Obiectul sociologei rurale
Cerecetarea unei comunitati teritoriale presupune cunoasterea specificului ei. Comunitatea rurala nu isi poate defini trasaturile proprii, decat prin raportare la comunitatea opusa ei, cea urbana.
Mai multi cercetatori au incercat sa stabileasca pincipalele criterii de diferentiere intre urban si rural.
Una dintre cele mai cunoscute lucrarii vizand distinctia dintre urban si rural este lucrarea realizata de cercetatorul american Pitirium Sorokin intitulata “Principile sociologiei rural urbane”.
Sarikin a inventariat principalele criterii dupa care pot fi definite diferentele dintre sat si oras.
Criteriul ocupational indica faptul ca, in rural ocupatia preponderenta este cea agricola, in timp ce, in urban sunt preponderente activitatile nonagricole.
Criteriul rational permite recunoasterea faptului ca, in rural, relatiile individului cu mediul natural si uman sunt nemijlocite, in timp ce, in urban ele sunt discontinue, de izolare a indivizilor intre ei.
Criteriul demografic concretizat in densitatea si marimea populatiei arata ca, in rural, comunitatile sunt mici, cu densitate redusa, in timp ce in aglomeratiile urbane, densitatea, dar si volumul populatiei sunt mari.
Criteriul omogenitatii indica faptul ca, in rural comunitatile sunt omogene si unitare in timp ce , in urban comunitatile sunt diferentiate.
Criteriul stratificarii sociale arata ca in rural diferentele de statut social sunt minime in timp ce , in urban , ele sunt extrem de accentuate.
Criteriul comparatiei arata ca in rural, populatia autohtona este dominanta, in timp ce , in rural predomina autohtonii.
Criteriul interactiunii indica faptul ca relatile interumane sunt in rural nemijlocite, in timp ce , in urban , relatile sunt anonime.
O alta perspective asupra diferenteleor dintre oras si sat este cea data de cercetatorul Tonnies , in lucrarea “Comunitate si societate”. Tonnies cauta diferentele in primul rand in formule cultuarele de manifestare ale celor 2 tipuri de colectivitate.
Dupa Tonnies satul este prin definitie o comunitate ,in timp ce orasul e reprezentativ pentru societate.
Perspective culturala este realizata diferentiat in colectivitatile reduse care nu trebuie sa-si reglementeze official relatiile dintre membrii, fata de comunitatile de mari dimensiuni, cu relatile anonime si intamplatoare. Din perspective culturala Tonnies introduce urmatoarele criterii:
1. motivatia actiunii care este in comuniate vointa esentiala, in timp ce, in societate ea este arbitrara.
2. criteriul identitatii sociale arata ca, in comuiate, individual se defineste ca eu, in timp ce in urban el se defineste ca persoana;
3. criteriul autoritatii simbolice care arata ca acesta este in comunitate, data de stapanire, in timp ce, in societate este data de avere.
4. criteriul fundamentului economic indica faptul ca baza oricarei activitati este pamantul , in timp ce in urban activiatea economica presupune banul
5. criteriul ordinii sociale diferentiaza, comunitatea de societate, in comunitate functionand dreptul familial, iar in societate dreptul obligatiilor.
6. criteriul relatilor individuale arata ca, in comuniate acesta se intemeiaza pe concordie, in timp ce in societate, temeiul lor devine conventia.
7. criteriul autoritatii legislative arata ca in comunitate regulile se bazeaza pe oiceiurile si traditile transmise de la o generatie la alta, in timp ce in societate, autoritatea legislativa este data de structuri politice.
8. criteriul comuncarii sociale permite sa afirmam ca fundamentul acesteia in comunitate este religia comuna, in timp ce in societate, comunicare e facilitata de opinia publica.
Dupa Tonnies comunitatea poate fi definaita drept o colectivitate primara, agro-rurala, bazata pe familie, religie, autoconsum si cultura orala, in timp ce termenul de societate defineste colectaivitatile de tip industrial, bazate pe organizare statala, garantand autonomia morala a indivizilor prin coduri juridice validate politic, avand o cultura scrisa.
Cercetarea comunitatii rurale arata ca ea este o comunitae teritoriala apropiata si integrata in mediu, in timp ce colectivitatile urbane sunt amplasate artificial in mediul pe care il modeleaza dupa necesitatile lor.
Colectivitatile rurale sunt organizate cel mai fregvent sub forma satelor si catunelor.
Satul→ unitate teritoriala organizata spatial pe o vatra, in jurul careia, plecand de la un drum principal, sunt dispuse radiar, drumuri secundare cu gospodarii si gradini insirate liniar de-o parte si de alta.
Vatra→ aceea aglomerare in care sunt plasate institutile principale ale comunitatii: biserica, scoala, primaria, posta, dispensar, etc.
Orice comunitate rurala dispune de un teritoriu agrar utilizat in special pentru culturi cerealiere de fnete, pasuni, paduri, separate prin semne de hotar de cele ale comunitatilor vecine.
Organizarea administrativa moderna a impus ca forma de organizare a comunitatili rurale, alturi de sate si catune, comuna ce regrupeaza mai multe sate, vatra fiind plasata de obicei, in satul cel mai dens populat.
In Romania la peste 13 000 de sate exista 2 686 comune, cu o medie de 3.800 locuitori. Majoritate comunelor grupeaza 2000-5000 locuitori, cele de campie grupand peste 50% din popoulatia rurala a tarii.
Comuna nu este insa forma de organizare tipica a colectivitatii rurale. Aceasta ramane satul, o unitate teritoriala cu retea de gospodarii plasata intr-un peisaj de campie , deal , munte avnad o retea hidoghafica si o retea de comune.
Majoritatea satelor are o populatie omogena grupata in familii, neamuri si vecinatati, ceea ce face ca membrii comunitatii sa se cunoasca intre ei, sa aiba aceleasi mentalitati si aproximativ aceleasi ocupatii, sa-si asume aceiasi religie si aceiasi cultura orala.
Satul este si un sistem specific de inrudire, denumit neamul, acest sistem reprezinta un grup de familii decinzand patern intr-in batran comun, care este si intemeietorul asezarii, sau al grupului de gospodarii fara vatra, care este catunul.
Majoritatea absoluta a satelor romanesti, prezinta comunitati de nemuri, fapt dovedit de insasi deniminatile lor. De obicei satele romanesti sunt denumite dupa batranii fondatori, sau dupa specificul teritorial sau caracteristicile topografice, ceea ce nu exclude inrudirea interna a cominitatii.
Satul este si un sistem de vecinatate, adica o proximitate geografica constituita dinr-o retea restransa de gospodarii, legate intre ele mai mult sau mai putin prin inrudire, si relatii de intr-ajutorare ce depasesc relatile de pozite sociale ale membrilor.
Sistemele de vecinatate au avut in satul romanesc, o functie organizatorica, unele dintre ele fiind consemnate chiar in coduri scrise. Prin aceste sisteme de vecinatate se realizeaza in sat distribuirea rolurilor sociale jucate de fiecare menbru. De exemplu: impartirea pozitiilor in biserica, dupa varsta si sex au rolul de a arata ca parte a comunitatii exercita conducerea ei, obtiunile ei in raport cu mediul.
In clasificare organizarilor rurale romanesti s-au utilizat mai multe criterii ce pot tine de la criterii fizico-geografici pana la criterii economice sau politice.
Cercetatorul V. Mihailescu a propus in cadrul cercetarilor scolii de la Bucuresti, introducrea criteriului geografic ce tine cont de morfologia satului.
Asezarile rurale pot fii:
Adunate sau de campie;
Rasfirate sau de deal;
Risipite sau de munte.
Cercetatorul R. Buia a introdus criteriul geometric dupa care satele pot fii:
Circulare;
Radiare;
Dreptunghiulare;
Compact-adunate;
Rasfirate;
De vale/de deal etc.
Criteriul economic, imparte comunitatile rurale dupa tipul predominat de activitete desfasurate de ele:
Localitati cu activitati traditionale, asezarile fiind agrare, postuale, mixte;
Localitati cu activitati moderne, asezarile fiind agrar moderne, industrial agrare, industriale.
Criteriul ocupational imparte colectivitaea in:
Colectivitate de agricultori;
Colectivitate de pomicultori;
Colectivitate de legumicultori;
Colectivitate de apicultori;
Colectivitate de mostinari.
Criteriul structurii populatiei arata ca exista comunitati cu o popualtie omogena nedizlocata de modernizare, in timp ce in altele au o populatie neomogena, realizata prin alaturarea unor grupuri provenite din culturi diferite, cu obiceiuri si activitati traditionale diferite.
Fundamentul orcarei comunitati rurale este gospodatie taraneasca.
Gospodaria taraneasca→ unitate esntiala a comintatii rurale ce contine familia, locuinta, anexle, uneltele si septorul impreuna cu un teritoriu aferent limitat.
Gospodaria taraneasca este un grup uman unitar cu un mod de viata participant aflat sub conducrea unui cap, care este seful familiei, tatal.
Exista mai multe tipuri de gospodarii rurale:
Gospodaria taraneasca→ are toate dotarile si un numar oarecare de animale domestice, vizand o productie pentru consumul intern. Aceasta gospodarie este specifica agriculturii de subzistenta.
Gospodarie rezidentiala→ are dotari fara animale domestice, fiind activa numai in anumite sezoane.
Gospodaria moderna→ are atat dotari traditionele cat si moderne vizand o productie intensiva pentru piata sau pentru industria alimentara.
Gospodaria primitiva→ alcatuita din locuinte si dotari pentru muncitori permaneti sau temporari angajati de un proprietar de terenuri agricole.
|
