Rolul socializarii politice in formarea culturii politice
Ce este socializarea politica?
Cultura politica este transmisa din generatie in generatie,
este transformata si inculcata de diversi actori ai
procesului de socializare.
Majoritatea politologilor, desi admit ca exista multe variatii ale continutului procesului de socializare politica de la o persoana la alta, de la o cultura sau subcultura la alta, sustin in acelasi timp ca exista si multe similitudini, in special la nivelul natiunilor dezvoltate. In aceste conditii, devine posibila – sustin ei – tratarea in termeni generali a fenomenului socializarii politice.
Intr-o
oarecare opozitie cu sustinatorii acestui punct de vedere, M.
Dogan si D. Pelllasy se intreaba in ce
masura se poate vorbi de caracterul universal al socializarii
politice, comparativ cu socializarea in general. Intrebarea este
justificata de existenta diferentelor mari de la o
Unii sociologi sustin ca socializarea politica are un caracter conservator : ea transmite doar acele reguli care sunt deja testate, care reproduc un sistem de clasa dat. A. Gramsci in tezele sale asupra hegemoniei denunta perpetuarea unei stari de dominatie prin controlul mesajului cultural.
Pe de alta parte, se constata ca individzii reactioneaza fata de mediul socializarii politice, ca ei nu sunt pasivi si nu manifesta o disponibilitate absoluta fata de aceasta. Se inregistreaza o modificare in timp, de la o generatie la alta, a valorilor, credintelor si atitudinilor politice. “Cultura politica se transmite prin aculturatie”. Socializarea politica trebuie inteleasa, insa, nu numai ca un proces de invatare a normelor, credintelor, valorilor politice, ci si ca un proces de perpetua schimbare a acestora, a mediului politic. Aceasta schimbare este rezultatul unor relatii complexe intre agenti rivali ai socializarii, care transmit mesaje contradictorii unor receptori relativ autonomi.
Agentii socializarii politice
Psihologii si analistii socializarii politice au evidentiat existenta a doua principii operatoare, care caracterizeaza invatarea timpurie :
1.Principiu primar : ce se invata mai intai, se invata cel mai bine ;
2.Principiul structurarii: ce se invata mai intai structureaza intreaga invatatura ulterioara.
Aceste doua principii sunt relevante pentru importanta pe care o joaca socializarea timpurie pentru evolutia culturala si politica a indivizilor.
Desi caile prin care indivizii dobandesc valorile, cunostintele politice difera de la un individ la altul, majoritatea oamenilor este expusa la aceleasi principale influente, agenti ai socializarii, din copilarie si pana la maturitate : familie, scoala, comunitate, semeni, etc. Atitudinile politice, remarca G. Almond si S. Verba, provin din surse multiple de la experientele timpurii ale socializarii, la experientele mai tarzii ale adolescentei si ajungand la cele ale postsocializarii ca adult. El include atat experientele politice, cat si nonpolitice. Este unanim recunoscut faptul ca, in familie, copiii invata un set larg de valori morale, religioase, politice, economice care ii ajuta sa-si contureze opiniile. Nu este surprinzator faptul ca majoritatea oamenilor identifica amintirile lor politice cu ale familiilor lor. In cele mai multe cazuri, parintii care sunt interesati de politica isi influenteaza copiii sa devina mai implicati si mai informati in domeniul politicii. Multi copii, imitandu-si parintii, se identifica cu partidul din care acestia fac parte sau cu care simpatizeaza. Influenta parentala asupra identificarii cu un partid este mai mare atunci cand ambii parinti se identifica puternic cu acelasi partid. Aproximativ 1/2 din americani se identifica cu partidul politic al parintilor lor.
G. Almond si S. Verba, in “Cultura civica”, sesizeaza faptul ca “pattern-urile autoritatii din familie reprezinta primele expuneri ale individului fata de autoritate”. Ele implica, indeosebi, o socializare politica latenta. Socializarea in familie, desi nu poate explica singura atitudinile politice efective - intrucat exista si alte forme ale socializarii politice - poate crea anumite predispozitii necesare manifestarii lor. Autorii mai sus mentionati se intreaba daca pattern-ul autoritatii din familie isi pune amptrenta asupra atitudinii si participarii politice de mai tarziu a individului. Astfel, ei se intreaba daca membrul unei familii democratice este mai inclinat decat ceilalti sa fie un cetatean democratic competent. In urme cercetarii efectuate, ei constata ca exista o conexiune intre perceperea abilitatii participarii la deciziile in familie si competenta politica curenta a subiectilor intervievati. De exemplu, in SUA, 70% din cetatenii care au declarat ca au participat la decizii in familii se considerau cetateni competenti, in timp ce numai 47% din cei care nu au participat la decizii in familie isi declina in proportie mult mai mare competentele politice decat ceilalti.
In acelasi context, Robert Lane sustine ca un adolescent din SUA sau Germania, care a fost tinut din scurt acasa tinde sa se angajeze politic mai putin decat tinerii care s-au bucurat de o oarecare libertate. Deci, autonomia cetateanului cat si convingerile sale, conchide el, isi au radacinile in mediul social sau in atmosfera in care el incepe sa se dezvolte.
Un alt agent al socializarii il constituie scoala. In conformitate cu rezultatele unor cercetari sociologice, influenta scolii asupra invatarii politice este egala sau mai mare decat cea a parintilor. Institutiile educationale - afirma M. Dogan si D. Pelassy, in “Cum sa comparam natiunile” - conditioneaza intr-un fel capacitatile morale, politice si economice ale natiunii. Predarea directa, in scoala, a cunostintelor despre politica si guvernamant - sustin Almond si Verba - poate determina cresterea sentimentului competentei politice a individului, insa aceasta depinde de continutul a ceea ce se preda. Este benefica dezbaterea unor probleme sociale si politice controversate - adica participarea formala a copilor la viata scolii. In SUA, 40% dintre subiecti declara ca li s-a oferit o asemenea sansa, in timp ce in Marea Britanie doar 16% si in Italia chiar mai putin, respectiv 11%.
In ceea ce priveste participarea informala in scoli, SUA se detaseaza net de celelalte tari : aici majoritatea subiectilor declara ca au participat la decizii in scoala si s-au simtit liberi sa se planga de un tratament nedrept si chiar s-au plans.
In societatile democratice, in scoala se invata, de regula, normele comportamentului de grup, luarea deciziei in mod democratic, respectarea opiniei celorlati. Daca accentul se pune in mod exclusiv pe predarea sloganelor nationale, a simbolurilo, eroilor si sarabatorilor nationale, neglijandu-se valorile democratiei si dezvoltarea gandirii critice, educatia politica este inlocuita cu indoctrinarea.
Familia si scoala sunt agenti ai socializarii timpurii a copilului. D. Eston distinge patru faze principale ale procesului de socializare politica a copilului asupra domeniului politic :
1.politizarea, respectiv sensibilizarea politica a copilului asupra domeniului politic ;
2. personalizarea, respectiv identificarea sistemului de guvernare cu anumite autoritati, persoane (de exemplu, sistemul de guvernare este sinonim cu presedintele sau cu politisutl) ;
3. idealizarea, adica emiterea de judecati de valoare fata de autoritatea personalizata (buna sau rea) ;
4. “institutionalizarea, adica trecerea de la perceperea autoritatii personalizate la perceperea ansamblului de autoritati ca sistem”.
Analizand
socializarea politica, G. Almond si
O alta coordonata care trebuie luata in discutie in analiza rolului pe care scoala si familia il au in socializarea politica a individului o constituie nivelul lui educational, cu performantele scolare si intelectuale. In urma cercetarii efectuate de G. Almond si S. Verba in SUA, Marea Britanie, Germania, Italia, Mexic s-a putut constata ca frecventa cu care subiectii afirma ca au foat capabili sa participe la decizii in familie sau scoala creste odata cu nivelul educatiei. Se pare ca cei cu o edcatie mai inalta beneficiaza de oportunitati mai mari de participare nonpolitica decat cei cu realizari educationale mai modeste. In acelasi context, trebuie analizat si faptul ca nu intotdeauna absenta tentatiei copilului de a protesta in scoala sau in familie este cauzata de structura autoritara a acestor institutii. Lipsa de participare a copilului se poate datora neincrederii in sine, inexistentei unui ego puternic. S-a constata ca, pretutindeni, scoala pregateste copiii sa accepte ordinea sociala, fie ca este vorba de o ordine democratica, fie ca, dimpotriva, este vorba despre o ordine totalitara. Analizele facute in domeniul sociologiei educatiei au pus in evidenta faptul ca, in mai toate scolile lumii sunt predate sloganele nationale, simbolurile, eroii si sarbatorile nationale. Pe langa acestea, in societatile democratice scolile pun accentul si pe normele comportamentului de grup, respectarea diferentelor de opinii si obiceiuri, participarea dmeocratica la luarea deciziilor, arta negocierii conflictelor etc. In aceste tipuri de societati, copiii invata de mici despre importanta egalitatii politice.
In societatile totalitare, scolile - aflate sub supravegherea intransigenta a statului - au datoria sa infuzeze constiinta copiilor cu sloganurile politice, sa-i educe in spiritul respectarii neconditionate a partidului unic si a conducatorilor sai iubiti, a obedientei fata de interesul general al patriei si al sacrificarii totoale a vietii private.
Chiar si in societatile democratice - atrag atentia unii analisti politice - exista pericolul unei oarecare indoctrinari a copiilor in scolile elementare. Robert D. Hess si Judith V. Torney sustineu in anii ‘60-70 ca “majoritatea copiilor ies din scoala elementara inoculati cu sentimentul nationalismului si cu o notiune idealizata a guvernarii americane”.
Cu cat scolile solitica copiilor mai multa originalitate si creativitate decat reproducere de informatii, mai multa participare la dialog si la luarea deciziilor privind viata scolii decat obedienta fata de norme indiscutabile, cu atat este mai mare influenta lor in socializarea politica democratica a viitorilor cetateni.
Spre deosebire de scoala si de familie, autoritatea locului de munca este decisiva pentru participarea politica, pentru formarea competentelor politice ale individului. Relatia dintre competenta la slujba si competenta politica ramane puternica chiar si in grupurile educationale combinate. Relatia este biunivoca. Pretentia de a participa la deciziile profesionale se justifica de multe ori prin existenta cadrului politic democratic. Pe de alta parte, individul cu competente politice va fi mai putin inclinat sa accepte absenta dialogului cu autoritatea la locul de munca.
Ca o concluzie generala in urma analizei facute se poate spune ca, experientele nonpolitice au un efect cumulativ asupra participarii politice a individului. Probabilitatea ca individul care are sanse constante de participare nonpolitica sa o generalizeze la participarea politica, este mare.
Un alt agent al socializarii il reprezinta comunitatea si semenii.Intelegem prin comunitate persoanele de toate varstele, de toate categoriile sociale cu care individul vine in ontact, cu care convietuieste sau isi exercita profesia. Semenii sunt prieteni, colegi de soala sau de servicu care traiesc in interiorul comunitatii si care de regula sunt de aceeasi varsta.
Comunitatile omogene, cu membrii similari din punct de vedere al etnicitatii, rasei, religiei, status-ului ocupational pot exercita presiuni puternice atat asupra copiilor, cat si a a adultilor in vederea conformarii la atitudinea politica dominanta. De exemplu, daca toti vecinii sustin candidatura unui partid si critica candidatura altuia, este destul de dificil sa sustii o opinie contrara fara ca ceilalti sa nu te marginalizeze.
Grupurile “semenilor” sunt folosite de copii si adulti, pentru a se proteja de presiunile comunitatii. Grupurile de adolescenti, bunaoara isi sustin actele de rezistenta, opozitie ale membrilor sai fata de presiunile parintilor. Daca initial, tinerii isi aparar doar stitlul de viata, vestimentatia, extravagantele comportamentale si nu conceptiile politice, studiile clasice arata ca, mai tarziu, studentii adopta si in viata politica atitudini mai liberale - comparativ cu parintii mai conservatori - si raman in continuare liberali, pentru ca prietenii le impartasesc opiniile.
Mass-media este, la randul ei, un agent foarte important al socializarii politice. Daca in societatile totalitare ea devenise un instrument docil si eficace cu ajutorul caruia guvernanti, “lucratori cu munca de partid”, indoctrinau masele, in ocietatiel democratice ea poarta un cu totul alt rol. Eliberata de cenzura, de dogmele ideologiei totalitare, mass-media poate fi indepenedenta si obiectiva, poate juca u rol esential in procesul de maturizare democratica a societatilor contemporane. In realitate insa, daca ea joaca un rol proeminent in socilizarea democratica a individului este greu de spus. Exista mari controverse pe aceasta tema. Desi la modul general se asteapta ca presa, radioul, TV sa se implice tot mai mult in educarea populatiei in spiritul legii, al statului de drept, ele raspund intr-o mica masura si de o maniera contradictorie acestui deziderat. Pe de alta parte, mass-media promoveaza un sarijin popular pentru guvernanti : popularizeaza achizitiile si performantele politice ale acestora, se implica in celebrarea sarbatorilor, eroilor nationali si aniversarilor poliitce. Pe de alta parte, media erodeaza increderea politica prin publicarea plangerilor cetatenilor, a protestelor, a actelor de coruptie, prin critica acerba a diferitelor masuri politice. Unii critici ai mediei sustin ca aceasta acorda prea mult spatiu oponentilor guvernului, in special acelora care angajeaza o opozitie neconventionala. Altii, dimpotriva, sustin ca presa, prin publicitate, manipuleaza masele, consumatorii.
Incheiem aici analiza factorilor nonpolitici asupra formarii atitudinilor si constiintei politice. In continuare, ne propunem sa evidentiem cateva aspecte ale rolului sistemului politic in sine, al partidlor poliitce, in formarea atitudinilor, normelor si comportamentelor politice.
Se constata ca partidele politice realizeaza socializarea politica, mai intai, prin consolidarea culturii politice existente, asigurand astfel perpetuarea sistemului politic. Intr-o societate de tranzitie, partidele transformarea formelor de participare.
Partidele ofera membrilor si simpatizantilor o ideologie, o doctrina, in ultima instanta deci, o subcultura politica. Mai concret, partidele politice le ofera informatii politice, cai de solutionare a unor revendicari, de relationare activa cu sistemul politic, normele legitimiatii politice.
Influenta directa exercitata de sistemul politic asupra formarii convingerilor si atitudinilor politice este mai puternica decat cea exercitata de factorii nonpolitici ai socializarii si in anumite circumstante o poate submina sau chiar anula. Chiar daca familia si scoala au intiparit in mintea individului o viziune pozitiva asupra sistemuui politic, in cazul in care el este dispretuit de partidul sau, inselat de politic, infometat () este mai mult ca sigur ca opinie pe caere o avea despre sistemul politic se va altera.
Cand mijloacele socializarii se afla sub controlul exclusiv al statului, ca in regimurile totalitare, rolul ei este nu numai de a consolida sistemul politic existent ci si de a preintampina sau anihila aparitia eventualilor factori perturbatori.
In astfel de societati educatia si propaganda isi unesc eforturile in a asigura autoritatea totala a statului asupra individului. In aceste conditii, socializarea timpurie prin scoala - gradinita - pare a fi cea mai eficienta. In copilarie, mesajul propagandistic prinde usor, nu intampina de obicei rezistente semnificative.
Analizand procesul de socializare din tarile totalitare se constata existenta a trei elemente importante : 1. in primul rand, constiinta importantei decisive a socializarii politice ; 2. in al doila rand, suprematia absoluta a unor anumite institutii : scoala, partid, armata - in detrimentul altor posibili competitori ; 3. in al treilea rand, simplificarea extraordinara a discursului poltic. Fenomenul acesta cauzeaza si o regresie intelctuala. In timp ce modernizarea societatii implica multiplicarea surselor de informatie si dezvoltarea mesajelor suprapuse si conflictuale, statul totalitar se intoarce la adevarul unic si indivizibil.
Consideram ca prezentarea urmatoarelor date statistice* este relevanta pentru intelegerea caracteristicilor socializarii politice in Romania.
Influenta asupra deciziilor Frecventa Procentajul
luate in familie raspunsurilor raspunsurilor
a) mare 103 19,2
b)medie 192 36,0
c) mica 101 18,9
d) nici o influenta 116 21,8
e) nu-mi amintesc 16 3,0
f) non raspunsuri 5 1,1
TOTAL 533 100,0
Tabel 1. Pattern-ul autoritatii in familie si competenta civica
Datele furnizate de cercetare arata ca 55,3% din subiectii intervievati au avut, in perioada adolescentei, o influenta mare asupra deciziilor luate in familie. Pe de alta parte, un procent mare de interlocutori, respectiv 40,7 % sustin fie ca nu au avut nici o influenta, fie ca influenta lor a fost mica in ceea ce priveste luarea deciziilor in familie (vezi tabel 1).
Ce puteau face daca decizia luata in Frecventa Procentajul
familie era nedreapta? raspunsurilor raspunsurilor
a)Aveau dreptul sa se planga, sa 373 70,0
riposteze
b) Nu aveau dreptul sa se planga 147 27,5
c) Nu stiu (nu-mi amintesc) 13 2,5
TOTAL 533 100,0
Tabel 2. Pattern-ul autoritatii in familie si competenta civica
Din relatarile subiectilor deducem ca in 40,7 % din cazuri, familia nu a incurajat participarea libera a copiilor la luarea deciziilor, perpeutind modelul autoritar al relatiilor in familie, invatandu-l pe copil mai mult sa se supuna, sa se subordoneze, decat sa se implice cu responsabilitate in luarea deciziilor, pregatindu-i in mod indirect pentru adoptarea unui comportament politic obediant, dependent.
Ce puteau face subiectii daca nu erau Frecventa Procentajul
supusi unui tratament nedrept in raspunsurilor raspunsurilor
scoala
a) Puteau sa riposteze 207 38,8
b) Nu aveau dreptul sa se planga 319 59,8
c) Nu stiu (nu-mi amintesc) 7 1,4
TOTAL 533 100,0
Tabel 3. Pattern-ul autoritatii in scoala si competenta civica
Tabelul 3 indica faptul ca 59,8 % din subiecti afirma ca scoala nu le-a oferit posibilitatea sa se planga in situatia unui tratament nedrept. Ei sustin ca era in avantajul copilului sa nu riposteze in situatia in care era victima unui tratament nedrept pentru ca, in timp ce obedienta era “premiata”, riposta era sanctionata. Elevul sanctionat pe nedrept, daca se revolta, risca sa primeasca o noua pedeapsa, poate mai grea decat prima, sau in cel mai bun caz era igonrat.
Subiectii au avut sau nu prilejul sa discute Frecventa Procentajul
in scoala probleme politice si sociale raspunsurilor raspunsurilor
controversate
a)Au avut prilejul 106 20
b) Nu au avut prilejul 416 78
c)Nu-si amintesc 11 2
TOTAL 533 100,0
Putem deduce ca, in perceptia majoritatii subiectilor, pattern-ul autoritatii in familie era mai democrat decat cel al autoritatii in scoala.
Daca 70% din subiecti opinau ca in familie aveau dreptul sa se planga daca se simteau nedreptatiti, doar 38% din subiecti au sustinut ca s-au bucurat de aceasta libertate si in scoala. Relatiile profesori-elevi sunt percepute, deci, ca nondemocratice, coercitive in percpetia majoritatii subiectilor.
Neexersarea dialogului pe probleme politice in scoala este apreciata de majoritatea subiectilor ca fiind o deficienta majora a scolii romanesti. De aceea, ei propoun in proportie de 80,1% introducerea in invatamantul romanesc a unei discipline care sa le permita dezbaterea unor probleme privind statul de drept, democratia, drepturile omului.
Tabelul 5 ne indica faptul ca 51,1% din interlocutori sustin ca sunt consultati cu privire la deciziile luate la locul de munca cel putin din cand in cand, iar 25,0% foarte rr sau niciodata. Se observa, deci, ca pattern-ul autoritatii la locul de munca este mai democrat decat cel din scoala : procentul celor care delcara ca sunt consultati este dublu fata de procentul celor care sustin contrariul.
Masura in care subiectii sunt consultati Frecventa Procentajul
cu privire la deciziile luate la locul de raspunsurilor raspunsurilor
munca
a)des 102 19,1
b) din cand in cand 165 32,0
c) foarte rar 76 14,3
d) niciodata 57 10,7
e) non-raspunsuri 133 24,9
TOTAL 533 100,0
Tabel 5. Pattern-ul autoritatii in scoala si competenta civica
Desigur ca oportunitatea participarii difera de la un status ocupational la altul. Cu cat statusul ocupational este mai inalt, cu atat este mai mare probabilitatea ca individul sa fie consultat in procesul decizional.
Din relatarile subiectilor, deducem ca ei se simt mai indreptatiti si abilitati sa participe la luarea unei decizii la varsta adulta. Avand acest sentiment, probabilitatea ca ei sa incerce sa participe activ la viata profesionala creste. Participand la luarea deciziei la locul de munca, ei se vor simti mai capabili sa se implice in viata politica.
Pe de alta parte, trebuie sa se remarce faptul ca viziunea subiectilor asupra pattern-ului autoritatii in familie, scoala, loc de munca difera in functie de nivelul educational.
Datele furnizate de cercetare evidentiaza faptul ca subiectii cu inalta educatie beneficiaza de oportunitati de participare privind viata familiei, problemele scolii si ale locului de munca intr-o masura mai mare decat ceilalti.
De asemenea, datele cuprinse in urmatoarele tabele reflecta intr-o mare masura, situatia apartenentei organizationale si a competentei civice existenta in Romania.
Frecventa Procentajul
a) Apartin uneia sau mai multor organizatii 91 17,1
b) Nu apartin nici unei organizatii 427 79,4
c) Non-raspunsuri 15 2,8
TOTAL 533 100
Tabel 6. Apartenenta subiectilor la diferite organizatii
Datele furnizate de cercetare sintetizate in tabelul de mai sus releva faptul ca marea majoritatea interlocutorilor, respectiv 79,4% nu fac parte din nici o organizatie. Doar 17,1 % din subiectii intervievati susti ca apartin uneia sau mai multor organizatii. Gradul d eparticipare civica a populatiei intervievate este foarte scazut. Aceasta concluzie poate fi generalizata la nivelul intregii populatii romanesti daca luam in calcul si rezultatele sondajului de opinie realizat de Metromedia Transilvania in martie 1997.
Tipuri de organizatii Frecventa Procentajul
a) sindicate 44 8,4
b) de afaceri 29 5,5
c)cooperative 9 1,7
d)grupuri de veterani 6 1,1
e) atletism 7 1,3
f) politice 19 3,6
g) de cariate 8 1,5
h) civice 13 2,6
i) religioase 13 2,6
j) altele 9 1,7
Tabel 7. Organizatiile la care sunt afiliati subiectii
Constatam, in primul rand, ca exista un procent mare de non-activi civic. acest lucru este evidentiat pe de o parte de procentul mic al pariticipantilor la viata organizationala, respectiv 17,1% din intervienati, precum si de procentul si mai mic de afiliati la organizatiile politice (3,5% din raspunsuri) si civice (2,6% din raspunsuri).
Tabelul urmator, nr.8, indicia pe de o parte gradul scazut de implicare a organizatiilor in probleme controversate precum o guvernare mai buna, problema scolilor, a locuintelor etc., si, pe de alta, caracterul formal al apartenentei organizationale a majoritatii subiectilor afiliati (81,4%).
In concluzie, cercetarea intreprinsa a evidentiat ca modelul de cultura politica predominant in actuala societate romaneasca se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi principale :
a) insuficienta informare si comunicare politica ;
b) valori scazute ale competentei civice subiective ;
c) valori scazute ale atasamentului fata de sistemul politic ;
d) valori scazute ale cooperarii, solidaritatii, participarii organizationale in general si politico-civica, in special.
Intr-o formula succinta putem spune ca “dependenta” (inexistenta feed-back-ului) constituie acum dominanta pattern-ului culturii politice romanesti.
|
