MOBILITATEA SOCIALÃ

Definiþie ºi clasificare

Miºcarea indivizilor în cadrul unei structuri sociale ºi accesul la ocuparea unor poziþii corespunzãtoare calitãþilor ºi mijloacelor de care dispun (studii, cometenþã, bunuri materiale, putere politicã etc.) reprezintã procesul de mobilitate socialã (concept introdus de P.SOROKIN, 1927).

Existã mai multe tipuri de mobilitate socialã, corespunzãtoare criteriilor utilizate pentru clasificare ºi polimorfismului fenomenului.

Astfel, în funcþie de sensul miºcãrii, distingem mobilitatea orizontalã, adicã deplasarea de la un status (poziþie) la un alt status, de acelaºi nivel (salarial, de prestigiu etc.) ºi mobilitatea verticalã - trecerea indivizilor de la un status social la altul, în sens ascendent sau descendent.

Mobilitatea verticalã poate sã aparã sub douã forme speciale: ca schimbare de status în raport cu cel al pãrinþilor, denumitã mobilitate intergeneraþionalã ºi ca schimbare de status în raport cu poziþiile anterioare ocupate de aceeaºi persoanã, vizând cariera unui individ, denumitã mobilitate intrageneraþionalã sau de carierã.

Cu cât evoluþia sistemului social determinã extensia unor statusuri, apariþia altora noi ºi cu cât facultãþile indivizilor sau sistemul de promovare socialã contribuie la ridicarea, stagnarea sau decãderea în status, cu atât mobilitatea inter ºi intrageneraþionalã este mai puternicã ºi exercitã efecte sociale favorabile sau nefavorabile asupra indivizilor ºi societãþii, ceea ce capãtã o importanþã deosebitã în procesul schimbãrii generale, în progresul social.

Aspiraþiile indivizilor spre poziþii sociale superioare sau spre noi locuri în ierarhia socialã sunt stimulate cu atât mai mult cu cât societatea realizeazã o evoluþie globalã, continuã, determinând trecerea de la un sistem de poziþii sociale - având un anumit nivel de eficienþã - la un sistem îmbunãtãþit, care intrã în consonanþã cu noi cãi de perfecþionare ºi de eficientizare a statusurilor, de creare a unor statusuri superioare.

La scara societãþii globale, acest proces de mobilitate ascendentã duce - în timp - la diminuarea straturilor inferioare (sub aspect social-economic) în favoarea unor straturi medii, clase medii ºi chiar superioare - din punct de vedere al veniturilor, prestigiului, nivelului de viaþã, poziþiei în viaþa socialã etc. Ca exemplu poate fi dat procesul de mobilitate care s-a produs în SUA dupã anii '40 ai secolului nostru ºi care a avut ca rezultat sporirea "gulerelor albe" ºi formarea claselor mijlocii, fapt care a contrazis teoria marxistã a claselor.

Un loc important îl ocupã în cadrul procesului de mobilitate socialã ºi mobilitatea ocupaþionalã, deoarece prin trecerea la profesii de calificare tot mai înaltã, cu importanþã socialã, se realizeazã ascensiunea pe plan social. Se obþin salarii mai mari, prestanþã ºi prestigiu mai înalte, apreciere socialã ºi economicã deosebite. Este calea prin care se realizeazã o schimbare importantã în stratificarea socialã în societãþile avansate.

Înþelegerea acestui proces este importantã atât pentru cunoaºterea factorilor care pot influenþa mobilitatea socialã, cât ºi pentru realizarea unor modele care sã faciliteze producerea sa în sensul în care poate fi util progresului social.

Desfãºurarea mobilitãþii implicã însã ºi fenomene care preced procesul în sine, cum ar fi: mobilitatea spaþialã, geograficã sau teritorialã - cuprinzând migraþia cu obiectiv profesional - de la sat la oraº sau invers, cu schimbarea profesiei ºi a altor condiþii de viaþã, cu acces la valori sociale noi etc. De asemenea, avem în vedere chiar ºi miºcarea navetistã ca preludiu al mobilitãþii sociale ºi chiar alte fenomene care îi premerg ºi o favorizeazã.

În economia contemporanã, un factor important este apariþia de noi sectoare ºi domenii de activitate, care impun formarea unor contingente de specialiºti cu pregãtire adecvatã noilor cerinþe ºi care - datoritã competitivitãþii lor - pot obþine poziþii noi în structurile profesionale ºi sociale.

Instrumente de mãsurã a mobilitãþii

Instrumentele de mãsurã a mobilitãþii îºi au prototipul în tabelul de mobilitate socialã. Acesta este un tabel cu dublã intrare în care pe linii sunt trecute categoriile de origine (recrutare) iar pe coloane - categoriile de destinaþie ale indivizilor.

De exemplu, pentru mobilitatea intergeneraþionalã, categoriile de plecare sunt profesiunile taþilor, iar categoriile de destinaþie - categoriile socioprofesionale ale fiilor.

Într-un tablou generic:

FIU

C₁, C₂, C₃ - categorii socioprofesionale în ordine descendentã

n = numãr de indivizi

N = numãrul total de indivizi din cele nouã cãsuþe

n₁₁, n₂₂, n₃₃ - imobili

n₁₂, n₁₃, n₂₃ - mobili descendenþi

n₂₁, n₃₁, n₃₂ - mobili asecendenþi

Astfel, rata de imobilitate se poate calcula cu formula:

.

Similar se calculeazã rata de mobilitate ascendentã ºi rata de mobilitate descendentã.

Factori ai mobilitãþii

a)  Factori structurali sau de macronivel:

dezvoltarea economicã

diversificarea structurilor ocupaþionale în societate (vezi exemplul de mai jos, cu referire la SUA).

b)  Factori de micronivel

voinþa indivizilor, aspiraþii Dezvoltarea economicã, diversificarea structurilor ocupaþionale, precum ºi alþi factori determinã schimbãri ºi la nivel psihoindividual. Sistemele motivaþionale ale indivizilor sunt condiþionate social-istoric, dupã cum procesele de dezvoltare economicã/tehnologicã sunt ºi procese de creare a unor noi aptitudini. În consecinþã, ºi nivelele aspiraþionale ale indivizilor se schimbã. Prezentãm în continuare o astfel de schimbare (cazul Middletown).

un alt factor de micronivel: poziþia familiei în ierarhiile de prestigiu/sociale. Acest factor se aflã într-o strânsã legãturã cu:

educaþia. Opiniile specialiºtilor sunt împãrþite:

ºcoala (educaþia) reprezintã un instrument de reproducþie socialã, de perpetuare a structurilor existente;

în acest sens, paradoxul lui Anderson aratã faptul cã a transmite fiului o diplomã mai ridicatã nu îi asigurã acestuia o poziþie superioarã în societate, dupã cum obþinerea unei diplome inferioare nu conduce automat la o poziþie inferioarã;

o condiþie necesarã - deºi nu suficientã - pentru mobilitatea ascendentã rezidã însã în nivelul de instruire.

Evoluþia mobilitãþii

Analiza studiilor privind mobilitatea duce la câteva concluzii interesante:

existã o foarte puternicã mobilitate de la o generaþie la alta;

mobilitatea ascendentã este mai puternicã decât cea descendentã;

totuºi, mobilitatea ascendentã are o evoluþie curbilinie: marcheazã o creºtere în perioada 1930-1955, dupã care o scãdere semnificativã;

existã o corelaþie medie între originea socialã ºi destinul fiului:

a crescut mobilitatea la agricultori ºi la nivelele superioare ale salariaþilor;

ereditatea meseriei rãmâne puternicã la funcþionari ºi muncitori;

mobilitatea descendentã este mai accentuatã la comercianþi etc.

Efectele sociale ale mobilitãþii

efect pozitiv: încadrarea poziþiilor din societate cu oameni valoroºi;

efctele negative:

creºterea aºteptãrilor de ascensiune peste nivelul posibilitãþilor ºi, consecutiv, apariþia unor stãri de frustraþie, deziluzie, înstrãinare;

la cei cu mobilitate descendentã: panicã, umilinþã etc.