde acestia beneficiaza, dupa caz, de tratamente psihologice, psihiatrice, de dezalcoolizare sau dezintoxicare.

4.3. Principalele ONG-uri care militeaza pentru prevenirea si combaterea violentei cojugale in Romania

Potrivit rezultatelor Cercetarii Nationale privind Violenta in Familie si la Locul de Munca, realizata de catre IMAS in anul 2003, doar 52% dintre persoanele chestionate auzisera de existenta a cel putin unei organizatii care sa ajute victimele violentei in familie, din Romania, principalele surse de informare despre existenta unor astfel de organizatii fiind: televiziunea (83%), presa scrisa (24%) si radio-ul (23%) .

Grafic pg 168

Desi, conform acestor date, vizibilitatea ONG-urilor care activeaza in domeniu nu pare sa fie buna, rezultatul capata un nou inteles daca se tine cont de numarul redus al acestor ONG-uri in tara noastra. Astfel, daca jumatate din populatia tarii noastre a auzit de activitatea a aproximativ 30 de organizatii neguvernamentale (existente in anul 2003), inseamna ca aceste ONG-uri sunt destul de active in domeniu.

Dar, pe de alta parte, din totalul esantionului de femei-victime chestionate, 97% nu apelasera niciodata la o astfel de organizatie.

Acest lucru indica faptul ca, in raport cu nevoile existente si de constientizare a problemei, de educare a populatiei, este nevoie ca reteaua de ONG-uri sa se dezvolte si sa isi mareasca acoperirea teritoriala.

Grafic pg 169

Asadar, la acea vreme, increderea femeilor intervievate in ONG, care sprijina victimele violentei in familie, era destul de scazuta, aceasta concluzie fiind intarita si de faptul ca mai mult de jumatate dintre acestea (53%) considerau ca in cazul in care se confruntau cu acte de violenta nu ar fi fost ajutate de nimeni.

Grafic pg 169 2

La intrebarea Cine credeti ca ar trebui sa intervina atunci cand cineva isi bate partenerul/partenera, sotul/sotia?, cele mai multe respondente (88%) au indicat rudele, politia si vecinii. Trebuie sa remarcam faptul ca "Biserica" si "Parcheul" au fost indicate de 3% si respectiv 2% dintre respondente, in timp ce 20% au opinat ca nimeni nu trebuie sa intervina intr-o asemenea situatie.

Aceasta pondere de 20% argumenteaza, o data in plus, faptul ca in Romania, fenomenul violentei in familie este, din pacate, inca socotit un subiect tabu, rusinos, fenomenul fiind unul care se petrece in spatiul intim al familiei, iar orice forma de interventie este considerata o violare a spatiului privat.

Asociatia Femeilor din Romania (AFR) este prima organizatie de femei, democrata, aparuta imediat dupa Revolutia din anul 1989, ca rezultat al necesitatii de a organiza, reprezenta si de a apara drepturile femeilor in Romania.

AFR este membru fondator al Coalititei pentru Sanatatea Reproducerii din Romania (27 ONG)si initiator al Coalitiei pentru Promovarea Nonviolentei in Romania (22 ONG) si are incheiat un protocol de colaborare cu Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, incepand cu anul 1998 pentru prevenirea si combaterea fenomenului de violenta domestica si a traficului de persoane, precum si a prostitutiei .

Asociatia pentru Promovarea Femeii din Romania - APFR Timisoara, prin Centrul de Consiliere, Asistenta Sociala si Interventie in Criza, a oferit servicii gratuite pentru 561 de cazuri de violenta domestica pe parcursul anului 2004.

Serviciile oferite au fost: consiliere telefonica, consiliere juridica si reprezentare gratuita in instanta, consiliere psihologica, psihoterapie individuala si de grup, asistenta sociala, intermediere de locuri de munca si adapost in colaborare cu Federatia Caritas a Diecezei Timisoara.

Linia telefonica de criza "Telefonul Albastru" a preluat in aceasta perioada 465 de apeluri, dintre care 301 au beneficiat de consiliere si suport psihologic, 162 dintre ele fiind gresite si 2 apeluri mute.

Tot pe parcursul anului 2004 au beneficiat de serviciile directe de suport (consiliere juridic, consiliere psihologica, psihoterapie si asistenta sociala) 260 de cazuri de violenta domestica.

In peste 99% dintre cazuri victimele sunt femei, majoritatea provin din mediul urban (75,57%) si sunt de religie ortodoxa (80%). In peste 70% dintre situatii sunt implicati si copii, relatia dintre victima si agresor este casatoria (57,47%), iar abuzul se petrece la domiciliul partenerilor (87,78%). Principalele institutii apelate in aceste situatii sunt Politia si Institutul de Medicina Legala. De remarcat este faptul ca in cele mai multe cazuri procedura juridica urmata de victima a fost desfacerea casatoriei (60,24%), pe un loc secund fiind evacuarea (21,69%) si plangerea penala (22,89%) .

In comparatie cu anii anteriori se observa o crestere a cazurilor de violenta domestica care acceseaza serviciile de suport oferite de APFR. Aceste servicii au fost oferite cu sprijinul financiar al Uniunii Europene, prin programul Phare Societate Civila 2001 - Componenta ACCESS Social.

Una dintre cele mai importante organizatii nwguvernamentale, care promoveaza integrarea principiului egalitatii de sanse pentru femei si barbati este Centrul pentru Parteneriat si Egalitate (CPE), fundatie infiintata in anul 2002, ale carei domenii de activitate sunt: gen social si dezvoltare, gen social si educatie, egalitatea de sanse pentru femei si barbati in procesul de aderare la Uniunea Europeana, prevenirea violentei impotriva femeilor si a traficului cu femei.

Principalele proiecte derulate de catre CPE in acest sens sunt: Infiintarea Coalitiei Nationale a ONG-urilor implicate in proiectele privin prevenirea si combaterea violentei impotriva femeilor; Cercetarea Nationala privind violenta in familie si la locul de munca; Monitorizarea reflectarii violentei in familie in presa scrisa din Romania; Toleranta zero pentru violenta in familie.

La 1 februarie 2003 a fost infiintata Coalitita Nationala a ONG-urilor implicate in Programe privind Violenta Asupra Femeilor. Acest act a avut loc in cadrul Conferintei pentru Prevenirea si Combaterea Violentei domestice, organizata de Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE) si Initiativa pentru Sanatatea Femeii in Romania, in cadrul unui program finantat de USAID .

Principalele obiective ale acestei intalniri au fost: crearea unui nucleu de interventie si actiune comuna in problematica violentei domestice prin coalizarea organizatiilor neguvernamentale din Romania active in acest domeniu, demararea procesului de structurare a Strategiei Nationale de Prevenire, Monitorizare si Combatere a Violentei Domestice, precum si initierea dialogului dintre structurile guvenrmanetale , care sa puna bazele unei relatii de complementaritate pe termen lung intre aceste structuri, cu beneficii in plan politic, social si comunitar.

Coalitita Nationala a ONG-urilor este o structura informala, fara personalitate juridica, care reuneste un numar de 33 de organizatii cu o vechime medie de 5 ani in domeniu, unele dintre acestea atingand o vechime de aproximativ 10 ani.

Organizatiile membre ale Coalitiei sunt: Centrul Parteneriat pentru Egalitate; Fundatia Comunitata Constanta; Centrul de Resurse Juridice, Bucuresti; Fundatia Sensiblu, Bucuresti; Centrul P.A.s.S, Brasov; Fundatia Betania; Societatea pentru Copii si Parinti - SCOP, Timisoara; ARAPAMESU Sibiu; Asociatia Femina 2000, Roman; Fundatia FILBAC, Bacau; PRO FAMILIA, Bistrita; Societatea Doamnelor Bucovinene; Centru de Mediere si Securitate Comunitara; Asociatia ACTIV CATHARSIS, Iasi; Asociatia Femeilor Impotriva Violentei - ARTEMIS, Cluj; Asociatia Femeilor Impotriva Violentei - ARTEMIS, Baia-Mare; Faundatia Familia si Ocrotirea Copilului, Bucuresti; CARITAS, Satu-Mare; Fundatia Conexiuni, Deva; Asociatia TRANSCENA, Bucuresti; Centrul buftea GRADO POLIMED APACA; Uniunea Nationala a Femeilor din Romania; Institutul Est-European de Sanatate a Reproducerii; Asociatia pentru promovarea Femeii din Romania, Timisoara; RuralMed, Zeletin; Asociatia Jurnalistelor din Romania - Ariana; Fundatia VERITAS, Sighisoara; Asociatia PAS ALTERNATIV; Fundatia CONCEPT .

Rolul de coordonare a activitatilor Coalitiei in perioada fabruarie - mai 2003 a fost indeplinit de Centrul Parteneriat pentru Egalitate. Incepand cu luna mai 2003 si pana in februarie 2004, coordonarea activitatilor Coalitiei a fost realizata de Centrul pentru Mediere si Securitte Comunitara.Din luna februarie 2004, Secretariatul Coalitiei a fost preluat de GRADO - Grupul Roman pentru Apararea Drepturilor Omului.Coalitita a fost structurata pe grupuri de lucru, pe urmatoarele domenii specifice: legislatie, lobby si imagine, dezvoltare institutionala, strategie si standarde.

Una dintre cele mai importante activitati ale ONG-urilor care militeaza pentru prevenirea si combaterea violentei in familie o constituie activitatea de desfasurare a unor campanii informative cu privire la acest fenomen. Campaniile de informare reprezinta de putine ori un element al strategiilor de lupta si combatere a violentei domestice. De cele mai multe ori acestea sunt initiate si finantate de stat, dar dat fiind costul lor ridicat, fondurile de la stat sunt suplimentare cu fonduri private sau donatii. Costul ridicat si dificultatile legate de organizare si implementare reprezinta motivul pentru care campaniile de sensibilizare a opiniei publice sunt derulate doar pe o perioada de timp limitata.

Majoritatea campaniilor desfasurate de catre ONG-uri din Romania au ca model activitati similare organizate in alte tari. De exemplu, una dintre cele mai cunoscute campanii, la nivel international, impotriva violentei domestice este cea cunoscuta sub denumirea Campania Canadiana a Panglicilor Albe (White Ribbon Campaign).

Aceasta a reprezentat o campanie de sensibilizare si mobilizare a barbatilor si de promovare a mijloacelor educative orientate catre tineri cu scopul adoptarii unor masuri concrete pentru eliminarea violentei impotriva femeilor. Campania a avut o abordare sexista a violentei, accentuand corelatia intre identitatea masculina, raporturile de putere dintre cele doua sexe si violenta. Scopul principal al campaniei era acela de a incuraja barbatii sa isi examineze propriile atitudini si comportamente si sa invete cum sa ii determine pe alti barbati sa puna capat tuturor formelor de violenta impotriva femeii . Grupul tinta al campaniei il reprezentau in special tinerii, , care trebuiau sa fie supusi unui alt fel de socializare, din care promovarea agresivitatii, ca atribut al masculinitatii, sa dispara. Violenta masculina este produsul direct al unei educatii machiste, reprezentand si efectul expunerii la acte de violenta care produc si reproduc comportamentele agresive din societate.

Scopul campaniei de sensibilizare Panglici Albe a fost acela de a determina barbatii in a-si manifesta, non-verbal, opozitia fata de violenta asupra femeii, de a-i convinge sa se implice in lupta impotriva violentei asupra femeii si de a promova un stil de viata sanatos in cuplu.

De cele mai multe ori, barbatii au ramas tacuti in privinta violentei asupra femeii. In plus, la nivelul intregii societati romanesti, exista o atitudine de mare toleranta fata de violenta in cuplu, exista o atitudine de mare toleranta fata de violenta in cuplu, aproximativ jumatate din populatie considerand violenta in familie ca un fenomen normal.

Campania Panglici Albe a rupt aceasta tacere si a incercat coalizarea unui numar cat mai mare de barbati pentru a pune capat violentei asupra femeii, in conditiile in care doua treimi din victimele violentei in familie sunt femei si o treime barbati .

Aceasta campanie s-a inscris in actiunile realizate de catre Fundatia Sensiblu si de societatea civila, in ansamblu, de a reduce violenta asupra femeii. Pentru a ajunge la acest rezultat, campania a invitat barbatii la o analiza a propriei atitudini si a comportamentului fata de femei, incurajandu-i sa comunice intr-un mod neagresiv, pentru construirea unui cuplu mai sanatos si, in final, a unei vieti mai sanatoase si mai fericite.

Campania internationala a celor 16 Zile de Activitate impotriva Violentei asupra Femeii, desfasurata pentru prima data in tara noastra in 2005, a fost initiata de Women's Global Leadership Institute in 1991. Pentru deschiderea acestui enevniment a fost aleasa dat de 25 noiembrie, Ziua Internationala de Lupta impotriva Violentei asupra Femeii, iar pentru incheiere data de 10 decembrie, Ziua Internationala a Drepturilor Omului, pentru a realiza o legatura simbolica intre violenta impotriva femeii si drepturile omului si pentru a evidentia faptul ca asemenea acte de violenta reprezinta o grava incalcare a drepturilor omului.

CONCLUZII

Informatiile cu privire la gradul de raspandire a violentei intrafamiliale in Romania sunt fragmentate si sunt bazate, in cea mai mare parte, pe impactul emotional pe care mesajele mass-media il exercita asupra publicului, sensibilizandu-l fata de aceasta problema.

Studiile stiintifice in acest domeniu sunt relativ putine, iar datele oficiale nu reflecta, decat in mica masura, amploarea violentei intrafamiliale, asa cum se manifesta aceasta, in prezent, in tara noastra.

O cunoastere mai amanuntita si mai adecvata a acestei forme specifice de violenta, care se consuma, in cea mai mare parte in spatiul privat, este absolut necesara, atat pentru a oferi o indicatie obiectiva organismelor in masura sa asigure un climat de securitate in familie, cat si pentru a mobiliza diferite resurse in scopul activitatii de prevenire.

Gradul de raspandire a violentei intre membrii familiei depinde de o multitudine de factori, printre care: normele si valorile sociale, , traditiile si obiceiurile culturale, relatiile dintre sexe si generatii, nivelul de dezvoltare economica, gradul de cultura si civilizatie, modul de organizare si de functionare a unor institutii sociale, posibilitatea de interventie activa a comunitatii etc.

De aceea, orice strategie care isi propune atenuarea sau eliminarea violentei din cadrul familiei trebuie sa ia in considerare atat structurile sociale, cat si mentalitatile culturale existente, care o intretin si o perpetueaza ca problema sociala care afecteaza, in primul rand, spiritul comunitar.

Pentru a avea eficienta, o strategie adecvata in domeniul prevenirii si ameliorarii violentei intrafamiliale, trebuie sa fie fundamentata pe obiective precise si sa fie sustinuta efectiv de resurse umane si logistice, atat cele cu caracter guvernamental, cat si cele cu caracter nonguvernamental.

Din acest punct de vedere, initiativele legislative avand ca scop protectia mai adecvata a victimelor si sanctionarea mai drastica a agresorilor, interventia mai ferma (dar ferita de abuzuri) a autoritatilor, inclusiv a politiei, in detensionarea situatiilor de conflict, implicarea mai activa a asistentei sociale in cazurile de violenta intrafamiliala, elaborarea unor programe nationale de prevenire si educatie pentru a invata copiii si tinerii sa-si rezolve conflictele prin modalitati nonviolente, proiectarea unor actiuni de asistenta a victimelor si de tratament a agresorilor, sunt numai cateva dintre masurile care ar putea constitui premisele unei strategii de amploare, la nivel national, pentru combaterea si prevenirea acestui fenomen care se manifesta atat de intens in Romania.

Bibliografie selectiva

A. CARTI

1. Abraham, Pavel - Legislatia in asistenta sociala, Editura National,

Bucuresti, 2000.

2. Batar, D. - Familia in dinamica societatii, Editura Universitatii

"Lucian Blaga" din Sibiu, Sibiu, 2004.

3. Badescu, I. - Istoria sociologiei. Perioada marilor sisteme,

Editura Porto-Franco, Galati, 1994.

4. Baran-Pescaru,A. - Familia azi. O perspectiva sociopedagogica,

Editura Aramis, Bucuresti, 1987.

5. Bejin, Andre - Casatoria extraconjugala de astazi in Philippe Aries

si Andre Bejin (coord.), Sexualitati occidentale,

Editura Antet, Bucuresti, 1998.

6. Bistriceanu, C. - Sociologia familiei, Fundatia "Romania de maine",

Bucuresti, 2005.

7. Bock, G. - Femeia in istoria Europei, Editura Polirom, Iasi,

8. Bourdieu, P. - Spiritul de familie, in Ratiuni practice.O teorie a

actiunii, Editura Meridiane, Bucuresti, 1999.

9. Chelcea, S.    - Fenomene de devianta, in Procesul de urbanizare in

R.S. Romania, zona Slatina-Olt, Editura Academiei

Bucuresti, 1970.

10. Chipea, F. - Familia contemporana, Editura Expert, Bucuresti,

11. Ciuperca, C. - Cuplul modern - intre emancipare si disolutie,

Editura Tipoalex, Bucuresti, 2000.

12. Collins, Randall - Four Sociological Traditions, Oxford University

Press, New York, 1994.

13. Comte, A. - Curs de filosofie pozitiva (vol. IV), Editura Beladi,

Craiova, 2002.

14. Constantin, M. - Stop violenta in familie, Editura Lumen, Bucuresti.

15. Costaforu, X. - Cercetarea monografica a familiei,Editura Tritonic

(editie ingrijita Bucuresti, 2005.

de M. Voinea)

16. Curic, I.; - Inegalitatea de gen: violenta invizibila,Editura

Vaetesi, L. Eikon, Bucuresti, 2005.

17. Decherf, G. - Crises familiales: violence et reconstruction, Paris

Darchis,E. 2005.

18. Duda, R. - Gerontologia medico-sociala, Editura Junimea,

Iasi, 1983.

19. Fereol, G. - Violenta, aspecte psihosociale, Editura Polirom,

Neculau, A Iasi, 2003.

20. Filipescu, I. - Tratat de dreptul familiei, Editura All, Bucuresti,

21. Fischer, G. - Tratat de psihotraumatologie, Editura Trei, 2001.

Riedesser, P.

22. Ghebrea, F. - Cuplul si familia romaneasca: mentinerea precara

Tessier, R. a familiei traditionale, in Sociologie Romaneasca,

Nr.5, Bucuresti, 1994.

23. Giddens, A. - Sociologie, Editura All, Bucuresti, 2000.

24. Goodman, Norman - Introducere in sociologie, Editura Lider, Bucuresti

25. Ilut, Petru - Sociopsihologia si antropologia familiei, Editura

Polirom, Iasi, 2005.

26. Ilut Petru - Familia - cunoastere si asistenta, Editura

Argonaut, Iasi, 2005.

27. Lazareanu, C. - Violenta in familie- o realitate dramatica, Editura

Didactica si Tehnica Cerni, Iasi, 2003.

28. Mihailescu, I. - Sociologie generala.Concepte fundamentale si

studii de caz, Editura Polirom, Iasi, 2003.

29. Mihailescu, I. - Familia in societatile europene, Editura

Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2001.

30. Mitrofan, I., - Incursiune in psihosociologia si psihosexologia

Ciuperca, C. Familiei, Editura, Bucuresti, 1998.

31. Neamtu, George - Tratat de asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi,

32. Paunescu, C. - Agresivitatea si conditia umana, Editura Tehnica,

Bucuresti, 1994, p.90

33. Popescu, M. - Violenta domestica - de la o realitate importanta

Muntean, A. la asumarea unei stari de fapt, in vol. Un deceniu de

Tranzitie.Situatia copilului si a familiei in Romania,

UNICEF, Bucuresti, 2000.

34. Radulescu, S.M. - Sociologia violentei intrafamiliale. Victime si

Agresori in familie, Editura Lumina Lex, Bucuresti

35. Radulescu, S.M. - Sociologia deviantei, Editura Victor, Bucuresti,

36. Scwartz, R. - Terapia de familie. Concepte si metode, Editura

Pearsons, Bucuresti, 2006.

37. Schiopu, U. - Dictionar de psihologie, Editua Babel, Bucuresti,

38. Turliuc, M.N.; - Conditia femeii in societatea moderna, Editura

Turliuc, C. Performantica, Iasi, 2004.

39.Voinea, M. - Familia si evolutia sa istorica, Editura Stiintifica

Si Pedagogica, Bucuresti, 1978.

40. Zamfir C., - Politici sociale. Romania in context european,

Zamfir, E.(coord.) Editura Alternative, Bucuresti, 1995.

B. STUDII SI RAPOARTE

1. Institutul National - Recensamantul populatiei si al Locuintelor,

de Statistica Bucuresti, 2003.

2. Institutul National - Anuarul statistic al Romaniei, Bucuresti, 1998.

de Statistica

3. Institutul National - Anuarul statistic al Romaniei, Bucuresti, 2005.

de Statistica

4. Institutul National - Populatia si fenomele demografice in anul 2006

De Statistica (comunicat de presa,martie 2007), Bucuresti,2007

5. Eurostat - Europe in figures, Yearbook 2006-2007.

6. Unites Nations - The World's Women. Trend and Statistics.

New York, 1995.

7. IMAS (C.P.E.) - Cercetarea nationala privind violenta in familie si

la Locul de Munca, Bucuresti, 2003.

8. Institutul pentru - Criminalitatea ca violenta in Romania(1990-1999)

Cercetarea si Violenta intrafamiliala, Bucuresti, 2000.

Prevenirea

Criminalitatii, IGP

9. UNICEF    - La situation des femmes et enfants dans le monde,

10. Fond des Nations - L'etat de la population mondiale, New York, 2005

Unies pour la

Population

(UNFPA)

11. UNICEF - Early Mariage, 2005

12. Ministerul de - Dinamica violentei intrafamiliale in anul 2005,

Interne 5 martie 2003.

13. The Gallup    - Violenta domestica impotriva femeii, Bucuresti,

Organization

14. Institutul pentru - Raport privind violenta intrafamiliala, 2005.

Cercetarea si

Prevenirea

Criminalitatii, IGP

United Nations

15. Comisia Europeana - Raportul de tara, 2006

Pentru Drepturile

Omului