Privita ca multitudine de activitati sociale reale, practice, societatea capata consistenta interioara. Fiecare activitate devine obiect al explicatiei, fiind diferita de imaginea din constiinta care ii corespunde. Mai mult, aceasta imagine constienta nu reprezinta un model ideal al ei, ci unul dintre elementele sale componente, gasindu-si o explicatie in acest cadru general obiectiv. Fiecare activitate interactioneaza cu celelalte in mod obiectiv. Aceasta relatie de determinare reciproca este reala, obiectiva, in sensul ca nu este o relatie pe care mintea omeneasca o impune.
Noi consideram ca in ultima instanta conditiile economice sunt acelea care determina dezvoltarea istorica. Dezvoltarea politica, juridica, filosofica, religioasa, literara, artistica etc. se intemeiaza pe dezvoltarea economica. Dar toate acestea actioneaza totodata si una asupra celeilalte, precum si asupra bazei economice. Situatia economica nu este singura cauza activa, toate celelalte fiind numai efect pasiv, ci are loc o interactiune pe baza necesitatii economice, care, in ultima instanta, se impune totdeauna"x.
Potrivit conceptiei materialiste a istoriei, factorul hotarator in istorie este in ultima instanta producerea si reproducerea vietii reale. Nici Marx, nici eu nu am afirmat vreodata mai mult. Si daca cineva denatureaza aceasta asertiune sustinand ca factorul economic este singurul hotarator, preface teza de mai sus intr-o fraza goala, abstracta si absurda. Situatia economica este baza, dar diferitele elemente ale suprastructurii - formele politice ale luptei de clasa si rezultatele ei, constitutiile date de clasa biruitoare dupa castigarea luptei etc., formele juridice, fara a mai vorbi de oglindirea acestor lupte reale in mintile participantilor, teoriile politice, juridice, filosofice, conceptiile religioase si dezvoltarea lor ulterioara intr-un sistem de dogme, toate aceste elemente exercita de asemenea o influenta asupra desfasurarii luptelor istorice si determina, in multe cazuri, in special forma lor. Exista aici o interactiune a tuturor acestor factori, in cadrul careia miscarea economica, creandu-si drum prin multimea nesfarsita de intamplari (adica de lucruri si de evenimente a caror legatura interna este atat de indepartata sau atat de greu de stabilit, incat o putem considera ca inexistenta si deci ignora), se impune in cele din urma ca ceva necesar. Altminteri, aplicarea teoriei la o perioada istorica oarecare ar fi mai usoara decat rezolvarea unei ecuatii simple de gradul intai"x.
De faptul ca uneori tinerii dar laturii economice mai multa importanta decat i se cuvine, suntem vinovati in parte noi insine, Marx si cu mine. Fata de adversari a trebuit sa accentuam acest principiu fundamental pe care ei il negau, si n-am avut intotdeauna vreme, loc si prilej sa acordam suficienta atentie celorlalti factori care participa la aceasta interactiune. Dar de indata ce ajungeam la expunerea vreunei perioade istorice, deci la aplicarea practica, lucrurile se schimbau, si aici nu mai era cu putina nici o eroare "xx.
Este de prisos sa adaug ca oamenii nu isi aleg in mod liber fortele lor de productie - care constituie baza intregii lor istorii - caci orice forta de productie este o forta dobandita, produsul unei activitati anterioare. Fortele de productie sunt, asadar, rezultatul energiei aplicate a oamenilor, dar insasi aceasta energie este limitata de conditiile in care se afla oamenii, de fortele de productie deja dobandite, de forma sociala existenta inaintea lor, pe care nu ei o creeaza, care este produsul generatiei anterioare. Prin simplul fapt ca fiecare generatie noua gaseste fortele de productie dobandite de generatia anterioara, care-i servesc drept materie prima pentru o productie noua, se creeaza in istoria oamenilor o inlantuire, se formeaza istoria omenirii, care este cu atat mai mult istoria omenirii cu cat se dezvolta mai mult fortele de productie ale oamenilor si, prin urmare, relatiilor lor sociale"x.
Istoria ne-o faurim noi insine, dar o faurim, in primul rand, in cadrul unor premise si conditii bine determinate. Printre acestea cele economice sunt, in cele din urma, hotaratoare. Dar si cele politice etc., ba chiar si traditia care mai dainuie in mintea oamenilor joaca un rol, desi nu un hotarator"x.
Istoria sociala a oamenilor nu este altceva decat istoria dezvoltarii lor individuale, fie ca ei sunt sau nu constienti de acest lucru. Relatiile lor materiale formeaza baza relatiilor lor. Aceste relatii materiale nu sunt altceva decat formele necesare in care se realizeaza activitatea lor materiala si individuala "xx.
Se poate deci spune ca nu societatea insasi reprezinta o realitate supraindividuala care absoarbe si asimileaza complet pe indivizi, ci indivizii fac si refac in continuu viata lor sociala, dar acest act de productie nu este universal. El variaza in functie de conditiile particulare in care viata sociala se desfasoara. Aceste conditii particulare sunt determinante. Presupunand ca de fiecare data colectivitatile umane ar actiona complet rational si ar crea tipurile de organizare sociala cele mai bune posibile, cele mai eficiente din punct de vedere uman, atunci nu o singura societate ar rezulta, ci o pluralitate, in functie de conditiile particulare in care acest lucru are loc, si, in primul rand , in functie de tehnologia productiva disponibila, de capacitatea economica a societatii de a satisface nevoile umane si sociale fundamentale.
x Marx-Engels, Opere alese, vol. 2, Ed. politica, 1967, p. 46.
x Marx-Engels, Opere alese, vol. 2, Ed. politica 1967, p. 459-460.
xx Idem, p. 461.
x Marx, Engels - Opere, vol. 3, Edit. politica, Bucuresti, 1958, p. 28.
x Ibidem
x V.I.Lenin - Opere, vol. 1, Ed. pol., Bucuresti, pag. 127.
x Marx-Engels, Opere alese, vol. II, Ed. II, Ed. pol. Bucuresti, 1968, p. 414.
x Marx-Engels, Opere alese, vol. 2 p. 460.
xx Idem, p. 414-415.
|