In dictionarul de psihologie sociala cuvântul mit semnifica legenda, povestire fabuloasa despre fiintele supranaturale, aparitia lumii, sau originea unor institutii sau traditii. Ele reprezinta reflectari fantastice ale unor realitati naturale sau sociale izvorâte din dorinta de a explica lumea si totodata din incapacitatea lor de a domina lumea .
Ceea ce diferentiaza mitul de alte interpretari deformate este credinta in ele, mitul fiind in legatura nu numai cu filozofia, morala, arta, dar si cu religia si magia ( Mircea Eliade " Mituri , vise si mistere " - 1957 ,"Aspecte ale miturilor " 1963 ).
Psihologia sociala se intereseaza de mituri incercand sa le explice originea si rolul lor in viata popoarelor. La populatiile primitive, dupa cum afirma etnologul Julius E. Lips, miturile tin loc de biblie cât si a cartilor de istorie, dar si de codul bunelor manie 141y2419b re si de lexicon.
In orientarea psihanalitica, miturile sunt explicate prin conflictul la nivelul inconstientului colectiv. Sigmund Freud in 1919, inlocuind miturile antice cu noi mituri explica totemismul, tabu-urile, prin complexul lui Oedip. In acelasi sens, C.G.Jung in 1013, considera libidoul ca un inconstient colectiv care se regaseste in toate miturile .Aplicând metoda structuralista, Claude Levi-Strauss in 1958, pune in evidenta semantica profunda si constienta a miturilor .
Cu referire la societatea moderna, termenul de mit este utilizat pentru a desemna elaborari ale constiintei colective care nu corespund realitatii obiective. In acest sens de utopie a fost intrebuintat de G.Sorel in 1908, H.Deroche in 1966 si altii.
Alteori, termenul de mituri, semnifica reprezentari simpliste dar unanim admise de membrii unei colectivitati. Termenul impune totusi un tratament cât de cât discriminatoriu fata de legende, care reprezinta o povestire in proza sau in versuri , care contine elemente fantastice sau miraculoase, de obicei brodate pe fondul unui motiv istoric sau al unei inchipuiri mitice .
Mai rar, termenul de legenda este folosit ca o inscriptie pe o moneda sau pe o medalie. O alta semnificatie s-ar mai putea ca fiind un text sau o inscriptie in care se explica semnele conventionale de pe o harta, plan , imagine fotografica sau copiata .
3.2. Actualitatea si inactualitatea mitului
Abordarea problemelor mitului in zilele noastre poate da impresia de arheologie a natiunii, de inactualitate intelectuala si morala, intr-o lume centrata pe eficienta si aproape complet secularizata. Atitudunea celor vechi fata de mit, ar indreptati si mai mult acest punct de vedere daca tinem seama ca mitul este definit incât de la Platon prin contrastul mytos-logos, unde cel de al doilea termen vrea sa semnifice o atitudine rationala, analitica si adevarata ( Francis P. Peters ).
Alta atitudine fata de mituri este cea care le situeaza in preistoria filosofiei. Timpul nostru de astazi nu este al miturilor ci al studiilor mitologice. Cu toate astea mitul isi pastreaza intreaga sa forta de coagulare a constiintei colective in trecutul mitic, se insinueaza in caravana conceptiilor noi, legând afirmatia ca ontogeneza repeta sub anume forme si aspecte filogeneza.
Mitologiile dau seama de conceptiile grupului etnic si social si de aceea, tocmai aici vom intalni fixat un interes neasteptat din partea managerilor complexitatii organizationale. Miturile esentiale ale unei etnii, o caracterizeaza atâta timp cât aceasta isi pastreaza identitatea culturala in devenire istorica, deci atât timp cât fiinteaza pe aceasta lume.
Important este tezaurul de invataminte pe care il formeaza in ultima analiza orice mitologie si influenta permanenta pe care acesta o exercita asupra noastra "Suntem creatiile propriilor noastre mituri, ceea ce gândim este ceea ce suntem si ceea ce cream " .O serie de psihologi cum ar fi Chandra Stephens si Saul Eisen in lucrarea " Transforming Work " au realizat cercetari care probeaza actualitatea mitului in epoca noastra .
3.3. Miturile politice si istorice . Descriere si delimitari .
Sub ideea de mituri, noi idei directoare prind sa se contureze sa organizeze societatea , intrând in conflict cu cele traditionale .
Cunoscutul specialist in istoria imaginarului Lucian Boia arata cum a pus capat regimul comunist controversei dintre cultura nationala si modelul european occidental. El afirma ca a avut loc un proces de demolare a unor mituri si propagarea altora care au existat in trecut, dar au fost puse in umbra sau inventarea altora .
In zilele noastre circula un termen de mit cu sensul dominat de criteriu al realului si nu de deformare a lui, de minciuna sau de ideologie. Intre cele doua intelesuri polare: constiinta autentica si constiinta deformata exista o deosebire de pozitie filosofica in raport cu mitul .
Lucian Boia popune urmatoarea definitie a mitului: mitul este o constructie imaginara ( ceea ce inseamna nici reala , nici ireala , ci dispusa conform legii imaginarului ) destinata sa puna in evidenta esenta fenomenelor cosmice si sociale in raport strâns cu valorile fundamentale ale comunitatii si in scopul de a asigura coeziunea acesteia.
Plasarea mitului in lumea imaginarului nu este o noutate pentru ca multi autori din antichitate pâna astazi constata inrudirea mitului cu imaginarul si in primul rând cu cel poetic. In imaginea mitica este intotdeauna implicata intreaga convingere, credinta chiar in realitatea obiectului sau. Fara aceasta credinta, afirma Cassirer, mitul si-ar pierde temeiul. Prin asta tocmai gândirea mitica poate fi comparata cu gândirea stiintifica. In alt fel exprimata, ideea este prezenta si la James Frazer. Deci mitul are trasaturi specifice care ii dau un loc aparte in zona imaginarului.
Lucian Boia subliniaza acest lucru si anume ca nu orice deformare, adaptare sau interpretare inseamna mit. Aspectul imaginarului in sens deformator, adaptator, cu alte cuvinte pregnant imagologic ar conta foarte mult.
Pe aceasta
cale inevitabilele interpretari si reinterpretari ale istoriei
dintr-o perspectiva sau alta, ne apar ca o succesiune de mitizari
si demitizari succesive, produse la cabinetul savantului sau in
culisele propagandei politice. Faptul
ca istoria s-a subordonat ideologiei nationale nu este un fapt
surprinzator. Miturile istorice fondatoare, mitificarea
personalitatilor exceptionale sunt lucruri comune in cultura
europeana. Aici putem exemplifica cu mitul lui Roland in Franta,
Stefan cel Sfânt al Ungariei si mitul descalecarii in
Sensul pregnant ideologic deformator dat mitului fondator ar pune in cauza tocmai rolul lui integrator si datator de identitate nationala .
Mitul romanitatii românilor nu este doar dovada complexului de inferioritate ci si fructul complexului polemic din secolul 17 in care primii carturari ai culturii române au de infruntat diferitele basme despre originea inferioara a românilor.
Prin prisma teoriei imaginarului este luat in discutie si mitul continuitatii românilor pe actualul teritoriu al tarii.Faptul ca accentul este pus pe ireal de forma de basm, reiese nu numai din analiza critica a diferitelor solutii date de istoricii comunitatii etnice, ci si continuitatii politice."Pe lânga eternitatea etnica, un aspect nu mai putin mitologic, il reprezinta continuitatea politica ". Cu accent de cunostiinta falsa este atacat si mitul unitatii provinciilor românesti, exagerare care apare in coordonarea volumelor comuniste.
In general, atacarea temei mitice de catre ideologii comunisti este considerata aluziv drept o compromitere totala a acesteia. Alte mituri trecute in revista "mitul spiritului national românesc ", "mitul cetatii asediate " pun sub zodia imaginarului istoric tema luptei pentru independenta si rolul românilor ca aparatori ai civilizatiei europene.
Ceea ce nu putem privi, este maniera de abordare a obiectului sau de studiu , mitul istoric aparând aici ca un deformator al exclusivitatii. De asemenea , schimbarea permanenta si neanuntata in prealabil a registrului critic apare evidenta de la istoric la politic si de la acestea la imagologic. Dar inevitabil apare inrebarea: daca toate miturile românesti sunt atât de pueril partizane, ce mai poate retine in interiorul sau mitologia istorica fara de care orice istorie nationala isi pierde culoarea, trairea simpatetica si izvorul de coeziune morala? Tocmai acest scop il ocupa natiunea mitica, careia ii sunt imputate intrebarile anterioare .
Este evident ca demitizarile sunt firesti atunci când intra in conflict cu noi mituri in procesul natural al schimbarii paradigmelor istorice .
|
