ORGANIZAREA CUNOASTERII STIINTIFICE A TARII

ORGANIZAREA CUNOAsTERII sTIINŢIFICE A ŢĂRII

În 1876, în amintirea sutei de ani care trecuse de la răpirea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, P. S. Aurelian publică a doua sa mare "monografie", sub titlul Economie Natională; Bucovina, descriere economică însotită de hartă (95 pagini); el o redactează în urma unei vizite de studiu făcută în acea provincie pierdută si a unei culegeri de date grupate potrivit aceleasi scheme care fusese folosită si pentru elaborarea lucrării Terra Nostra, care de asemenea constituie o sursă de informatie de cea mai bună calitate.

f) P. S. Aurelian reformator social

Aurelian este, fără îndoială, un "pasoptist" întârziat apartinând generatiei imediat următoare "căuzasilor" de la 1848 care au încetat însă să mai fie "revolutionari" si au ajuns, păstrând cele mai bune intentii fată de problemele de bază ale tării, să adopte o pozitie modestă "reformistă". În această privintă, Aurelian poate servi drept exemplar model, căci întrebându-se asupra solutiilor ce pot fi admise pentru a solutiona gravele probleme pe care le stie si le semnalează cu violentă polemică, el nu propune decât paleative, făcând un constant apel la bunăvointa claselor dirigente si la o actiune de ridicare a nivelului cultural al maselor.

Fată de agricultura practicată pe latifundiile noastre, cu sistemul de agricultură sălbatică a "jacerei latifundiare", adică a cultivării în sir neîntrerupt a terenului cu cereale si părăsirea lui finală, după ce puterile pământului s-au istovit complet, Aurelian caută să convingă pe "proprietari" si pe "arendasii" lor să renunte la "absenteism", să-si ia efectiv resedinta în mediul rural, să investească capital în îngrăsăminte, masini agricole, irigatii si drenaje, si să înlocuiască sistemele de relatii agricole ale "dijmei la tarla" prin cele de "meteiaj" care ar putea lega între ei nu numai pe proprietar si arendasii lui, ci si pe arendas cu tăranii de pe mosie. Într-o brosură de 55 de pagini, Exploatarea mosiilor prin meteiagiu (1888) Aurelian explică pe larg chipul în care proprietarul ar avea interesul să cadă la învoială cu muncitorul direct al pământului, pentru ca, punându-se laolaltă capitolul unuia si forta de muncă a celuilalt, să se practice o sistemă agricolă modernă, spre folosul tuturora. Brosura e scrisă în ajunul răscoalei tărănesti, într-o vreme când "trusturile arendăsesti" începuseră a transforma România în ceea ce Stere a numit un "Fischerland"; de fapt o pătrundere a capitalului financiar, în special austriac, fată de care apelurile la bunăvointa exploatatorilor pentru a schimba sistemul de exploatare a tărănimii printr-un sistem de exploatare a solului nu sunt decât iluzii de naiv utopism.

Tot iluzorie este si seria de remedii pe care le propune Aurelian pentru a solutiona starea de mizerie a tărănimii, printr-o actiune sustinută de "culturalizare" rurală, prin organizarea de scoli, întovărăsiri agricole sub formă de "obstii" de arendare, de exploatare si comercializare si prin înfiintarea de bănci cooperative populare.

Toate aceste măsuri sunt propuse cu cea mai mare bună credintă si ele au si avut ulterior rostul lor, în cadrul marilor miscări de culturalizare a maselor creată de Spiru Haret, continuată apoi de curentul creat de Dimitrie Gusti prin mijlocirea "Căminelor Culturale" si a echipelor de serviciu social profesional studentesc. Din acest punct de vedere P. S. Aurelian poate fi considerat un precursor al "haretismului" având meritele si deficientele lui, asupra cărora însă o analiză ar cere un spatiu cu mult mai mare decât cel de care dispunem.

5) George Maior (1855-1917)

Deopotrivă de important cu P. S. Aurelian, meritând si el un studiu adâncit, este George Maior care si-a scris lucrările în rivalitate cu P. S. Aurelian (amândoi criticându-se aspru, cu sau fără prilej). Maior era el însusi agronom; transilvănean fiind, este cel dintâi care consideră problemele României celei vechi în directă legătură cu situatiile din Transilvania si chiar cu cele din Europa orientală pe care le cunoaste prin cercetare directă. Lucrările lui de interes teoretic sunt în primul rând: România agricolă, studiu economic (1875) si Politica agrară la români; dezvoltarea chestiunii agrare în toate tările locuite de români din secolul XVII-XIX (1906).^[12]

Materialul strâns de Maior e extrem de bogat si de util atât prin documentatia sa de bibliotecă, cât mai ales prin observatiile făcute direct la teren, sat de sat. Erudit si bun observator direct, Maior pune o serie de probleme care ar merita să fie reluate si desăvârsite astăzi. ^[13]

^[1] Apărută si în traducere, sub titlul Notite statistice asupra Moldovei, de printul Neculai sutu; traducere si cu adăugiri de Teodor Codrescu (Iasi, 1852, 184 p.).

^[2] Lucrările lui N. sutu au fost republicate în volumul N. Sutzu, Opere economice, (Edit. de stat, Bucuresti, 1957, 424 p.). - Vezi si Ion Veverca, Niculae sutu, viata, activitatea si opera întâiului economist si ideolog din România, (Bucuresti, 1936,
135 p.). - Victor Slăvescu, Viata si opera economistului N. sutu (1798-1871), (Bucuresti, 1941, 597 p.). - Economistul Nicolae sutu, sub redactia lui M. Teodosia si Ene Marin (Editura Academiei, Bucuresti, 1974, 152 p.).

^[3] Dionisie Pop Martian, Opere economice, editie îngrijită, adnotată cu indici de nume si materii, bibliografie si studiu în introductiv de Nicolae Marcu si Zigu Ornea (Editura stiintifică, Bucuresti, 1961).

^[4] "Din istoria statisticii românesti"; culegere de articole (Editura Directiei centrale de statistică, Bucuresti, 1969, 499 p.).

^[5] Cităm astfel: Geschichte des rumänischen Steuerwesen in die Epoche der Fanarioten (1711-1821), (teză de doctorat, München, 1897). - Les associations agricoles en Roumanie, (1910, 16p.); La Loi rurale de 1864 et la statistique des paysans devenus propriétaires (Buc., 1900, p.37). - Le commerce extérieur de la Roumanie avant et aprés la guerre mondiale (Buc., 1925, p. 14). - Alte diverse lucrări, privind recensământul din 1899 si studii de statistică electorală si financiară.

^[6] Ne vom mărgini să mentionăm doar câteva, mai însemnate, precum Grundbesitzverteilung und Bauernfrage in Rumänien, (două volume, 1907-1909). - Der Bauerstand in Rumänien; seine geschichtliche Entwicklung und gegenwartige Lage. - Proprietatea rurală si chestiunea tărănească, (1906); 66 p.; Situatia arendasilor fată de chestiunea tărănească, (Bucuresti,1906) 47 p. - Proprietatea rurală în România, (Bucuresti, 1907). - Proprietatea rurală si chestiunea tărănească (Bucuresti, 1905). - Les contrats agricoles en vigueur en 1906, (1908, 137 p.). De asemenea, în materie fiscală si comercială, retinem lucrările Die Handelspolitik Rumäniens von 1875 bis zur Gegenwart, (1900) 56 p.

^[7] Petre Poni, Statistica răzesilor, (Ed. Academiei Române, Bucuresti,
1921, 220 p.)

^[8] G. I. Lahovari, C. I. Brătianu si Gr. Tocilescu, Marele dictionar geografic al României, alcătuit si prelucrat după dictionarele partiale pe judete, (Bucuresti, 1898-1902, 5 volume). În 1904, în seria plănuită a unor Dictionare geografice ale provinciilor române în afară de Regat, apare un Dictionar geografic al Basarabiei, alcătuit de Zamfir Arbure.

^[9] Vintilă Mihăilescu, "Bucurestii din punct de vedere antropogeografic si etnografic", (Anuarul de geografie si antropogeografie -1914-1915, al Seminarului geografic al Universitătii din Bucuresti de sub directia lui Simion Mehedinti, Bucuresti, 1915) cf. Orasul ca fenomen antropogeografic, (Bucuresti,1941). - acelasi, Vlăsia si Mostistea, evolutia geografică a două regiuni din Câmpia Română, Bucuresti, 1915. - In acelasi sens vezi si studiul lui Gh. Zagorit, Târguri si orase între Buzău, Târgoviste si Bucuresti, Bucuresti, 1915.

^[10] Textul în D.A. Sturdza si Colescu Vartic, vol. VI, p. 2-1, pag. 61. De fapt, Divanul din Muntenia refuzând să discute problemele interne ale tării, pe motiv că nu admitea ca alte tări să se ocupe de problemele ei, a silit Comisia Internatională să procedeze la o informare pe cont propriu.

^[11] Mihail Gheorghiade Obedenaru, La Roumanie économique, d'aprčs les
données les plus récentes, Paris, 1876.

^[12] Cu o a doua editie din 1911, sporită. Cf. Polemica lui N. N. Andronescu Critica asupra României Agricole, (Bucuresti, 1896), semnificativă pentru
moravurile vremii.

^[13] Semnalăm astfel problema, astăzi încă de actualitate, a vietii sociale din zonele de munte si coline, pe care George Maior o pune în lucrările lui, La hotară. Descrierea regiunii muntilor nostri din punct de vedere economic (Bucuresti, 1913) si Valea Lotrului si importanta ei economică în trecut si prezent (Bucuresti, 1913).