Fiecare moment pe care il traim in viata isi
are locul sau de onoare undeva pe axa timpului. Intodeauna am fost de parere ca
trecutul este trecut si ca trebuie lasat acolo unde ii este locul. Iar locul
lui nu este deloc in viitor. Momentele a caror amintire nu ne face placere
trebuie ingropate si niciodata readuse la viata. Un mare
scriitor ne sfatuia sa ne gandim la trecut doar in masura in care ami 19319u2024t ntirea lui
nu ne provoaca mahnire. Si cu toate acestea, nu poti schimba trecutul unei
persoane oricat de mult ti-ai dori. Am constatat acest lucru de curand. Si pana
la urma de ce sa-ti doresti sa schimbi trecutul unei persoane cand se presupune
ca trebuie sa accepti persoana de langa tine asa cum este ea, cu bune si rele,
cu amintiri mai mult sau mai putin placute, cu un trecut care poate ca nu te
incanta prea mult, dar care totusi ii apartine?
Dilema morala a unei cunostinte m-a pus si pe mine in incurcatura. Intotdeauna
a visat la un barbat puternic, un barbat cu potential, un barbat care sa-si
doreasca mult de la viata si care sa fie capabil sa si obtina. Ei bine, in
asteptarea iubirii vietii ei, nu a facut compromisuri. Cu intelegere pentru
vorba romaneasca "norocul ti-l faci cu mana ta", a cautat in stanga si in
dreapta, fara sa faca din iubire un scop in viata.
Nu a fost el cel potrivit, relatia nu a fost cea la care visa... a reusit sa se
desprinda. Insa in urma cu un an a intalnit pe cineva, un barbat "diferit de
restul", un barbat care intrunea toate calitatile pentru a iubi si pentru a
putea fi iubit, un barbat reprezentand sosia rupta din soare a barbatului
existent in fantasmele ei proiectate in vis. Si pentru ca din orice vis trebuie
sa te trezesti la un moment dat, a gasit ca barbatul ei perfect avea o hiba...
Si inca una destul de mare: era divortat si avea doi copii.
Nu stie ce sa faca, imi spunea. Il iubeste, dar cum poate el sa treaca peste un
trecut alaturi de o alta femeie? Cum poate ea sa uite ca el are un trecut care
il va lega intotdeauna de o alta femeie?
Situatia nu mai este deloc cea de pe vremea bunicii atunci cand casatoria nu
avea loc daca barbatul ales avea in spate un
trecut dubios. In conditiile in care fiecare stia aproape tot despre celalalt
(se cunosteau de la cinci ani, se intalneau la toate petrecerile din sat,
dadeau nas in nas pe toate ulitele satului, se casatoreau imediat ce treceau de
varsta majoratului), nu existau detalii insemnate legate de viata celuilalt de
care celalalt sa nu stie. Pe atunci, un trecut reprezenta un obstacol in calea
fericirii peste care nu se putea trece.
Astazi, fiecare om ascunde lucruri pe care
numai cei apropiati le stiu. Si cu toate acestea, surprinzator sau nu, unele
lucruri nu se schimba niciodata. Si nici unele mentalitati... "Nu stiu ce
inseamna un om curajos, dar, fara falsa modestie, intotdeauna m-am considera a
fi unul. Nu in sensul ca nu imi este frica de nimic, pentru ca imi este frica
de atat de multe, ci in sensul ca am invatat sa nu dau bir cu fugitii atunci
cand ma sperii... Si este pentru prima oara cand imi vine sa fug de el, de
trecutul lui, de ceea ce reprezinta persoana pe care o iubesc", imi spunea
prietena mea.
Ce sanse de viitor are insa o relatie cu un barbat insurat? De ce trecutul lui
reprezinta un impediment in gasirea fericirii actuale? In primul rand,
casatoriile se destrama din diverse motive, iar vina o poarta in aceeasi masura
barbatul cat si femeia. Nimeni nu poate spune ca a fost numai vina lui. Cine a
spus insa ca doar femeile sufera de pe urma divortului si ca barbatii nu patesc
acelasi lucru? De ce exista o anumita reticenta fata de o relatie cu un barbat
insurat? Pentru ca, in conditiile in care divortul este recent, in mintea celei
care se implica intr-o relatie cu un barbat insurat, se infiltreaza teama de a
fi doar femeia care il ajuta sa treaca peste aceasta perioada critica din viata
sa. Mai mult, legat de aceasta stare de neliniste, in subconstient se creeaza o
alta, legata tot de aceasta temere.
Daca odata recuperat din punct de vedere psihic, vindecat de vechile rani, cu
increderea refacuta, capabil din nou sa iubeasca, cine iti poate garanta ca el
nu va cauta pe altcineva? Doar acum este disponibil sufleteste... Unele cupluri
functioneaza de minune chiar si atunci cand exista copii dintr-o relatie
anterioara. Barbatul respectiv ar putea fi un tata excelent si pentru copii
tai, capacitatile sale de tata fiind deja dezvoltate si gata sa-si intre in
rol. Unele femei insa percep copiii dintr-o casnicie anterioara ca pe un
subiect de discutie mai delicat. De ce? Intotdeauna suntem tentati sa punem
copiii pe primul plan, iar de cele mai multe acestia devin priritatea noastra
in viata. Si apare iarasi teama ca el ar putea oricand sa renunte la tine de
dragul copiilor sai...
Pe de alta parte, daca esti ferm convins ca persoana pe care ai gasit-o este cu adevarat dragostea ta, indiferent daca este sau nu divortata, pastreaz-o, invata sa o tii langa tine si nu o lasa sa plece. Gandeste-te ca toate au un scop in viata si daca el nu ar fi fost divortat, tu nu ai fi putut avea sansa de a o intalni. Pierderile pe care el le-a suferit in viata ar putea foarte bine sa reprezinte castigul tau. Nimeni nu poate fi invinovatit ca a incercat sa-si gaseasca sufletul pereche, ca a crezut ca l-a gasit si ca s-a inselat. Fiecare dintre noi are dreptul sa porneasca in cautarea propriei fericiri asa cum crede el de cuvinta. Si apoi cum sa te complaci intr-o viata linistita cand ceea ce iti doresti cu adevarat se numeste dragoste? Pot fi condamnati cei care se izbesc cu capul de sus pentru ca au incercat sa o gaseasca? Oare nu meritam toti o a doua sansa?...
|
