Motto: "Cand cei care detin puterea vad deformat realitatea putem sa-i corectam, sa-i influentam? Nu! Pentru ca ei detin puterea"
normalizare - cum stabilim norme sau repere;
conformism - impactul majoritar asupra noastra;
inovatia - influenta poate apare nu doar ca efect al majoritatii ci si al minoritatii
Muzafer Sherif - psiholog american de origine turca, a studiat experimental modul de formare al normelor. A plecat de la intrebarea: Ce face un individ aflat intr-o situatie obiectiv nedefinita in care nu exista o baza de comparatie? Ce va face un grup aflat in aceeasi situatie?
Studiul efectului autocinetic - iluzia miscarii unui punct luminos care ramane fix.
Sarcina subiectilor: sa estimeze in centimetri amplitudinea acestei miscari.
Iluzorii: intr-o camera mare complet obscura indivizii ofera estimari diferite.
Experimentul 1: prima zi fiecare face estimari proprii. Sa presupunem ca personal dupa 3 vizionari ale 10-15-20 cm ma opresc la media 12 cm. Am raspuns standard - reper propriu. A doua zi, impreuna cu alti subiecti estimam cu voce tare. Ceilalti apreciaza miscarea de 3-5 cm a punctului luminos. Estimarile continua mai multe zile. Rezultatul: in urma dialogului interpersonal apare o norma, un reper de grup. Norma corespunde unei scale de referinta sau de evaluare care prin prescriptiile sau interdictiile sale, defineste o marja de comportamente, de atitudini si opinii admise.
Exemplu de norma sociala: punctualitate, respect .
Notiunea de norma implica necesitatea unei impartasiri sociale. Norma nu poate fi decat colectiva.
Mecanismele care stau la baza normei :
1. eliminarea incertitudinii - subiectul fara experienta cauta un cadru de referinta pentru a-si risipi incertitudinea. Estimarile celorlalti sunt pertinente . 2. respectarea tendintei centrale - subiectul incearca se repereze tendinta centrala (media) pentru a elimina estimarile ce difera mult de aceasta.
3. evitarea conflictului - lucrul in grup face sa apara divergente in reactii si estimari, de aceea grupul face concesii si adopta un punct comun (legitimitatea optiunii).
Crearea unei norme apare chiar si intr-o situatie de interactiune minima.
Jacobs si Cambell 1961 C1 C2 C3 S1
Idei false promovate de grup C2 C3 S1 S2
Subiecti naivi conspiratori C3 S1 S2 S3
Subiecti involuntari care perpetueaza
o frauda culturala - cum persista unele
neadevaruri. S1 S2 S3 S4
C = complici
S = subiecti naivi
T = subiecti vechi si noi
Subiectii complici dau in mod sistematic o evaluare exagerata deplasarii punctului luminos. Raspunsul colectiv la care grupul ajunge e prin urmare la fel de exagerat. Dupa 20 de aplicari, unul din complici pleaca din sala si e inlocuit de un alt subiect naiv.
In a doua generatie C2 C3 S1 S2 exista 2 subiecti naivi S1 si S2 . Trei membrii vechi C2 C3 S1 si unul nou. Complicii ofera sistematic raspunsuri exagerate, la fel fiind si raspunsul colectiv.
In a treia generatie. Un alt complice paraseste sala C3, S1 S2 S3 - avem 3 subiecti naivi si un singur complice C3 si 3 membrii vechi C3 S1 S2 si unul nou S3. Raspunsul colectiv ramane exagerat.
In a patra generatie S1 S2 S3 S4 . Nu mai exista decat subiecti naivi dar 3 vechi ca generatie si unul nou S . Care e raspunsul pe care-l vor da acestia, mai moderat sau exagerat?
Rezultatele acestui experiment arata ca estimarea exagerata persista inca cel putin o generatie (a cincea). Subiectii naivi conform Jacobs si Cambell sunt conspiratori involuntari care perpetueaza o frauda culturala. Studiul constituie o explicatie pentru faptul ca generatii intregi perpetueaza anumite idei sau obiceiuri vizibil absurde sau daunatoare.
Procesul de influenta sociala
Solomon Asch - dezvolta un experiment asupra conformismului, e vorba de comportamentul unui individ confruntat cu un grup unanim in dezacord cu el.
Asch a analizat mai intai diferite lucrari si studii asupra conformismului, intre care amintim pe cel al lui Horge.
Acesta a fost interesat de descoperirea factorilor care determina aceptarea unei idei in functie de prestigiul autorului. A utilizat discursul lui Thomas Jefferson (SUA) care a afirmat ca "pentru lumea politica o mica rebeliune e uneori binevenita, chiar necesara".
A impartit subiectii in 2 loturi: primului grup i-a precizat ca informatia apartine lui Thomas Jefferson, iar celui de-al doilea grup i-a spus ca afirmatia apartine lui Lenin. Sarcina subiectilor consta in a-si exprima acordul sau dezacordul cu acest citat. Subiectii care au crezut ca afirmatia apartine lui Jefferson au fost de accord cu acest enunt. Cei care credeau ca Lenin a enuntat-o au dezaprobat. Concluzia: evaluarea opiniei unei personae depinde de prestigiul autorului.
Experimental lui Asch privind clasificarea politicienilor.
Sunt oferite 2 liste. Una cuprinde 5 calitati (inteligenta, constiinta profesionala, eruditie, cultura, utilitate sociala) iar cealalta 10 profesii (politician, artist, medic, inginer, stomatolog, architect, pictor etc. ). Subiectii sunt pusi sa ordoneze profesiile in functie de fiecare din cele 5 calitati. Sunt construite 4 grupuri experimentale: grup martor, grupul in care subiectii afla ca politicienii au fost clasati pe locul 1 la toate calitatile, grupul 3 in care subiectii afla ca politicienii au fost clasati printe ultimii, grupul 4 care afla ca politicienii au fost clasati primii pe unele calitati si ultimii pe altele. Sursa de influenta introdusa in acest experiment e opinia pretinsa in clasament.
Experimental lui Asch cand opinia majoritara a absurda.
Se pune in discutie judecarea unui obiect nou ambiguu care nu provoaca nici un dubiu - e de domeniul evidentei. Asch utilizeaza plane pe care sunt 3 linii, una etalon si altele 3 diferite A B C. O singura linie corespondea perfect lungimii liniei etalon ( B ).
Procedura
experimentala
Subiectii intra in sala si sunt rugati sa indice pe rand cu voce tare, care dintre linii corespunde liniei etalon . Cele 6 persoane repeta experimentul dar la un semn, de fiecare data e desemnata o alta linie care ar putea fi asemanatoare. Sunt reluate mai multe reprize si cei 5 subiecti ofera cu voce tare raspunsuri eronate.
Majoritatea incepe sa aibe efecte asupra subiectului naiv S6 care nu stie despre ce e vorba in experiment. In ansamblu, desi unele personae nu se conformeaza niciodata opiniei majoritare, cea mai mare parte o fac cel putin o data. Pe ansamblul raspunsurilor, 32% sunt conformiste. Asta inseamna ca sub influenta unei majoritati numerice s-ar putea sa ajungem sa spunem ca negru e alb.
Influenta normativa, a avea suportul social comporta cel putin 3 nivele de raspuns:
complezenta: a afirma o idee sau a adopta o conduita in mod public mai ales cand se spera un beneficiu, nu inseamna neaparat aderenta. Este posibil ca in cadrul privat sa nu se spuna acelasi lucru, sa nu mai fie sustinuta aceeasi parere. Complezenta se manifesta prin conformism de suprafata, care nu atinge zona convingerilor profunde;
identificarea: cand influenta normativa se traduce prin aprobare, apar schimbari mai profunde atat la nivelul public cat si privat. Dorinta de identificare cu un grup inseamna adesea un efort care trece de pragul complezentei.
interiorizarea: traduce influenta cea mai durabila. In astfel de cazuri ne conformam pentru ca am descoperit valori, idei, conform celor proprii.
"Efectul lui Asch" e diferit si nu toate culturile acorda aceeasi importanta conformismului si supunerii in cursul procesului de socializare.
Acestea par a fi mai putin importante in societatile bazate pe pescuit si vanatoare care incurajeaza individualismul. Celelalte, agricultura dimpotriva, favorizeaza mai mult supunerea si conformismul. Procentul de conformism la eschimosi (vanatori si pescari) a fost mai redus decat la populatia de agricultori din Siera Leone.
Obedienta
E o forma particulara de conformism. Ea se manifesta atunci cand o majoritate (adesea calitativa, o autoritate, prestigiu) exercita o presiune directa si explicita asupra subiectilor.
S. Milgram a dorit sa afle daca subiectii se conformeaza parerii majoritare, nu doar in judecatile ci si in actiunile lor, daca exista o legatura intre declaratiile verbale (atitudini) si actiuni (comportamente .
Situatia experimentala - a alege intre propria constiinta si o sansa de influenta.
Sarcina subiectilor - recrutati printr-un anunt in presa locala - subiectii primesc o suma de bani - "cercetarea efectelor pedepsei asupra memoriei" . Experimentatorul atribuie 2 roluri subiectilor - monitor si elev . Repartizarea are loc prin tragere la sorti trucata in sensul ca subiectul naiv detine rolul de monitor, care supravegheaza procesul de memorare de catre un elev (care este complicele experimentatorului).
In calitate de subiect naiv, nu exista sansa de a deveni elev.
Sarcina monitorului (a subiectului naiv) consta mai intai in a-i citi o data elevului o lista de 40 de asociatii de cuvinte fara legatura (mesaj-ocol, prieten atmosfera) . E un test classic de recunoastere a memoriei.
Cand elevul raspunde gresit si deci comite o eroare, monitorul aplica o pedeapsa - un soc electric care merge de la 15 - 450 volti din 15 in 15 volti - exista manete cu avertizori de tipul soc usor, soc puternic, atentie soc periculos.
In realitate, elevul e instruit sa dezvolte un act dramatic: intentionat va da raspunsuri gresite iar modul de a reactiona este trucat, nu exista curent electric. La 75-105 v geme usor, se vaita; la 120-150, striga, socurile sunt dureroase; la 150 cere sa iasa; la 180 acuzele sunt mai intense. Acesta e scenariul .
Primul experiment: singur in fata grupului. E studiat conformismul - nu doar in fapte ci si in actiuni. Subiectul naiv participa alaturi de alti 2 colegi ca monitor iar al patrulea e elevul complice, la fel cei 2 colegi care se ocupa doar de afisarea cuvintelor, de notarea cuvintelor.
Sarcina monitorului naiv e aceea de a aplica pedepsele. Protocolul pentru fiecare eroare comisa de elev, se propune o intensitate a socului, crescandu-l. Complicii propun in unanimitate marirea socului, a pedepsei la fiecare eroare cu 15 v , 30 V , 45 V. Din 40 de raspunsuri, 30 vor fi gresite, astfel incat e de presupus ca complicii vor propune 225 V pana la 450 V.
Exista si reguli: oricand poate fi interupt experimentul sau poate fi propus un soc mai slab decat cel propus sau poate fi propus un soc constant minim. Elevul se afla in spatele unui paravan transparent.
Conditia experimentului: monitorul e singur si aplica pedepsele alegand singur intensitatea curentului. Rezultatul e legat de cei 2 indici care l-au interesat pe Milgram. Socul mediu administrat elevilor si procentajul de subiecti care au aplicat un soc maxim. In conditia experimentala, socul mediu e 225 V, iar in conditia martor e 82 V. Astfel, din 40 de subiecti participanti la conditia experimentala 25% au aplicat un soc maxim, iar 65% au administrat socuri prezentate drept puternice sau periculoase. Din 40 de subiecti prezenti la conditia martor 5% au aplicat soc maxim si 85% au aplicat socuri considerate usoare. Au fost observate variatii ale subiectilor de la conditia experimentala (conformisti, care aplica in medie 415 V la ultima aplicare; independentii care administreaza in medie 72 V la ultima aplicare).
Rezultatele arata ca influenta unui grup care exercita o presiune asupra individului poate sa-i modeleze conduita, chiar intr-o situatie de puternica implicare morala si sociala. "Iluzia e drept ce spune multimea".
Conformismul are loc nu doar in cuvinte ci si in actiune.
Al doilea experiment: presiune explicita a autoritatii
Sursa de influenta: nu mai avem o majoritate cantitativa (un grup) ci o majoritate calitativa (o autoritate).
Tipul de presiune: va fi explicita. Experimentul e acelasi, e vorba de sursa de influenta, nu mai sunt presiuni implicite , ci presiuni explicite . Experimentul are loc la universitatea din Yale cu un prestigiu deosebit . Nu mai e prezent decat experimentatorul (persoana de prestigiu - academician).
Acesta explica faptul ca trebuie sa marim intensitatea socului electric la fiecare eroare. La prima greseala 15 V, la a doua 30 V, la a treia 45V s.a.m.d. Socurile cresc si reactiile elevului (strigate, urlete, plansete aprige) la monitor. In situatia in care monitorul ezita sa administreze pedeapsa sau doreste oprirea experimentului sunt prevazute 4 comenzi din partea experimentatorului, a autoritatii cu care ne confruntam: va rugam continuati, continuati conform planului, e absolut necesar, nu aveti de ales. La sfarsitul sedintei are loc un debriefing care e in acest caz mai important: deculpabilizarea subiectului.
Rezultat: obedienta fata de autoritate.
Pe ansamblu, socul maxim mediu administrat e de 360 V si 63% merg pana la administrarea maxima (in conditia martor fara sursa de influenta doar 5% administreaza socul maxim).
Concluzia : subiectii au tendinta de a merge pana la capatul exigentelor experimentatorului.
Factorii care determina obedienta.
Distanta fata de "victima", au fost create:
cea de distanta maxima: elevul se afla in spatele unui perete, iar monitorul il aude, reactiile elevului sunt vizualizate pe un panou de semnalizare, abia la 300 V monitorul incepe sa auda loviturile date de elev in perete;
distanta medie: monitorul aude strigatele elevului fara a-l vedea pe acesta;
cea de proximitate: elevul si monitorul se afla fata in fata, se vad, se aud;
cea de contact: elevul pentru a primi socurile electrice trebuie sa atinga o placa speciala, acesta refuza sa atinga placa, iar monitorul trebuie sa-i impuna gestul de a atinge zona de contact electric.
In primele 2 situatii , cei 2 protagonisti sunt separati printr-un perete, feed-back-ul pe care-l primeste monitorul e verbal, se aude foarte slab. In ultimele 2 cazuri se poate vorbi de proximitate. Rezultatele sunt surprinzatoare. Nivelul de obedienta e mare cand subiectii sunt separati de un perete (intensitatea curentului electric aplicat in medie e mai mare) si respectiv mult mai mic cand subiectii au un contact apropiat. (reguli privind sociabilitatea procurorilor: care sunt morocanosi, distanti).
Obedienta , ca si nesupunerea, nu tine doar de principiile noastre morale ci si de functionarea perceptive si sociala.
Raporturile cu autoritatea(distanta)
Experimentatorul (savantul) se afla in apropierea subiectului, paraseste sala dupa primele explicatii si monotorizeaza prin telefon.
Dupa ce experimentatorul a parasit sala, unii subiectii nu au mai respectat regula impusa, au adminisrat socuri mai usoare.
Prestigiul autoritatii
De la universitatea Yale, fata de care subiectii manifestau un deosebit respect, chiar teama, s-a trecut le desfasurarea unui experiment in Connecticut. Media de aplicare a voltajului maxim a fost de 47,5 % fata de 65%la Yale.
Oamenii judeca institutiile dupa obiectivul declarat, mai mult decat dupa calitatea intrinseca, care antreneaza adeziunea .
Contactul cu autoritatea si angajarea subiectului
Subiectii manifesta obedienta pentru ca se simt obligati sa respecte un contact social subinteles. Oricat de dezagreabil ar fi experimentul, subiectii se simt obligate sa-si respecte angajamentul.
Discordanta in sanul autoritatii.
Intr-un alt experiment, Milgram a introdus 2 reprezentanti ai autoritatii (2 experimentatori) pentru a analiza impactul discordantei dintre ei asupra procentului de obedienta.
Pana la 150 de volti opririle celor 2 experimentatori coincid dincolo de acest prag, cand elevul incepe sa protesteze, ei nu mai sunt de accord. Unul cere continuarea experimentului, in timp ce celalalt solicita intreruperea lui imediata.
In astfel de conditii, nu e administrat socul maxim de 450 V. Un subiect s-a oprit la 135V, 95 % la 135 V.
Prezenta contestatilor autoritatii.
In toate experimentele prezente, subiectul se afla singur in fata autoritatii. Ce se intampla cand el e inconjurat de personae care sfideaza autoritatea?
Milgram introduce alti 2 monitori care refuza sa mai administreze socuri atunci cand intensitatea atinge valorile 150V si 210 V. In astfel de situatii, cand 2 persoane se revolta impotriva autoritatii, doar 10% din subiecti (4 din 40) merg la socul maxim. Grupul constituie o sursa de sprijin pentru deciziile individului. Actiunile individuale de zi cu zi pot avea cele 3 motive principale: criteriile personale, teama de a suferi sanctiuni din partea autoritatii, teama de a-si vedea conduita blamata de colegii de grup.
Impotrivirea fata de autoritate are loc in cel mai bun mod, prin apel la grupul de sprijin. Solidaritatea ramane protectia cea mai eficace impotriva exceselor din partea autoritatii. Nu intotdeauna orientarea grupului e benigna, influenta poate fi nefasta: vezi ideologiile grupului si mod de formare.
Efectul autoritatii
Factori de care nu depide obedienta: nu sunt diferente sensibile, totusi femeile au tendinta de a se supune mai putin comparativ cu barbatii.
Copiii si adolescantii nu sunt mai supusi si nici mai rebeli decat adultii.
In fine, nici o trasatura de personalitate nu e un bun predictor al obedientei. Cei care obtin la scala de autoritate note ridicate, au tendinta de a fi inclinati spre socuri mai puternice.
Psihologia sociala: in majoritatea cazurilor, Psihologia Sociala moderna ne invata o lectie importanta: ceea ce determina actiunea unei fiinte umane e mai putin tipul de individ cat mai curand tipul de situatie cu care se confrunta.
Puncte de vedere
A incalcat Milgram normele deontologice? Au fost real traumatizate experimentele?
Examenul diferit: 85% au fost bucurosi ca au participat la experiment.
Examenul psihiatric: absenta oricarei urme de tulburari profunde.
Ca ipoteza, conform celor mai pesimiste pareri nu se va trece de pragul de 130 V ca pedeapsa. Totusi, 63% nu administreaza socul maxim pentru primele experimente.
Concluzie: in marea lor majoritate, oamenii fac ceea ce li se spune sa faca, fara a tine seama de natura actului prescris si fara a intampina obiectii din partea propriei constiinte, daca ordinul emana de la o autoritate legitima.
Conformismul se manifesta si in actiune.
|
