Rolul retelei de relatii sociale în cazurile de violenta asupra copilului
Relatiile sociale ale copilului si ale parintilor afecteaza în mod direct si indirect dezvoltarea copilului si actioneaza ca un filtru dintre copil si societate.
Influenta familiei asupra dezvoltarii sociale a copilului poate fi minimalizata prin relatiile sociale extinse.
Reteaua de relatii sociale poate proteja indivizii fata de efectele stresului, inclusiv de efectele stresului financiar care este de o importanta deosebita pentru dezvoltarea copilului. Siguranta ca exista oameni care vor ajuta si proteja, creeaza securitate si atasament si va contribui la dezvoltarea identitatii atât la copii cât si la parinti. Un sistem de legaturi foarte bine pus la punct are de asemenea si o functie de sustinere a normelor.
Reteaua de relatii sociale este importanta pentru rezolvarea adecvata a problemelor în situatii de criza. Apartenenta la un sistem de relatii este decisiva pentru iesirea din situatiile de criza. Oamenii aflati în criza îsi rezolva problemele în moduri neadecvate atunci când resursele de care dispun, inclusiv cele ale retelei de relatii sociale, au fost depasite de dificultatea problemei.
O retea de relatii sociale deficitara, asa cum se întâlneste ea în mediul urban, este asociata cu sanatatea mintala deficitara, atât la parinti cât si la copii. Exista astfel o relatie între gradul de urbanizare si numarul de copii traind sub stadiul minim de viata. În comunitatile caracterizate de o densitate mare a populatiei, problemele sociale sunt mult mai numeroase si mai serioase în comparatie cu cele din comunitatile cu o densitate medie a populatiei. Deosebirea nu este neaparat între oras si sat, ci mult mai probabil între gradele de functionabilitate ale retelei de relatii sociale.
Educatia si traditiile sunt cele care dau experienta unei retele mult mai largi de atasamente, dar si o credinta 838p1513i 51;i un respect pentru resursele care trebuie gasite în solidaritatea ce exista în cadrul retelei de relatii sociale si în capacitatea de rezolvare a problemelor.
Familiile care îsi neglijeaza copii nu au parte de reteaua de prieteni si rude de care celelalte familii sunt dependente pentru a-si creste copii. Singuratatea si izolarea sunt asociate cu abuzul. Atunci când îngrijirea data de parinti este deficitara, legaturile sociale devin deosebit de importante. Existenta unui adult în afara familiei de care copilul sa se poata atasa poate fi determinanta de modul în care copilul va "supravietui" violentei din familie.
Reteaua de legaturi sociale poate fi de o importanta decisiva în abordarea problemelor pe care le ridica consumul de alcool si de droguri. Rudele si adultii din afara familiei sunt un suport important pentru membri familiei, când unul dintre parinti abuzeaza de alcool. Deseori membrii familiei nu se angajeaza în relatii apropiate cu ceilalti de teama de a nu fi respinsi, de rusine sau din dorinta de a-si ascunde problemele. Prietenii, vecinii si rudele ar putea, de asemenea, respinge familia când abuzul de alcool dureaza de ani de zile.
Relatiile sociale ale parintilor si copiilor sunt rareori evaluate atent. Constientizarea importantei relatiilor scoate în evidenta necesitatea de a explora posibilele dificultati si resurse ale acestora.
Crittenden a studiat legatura dintre reteaua de suport social si dezvoltarea copiilor si a identificat trei tipuri de modele de legaturi:
stabile, deschise si cooperante,
stabile, închise si retrase,
instabile, deschise si ostile, similare unei familii "prizoniere"
Primul model caracterizeaza legaturile familiilor în care îngrijirea este destul de buna si atasamentul este sigur, prieteniile cu alti adulti sunt de durata, contactul cu prietenii este des, iar cu familia sporadic, primesc sustinere morala si ajutor afectiv atât de la prieteni cât si de la familie, uneori sunt trimesi la un profesionist, cer si primesc ajutor si au sentimentul de încredere fata de persoanele din reteaua lor de relatii sociale.
Al doilea model: caracterizeaza familiile în care copilul este neglijat, prieteniile cu alti adulti sunt de scurta durata, contactul cu prietenii este redus, iar cel cu rudele este frecvent, sunt foarte dependente sau independente de rude, prieteni sau profesionisti si nu au încredere în acestia.
Al treilea model: caracterizeaza familiile în care copiii sunt expusi atât violentei fizice cât si neglijentei, prieteniile sunt de scurta durata, au contacte frecvente atât cu prietenii cât si cu rudele, primesc ajutor limitat din partea rudelor, deloc sau foarte mult ajutor din partea prietenilor si nu pot avea încredere în rudele lor.
Exista doua tipuri de retele de relatii sociale:
retea de relatii sociale limitata sau absenta acesteia,
Foarte rar se întâlnesc parinti complet izolati, fara nici un fel de legaturi. Multi si-au respins sau au fost respinsi de reteaua lor anterioara de legaturi. Mutarile dese dintr-un oras în altul în scopul de a evita verificarile financiare si ale asistentilor sociali au contribuit la izolarea lor.
Copiii din aceste familii sunt astfel împiedicasi sa intre în relatii stabile cu adulti de care sa se ataseze.
Este un proces dual: pe de o parte familiile se izoleaza, iar pe de alta parte acestea sunt activ izolate de catre retelele lor de legaturi. Este vorba despre interactiunea dintre suspiciunea parintilor si prejudiciul adus retelei. În unele cazuri comportamentul disturbant al parintilor determina respingerea acestora de catre reteaua sociala. Aici se poate observa interactiunea dintre respingere si retragere, vazuta la cele mai dezavantajate grupuri.
Deoarece, deseori avem de a face cu parinti care au crescut în conditii foarte dificile, este foarte probabil ca ei sa fi învatat ca, cu cât cineva are contacte mai putine cu vecinii sau cu alti oameni, cu atât mai multe probleme pot evita.
Multe di aceste familii au avut contacte de lunga durata cu serviciile sociale si de sanatate. Aceasta le afecteaza relatia cu reteaua sociala. Dependenta de reteaua profesionista si lipsa unor legaturi sociale benefice se întaresc reciproc si de vin o piedica în calea îmbunatatirii respectului de sine si a functionarii sociale. Reteaua sociala ramâne limitata în timp ce cea profesionala creste. Aceasta situatie duce atât la o viitoare "etichetare" cât si la reducerea respectului de sine si contribuie si mai mult la cresterea izolarii. Astfel cercul vicios este întretinut si întarit de retelele profesionale supradezvoltate si de cele sociale sarace si prea putin folosite.
Parintii cu tendinte paranoice, probleme emotionale si parintii cu boli psihice serioase tind sa îsi evita legaturile si îngreuneaza contactul copiilor lor cu ele. Copiii pierd astfel ocazia de a testa realitatea, lucru foarte important pentru copii cu parinti care au o perceptie distorsionata a realitatii. Ei nu au tovarasi de joaca. Izolarea nu permite copilului sa se ataseze de adultii din afara casei, lucru care i-ar fi putut ajuta sa faca fata situatiei generate de parintii lor bolnavi.
Acelasi fenomen se întâmpla si cu copii asupra carora se savârsesc violente sexuale. Aceste experiente le dau copiilor un sentiment puternic ca sunt diferiti de alti copii. Ei se retrag si se izoleaza atât de alti copii cât si de adulti.
Comportamentele lor "ciudate" vor genera respingerea din partea retelei de relatii sociale.
retea de relatii sociale supradimensionata.
Retelele de legaturi supradimensionate sunt deseori întâlnite în cazul familiilor violente (abuzive). Acestea vor tinde sa fie deschise si instabile si deseori le vor lipsi granitele clare.
În retelele de consumatori de droguri, membrii functioneaza ca grupe "normative" de referinta. Aceste norme întretin un mod de viata autodistructiv, în loc sa protejeze împotriva lui.
Resursele financiare limitate vor impune restrictii, printre altele, si în ceea ce priveste posibilitatea de a alege o locuinta si o retea de legaturi sociale. Retelele cu legaturi multe, supradimensionate solicita un efort economic mai mare si pot agrava dificultatile economice ale parintilor. Coeziunea grupului este mentinuta doar din punct de vedere material, fara suport emotional sau practic.
Resursele financiare limitate care ar trebui sa fie suficiente pentru a satisface nevoile de baza ale mamei si copilului sunt epuizate rapid într-un cerc dependent de droguri, deoarece mama "împarte " cu ei pentru a-si dovedi loialitatea.
Astfel de cercuri pot fi percepute pozitiv de catre parintii aflati sub influenta lor, dar negativ de catre copil. Membrii grupului care ar trebui sa aiba grija de copii s-ar putea sa functioneze la fel de deficitar ca si parintii.
Astfel de medii por expune copiii la comportamente necritice din partea adultilor în legatura cu sexualitatea, abuzul de droguri, violenta si amenintarile. Astfel o persoana din afara familiei care comite abuzuri poate expune mai multi copii din vecinatate la abuz sexual. Pot fi atât copii care sunt maltratati acasa cât si copii care nu sunt. Copiii pot fi adusi în situatii în care "loialitatea" fata de propria retea de relatii sociale si amenintarile din partea celui care abuzeaza sa împiedice mult timp descoperirea violentei, a abuzului.
Deseori apar conflicte între familii si relatiile lor. Conflicte care se pot manifesta mai mult sau mai putin continuu sau din timp în timp. Ele pot precede ruperea contactului si izolarea.
Relatiile din retea pot fi percepute în feluri diferite de persoane diferite.
Reteaua de legaturi sociale joaca un rol central în functionarea familiei si în cresterea copiilor. Cercul familiei influenteaza copiii direct si indirect prin parinti si alte contacte exterioare.
Retelele sunt privite ca niste resurse, dar este la fel de important sa na gândim ca modelele si contactele acesteia pot fi distructive.
Deseori familiilor care îsi maltrateaza copii le lipsesc relatiile bune, au cercuri sociale supraîncarcate sau au conflicte importante în relatia cu ele. Copiii supravietuiesc violentelor la care sunt supusi, cel mai bine daca au un atasament sigur de o persoana adulta din retea, din afara familiei.
Relatiile pot fi o resursa si o piedica. Este important sa identificam barierele care împiedica dezvoltarea de relatii de suport si potentialul pe care îl au familia, vecinii si alte persoane.
Organizarea proiectului de cercetare
Metodologia cercetarii
Principalul scop al acestei cercetari este acela de a evidentia faptul ca violenta asupra copilului produsa în familie sau în scoala îsi pune amprenta asupra dezvoltarii sale fizice, psihice si sociale. Implicarea corespunzatoare si actiunea centrata atât pe copil cât si în mediul sau familial, social si educational au efecte pozitive asupra dezvoltarii corespunzatoare a copilului si pot preveni sau recupera eventualele traume determinate de violenta exercitata asupra copilului.
Descrierea esantionului studiat
Esantionul supus cercetarii este reprezentat de un numar de 2 copii care au suferit în copilarie diverse forme de violenta fizica, psihica, sexuala precum si neglijenta din partea propriilor lor parinti, incapabili sa le asigure o îngrijire corespunzatoare cu nevoile lor. Totodata au fost supusi cercetarii si 2 elevi care sufera din cauza atitudinii de ignorare, de dispretuire pe care o au unii profesori fata de elevii mai putin dotati intelectual, atitudine corelata cu tendinta de evaluare a acestora în termeni constant negativi si depreciativi.
Descrierea ipotezelor
1.Majoritatea familiilor în care copii sunt supusi violentelor fizice, emotionale sau sexuale, au un nivel scazut de cultura, se confrunta cu somajul, divortul sau sunt consumatori de droguri, alcool sau alte substante.
2.Majoritatea copiilor neglijati provin din familii care nu se pot descurca singure cu cresterea copiilor si nu primesc ajutor suficient sau deloc din partea rudelor, a vecinilor si a retelelor sociale.
Majoritatea copiilor abuzati sexual provin din familii dezorganizate, acesti copii se considera "diferiti" fata de alti copii si au un comportament mai retras. Abilitatea lor de a se concentra slabeste, iar rezultatele lor scolare se deterioreaza rapid.
4.Majoritatea copiilor se considera vinovati si responsabili fata de violenta parintilor lor. Ei îsi folosesc toata energia lor pentru a avea grija de adulti, pentru ale evita starile de criza.
5.Neimplicarea cadrelor didactice în modelarea personalitatii elevilor conduce în cazul copiilor cu realizari modeste la învatatura la declansarea unui comportament violent al acestora.
Definirea conceptelor
violenta fizica asupra copilului- comportamentul agresiv al parintilor manifestat prin lovire, ciupire, arsuri produse în mod deliberat, precum si datorita insuficientei supravegheri a copiilor.
neglijenta asupra copiilor - neglijenta emotionala este slaba abilitate a parintilor de a se angaja pozitiv, emotional în cresterea copilului. Neglijarea nu dauneaza doar sferei emotionale a copilului, ci afecteaza si dezvoltarea sa fizica.
violenta psihica asupra copilului- este o atitudine sau actiune cronica a parintilor sau altor persoane îngrijitoare, care dauneaza sau împiedica dezvoltarea unei imagini de sine pozitive a copilului. Este vorba de copiii care sunt perceputi în mod negativ de parintiilor, de copii amenintati cu pedeapsa, cu parasirea sau alungarea, copii ai caror parinti divorteaza fara a fi capabili sa realizeze cresterea copilului de unul singur.
violenta sexuala asupra copilului - consta în folosirea copilului pentru satisfacerea nevoilor sexuale ale parintilor, bunicilor, alte rude apropiate, profesori, vecinul, persoana care îngrijeste copilul.
violenta in scoala - atitudinea profesorului de diferentiere, de defavorizare a elevilor cu realizari mai modeste determina adsenteismul elevilor, refuzul de a-si face temele, violente verbale fata de colegi si chiar fata de profesori, comportamente agresive.
Familia - grup social format din parinti si copii, a carei functie esentiala este asigurarea securitatii membrilor sai si educarea copiilor acestora.
Instrumentul folosit în aceasta cercetare este studiul de caz si l-am ales considerîndu-l cel mai bun si mai eficient în situatia data.
STUDII DE CAZ
Cazul
de abuz comis de mama asupra Anei (în vârsta de 2 ani) a fost descoperit cu
ocazia unei vizite de rutina facute de catre asistentii
sociali de
La prima vizita la domiciliu, în luna ianuarie 2003, Ana a fost gasita afara, îmbracata doar cu o camasa subtire, pe un frig de - 15 grade C, cu semne evidente de lovituri pe tot corpul, sângele fiindu-i închegat pe frunte. Pe corp se vedeau hematoame ca urmare a aplicarii unei lovituri puternice cu un obiect dur, tegumentul fetitei prezentând portiuni de culori de la albastru verzui pâna la negru. Cei doi asistenti sociali au fost însotiti de catre seful de post al politiei locale, care a întocmit procesul verbal despre starea în care a fost gasita fetita. S-a anuntat pe loc dispensarul teritorial si salvarea, care a intervenit foarte repede si a luat copilul, Ana fiind internata de urgenta la sectia de chirurgie infantila a Spitalului Judetean.
Asistentii sociali au urmarit evolutia însanatosirii Anei pe perioada spitalizarii, au luat legatura cu medicul curant si au solicitat întocmirea certificatului medico-legal. Simultan, s-au interesat de posibilitatile de protectie ce urmau sa fie luate de catre Comisia pentru Protectia Copilului. S-au facut demersuri la una din casele de copii de tip familial, unde se preconiza plasarea temporara a fetitei, dupa reînsanatosirea ei si externarea din spital. De asemenea, au început demersurile pentru decaderea mamei din drepturile parintesti, luându-se decizia ca Ana sa nu se mai întoarca în familia ei si sa se gaseasca o familie de adoptie pentru ea.
Pentru a releva dificultatile asistentilor sociali de a proteja copii abuzati, este important sa relevam ca, în ciuda demersurilor facute, nu s-a eliberat certificat medico-legal, specialistii sustinând ca leziunile dateaza de doua - trei zile si nu sunt suficient de edificatoare.
S-a obtinut însa o copie xerox de observatie a copilului, aceasta urmând sa fie prezentata în instanta ca proba doveditoare a abuzului fizic asupra fetitei.
Istoricul familiei :
Istoricul familiei indica posibilitatea unui nivel înalt de stress familial. Ana provine dintr-o familie constituita prin concubinaj, mixta ca nationalitate, mama fiind de etnie rroma, iar tatal român. Mama are 25 de ani, are trei copii care nu au fost recunoscuti de catre tata la nastere, desi cei doi au coabitat sase ani.
Mama provine dintr-o familie numeroasa de rromi, de unde a fost alugata înca de copil, petrecându-si copilaria într-o institutie de ocrotire. Ca studii, mama a terminat opt clase. Asistenta sociala, care a descoperit abuzul, spune ca mama era lipsita complet de compasiune pentru copil, aratându-se deosebit de impulsiva. Ea a lucrat ca îngrijitor la o ferma particulara, tatal copiilor fiind contabilul fermei. Tot acolo familiei i s-a acordat si un spatiu de locuit. În momentul abuzului, comis de catre mama, tatal era în detentie pentru evaziune fiscala, fiind si în prezent la penitenciar.
Tatal este român, în vârsta de 33 ani, cu un handicap fizic de la nastere, cu studii superioare, repectiv Facultatea de economie, lucrând înainte ca economist în comuna. Tatal a fost crescut si el într-o institutie de ocrotire, necunoscându-si parintii naturali.
Este deosebit de semnificativ pentru soarta copilului aflat în centrul acestui studiu, ca ambii ei parinti au fost lipsiti în copilarie de grija propriilor parinti, cunoscând doar viata de institutie, nu si cea de familie.
Evolutia cazului :
Dupa însanatosirea fizica a fetitei, la propunerea asistentilor sociali, Comisia pentru Protectia Copilului a încuviintat încredintarea copilului la un asistent maternal profesionist, cu interdictia ca mama sa-si viziteze copilul. Simultan, dosarul întocmit de asistentii sociali, cu documentatia aferenta conform legislatiei în vigoare, a fost înaintata Tribunalului, solicitându-se decaderea mamei din drepturile parintesti. Dupa trei înfatisari, instanta a hotarât decaderea mamei din drepturile parintesti. Mama s-a prezentat la instanta doar atunci când a fost obligata de catre Tribunal, acesta solicitând politiei locale sa o însoteasca la proces. Motivul invocat de mama la proces pentru care ea îsi batea fiica atât de bestial, a fost ca fetita îsi face treburile în pantaloni si miroase urât. Ea a afirmat ca nu si-a dat seama de faptul ca fetita ar putea suferi de pe urma loviturilor aplicate si a sustinut ca fetita cadea frecvent, iar hematoamele s-ar fi datorat acestor cazaturi. Adoptarea reciproca a fost mult îngreunata de lipsa de atasament dintre mama si fetita, crescuta pâna la acea vârsta fara posibilitatea de a se bucura de caldura bratelor mamei. Desi mama a fost pregatita de catre personalul centrului de plasament, fiindu-i furnizate toate informatiile legate de nevoile mai deosebite de îngrijire ale unui copil crescut într-o institutie de ocrotire înca de la nastere, ea nu a reusit sa tina cont de toate aceste informatii.
În prima perioada în care s-a aflat în încredintare la asistentul maternal profesionist, Ana era speriata de orice stimul nou, iar la vederea unei persoane necunoscute îsi acoperea fata cu mâinile. Dar s-a acomodat relativ repede cu noul ei mediu de viata, unde era înconjurata de adulti care nu-i faceau rau si se comportau cu ea cu multa blândete. Ea a devenit un copil sociabil, curios, activ si reactiv la abia trei luni de la evenimentele întâmplate. Pe parcursul perioadei cât Ana a fost în încredintare, datorita grijii delicate acordate copilului, fetita si-a revenit, astfel ca nu i-a mai fost frica în momentul în care un adult vroia sa o mângâie pe fata, înainte retragându-se speriata. Daca la început copilul era retras într-un colt, straduindu-se sa fie cât mai putin în atentia celor din jur, ulterior Ana a început sa accepte, chiar sa initieze prieteniile si relatiile cu adultii.
Asistentii sociali au urmarit evolutia copilului si pe parcursul plasamentului si au recomandat ca fetita sa fie data în adoptie unei familii.
În prezent Ana a fost încredintata în vederea unei adoptii unei familii evaluate de catre asistentii sociali ai Directiei pentru Protectia Copilului ca fiind o familie care ar putea raspunde nevoilor acestui copil. Pe parcursul vizitelor efectuate de asistentii sociali în noua familie a lui Ana, acestia au avut ocazia de a constata ca fetita s-a acomodat cu noii ei parinti. Se pare ca Ana a reusit sa depaseasca perioada de viata în care ea a fost supusa traumelor fizice, atasându-se efectiv de noii ei parinti, mai ales de tatal ei adoptiv.
Concluzii :
Ceea ce
a parut paradoxal asistentilor sociali implicati, a fost faptul
ca baiatul cel mai mare al mamei, în vârsta de sase ani,
era foarte curat, bine hranit si bine îngrijit în momentul în care
s-a descoperit abuzul, acest copil fiind iubit în mod vizibil de mama.
Conform infomatiilor primite de
Cazul ar fi putut fi mult mai putin dramatic, daca mama ar fi constientizat din timp propria incapacitate de a îngriji copilul si ar fi cerut ajutor persoanelor din jur. Se pare ca patronul fermei unde traia familia a încercat sa-i ofere un minim ajutor, îngrijind fetita atunci când ea era suferinda în urma tratamentului aplicat de mama.
În timpul investigatiilor el a afirmat ca o gasea pe Ana în repetate rânduri în stare de lesin în urma loviturilor repetate aplicate de mama, ducând-o la el acasa ti îngrijind-o pâna când copilul îsi revenea. Cu toate aceste directia sau serviciile medicale nu au fost anuntate de catre dânsul pentru a preîntâmpina agravarea situatiei, deoarece el s-a ferit sa se implice prea mult în viata angajatilor sai.
Este greu de evaluat daca integrarea fetitei în familie ar fi fost mai de succes în conditiile în care tatal, sustinatorul familiei, nu ar fi fost în detentie. Ceea ce este însa sigur este ca mama Anei este o femeie care are nevoie si în continuare de ajutor si supraveghere, chiar si acum când are acasa doar un singur copil , pe care îl iubeste.
Externarile din institutiile de ocrotire trebuie facute cu multa atentie, având în vedere faptul ca legatura afectiva dintre copil si parinti se rupe dupa ce copilul a parasit familia si este îngrijit de alte persoane, în alte conditii, iar copilul se obisnuieste cu regulile din viata de institutie.
Speram ca evolutia relatiei Anei cu parintii sai adoptivi sa fie în continuare buna, respectiv ca acestia vor sti, asa cum au fost de altfel instruiti, sa se adreseze unor specialisti atunci când vor simti nevoia de ajutor.
În continuare prezentam cazul unui copil de patru ani, pe nume Mihai, pe care mama acestuia îl neglija în mod sistematic neacordându-i îngrijirea necesara.
Directia pentru protectia drepturilor copilului a fost sesizata de catre vecini, ca minorul era neglijat atât da mama cât si de tata iar uneori desi foarte mic era supus violentelor fizice.
La aceasta sesizare asistentii sociali au constatat ca cele spuse de vecini sunt adevarate: copilul fiind gasit neîngrijit, subnutrit iar la nivelul bratelor prezenta vânatai.
În urma anchetei sociale s-a propus scoaterea copilului din mediul familial pe o perioada limitata si consilierea parintilor, urmând ca în scurt timp copilul sa fie reintegrat în familie.
Istoricul familiei
Tata avea 30 de ani si studii medii, lucra la o ferma din sat aproape toata ziua pâna seara târziu si provenea dintr-o familie violenta. Având o traditie în familie acesta era violent si cu mama copilului, care avusese probleme emotionale în copilarie din cauza unui tata alcoolic.
Mama era foarte tânara avea 22 de ani nu avea experienta în cresterea copilului si nu mai pastra legatura cu familia largita.
Evolutia cazului
S-a constatat ca în centrul de plasament în urma unei îngrijiri corespunzatoare oferite de catre specialisti copilul a început sa ia în greutate si sa devina sociabil.
Amândoi parintii au fost consiliati de psihologul centrului, acestia parând sa înteleaga importanta educatiei si afectiunii în dezvoltarea copilului.
Dupa doua luni copilul a fost reintegrat în familie, fiind permanent supravegheat de asistentii sociali.
Concluzii
Asistentul social a propus implicarea membrilor familiei largite în acordarea unor conditii de dezvoltare fizico-psihica si sociale adecvate.
Faptul ca vecinii s-au implicat în sesizarea acestei situatii este un lucru îmbucurator demonstrând astfel faptul ca comunitatea constientizeaza si începe sa se implice în rezolvarea problemelor copiilor supusi violentelor fizice, psihice si neglijentei de catre parintii lor.
Cazul urmator a fost sesizat de catre consilierul scolar al Colegiului Vocational Nicolae Titulescu din Slatina. Dirigintele clasei a V a a afirmat în cursul sedintei cu parintii, sedinta la care a participat si consilierul scolar ca elevul Nenciu Mihai are rezultate scolare slabe si un comportament autoritar si agresiv fata de colegi. Consilierul scolar a preluat cazul si a încercat sa cunoasca familia elevului si grupul de prieteni.
Istoricul familiei
Copilul provine dintr-o familie cu patru frati el fiind cel mai mic în vârsta de zece ani, doi lucrând iar altul fiind la liceu.
Tata este întretinator al familiei formata din sase membri. Lipsurile financiare si mediul în care lucreaza l-au determinat sa fie alcoolic.
Mama fara loc de munca si fara calificare, fiind ancorata în grijile vietii, este prea obosita si nu mai are timp sa se ocupe de copilul cel mic.
Astfel copilul a scapat de sub controlul parintilor fiind influentat de grupul de prieteni a caror principala ocupatie este "strada".
Faptul ca locuieste în mediul rural si urmeaza cursurile unei scoli din municipiul Slatina determina reducerea timpului acordat efectuarii lectiilor.
Mihai îsi petrece cea mai mare parte a timpului alaturi de prietenii, sai doi baieti mai mari care nu si-au terminat studiile abandonând scoala. Acestia l-au influentat astfel încât Mihai este pe punctul de a abandona scoala.
Parintii au fost surprinsi la auzul acestei informatii afirmând ca nu aveau cunostinta despre acest lucru. Ei nu au fost niciodata la sedintele cu parintii si nu considera ca eventuala întâlnire cu dirigintele ar putea influenta pozitiv rezultatele la învatatura ale baiatului. Nici unul din fratii lui Mihai nu a abandonat scoala si nici unul nu a primit vreodata ajutor din partea parintilor.
Evolutia cazului
Consilierul scolar responsabil de caz vine saptamânal si evalueaza situatia minorului. Acesta sensibilizeaza parintii si îi consiliaza în vederea implicarii corespunzatoare în ceea ce priveste comportamentul pe care trebuie sa îl abordeze în privinta lui Mihai. Li s-au expus efectele negative pe care le pot avea lipsa de atentie,lipsa afectivitatii ,precum si un mediu social viciat. Acestea duc la absenteism ,sustragerea de la activitatile scolare,indiferenta fata de ceea ce se întâmpla în clasa,refuzul de a-si face temele, violenta verbala fata de colegi si profesori.
Rezultatele slabe la învatatura sunt datorate si de diferentierea uneori inconstienta a profesorilor între elevi buni si mai putini buni în functie de performanta atinsa. Elevii cu realizari mai modest nu primesc din partea profesorilor suficient timp si rabdare. Uneori acestia sunt ignorati profesorul preferând a lucra cu elevii buni. Elevii cu rezultate slabe sunt criticati des si sunt solicitati mai rar .
Consilierul scolar a luat legatura cu corpul profesoral si cu dirigintele lui Mihai si împreuna au realizat un plan de masuri si actiuni care sa previna tendinta de abandon scolar si care sa îl stimuleze pe elev pentru a obtine rezultate scolare bune. Astfel zilnic dupa ore Mihai are obligatia de a ramâne la scoala si de a-si face lectiile împreuna cu unul din profesori. Unul dintre elevii cei mai buni din clasa ramâne împreuna cu Mihai si îl ajuta la efectuarea lectiilor. Din fondul clasei precum si dintr-o sponsorizare primita de scoala s-au putut asigura fondurile necesare astfel încât baiatul nu mai este nevoit sa mearga zilnic acasa fiindu-i asigurat un loc în camin.
Mihai trebuie sa mearga de doua ori pe saptamâna la consilierul scolar pentru a-i prezenta situatia scolara si a discuta eventualele probleme cu care se confrunta.
A fost implicata si o organizatie nonguvernamentala locala al carei principal obiect de activitate este un centru de zi în care copii ce provin din familii numeroase si cu venituri reduse îsi petrec patru ore dupa terminarea orelor de curs, unde primesc o masa calda si îndrumare la lectii de catre personalul specializat.
Dupa o perioada de sase luni de la implicare consilierului scolar în acest caz ,la evaluarea situatiei lui Mihai s-a constatat ca acesta are rezultate scolare foarte bune fiind implicat în proiectele desfasurate de clasa sa .Acesta a participat la olimpiada de matematica si a primit o mentiune. Relatiile cu familia sa sunt mai apropiate fiind vizitat saptamânal de catre parinti si frati.
Concluzii
Interventia asistentului social atât asupra individului cât si asupra mediului sau socio - educational, implicarea comunitatii locale si a organizatiei nonguvernamentale a condus la solutionarea cu succes a acestui caz si ofera o noua abordare a problematicii copilului aflat în dificultate.
Acest caz a fost sesizat de catre un reprezentant al politiei care a informat directia judeteana pentru protectia drepturilor copilului asupra riscului de comitere a unor infractiuni (furt)de catre un minor în vârsta de 15ani precum si asupra riscului de abandon scolar.
Cazul a fost preluat de catre un asistent social din cadrul Directiei pentru protectia drepturilor copilului.
Istoricul cazului
Minorul înca de mic a avut înclinatie spre furt si vagabondaj, parintii fiind mai tot timpul la serviciu si ocupati cu alte probleme decât cele ale educatiei copilului,acesta a putut foarte usor scapa de sub controlul acestora.
Furtul a început cu obiecte din casa parintilor si bunicilor, obiecte pe care s-a constatat ca le schimba apoi cu obiecte de la vecini si alte persoane publice. Ulterior a furat si de la colegii de clasa care au sesizat acest lucru si l-au comunicat profesorilor.
Evolutia cazului
In urma examenului psihologic efectuat s-a constatat ca personalitatea copilului este dezvoltata dizarmonic, cu tendinte dominante impulsive si depresive pe fond exogen.
În relatiile cu colegii si prietenii de strada din grupul carora face parte, el are un comportament autoritar si agresiv.
În afara ca frecventeaza scoala tot mai rar nu îsi face temele, este violent cu colegii si profesorii si mai vagabondeaza si pe strazi. Are un mare numar de absente si nota scazuta la purtare. In aceasta situatie profesorii au aplicat diferite metode de corectare a comportamentului acestuia. Marea majoritate a profesorilor i-au creat o imagine de sine negativa repetându-i ca nu este capabil de rezultate mai bune si ca nu au nici un fel de asteptari din partea acestuia.
O parte din profesori au afirmat ca baiatul are capacitate dar nu o poate folosi decât momentan cu ceea ce retine din clasa sau din putinul învatat superficial acasa. Nici acesti profesori nu au încercat însa sa amelioreze situatia elevului.
În ceea ce priveste relatiile cu familia acestea sunt tot mai slabe. Mediul familial în care a crescut nu l-a încurajat spre carte si munca fapt ce i-a dat posibilitatea de a fura si a vagabonda.
Data fiind situatia mai sus prezentata asistentul social a stabilit mai multe cai de actiune atât asupra elevului cât si asupra mediului sau familial si educational. Astfel asistentul social a stabilit de comun acord cu elevul ase întâlni de doua ori pe saptamâna pentru an discuta principalele probleme cu acare acesta se confrunta. L-a constientizat asupra rolului important al educatiei în viata unei persoane si i-a precizat repercursiunile negative pe care lipsa acesteia le-ar putea avea. Totodata asistentul social a întrunit consiliul profesoral îndrumându-i pe profesori a acorda o atentie deosebita asupra acestui caz prin încurajarea elevului în a obtine rezultate scolare mai bune. Asistentul social a luat legatura cu familia copilului si i-a sensibilizat cu privire la importanta implicarii parintilor in educatia copilului, precizând faptul ca afectivitatea joaca un rol deosebit de important în conturarea comportamentului unui copil de vârsta scolara.
Concluzii
Interventia asistentului social atât asupra individului cât si asupra mediului sau socio - educational, a condus la solutionarea cu succes a acestui caz si ofera o noua abordare a problematicii copilului aflat în dificultate.
Concluzii si propuneri
În urma cercetarii efectuate am desprins urmatoarele concluzii:
Violenta este prezenta peste tot, în toate domeniile vietii individuale si sociale. Multe studii de antropologie filozofica afirma ca violenta este o permanenta umana, ca ea este intrinsec legata de esenta umana si de functionarea societatii.
Este dificil sa îngrijesti un copil când parintii însisi nu au primit destula îngrijire si afectiune si nu stiu ce înseamna aceasta. Chiar parintii care au fost îngrijiti corespunzator, copii fiind, pot avea dificultati în a îngriji proprii copii, când sunt pusi în aceasta situatie si când primesc putin ajutor din partea familiei a rudelor si a retelei sociale.
Violenta asupra copilului duce la întârziere în dezvoltarea fizica si psihica precum si la o varietate de deficiente. Copilul are nevoie de ajutor pentru a face fata mai bine acestor dificultati în diferite situatii sociale. Cei care au supravietuit cel mai bine acestor situatii de violenta sunt cei care au un atasament în afara familiei, un adult care îi întelege si îi sprijina.
Factorii externi de stres pot împovara relatia parinte-copil, iar în interactiunea cu alti factori duce la acte de violenta asupra copilului si la neglijarea acestuia. Facând legatura între stres cunostintele despre crize si factoriilor determinanti, perceperea stresului de catre parinti este decisiva mai mult decât calitatile lor obiective, în a-i determina sa se descurce în anumite situatii de criza.
Alcoolismul, lipsa unui loc de munca, confruntarea cu mari dificultatii materiale, imaturitatea parintilor, incapacitatea acestora de a pune copilul si nevoile acestuia mai presus decât orice, mizeria, îngramadirea în locuinte insalubre, traditia violentei (multi tati si mame au fost la rândul lor copii batuti) stau la originea acestor tratamente condamnabile.
Prezentam în continuare o serie de masuri ce trebuie întreprinse pentru reducerea cazurilor de violenta asupra copiilor:
Copii supusi violentelor fizice, psihice, sexuale si neglijentei din partea parintilor sau a îngrijitorilor trebuie ajutati sa faca fata experientelor lor emotionale si cognitive prin:
Reducerea haosului interior de sentimente puternice si contradictorii ale copilului si împartasirea durerii acestuia. Când încercam sa acceptam sentimentele coplesitoare si înfricosatoare ale copilului, acestea pot deveni pentru el mai putin înfricosatoare.
Facându-i viata mai usor de înteles. Copilul îsi foloseste o mare parte din energie încercând sa înteleaga ce se întâmpla. A ajuta copilul sa înteleaga situatia mai bine îi poate reduce efortul si îi da posibilitati mai mari de a-i face fata.
Reducerea sentimentului de responsabilitate si vina al copilului pentru violenta la care este supus. Deseori copii se simt si se considera vinovati si responsabili pentru situatia în care se afla. Este important sa încercam si mai ales sa reusim si eliberam pe copii de acest sentiment al responsabilitatii, al vinovatiei care îi îngrijoreaza, comunicându-le ca ei nu sunt niciodata vinovati de ce fac parintiilor, ca este responsabilitatea parintilor sa aiba grija de copii si nu invers, ca este responsabilitatea celorlalti adulti sa aiba grija de adultii care nu reusesc sa se îngrijeasca singuri.
Copii trebuie ajutati sa îsi exprime sentimentele. Multi dintre acesti copii au avut experiente atât de traumatizante încât le-au blocat sentimentele. Deseori ei nu "stiu" ce simt si sunt departe de a fi capabili sa îsi exprime sentimentele în cuvinte. Nu ne putem astepta ca ei sa vorbeasca mai înainte de a se simti în siguranta. Este de asemenea important sa stim ca desenul si joaca sunt importante pentru a face fata suferintei prin care trec.
Copilului trebuie sa i se dea o traire noua si diferita a relatiilor. În primul rând si cel mai mult copii supusi violentelor au nevoie de "experiente vii", experiente care sa le dea o traire buna despre sine în contact cu alti oameni, copilul are de asemenea nevoie de ajutor pentru a face fata situatiei prin care trece.
Copilul trebuie sa dobândeasca sentimentul ca el este valoros prin el însusi si nu pentru ceea ce ar putea face pentru ceilalti.
Refenite bibliografice
A. Munteanu - Violenta domestica si maltratarea copilului,
Editura Eurostampa, Timisoara(2000)
Kari Killen - Copilul maltratat,
Editura Eurobit, Timisoara(1998)
Gilles Ferreol si -Violenta aspecte psihologice,
Adrian Neculau Editura Polirom, Bucuresti(2003)
Popescu-Neveanu - Dictionar de psihologie,
Editura Albatros, Bucuresti(1978)
Norbert Sillamy - "Dictionar de psihologie"
Ioan Mihailescu - "Sociologie generala"
Editura Pilirom Bucuresti(2003)
|
