Problematica sociologiei. Locul sociologiei īn ansamblul stiintelor socio-umane
2.1. Problematica sociologiei
Din punct de vedere etimologic, termenul de sociologie vine din latinescul socius (tovaras, asociat) si grececul logos (stiinte, teorie) si a fost menit sa īnlocuiasca termenul de "fizica sociala", utilizat de Saint-Simon (magistrul lui A. Comte). Cel care decide realizarea acestei substituiri este parintele sociologiei, A. Comte : " Consider ca trebuie sa īndraznesc a folosi de acum acest termen nou (sociologie), echivalent expresiei mai vechi de fizica sociala, pentru a putea arata printr-un singur nume aceasta parte complementara filosofiei . care se refera la studiul pozitiv al totalitatii legilor fundamentale proprii fenomenelor sociale"1. Sociologia - continua A. Comte - "urmareste raporturile ditre real si himeric, util si ceea ce este de prisos, siguranta si nedumerire, constructiv si metafizic, relativ si absolut" .
Īntr-o prima aproximare, sociologia este stiinta despre societate, ea descrie si explica fenomenele si procesele ce intervin īn colectivitatile umane.
Īn viziunea lui J. Szczepanski, aceasta stiinta "a dezvoltat" doua teorii cu o sfera generala : a) teoria structurilor sociale si b) teoria dezvoltarii (a tuturor transformarilor, deci si a progresului si a regresului).
Teoria structurilor sociale, precizeaza sociologul polonez, mai sus amintit, studiaza elementele grupurilor si colectivitatilor, principiile alcaturii lor, subordonarea reciproca a elementelor si fortele care indica functionarea lor, coeziunea interna a grupurilor, fortele care determina dezagregarea grupurilor.
Teoria dezvoltarii studiaza fenomenele si procesele care au loc īn diferite grupuri si colectivitati : cum se desfasoara, cum evolueaza īn timp.
Sfera cercetarilor sociologice, conchide Szczepanski, cuprinde urmatoarele tematici speciale:
a) Institutiile sociale (ale educatiei, politice, stiintifice, juridice, economice, industriale, religioase, familia) ;
b) Diferite tipuri de colectivitati si grupuri umane (colectivitatile teritoriale : sat, oras categorii profesionale, clasele sociale, diferite organizatii, colectivitatile culturale etc.) ;
c) Fenomene si procese sociale (devianta sociala , procesele mobilitatii si stabilitatii sociale, conflictele sociale etc.).
"Studierea acestor domenii duce la aparitia unor discipline ale sociologiei denumite sociologii particulare".
Īn Dictionnaire critique de la sociologie, R. Boudon si Fr. Bourricaud grupeaza planul sociologiei īn opt capitole mari :
Mari clase de fenomene sociale (conflict, ideologie, religie);
Tipuri si aspecte fundamentale ale organizarii sociale (birocratie, capitalism, partid);
Concepte majore proprii sociologiei (anomie, charisma);
Concepte de folosinta curenta īn sociologie si comune multor discipline (structura, sistem);
Paradigme si teorii cu pretentii generalizatoare (culturalism, functionalism, structuralism);
Pobleme teoretice majore (control social, putere).
Probleme epistemologice majore (obiectivitate, pozitivism, teorie);
Articole privitoare la principalii fondatori ai sociologiei.
Sociologul american A. Inkels a realizat o ancheta sociologica, pentru a desprinde problematica sociologica comuna existenta īn numeroase manuale de sociologie, tratate, antologii, reviste de specialitate, antologie etc. pe care le-a investigat. Cercetarea sa s-a bucurat de aprecierea specialistilor si s-a concretizat īn stabilirea urmatoarei "table de materii" a sociologiei :
- perspectiva sociologica
- metoda stiintifica īn stiintele sociale.
Unitatile primare ale vietii sociale - acte sociale si relatii sociale;
- personalitate individuala;
- grupurile;
- comunitati (urbane si rurale);
- asociatii si organizatii;
- populatia;
- societatea
- familia si rudenia ;
- economia;
- politica si dreptul;
- religia;
- educatia si stiinta;
- recreatia si bunastarea;
- arta si expresia;
Procesele sociale fundamentale
- diferentiere si stratificare;
- cooperare, acomodare, asimilare;
- conflict social;
- comunicare;
- socializare si īndoctrinare;
- evaluare sociala;
- control social;
- devierile sociale (crima, sinucidere);
- integrarea sociala;
- schimbarea sociala.
Fundamentata pe studiile sociologiei americane, aceasta clasificare a facut si obiectul multor critici.
Īn sociologia romāneasca, dorim sa mentionam contributia pe care a adus-o H. Stahl la elaborarea unei matrice cu probleme ale sociologiei, ordonate pe 5 capitole, si anume :
* Natura fizica si umanizata ;
* Populatia ;
* Viata economica;
* Viata politica si juridica;
* Viata culturala.
Traian Herseni, op. cit., p. 38.
Ibidem.
|
