1Principiile didactice- notiuni generale
Principiile sunt idei de baza pe care se întemeiaza structura procesului de învatamânt; sunt teze teoretico-practice fundamentale care jaloneaza cursul general al activitatii comune a învatamântului. Ele servesc drept puncte de reper sau linii generale de orientare a modului în care urmeaza sa se organizeze si sa se desfasoare procesul de învatamânt în vedere asigurarii, în vederea atingerii o 15415h79p biectivelor prevazute.
Principiile prevad anumite norme care caracterizeaza aplicarea lor în practica; normele au un înteles mai restrâns, "reguli" de conduita sau prescriptii si instructiuni precise impuse actului de predare-învatare.
Este vorba numai de acele principii norme si reguli care au o relevanta directa pentru procesul de învatamânt, care sunt intim legate de actul predarii si învatarii. Împreuna ele alcatuiesc ace normativitate specifica procesului de învatamânt, esentiale pentru existenta lui si în masura sa-l apropie de functionalitatea optima.
2.Sistemul principiilor didactice; specificul aplicarii acestora în învatamântul special
Principiile exprima legitatile structurarii si functionarii procesului de învatamânt. Iar legea nu este altceva decât reflectarea unei legaturi esentiale, necesare si stabile, între diferitele aspecte ale acestui proces, asa cum ar fi urmatoarele dintre:
-participarea activa si însusirea constienta a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor;
-intuitia concret senzoriala si abstractie;
-teorie si practica;
-procesele de progresare, pe calea învatarii si cele de consolidare în memorie;
-caracterul stiintific al învatarii si accesibilitate;
-învatare si întarirea învatarii etc.
În functie de aceste legaturi legice, pe care le reprezinta, sau putut constitui o serie de principii care au o sfera de aplicare mai mult sau mai putin larga în teoria si practica instruirii. Aceste sunt:
-principiul participarii constiente si active a elevului în procesul de învatamânt;
-principiul caracterului intuitiv al învatamântului;
-principiul legarii teoriei de practica;
-principiul învatamântului sistematic si continuu;
-principiul însusirii temeinice a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor;
-principiul accesibilitatii si individualizarii învatamântului;
-principiul asigurarii conexiunii inverse în procesul de învatamânt.
3.Principiile didactice specifice educatiei speciale.
Într-o lucrare intitulata: "Instruirea copiilor cu tulburari ale dezvoltarii intelectuale", B.P. Puzanov (2001) sustine o serie de idei, în legatura cu care formuleaza zece "principii didactice", care, dupa parerea sa, trebuie sa-si gaseasca aplicare în învatamântul special, astfel
- instruirea în "scoala speciala terapeutica" (în original: ..correctionnaia spectialnaia scola") trebuie sa stimuleze multilateral dezvoltarea personalitatii fiecarui scolar: principiul instituirii stimulative;
- învatamântul special trebuie sa aiba un caracter educativ: principiul instruirii formative;
învatamântul trebuie sa fie sistematic si sistemic: principiul caracterului sistematic al activitatilor de instruire;
- toate informatiile pe care scoala le transmite elevilor sai trebuie sa aiba un caracter strict stiintific: principiul caracterului stiintific al instruirii;
- activitatile de instruire se structureaza pe baza luarii în considerare a particularitatii materialului de învatat: principiul accesibilitatii în instruire;
- instruirea trebuie sa asigure temeinicia însusirii cunostintelor, priceperilor si deprinderilor: principiul temeiniciei în însusire;
- instruirea asigura abordarea individualizata a copilului în contextul formelor colective de lucru: principiul individualizarii în instruire;
- întregul proces instructiv-educativ din scoala speciala se construieste tinând cont de particularitatile psihofizice ale elevilor: principiul abordarii diferentiate.
Chiar daca toate aceste cerinte, considerate de catre autorul citat "principii didactice aparte", sunt, de fapt, adaptari ale principiilor didactice clasice (pentru învatamântul obisnuit), aplicarea lor atenta si în învatamântul special pentru copii cu deficiente nu poate fi decât benefica.
în ceea ce ne priveste, consideram ca, pe lânga principiile didactice generale, care trebuie, într-adevar, adaptate, tinând cont de particularitatile dezvoltarii copiilor cu deficiente, în învatamântul special exista un deziderat fundamental, care poate fi considerat principiu al acestui învatamânt. Ne referim la orientarea corectiv-formativa sau terapeutic-compensatorie a tuturor activitatilor desfasurate cu copiii, indiferent ca sunt activitati instructiv-educative, de autoservire si gospodaresti, de pregatire pentru munca, de odihna si loisir etc.
Aplicarea eficienta a acestui principiu este conditionata de o cunoastere temeinica, de catre cei care organizeaza, dirijeaza si desfasoara activitatile cu copiii, a particularitatilor acestora - particularitati de vârsta, individuale si trasaturi de specificitate - concretizate în capacitati de învatare si adaptare, mai mult sau mai putin evidente, dar si în dificultati, mai mult sau mai putin accentuate, pe care ei le întâmpina, sub aceste doua aspecte fundamentale ale existentei lor - învatarea si adaptarea.
O foarte mare importanta are si întelegerea cauzelor, care stau la baza dificultatilor întâmpinate. Copiii însisi trebuie ajutati sa constientizeze dificultatile pe care le întâmpina si sa fie motivati pentru a depune efort în directia depasirii lor.
În continuare amintim si câteva dintre aspectele pe care le consideram mai importante, în ceea ce priveste aplicarea adaptata si în învatamântul special, a principiilor didactice generale:
-accentuarea tratarii diferentiate a scolarilor cu handicap si ducerea acesteia pâna la individualizare si personalizare
- punerea accentului pe învatare practica; extinderea organizarii intuitive a actului învatarii (inclusiv la clasele mari, folosind, desigur, modalitati adecvate vârstei si nivelului atins);
-combaterea verbalismului si acordarea unei atentii permanente îmbinarii echilibrate si dozate a mijloacelor intuitive, verbale si actional-practice în învatare;
- asigurarea calitatilor necesare mijloacelor de lucru utilizate, în raport de particularitatile proceselor cognitive, comunicationale si motivational-afective la copiii cu care se desfasoara activitatea;
-intensificarea orientarii ludice, mai ales în etapele initiale de scolarizare a copiilor cu deficiente mintale, si trecerea, pe parcurs, spre o motivatie superioara, intrinseca;
optiunea prioritara pentru demersul inductiv în învatare, dar cu antrenarea treptata a elevilor la exemplificari proprii, la exercitii de aplicare în situatii concrete a cunostintelor însusite etc.
|
