Motivele divortului

Motivele divortului

Motivele temeinice de divort pot fi de natura subiectiva intemeiate pe culpa unuia sau a ambilor soti in deteriorarea relatiilor de familie -art. 38 alin. (1) din Codul familiei - si de natura obiectiva, independente de conduita culpabila a sotului sau a sotilor - art. 38 alin. (3) din Codul familiei.

1. Motive de natura subiectiva

Aceste motive implica culpa unuia sau a ambilor soti in degradarea relatiilor de familie. Aprecierea temeiniciei lor cade in sarcina instantei sesizate cu cererea de divort. In practica judiciara au fost considerate motive temeinice de divort:

- refuzul nejustificat al unuia dintre soti de a locui impreuna cu celalalt sau parasirea nejustificata a domiciliului conjugal;[1]

- infidelitatea unuia din soti sub forma adulterului;[2]

- existenta unor nepotriviri de ordin fiziologic, care afecteaza raporturile conjugale;[3]

- actele de violenta ale unuia din soti. S-a decis insa ca actele singulare de lovire nu sunt de natura sa justifice desfacerea casatoriei; daca insa se face dovada ca intre soti exista o atmosfera tensionata datorita scandalurilor si certurilor provocate de parat, divortul este admisibil.

Stabilirea vinovatiei unuia sau a ambilor soti in destramarea relatiilor de familie prezinta importanta sub aspectul admisibilitatii cererii de despartenie, precum si al efectelor divortului.

Astfel, pretinsa culpa a sotului parat invocata de reclamant, odata constatata de instanta, face posibila verificarea indeplinirii celorlalte conditii in prezenta carora poate fi pronuntata desfacerea casatoriei. Dar divortul nu poate fi pronuntat in situatia in care din probele administrate rezulta culpa exclusiva a sotului reclamant, iar sotul parat nu a formulat cerere reconventionala solicitand si el desfacerea casatoriei.[4] Daca sotul parat, prin cerere reconventionala, a solicitat deasemenea desfacerea casatoriei, divortul se va putea dispune si din vina exclusiva a sotului reclamant ceea ce presupune admiterea cererii reconventionale a paratului si respingerea actiunii de divort a reclamantului.[5]

Instanta poate sa pronunte desfacerea casatoriei din vina ambilor soti daca din probele administrate reiese culpa ambilor.

Stabilirea vinovatiei in sarcina unuia sau a ambilor soti nuanteaza unele efecte specifice divortului. Astfel, potrivit art. 41 alin. (4) din Codul familiei, daca divortul s-a pronuntat numai din vina unuia dintre soti, acesta nu va putea beneficia de pensie de intretinere din partea fostului sot decat timp de un an de la desfacerea casatoriei, in vreme ce dreptul de intretinere al sotului nevinovat nu este limitat in timp. Tot culpa unuia sau a ambilor soti in desfacerea casatoriei poate constitui un criteriu de preferinta in atribuirea beneficiului contractului de inchiriere asupra locuintei comune.

2. Motive de natura obiectiva

Acestea sunt independente de conduita culpabila a vreunuia din soti si pot fundamenta o actiune de divort. Potrivit art. 38 alin. (3) din Codul familiei “oricare dintre soti poate cere divortul atunci cand starea sanatatii sale face imposibila continuarea casatoriei”. Se au in vedere afectiuni de natura fizica, organica, cat si de natura psihica, indiferent daca acestea sunt sau nu vindecabile, gravitatea si formele de manifestare prezentand importanta sub aspectul admisibilitatii actiunii.

Motivele invocate trebuie sa fi vatamat grav relatiile dintre soti. Aceste motive trebuie sa aiba un anumit impact asupra relatiilor dintre soti, sa fi produs o vatamare grava, deteriorarea raporturilor de familie, indeosebi a celor de natura personala; continuarea casatoriei sa nu mai fie posibila.

Instanta de judecata va aprecia daca mentinerea casatoriei mai este sau nu posibila tinand seama de intreg complexul de imprejurari ale cauzei, de natura si gravitatea motivelor de fapt invocate in sustinerea cererii de divort, de masura in care acestea au distrus liantul afectiv al relatiilor dintre ei.

3. Interesele copiilor minori

Prin copii minori trebuie sa se inteleaga cei ai sotilor respectivi din casatorie, cei din afara casatoriei si cei adoptati. Solutia se impune, deoarece, prin art. 38 alin. (2) din Codul familiei, se face o aplicare a principiului constitutional privind ocrotirea copilului (art. 49 Constitutia Romaniei), iar acest din urma text acopera cu ocrotirea sa pe toti copiii minori, fara nici o distinctie. Se tine seama de interesele copiilor minori, nu si de durata casatoriei, dar nu pentru temeinicia si imposibilitatea casatoriei, ci numai pentru solutionarea cererilor accesorii divortului, referitoare la incredintarea copiilor minori, obligatia de intretinere si folosinta locuintei.

4. Rolul culpei in procesul de divort

Stabilirea culpei unuia dintre soti sau a ambilor prezinta interes in ceea ce priveste unele efecte ale divortului. Astfel:

a) Pensia de intretinere

Potrivit art. 41 alin. (4) din Codul familiei, sotul care este vinovat de desfacerea casatoriei este indreptatit sa primeasca intretinere din partea celuilalt sot, dupa desfacerea casatoriei, numai in decurs de un an de la data acestei desfaceri. In cazul recasatoririi sotului vinovat, in decursul acestui an, dreptul la intretinere inceteaza. Daca ambii soti sunt vinovati de desfacerea casatoriei, atunci fiecare dintre ei este indreptatit sa ceara pensie de intretinere de la celalalt, nedeterminat in timp, acest lucru fiind reglementat prin Decretul nr. 779/1966[6]. Dreptul la intretinere al sotului care nu este vinovat de divort, de la celalalt sot, nu este tarmuit in timp.

b) Culpa exclusiva a sotului reclamant

Acesta, daca sotul parat nu cere si el desfacerea casatoriei, justifica respingerea actiunii de divort. In acest sens, in decizia de indrumare nr. 10 din 13 noiembrie 1969, astfel cum a fost modificata prin decizia de indrumare nr. 10 din 28 decembrie 1974, pct. 5 lit. a), se arata ca divortul nu se poate pronunta decat daca instanta constata ca motivele temeinice care fac cu neputinta continuarea casatoriei au fost provocate de sotul parat, nu si atunci cand cauza dezbinarii este imputabila sotului reclamant. Pronuntarea divortului din vina ambilor soti se va face atunci cand vina concurenta a sotului reclamant este grava si bine stabilita si ar fi putut duce ea singura la desfacerea casatoriei. Instanta constata desfacerea casatoriei, fara a pronunta divortul din culpa cand se cere pentru alienatie mintala si debilitate mintala cronica, ori boala grava si incurabila.

c) Incredintarea copiilor minori

Stabilirea culpei nu prezinta importanta numai prin ea insasi pentru incredintarea copilului minor. Acesta poate fi incredintat si sotului din a carui vina s-a desfacut casatoria, daca interesele lui sunt in acest sens, caci „ un sot rau (impotriva caruia s-a pronuntat divortul) nu este neaparat si un parinte rau”[7]. Printre factorii care se vor lua in considerare pentru a decide privitor la incredintarea copilului minor va fi culpa sotului respectiv.

d) Beneficiul contractului de inchiriere privitor la locuinta comuna

In situatia in care sotii nu au copii si nici nu au cazut de acord cu privire la beneficiul contractului de inchiriere privitor la locuinta comuna, acesta era acordat „sotului care a obtinut divortul” conform art. 12 alin. (1) Legea nr. 5/1973. Legea nr. 114/1996, ulterior modificata, a abrogat Legea nr. 5/1973, cu exceptia unor dispozitii privind stabilirea si plata chiriei, mentinute temporar, dar prevede aceeasi solutie pentru acordarea locuintei.

e) Revocarea libertatilor

Donatiile facute intre soti in timpul casatoriei sunt revocabile, potrivit art. 937 din Codul civil. Donatiile pe care sotii si le-au facut inainte de incheierea casatoriei sunt revocabile in conditiile dreptului comun (art. 829, art. 831 si urmatoarele din Codul civil). In aceasta situatie hotararea de divort care ar indica vina unuia dintre soti ar putea constitui un mijloc de proba pentru dovedirea ingratitudinii.

f) Efectele de ordin moral, educativ[8]

Culpa de divort prezinta importanta si sub acest aspect. Retinerea, in hotararea de divort, a faptului ca unul dintre soti este vinovat de distrugerea casatoriei inseamna atitudinea societatii fata de acei care, prin comportarea lor lipsita de simt si de raspundere fata de familie si societate, incalca regulile de convietuire si constituie un exemplu negativ pentru ceilalti cetateni. Opinia publica actioneaza din ce in ce mai hotarat impotriva acelora care dau dovada de usurinta in relatiile de familie. De aceea mentionarea in hotararea de divort a sotului culpabil prezinta importanta sub aspect moral, educativ.