MEMORIA SOCIALA

Nasterea si evolutia conceptului de memorie

Studiul propriu -zis al memoriei a debutat odata cu cercetarile experimentale realizate in anul 1885 de psihologul german Herman Ebbinghaus. Experimentul realizat de el cerea subiectilor sa memoreze liste de silabe fara semnificatie, pe care le citea rapid si le repeta rapid pâna când acestia reuseau sa le reproduca fara greseala. Repetându-se acesti stimuli el a observat anumite performante. Prin acest experiment el a pus in evidenta existenta unei relatii liniare intre volumul informatiilor achizitionate si in timpul consacrarii memorarii. Tot el a gasit aici procedee de optimizare a memoriei prin distribuirea temporara a repetitiilor .

Se accepta astazi de specialisti ca memoria reprezinta un siste 11111h723l m de stocare si recuperare a informatiilor, constând din trei etape strâns legate intre ele si anume codificare, stocare si regasire a informatiilor. Se accepta de asemenea ca la om functioneaza o memorie implicita, diferentiata de memoria explicita ( L.L.Iacob, M.Dallas, 1981),

Abordarea moderna a memoriei impune distinctia facuta de psihologul canadian, profesor la universitatea din Toronto, Endel Tulving (1972), intre memoria semantica, prin intermediul careia cunoastem lumea si memoria episodica, in capacitatea de aducere in memorie de apel a evenimentelor specifice.

Un alt psiholog Alan D. Baddelez, atrage atentia asupra faptului ca uitarea poate fi benefica si nu numai catastrofala. Ea ne permite sa ne debarasam de informatiile fara utilitate. Aceste precizari anterioare au fost facute pentru a pregati conceptul cheie de memorie sociala.

1.2. Nasterea conceptului de memorie sociala

La o privire simplista asupra conceptului de memorie sociala, el ar parea o simpla asociere a socialului la memoria unui individ si astfel am putea spune ca asa cum posedam toti memorie, prin care suntem noi insine, tot astfel si societatile au memorie si anume memorie sociala.

Raspunsul pertinent nu poate fi dat daca privim conceptual intr-o abordare psihosociologica, fapt care are si el anumite neajunsuri. Este greu de demonstrat si afirmat cum se trece de la memoria individuala la memorie sociala si ce mecanisme intervin.

In acelasi timp nu putem face comparatii mari intre memeoria sociala si cea colectiva si fara sa vrem acest studiu al memoriei sociale implica studii si experimente din punct de vedere cognitiv.

In acest sens psihologi R.C.Atkinson si R.M. Shiffrin in anul 1971 fac o serie de studii si demonstreaza ca stocarea unei informatii permite realizarea de catre individ a obiectivelor pe termen lung. Ei se ocupa de sistemul de memorare de scurta si lunga durata, spunând ca memoria de lunga durata sau memoria de lucru reprezinta sistemul de stocare si tratatare a informatiilor din fazele invatarii rationamentului si intelegerii.

Ei afirma ca informatiile intra ca pe o usa in niste registre senzoriale prin diferite cai: 1.vizual;

2.auditiv;

3.tactil;

Prima etapa este stocarea acestei informatii pe termen scurt si formarea unei memorii de lucru temporara unde au loc procese de control cum ar fi: repetitie, codificare, decizie, recuperare. Din memoria de lucru temporara informatia ia doua cai: prima cale este stocarea pe termen lung si intrarea ei in memoria de lunga durata, acest aspect ducând la un feed-back continuu, iar a doua cale este raspunsul.

1.3. Evolutia conceptului de memorie sociala. Teorii

1.3.1. Teoria cadrelor sociale ale memoriei

Maurice Halbwachs (Reim, 1877-Buchenwald, 1945), a initiat studiul psihologic al memoriei, contribuind fundamental la intelegerea faptului ca memoria, constituind cunoasterea actuala a trecutului nu reprezinta conservarea imaginilor, ci reconstituirea imaginilor. Dupa el memoria este o functie simbolica, amintirile depinzând de posibilitatea de a avea idei generale, ori societatea este cea care ne transmite mijloacele de gândire,etc.

Fiecare cuvânt este acompaniat de amintiri, si nu exista amintiri carora sa nu le corespunda cuvinte. Aceasta reprezinta prima acceptiune de memorie sociala ca memorie a societatii care ofera indivizilor limba si categoriile gândirii. Un lucru este mai usor adus in memorie daca pentru el exista un termen lingvistic corespunzator.

Semnificatia faptelor si sensul evenimentelor depind intotdeauna de grupurile umane, nu au un caracter universal. Reconstituim trecutul cu ajutorul semnificatiilor din trecut. Prin fixarea evenimentelor, ne folosim de anumite repere care sunt legate de anumite circumstante sociale cum ar fi: absolvirea scolii, satisfacerea serviciului militar, incadrarea in munca, etc.

Astfel pentru un adult din Romania prima zi de scoala poate fi legata de un eveniment social (cum ar fi abdicarea regelui Mihai).

Deci termenul de memorie sociala are si o alta acceptiune reiesita din lucrarile lui M. Halbwaches si anume cea de memorie colectiva, de amintire a unor grupuri umane pentru care evenimentele din trecut au o smnificatie speciala.

Dupa acelasi autor atât stocarea cât si evocarea reprezinta procese mnezice datorate vietii sociale: dobândim cele mai multe informatii gratie societatii si evocam aceste amintiri in interactiune cu ceilalti membrii ai grupului din care facem parte. Deci nu individul ci grupul este depozitarul memoriei. Avem de-a face astfel cu o memorie sociala.

Amintirile colective au caracteristici specifice, pentru ca societatea ii obliga pe indivizi nu numai sa-si reamintesaca din când in când anumite evenimente din viata lor, dar si sa retuseze, sa reorganizeze si sa completeze aceste amintiri pentru a justifica actiunile lor imediate.

Autorul nu a insistat asupra functiei de identificare a individului cu grupul care exerseaza amintirile colective, in schimb a subliniat puternic caracterul normativ, adica fiecare amintire colectiva este pentru un grup un model, un exemplu sau o invatatura.

In lucrarea "La Tophografie legendaire des Evangiles en Terre Saintre"(1941) M.Halbwachs localizând examinativ evenimentele descrise in scrierile in pelerinaj, face o serie de observatii ingenioase asupra importantei spatiului pentru fixarea amintirilor, ajungând la concluzia ca reperele geografice precum si constructiile umane au un rol capital pentru memoria colectiva.

Pe baza analizei localizarilor crestine din Palestina si in mod special din Jerusalim, formuleaza legile care regleaza memoria grupurilor.

Legea concentrarii: tendinta de a localiza in spatiu mai multe evenimente care nu au nici o legatura intre ele;

Legea divizarii: fragmentarea unei amintiri in mai multe elemente, fiecare element fiind diferit localizat;

Legea dualitatii: acceptarea plasarii in doua localitati a unuia si aceluiasi eveninent desfasurat cu mult timp in urma;

La noi in spatiul romanesc, daca ne raportam la memoria colectiva a romanilor, ne putem referi la legenda mit pentru Negru-Voda. Amintirea lui se leaga de râuri si munti, de castelul unde isi avea scaunul domnitorul. Dar palatul in memoria colectiva este localizat atât la Cetateni cât si la Stroenesti-dupa legenda duplicitatii. Dupa legea fragmentarii, lupta voievodului are mai multe episoade, in acelasi loc geografic concentrându-se si un alt element: biruinta lui Mihai Viteazul. Aproape toti voievozii romani au un viclesug si anume ca "potcovesc caii de-a-ndoaselea cu coltii potcoavelor inainte", cu alte cuvinte, expresie a legii similitudinii actiunilor.

1.3.2 Teoria structurarii memoriei de catre cultura si interese

Apartine lui Frederik C. Bartlett care a demonstrat prin studii riguroase ca pierderea informatiilor in timp nu se datoreaza uitarii, ci restructurarii de sens a memoriei si anume organizarea unui anume fenomen amnezic in jurul unui anume element semnificativ. Cultura, afirma Bartlett, contribuie la fixarea semnificatiilor, si prin aceasta la restructurarea memoriei.

Amintirile actuale se reorganizeaza in functie de interesele actuale ale grupurilor si colectivitatilor. Prezentul isi pune amprenta asupra trecutuluui in acceasi masura in care trecutul marcheaza prezentul.

Putem exemplifica prin studiile realizate de J.P. Vasilescu si Irina Holdevici din decembrie 1989 cu privire la distorsiunile amnezice ale acelei perioade.

Ei au cerut la o saptamâna dupa evenimente unui grup de 28 de studenti participanti in ziua de 21 decembrie 1989 la manifestatia din Piata Universitatii din Bucuresti sa se relateze ce s-a strigat atunci. Dupa zece luni ,in noiembrie 1990, cei doi psihologi au contactat din nou grupul de subiecti si au fost invitati sa-si reaminteasca ce s-a strigat in zilele de 21 si 22 decembrie in Piata Universitatii.

Concluzie: lozincile amintite a doua oara nu au fost identice cu cele din prima reamintire deci reorganizarea amintirilor despre evenimentele revolutionare s-a produs in interesul social al momentului. Se presupune ca teoria lui F.C. Bartlett explica datele investigatiei, influenta mijloacelor de influentare in masa fiind o explicatie propusa de autorii citati.

1.4 Organizarea si reorganizarea sociala a memoriei

1.4.1 Abordarea consructionismului social

Psihosociologii care abordeaza aceasta problema abordeaza memoria nu ca un proces de codare si stocare a informatiei, ci ca pe o activitate sociala care depinde de vorbire si care se costruieste in relatie cu alti indivizi. Aceasta abordare se opune curentului cu orgine de la Hermann Ebbinghaus si tendintei extra cognitiviste ,ea urmarind sa evidentieze modul in care noile informatii sunt filtrate de schema si cum intra in sistemul memoriei.

In ambele perspective memoria este tratata individual facându-se apel la procesele psihice interne. Teoria se refera la faptul ca memoria nu se afla in creierul indivizilor izolata, numai omul isi poate aminti cea ce nu exista in experienta anterioara a lui, aceste fapte fiind transmise din generatie in generatie ( sarbatori, parade, statui ).

Analiza limbii vorbite constituie dupa M. Billing si D. Edwards (1994) placa turnanta a cercetatorilor constructionistilor sociali. Alegerea cuvintelor pentru descrierea unui eveniment infractional s-a dovedit a fi grija principala a celor implicati, deci ideea este ca memoria nu reprezinta un simplu depozit de informatii neutre ci ca limbajul are un rol hotarâtor in organizarea si reorganizarea memoriei.

Limbajul transforma modul si continutul a cea ce ne amintim, sustin psihosociologii acestei abordari, fapt dovedit in interactiunea profesor elev in 1987 de Derek, Edwards si Neil Mercer; s-a constatat ca profesorii orienteaza constructia memoriei copiilor, controlând limbajul, selectia evenimentelor, modul de interpretare si aducere aminte a acestora deci si amintirile se invata.

1.4.2 Reconstructia sociaa a memoriei

Problema principala a acestui demers o reprezinta faptul ca ar putea sa functioneze o societate cu o memorie colectiva discordanta in raport cu prezentul si in discrepanta cu proiectul istoric. Psihologul Pierre Vidal-Naquet a realizat unele cercetari, ajungând la o concluzie negativa referitoare la acest fapt.

Concluzia a fost ca prin intermediul memoriei sociale trecutul exista in forma de reprezentari. Interferenta retroactiva face dificila obtinerea unor imagini corecte asupra prezentului fapt ce duce la rescrierea istoriei de catre puterea existenta.

La noi in tara acest lucru a fost foarte evident, incepand de la emiterea unui manual de istorie falsificat pâna la a schimba denumirile unor strazi si orase sau chiar stergera unor cladiri prin demolare cum ar fi case memoriale, biserici, statui,etc.

Dar dupa revolutia din decembrie 1989 au fost din nou schimbate numele bisericilor care marcheaza ruptura cu ateismul ca ideologie de stat. La acestea s-au adaugat si reconstructia sau ridicarea de noi biserici.

Reorganizarea sociala a memoriei impune stocarea unor nume de personalitati politice persecutate in regimul comunist, de accea intâlnim astazi strazi cu nume evocând personalitati politice sau ale culturii românesti care la un moment dat nici nu puteau fi rostite in public, si cu atât mai putin elogiate.

De asemenea, unele strazi poarta nume ce readuc in memorie harta României in granitele ei firesti. Oamenii astazi, scapând de prizoneratul comunismului au reprezentari legate de trecut iar memoria sociala se bucura din plin de ele.

Maurice Halbwachs afirma , in acest sens, ca amintirile se adapteaza in ansamblul perceptiilor noastre actuale, ca apelând la propria memorie, la amintirile noastre, noi nu evadam din societate pentru a ne inchide in propriul eu. El mai afirma ca muzeele au un rol fundamental in reconstructia trecutului, cum de altfel exista enciclopedii, statui etc.

La noi in tara s-au ridicat statui oamenilor politici pe baza ordinelor de sus. Astazi unele din ele sunt demolate iar altele preamarite, astfel fiecare grup isi poate alege evenimentul pe care sa-l planga, putându-se identifica cu un tip de personalitate a eroului preferat, dar mai mult s-a afirmat ca nu numai spatiul si timpul intervin in procesul memorarii dar si obiceiurile si cutumele, ceremoniile care evoca anumite evenimente, spre a nu fi uitate, pentru a reactiva memoria colectiva. Aici Paul Connerton face distinctie intre ceremoniile comemotrative si celelalte ritualuri prin caracterul lor oficial si de spectacol, indiferent daca acestea sunt intelese ca având o existenta mitologica sau istorica.

In ultimii zece-cinsprezece ani interesul cercetatorilor pentru studiul memoriei sociale a cunoscut un adevarat riviriment. In psihosociologia din România acest subiect privind organizarea si reorganizarea memoriei sociale nu a mai fost abordat cu o singura exceptie, dar deosebit de relevanta, si anume profesorul H.H.Sthal in 1993, când a analizat fenomenul amneziei sociale si mecanismele memoriei grupale.

Important este si mecanismul prin care grupurile, de la familie la natiune si chiar omenirea in intregul ei, evenimentele care le-au marcat trecutul. Tot la fel de important este ca studiul memoriei sociale trebuie realizat cu instrumente (concepte, teorii) moderne, puse la dispozitie de cercetari actuale, fapt ce face ca memoria sa nu fie considerata ca un fapt singular, facând abstractie de interactiunile individ-individ, individ-societate, neglijându-se dimensiunea psihosociologica a fenomenului.