RESTRUCTURARI IN FAMILIA CONTEMPORANA
Societatea contemporana cunoaste o serie de modificari de structura a familiei care reprezinta noi tipuri de convietuire sau forme derivate ale acesteia. Aceste forme sunt reunite sub denumirea de familie restructurata, data de o multime de configuratii familiale, tot mai des intalnite astazi: concubinaje, casatorii deschise, cupluri fara descendenti, familii reconstituite, celibatul, familii monoparentale etc. La baza lor se afla optiunea individuala si capacitatea de modelare a rolurilor în functie de context si structura de personalitate a individului.
Aceste configuratii - desi foarte diferite - au un punct comun: nici una nu indeplineste toate functiile atribuite in mod clasic institutiei familiale. Mai mult, fiecare configuratie tinde sa accentueze unele functii (celibatul - functie economica, casatoria deschisa - functie sexuala etc.) si sa minimalizeze altele sau chiar sa le ignore (cuplurile fara descendenti - functia de socializare, familia monoparentala - functia sexuala etc.) (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 48).
Tranzitia catre Noua Era (New Age/Epoca Varsatorului/Era Solara sau Halonomica) aduce cu sine proliferarea fara precedent a stilurilor de viata nenucleare, a neo-formatiilor familiare, substitute maritale sau simulacre, an 313e46d ticipand un viitor din ce in ce mai incert, o perspectiva din ce in ce mai haotica. Putem fi casatoriti, divortati, vaduvi, celibatari, putem trai "impreuna cu cineva", "pe langa cineva" sau "printre relatiile cuiva" (Idem, pp. 47-48).
1. Alternative nonmaritale
Concubinajul (coabitarea consensuala, uniunea libera) este o forma de cuplu familial alcatuita din persoane de sex opus între care nu exista relatii de casatorie (autonomia personala reprezinta cea mai importanata valoare pentru cuplu).
Cuplul consensual realizeaza majoritatea functiilor întâlnite la familia nucleara si traverseaza aceleasi probleme ca si familia casatorita (Mihailescu, 1993).
Coabitarea consensuala are semnificatii diferite:
- poate fi doar o coabitare premaritala, care precede casatoria înteleasa ca o varianta de a spori sansele de alegere a partenerului cel mai indicat;
- poate fi un stil de viata bazat pe o optiune reciproca adoptata pe termen lung sau chiar pentru întreaga viata.
Deceniul 8 (sec. XX) a marcat proliferarea uniunilor libere.
Cauze
- este un mod mai economic, mai placut si mai confortabil de a trai impreuna;
- dorinta unei relatii intime emotionale nesubordonate vreunui contract legal;
- satisfacerea trebuintelor sexuale la un nivel superior;
- se opteaza pentru calitatea relatiei, in defavoarea durabilitatii sale cu orice pret;
- este expresia unui protest subtil, refuzul mascat al unei societati constrangatoare, incerte, deceptionate (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 57);
- propaga regula fidelitatii liber consimtite.
Avantaje (J. Coleman, M., Rotrin):
- satisfactie sexuala crescuta;
- o mai mare posibilitate de se intelege pe ei insisi;
- posibilitate crescuta de realizare a compatibilitati;
- dezvoltarea deprinderilor interpersonale;
- un nivel economic ridicat, rezultat din asocierea resurselor economice.
Dezavantaje (Coleman, 1988):
- limitarea prematura a experientei "intalnirilor";
- perpetuarea rolului traditional al femeii (asigurarea sarcinilor domestice);
- investire emotionala inegala;
- reducerea numarului de prieteni;
- complicatii legale;
- dezinteres fata de functia reproductiva;
- partenerul nu are aceleasi responsabilitati fata de copiii ce nu sunt ai lui.
In spiritul celor aratate mai sus, P. Ilut (2005, p. 2005) arata: coabitarea apare oarecum ca o forma oficializata social a sexualitatii nonmaritale, dar ea indeplineste si alte functii decat cele erotice, insemnand o serie de avantaje psihologice, sociale si economice, fara a fi supusa constrangerilor maritale. Exista insa si dezavantaje: coabitarea este stigmatizata daca exista copii; nerecunoasterea de catre diferite institutii a drepturilor de cuplu oficial (asigurari medicale, imprumuturi bancare, mosteniri, impartirea bunurilor la despartire etc.).
In SUA, Danemarca, Suedia, Islanda, cobitarea dovedita ("parteneriat domestic") a primit o recunoastere juridica (au unele drepturi ale mariajului propriu-zis).
Celibatul reprezinta un model de menaj in care individualitatea se afirma in deplina libertate. Se opteaza pentru o cariera profesionala in locul vietii de familie, cariera procurand un stil de viata mai independent (timp liber, calatorii, cheltuieli personale etc.).
Celibatul atinge cote alarmante astazi, mai ales in S.U.A., Germania, Franta etc. (in 1978, in S.U.A., numarul persoanelor in varsta de 14-35 ani care traiau singure era de 4,3 milioane).
Si in Romania este vizibila aceasta tendinta. Explicatii: ponderea vaduviei, marirea varstei medii la casatorie etc. (in 2002, barbatii celibatari erau in proportie de 18%; femei, 10,6% - o parte di ei coabiteaza, dar sunt putine sanse sa se casatoreasca).
Dupa 35 de ani, arata specialistii in domeniu, sansele statistice de a deveni celibatar sunt mai mari, desi trebuie analizate diferentiat: mai scazute pentru barbatii cu studii superioare decat pentru muncitori, mai mari pentru femeile cu studii decat pentru cele fara studii.
F. Sigly considera ca barbatii evita femeile prea instruite deoarece se tem de pierderea unei parti din "puterea" lor in cadrul cuplului, in timp ce femeile intelectuale evita casatoria deoarece le ingreuiaza continuarea carierei profesionale) (apud. I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 52).
L. Roussel (1989) considera ca barbatii divortati sunt mai dispusi sa-si transforme "celibatul" intr-o casatorie, dar "recasatorirea femeii divortate ramane mai putin frecventa decat cea a barbatilor".
I. Mitrofan si C. Ciuperca (1998) arata ca, in general, cauzele extinderii fenomenului de celibat sunt atat de natura obiectiva, cat si subiectiva .
Cauze obiective
de ordin sexual (impotenta sexuala, vaginism, infantilism genital etc.);
cauze de ordin psiho-relational (lipsa unor aptitudini pentru parteneriat, stari depresive, complexe de inferioritate, sociofobie etc.);
cauze de ordin material (constrangeri economice, lipsa locuintei etc.).
Cauze subiective:
existenta unor imagini deformate asupra familiei si sarcinilor ei;
lipsa de curaj in asumarea responsabilitatilor familiale si parentale;
psihotraume, datorate conflictelor conjugale grave din familia de origine etc.
Aceasta nu inseamna ca celibatul inseamna frustatie, neimplinire, cel putin pentru persoanele care il accepta deliberat si care nu au trait experienta mariajului. O serie de avantaje fac preferabil celibatul:
independenta economica si libertatea personala;
varietatea si schimbarea;
realizarea profesionala.
In acelasi timp, celibatul se confrunta cu o serie de probleme de ordin psihologic si social, cum ar fi:
sentiment de frustrare in raport cu rude, cunoscuti, prieteni, colegi care isi au familiile lor;
sentimentul de culpabilitate fata de sine si fata de societate;
sentimentul izolarii si abandonului;
sentimentul egoismului si individualismului;
sentimentul de insecurizare sociala, cu cat se inainteaza in varsta.
Consecintele celibatului
se diminueaza nuptialitatea si natalitatea, antrenand dezechilibre demografice pe termen lung;
sunt maximalizate functiile economica si sexuala;
functia de socializare lipseste (acest model de menaj se caracterizeaza prin lipsa urmasilor).
In 1982 s-a realizat un studiu care sa arate cat este realitate si cat este mit in judecatile populare despre persoanele singure (Cargan, Melko, apud Ilut, 2005, pp. 195-196). S-au dovedit a fi false reprezentari (mituri) urmatoarele:
persoanele singure sunt mai legate afectiv de parinti si de rude - nu s-au constatat diferente semnificative;
persoanele singure sunt mai egocentrice - dimpotriva, valorizeaza mai mult prieteniile si sunt mai implicati in treburile obstesti;
cei singuri au mai multi bani decat cei casatoriti;
persoanele singure sunt mai fericite - barbatii singuri sunt mai nefericiti.
Perceptii apropiate de realitate:
persoanele singure nu se apropie prea mult de societatea celor casatoriti;
cei singuri au mai mult timp, oportunitati de loisir;
sunt insingurati (resimt mai intens singuratatea psihosociala)
De fapt, numarul celibatarilor "inraiti" este mic, marea majoritate tanjind dupa o legatura afectiva sigura si de durata.
Cuplul fara descendenti reprezinta o forma a restructurarii familiei, un model spre care se orienteaza o parte semnificativa a populatiei tinere (in tarile dezvoltate, intre 10/20% din populatia adulta casatorita); ponderea cea mai mare este intalnita la cuplurile urbane si la cele in care sotia urmeaza o cariera profesionala (Mihailescu, 1993).
In societatile traditionale, cuplurile fara copii erau putin frecvente si chiar dezaprobate, mai ales cand nu doreau copii. In societatea moderna, copiii nu mai reprezinta, din pacate, axul central al vietii de familie (cuplul sot-sotie este mai mult valorizat).
Se marcheaza astfel, mutatia de la "familia axata pe copii" la "familia axata pe adulti" (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 55).
Motive invocate de parteneri:
restrangerea sferei activitatii profesionale si de loisir;
responsabilitati parentale;
emanciparea femeii (libertatea de a fi mama a fost inteleasa ca o datorie fata de ceilalti);
dificultati economice;
lipsa unei politici sociale de incurajare si sprijin a tinerilor casatoriti.
Familia fara copii este o alternativa dorita, dar si impusa, in aceeasi masura!!!
Particularitati (M. Voinea, 1996):
nu asigura reproducerea biologica (functia principala a cuplurilor) si, ca urmare, nu realizeaza functia de socializare;
se maximizeaza functia economica si cea sexuala (mai tarziu, lipsa copiilor va fi regretata).
Familia monoparentala este o structura familiala asimetrica, alcatuita dintr-un singur parinte si copiii sai în urma unui deces, divort, abandon, adoptiune, convingere celibatara, fie prin nasterea copiilor în afara casatoriei. Este un tip frecvent mai ales în SUA - domina simtitor numarul femeilor care ofera o asemenea experienta de parinti singuri.
În cadrul acestui tip de familie are loc o dilatare a rolului parental, dar mai ales la mamele cu posibilitati modeste se asociaza cu dificultati, neîmpliniri privind: supravegeherea permanenta a copilului, îngrijirea în caz de boala, organizarea vacantelor, etc. Dilatarea se resimte si în preluarea unor patternuri autoritare , care pot declansa neîntelegeri, conflicte, impas sau devianta de rol.
Societatea traditionala, dominata de familia extinsa a dezaprobat monoparentalitatea si a stimulat comportamentele sociale care într-o forma sau alta i se opuneau. În schimb, în societatea moderna, centrata pe familia nucleara, constituita din cei doi parinti si copiii lor, mentalitatea asupra acestui tip de convietuire s-a modificat.
Cercetari recente psihosociologice subliniaza ca este mai indicata pentru copil o familie monoparentala decât una bântuita de certuri si probleme. (C. Ciuperca). Mai mult chiar, suporta unele modificari si ipoteza conform careia copiii proveniti din familii dezorganizate sunt mult mai expusi riscului de a fi potentiali delincventi.
Cercetarile lui James Wilson si Richard Hernstein privind relatia dintre criminalitate si copiii proveniti din familii destramate au subliniat ca majoritatea barbatilor din închisori proveneau din asemenea familii, dar aveau si parinti care comisesera diferite infractiuni, si acestia provenind din medii vulnerabile. Pentru copiii proveniti din acest tip de familie, efectele psihologice sunt mai puternice, mai dureroase asupra baietilor, asupra fetelor incidenta mai mare avand-o efectele materiale. În aceste cazuri, casatoriile fetelor sunt mai putin stabile decât ale baietilor.
Concluzii:
parintele ramas cu copiii nu mai poate realiza la un nivel optim functiile pe care societatea le atribuie institutiei familiale;
functia sexuala si cea reproductiva sunt minimizate;
menajele monoparentale se confrunta cu dificultati economice si socializatoare mai mari (mai ales pentru femei);
exista diferentieri si in functie de sexul copiilor proveniti din familii monoparentale - baietii prezinta o rata mai mare la comportamente deviante decat fetele; casatoria fetelor are o stabilitate mai redusa (Mihailescu, 1993).
Problematica monoparentalitatii este foarte complexa, greutatile fiind cu atat mai mari cu cat varsta parintilor este mai mica. O categorie aparte este constituita de parintii-adolescenti (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998).
Consecinte ale parentalitatii la adolescenti:
a) abandon scolar - cu cat varsta este mai mica la nasterea copilului, cu atat sansa de a relua studiile scade; de aici, slujbe cu prestigiu social scazut, venituri mici, satisfactie scazuta in munca;
b) casatorie instabila datorita imaturitatii psihosociale;
c) relatia parinte-copil deficitara - nerabdare, insensibilitate, inclinatia de a folosi pedeapsa fizica drept mijloc de educatie (lipsa maturitatii psihice a parintelui este un factor de risc important in dezvoltarea personalitatii copilului);
d) copilul parintilor adolescenti este expus unor riscuri biologice si psihologice foarte mari - rata mortalitatii la copiii nascuti de adolescente o depaseste pe cea a copiilor mamelor de peste 20 de ani; cu cat varsta este mai mica (sub 15 ani) si se asociaza cu provenienta din medii sarace, cu atat riscul de a avea un copil subponderal, cu retard intelectual, diabet, handicapuri fizice, malformatii congenitale asociate este mai mare
Familia mixta ( reconstituita, reorganizata) reprezinta o structura creata prin casatoria a doi parinti singuri sau divortati fiecare cu sau fara copii si, eventual, cu copii comuni.
Familia mixta prezinta urmatoarele caracteristici specifice:
-coabitarea comuna a sotilor în acelasi spatiu,
-relatii între copii si parinti vitregi sau relatii de alianta,
-relatii afective de tip mixt (oferte si cereri), recompense si sanctiuni.
Aceasta poate fi o solutie preferata dar necesita si depasirea unui numar mare de dificultati ca: adaptarea parintelui la un copil care nu-l accepta, diferentele de opinii, conduite între noul sot (sotie) ca tatal (mama) vitrega privind ofertele si cererile propuse copiilor; conditiile materiale precare, la limita pun în pericol asteptarile sotilor si mai ales ale copiilor, care vor ramâne cu dorinte neîmplinite.
2. "Simulacrele" familiei actuale
Semi-casnicia, pseudo-casnicia, uniunile homosexuale, grupul comunitar sexual, swingers sun considerate experiente "neofamiliale" (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, pp. 80-94).
I. Mitrofan (1989) discuta despre o "patologie interactionala maritala", "forme simptomatice ale crizei familiei nucleare".
A. Toffler ("Al treilea val", 1983, p. 289) descrie familia in care tatal si mama locuiesc si lucreza in doua orase diferite, casatoriile in serie, casatoriile pe baza de contract, casatoriile homosexuale, comune, grupuri de persoane mai in varsta care se intalnesc pentru a imparti cheltuielile etc.
Semi-casnicia este o "falsa casnicie", avand ca scop prelunigirea casatoriei din punct de vedere legal, in ciuda modificarilor si alterarilor de esenta, a degradarii relatiilor maritale. Se intalneste frecvent in cuplurile cu relatii tensionale, conflictuale cronice si consta in adoptarea si exercitarea incompleta a rolurilor maritale de catre unul sau ambii soti (Ex.: unul din soti poate fi doar partial implicat in viata de familie, atat ca sot, cat si ca parinte, si simultan intr-o relatie adulterina - pentru aceasta, evita/abuzeaza de partenerul conjugal; isi exercita partial functiile parentale - asigura suport financiar, dar nu si emotional etc.).
Un studiu realizat de I. Mitrofan in 1989 descrie, pe baza datelor obtinute, cateva variante ale semi-casniciei:
formula "casa si copiii impreuna, sexul separat";
formula "sexul impreuna, casa si copiii mai mult tu, distractiile separat";
formula "sexul, partial impreuna, casa numai tu, distractiile partial impreuna, copii, mai ales tu, banii, mai ales eu".
Se constata in aceste formule maritale numeroase conflicte, rivalitati, violente cu impact negativ in socializarea copiilor; acestea sunt asociate frecvent cu alcoolismul, gelozia in contextul infidelitatii, lipsurile financiare, dezordinea in programul de viata.
Pseudo-casnicia ("vietile paralele") reprezinta forma cea mai grava a psihosociopatologiei maritale; consta in adoptarea si exercitarea inautentica (falsa, aparenta) a rolului conjugal-parental; sunt aranjamente ale parintilor, pe criterii materiale.
Asadar, nu poate fi vorba de afectiune mutuala, ci doar de un sistem de interese reciproce, de obicei, economice si sociale (ex., casatoria de convenienta, in scopul rezolvarii unei situatii sociale specifice - facilitati economice). De obicei, partenerii sunt implicati socio-afectiv si sexual in relatii extraconjugale, dar isi mentin statutul oficial datorita bunurilor materiale, copiilor etc.
Pentru copii, efectele sunt extrem de nocive: ofera modele comportamentale pseudomaritale, cu consecinte in constituirea atitudinilor antifamiliale.
Uniunile homosexuale
Legatura directa dintre nivelul hormonal si comportamentul homosexual nu s-a evidentiat. Atat la barbati, cat si la femei, homosexualitatea rezulta din complexe inconstiente (Adler vorbeste despre sentimentul de inferioritate, teama de esec); Sillamy (1996) arata ca la barbati, homosexualitatea este adesea o consecinta a unei educatii deficitare, iar la femei, rezultat al unei deceptii din copilarie, legate de descoperirea sexuala.
Functia sexuala reprezinta motivatia existentei uniunilor homosexuale - relatiile sexuale: nota definitorie a convietuirii dintre doua persoane de acelasi sex.
Spre deosebire de lesbiene, barbatii homosexuali sunt mai putin orientati spre "cuplu".
Apar probleme atunci cand exista copii proveniti din mariaje heterosexuale - probleme privind maturizarea psihologica a copilului ca adult. Coleman (1988) arata riscul crecut de adoptare a unor atitudini rejective fata de sexul opus, datorita modelului socio-educational si cultural.
Ce comportament afectiv este potrivit pentru acest copil???
Grupul comunitar sexual (dupa anii 60'-70') - replica si o formula de protest la adresa "restrictiilor" impuse de familia strict monogama (fidelitatea, spre ex.). Acestea înlesnesc depasirea egalitatii, fidelitatii, propun expectante amoroase multiple, considera infidelitatile ca remedii ale monotoniei vietii casnice. Se pronunta pentru legatura de tip alianta care sa depaseasca fixatia stricta de partener si care sa aiba caracterul unui angajament supus reînnoirii.
Forme derivate ale acestora sunt: familile comunitare, familiile hippy. Nu au un numitor comun, dar arborând deviza iubirii, solidaritatii cu toti, practica viata sexuala sub forma mariajului în grup. În colectivitatile respective, fiecare barbat este sotul tuturor femeilor si fiecare femeie sotia tuturor barbatilor. Cei ce se remarca prin abilitati amoroase ocupa pozitii de frunte în structura colectivitatii. Traiesc o competitie devoratoare, sustinuta si de libertatea consumului de droguri, participari la acte de violenta etc.
La San Francisco exista un mic grup de tineri (Kerista Village) (P. Hauck, 1991), format din 5 femei si 3 barbati; au relatii libere, nu sunt gelosi (sunt impreuna de 9 ani); pentru ca un strain sa intre in grup se cere consimtamantul tuturor membrilor; acesta trebuie sa fie apreciat pozitiv.
Swingers (swinging = leganat, oscilant, ritmat) este un schimb voluntar si temporar intre perechi, in scop sexual; in mod ocazional, poate fi inclusa si o persoana fara partener (femeie); combinatiile au loc cu acordul tuturor partilor implicate. Cuplurile din aceasta categorie se considera o avangarda a sexualitatii.
Swingers devin treptat un "grup secret"; sunt discreti, prudenti, nu-si publica activitatea (exista foarte putine studii).
De fapt, cine sunt acesti oameni???
Studiile arata ca swingers provin din clase sociale medii si inalte ale societatii americane, cu un nivel de educatie in general mediu; sunt predominant de rasa alba, au diferite varste, dar mai ales intre 35-45 de ani (R. Jenks, 1985). De regula, cei care initiaza aceste experiente sunt barbatii. S-a constatat ca au legaturi slabe cu parintii (familia de provenienta), cu religia, cu comunitatea.
Studiile lui Duckworth si Levitt (1985) arata ca majoritatea sunt neadaptati, tulburati emotional in diferite grade, au probleme sexuale, sunt toxicomani, bantuiti frecvent de sentimentul culpabilitatii, de pierderea increderii in sine, teama de a fi respinsi de alte cupluri, uzura emotionala in cautarile nesfarsite de noi parteneri etc.
|
