MITURILE SI MEMORIA SOCIALA , PREMISE ALE CONSTRUCTIEI IDENTITATII NATIONALE
Memoria sociala si rolul ei in constructia identitatii nationale
John R.
Gilles remarca in studiul introductiv la volumul " Commemorations - the
politics of national identity " (1994 ) ca notiunea de identitate
depinde de ideea de memorie si invers .Identitatea individuala sau de
grup presupune o anumita
Un grup sau o comunitate isi manifesta identitatea prin persistenta in timp a acelorasi atitudini si comportamente sociale.Noi chemam imagini din trecut, ne reamintim, deci apelam la reprezentari sociale. Alte imagini se pierd pentru ca nu le reactualizam decat foarte rar sau deloc. Intervine uitarea & 15515l1110p #351;i astfel identitatea noastra se modifica intr-o oarecare masura.
Fiecare grup, comunitate, popor revendica dreptul la identitate. Daca in mod oficial se proiecteaaa si se impune un model de personalitate, acest fapt poate fi resimtit ca agresiune asupra identitatii personale. Acelasi lucru se poate spune si despre ajustarea personala oficiala sau neoficiala a personalitatii si identitatii personale. Totdeauna si pretutindeni au existat oameni care si-au asumat riscul afirmarii identitatii personale si sociale .
Identitatea nationala asemenea identitatii, constituie un grup identitar important. Fiecare nou- nascut nu este doar un candidat la umanitate si identitate dar si la etnicitate pentru ca din primele saptamani invata sa reactioneze la lumea inconjuratoare, in special la aparitia mamei care ea insasi are o identitate, o limba si un sistem de valori. Descoperind lumea, copilul mic se socializeaza intr-un cadru geografic ce constituie de regula pamântul patriei. Scolarul invata din primele clase ca face parte dintr-o natiune, ei invata stema tarii si drapelul cu care se identifia . Exista un simbolism al ficarei natiuni si aceasta se afla in relatie cu factorii geografici.
Candidatul la umanitate se realizeaza ca om, asumandu-si de-a lungul socializarii sale ,originea si istoria grupului in care traieste. Istoria si teritoriul sunt elemente fundamentale ale natiunii. Considerata in lumina experientei europene, natiunea reprezinta o comunitate de cult politic, având obiect de cult un teritoriu si o istorie.Imnul national si cântecele patriotice fac apel la formele de relief, râuri, fluvii, deci originea glorioasa a trecutului .
Dar ce se intâmpla cu identitatea indivizilor care se rup de teritoriu ? Studii efectuate pe emigrantii români in S.U. A. de Doru Bratu au aratat ca conteaza actul imaginar. Miturile au un rol hotarator in constructia identitatii colective, aspect pe care il vom descrie in continuare.
Anthoniz Smit, in 1986, aprecia ca intre constituientii fundamentali ai identitatii etnice, miturile ocupa primul loc. Alti psihologi, ca Jean-Rene Ladmiral si Edmond Marc Lipianski in 1989, considerau miturile in cadrul reprezentarii sociale, ca elemente esentiale care confera constiintei nationale o configuratie specifica a personalitatii si unitatii sale.Exemplul poate fi adus prin studiul lui Septimiu Chelcea asupra mitului "Negru-Voda" si semnificatia lui pentru identitatea nationala a românilor. Fara sprijinul interpretarii si al ritualurilor ce reactualizeaza mesajul mitic, miturile dispar, se atrofiaza .
A. mitul mare se refera la modelul realitatii, aspectul fundamental care priveste comunitatea umana in ansamblu
B. mitul mic trimite la aspiratiile marunte ale fiecaruia .
Cand cele doua nivele mitice sunt in congruenta, societatea functioneaza fara modificari insemnate. Se vede ca nivelele mitice reprezinta tinte, obiective, aspiratii . O incongruenta sau o disonanta apare daca individul considera ca tot ceea ce conteaza este orarul de productie ( mitul mic ) si nu ia in consideratie mitul mare ( cum ar fi de exemplu o primejdie mare ).
Datorita mitului industrial si al manipularii lui, fortele politice bine informate, indiferent de declaratiile lor, ele isi dispun maximul de avantaje pe care le pot stoarce din ramasitele sistemului industrial in declin. Acest mit al societatii comuniste era indreptat asupra construirii patriei multilateral dezvoltate a unor fabrici si uzine gigante prost productive .
Astazi exista o viteza foarte mare in crearea unei crize de identitate si de perspectiva valorica, miturile odata paradigme, modele invatatoare pentru comunitate pot sa produca fracturi de perceptie si adaptare, desincronizari dramatice. Mai ales când este vorba de pseudo-mituri induse prin schimbari politice si sociale majore cum au fost cele de dupa razboi in societatile din centrul si estul Europei.
4.3. Implicarea miturilor ca componenta a memoriei sociale , la formarea reprezentarii sociale a identitatii nationale
Se accepta de catre specialisti ca identitatea se construieste pe baza factorilor obiectivi, dar si pe elementele subiective care exista sub forma reprezentarilor sociale. Acestea duc ca o colectivitate sa se defineasca si sa se faca cunoscuta din exterior.
Aceste reprezentari sunt formate din imagini, simboluri, stereotipuri, mituri originale si legende istorice ( J.R.Ladmiral si E. M. Lipianski ). Exista mituri mici si mituri mari pozitive si negative si toate acestea duc la formarea unor reprezentari sociale diferite de la individ la individ. Problema este cine este managerul care le triaza pe cele bune si pe cele rele, pentru ca miturile ca componenta a memoriei sociale nu sunt o simpaa ideologie.
Incontestabila putere de comunicare a valorilor nu este necesar legata de caracterul veridic, ci de plasarea lor in centrul unei perspective valorice. Mitul este in sensul dat lui de un cercetator in teoria comunicarii ". o buna povestire care te prinde, creeaza o lume si intr-o masura semnificativa transforma si interpteteaza lumea reala .
Spre deosebire de o simpla povestire, mitul nu poate fi eliminat intrucât locuim in el si nu numai ca reflecta viata, ci o si creeaza . Asadar, miturile sunt inca in actualitate, desi nu aceleasi tipuri de mituri ca cele traditionale. Demitizarile sunt firesti atunci când intra in conflict cu noi mituri in procesul " natural ' al schimbarii paradigmei istorice.
Dar trecerea tuturor miturilor istorice fundamentale ce definesc specificul identitatii nationale pe lista neagra a aluziilor si mitificarilor ideologice pare prea mult. Daca orice mit enunta un eveniment, atunci accentul pe neverosimil in studiul miturilor istorice le transforma in pseudo-mituri fara valoare pedagogica si deci integralizator solidarizatoare.
Reprezentarea sociala are germeni de formare inca de timpuriu când elevul sau copilul fara sanse de educare este bombardat cu informatii din scoala, familie, grupul de joaca, etc. Ele sunt intr-o continua transformare .Individul este plasat intr-o cultura si o istorie . El este un subiect socializat daca si-a insusit practicile sociala, sistemul de norme si valori din timpul si mediul sau, cunostintele care servesc la formarea unor scheme cognitive de baza .
Cu timpul intra in functie memoria sociala, iar miturile consolideaza aceasta forma care proiecteaza o matrita cognitiva asupra individului . Nu conteaza ca realitatea pe care si-o creeaza individul este sau nu veridica, daca corespunde sau nu majoritatii, ci important este ca realitatea creata de el ii proiecteaza niste valori cu care el decodifica lumea.
Important este de remarcat ca individul care se exprima nu este constient de jocul fortelor sociale si de acela al fortelor subiective care produc reprezentarile. Reprezentarea este expresia grupului caruia subiectul ii apartine ideologic, el justifica, legitimeaza actiunile grupului, el adopta adevaruri si norme structurale care i s-au impus obiectiv ca mod de viata, ca model imaginar, ca instanta abstracta mediatizata ideologic.
Reprezentarea devine deci o structura activa a discursului ideologic pe care individul o incorporeaza si o distribuie ca un bun propriu. Astfel spus, miturile nu apar de la sine, ele ne sunt impuse de anumite organizatii. Noi ca indivizi nu putem opta sa alegem valori decât din cele impuse. Este o triere de mâna a doua la care individul ar putea alege când devine adult cu un sistem de valori dar mai ales cu structuri cognitive bine elaborate.
Societatea, sistemul politic fac o proiectie asupra indivizilor cu o serie de mituri, dar indivizii nu pot sa aleaga din aceste mituri decât pe cele care le ofera anumite identitati. Din acestea, indivizii nu pot scoate parti pozitive si sa inlature partile negative pentru ca memoria sociala actioneaza inconstient prin sistemele politice, dar si in cele democratice prin norma timpului .
Schimbarea de atitudine are ca norma si timpul scurs de la emiterea mesajului, perioada in care exista o captare inconstienta a lui si inlantuirea in grila de proiectie a sistemului respectiv.
Nu putem uita ca, chiar noi românii nu aderam la valorile si miturile impuse de comunisti, ele au o influenta asupra noastra, formându-ne reprezentari sociale, chiar daca la inceput au fost respinse.
In concluzie, memoria sociala, cu tot ce are ea incorporat duce la formarea reprezentarii sociale a identitatii nationale, diferita de la individ la individ, dar cu caractere generale incluzând versiuni universale .
Identitatea nationala marcheaza reprezentarile sociale din punct de vedere cognitiv si, implicit politic si economic, provocând distorsiuni ale credintelor si localizând punctele de vedere morale si intelectuale .Reprezentarile sociale, cu alte cuvinte, nu se pot sustrage presiunilor ideologice si de multe ori actorul social nu le constientizeaza. Identitatea nationala este ceea ce fac altii din noi prin contributia propriei noastre persoane.
|
