Vocabularul stiintelor sociale -Paul Lazarsfeld
Nici-o stiinta nu vizeaza obiectul sau în plenitudinea sa concreta .Ea alege anumite proprietati si încearca sa forteze relatii între ele.Descoperirea de legi reprezinta sfârsitul tuturor cercetarilor stiintifice. Astfel , în stiintele sociale , alegerea proprietatilor strategice constituie un fel de problema esentiala. Nu s-a creat înca terminologia riguroasa în acest sens. Se numesc deseori aceste proprietati atribuite sau aspecte si deseori se împrumuta ter 828d33i menul de variabila din matematici.
Se numeste descriere, clasificare sau masurare,actul de a atribui proprietati obiectului.
Sociologia foloseste termenul de masura într-un sens mai larg decât fizicienii sau biologii. Când se constata ca în sânul unei organizari , un anume serviciu manifesta un grad mai mare de satisfactii decât un altul, se spune ca s-a operat o masura(desi nu se exprima printr-un numar) .Totusi exista tendinta de a folosi masura în sensul traditional al cuvîntului , prin constructia de matrici precise.
Se observa deja progrese în acest sens, dar noi nu ne gasim , decât în faza initiala de cercetari formale, care nu corespund ele însele decât la o parte limitata de ansamble de operatii de masura utilizate în practica.
Vom examina aici, într-o maniera foarte generala, demersul sociologului pentru a caracteriza obiectul sau studiu:vom vedea ca, atunci când vrem determinarea de "variabile" susceptibile de a masura obiecte complexe, se aduce spre cercetare un proces mai mult sau mai putin tipic.
"Procesul" permite exprimarea "conceptelor"în termeni de indici empirici si contine patru faze majore:
1)reprezentarea sub forma de imagine a conceptului
2)specificarea dimensiunilor
3)alegerea indicatorilor observabili
4)sinteza indicatorilor care constituie indicii
1.Reprezentarea în imagini a conceptului
Gîndirea si analiza care stabile un instrument de masura dau nastere, în general, la o reprezentare în imagini. Cercetatorul, în actiunea de analiza a detaliilor unei probleme teoretice, schiteaza mai întîi o constructie abstracta, o imagine.Aspectul creator al muncii sale începe probabil în momentul când , percepând termene disparate, el descopera în ele o trasatura caracteristica fundamentala si încearca sa explice regularitatea care o observa. Conceptul, în momentul în care prinde contur, nu este decât o entitate cunoscuta în termeni vagi, care da un sens relatiilor observate între fenomene.
O problema clasica a sociologiei industriale este analiza si masura notiunii de "gestiune".Dar ce se întelege exact prin notiunea de "gestiune", "directiune", "administratie".Notiunea de "gestiune" a aparut în ziua când s-a remarcat ca doua uzine , plasate în conditii identice, pot fi dirijate mai bine sau mai rau. Acest factor complex , care favorizeaza randamentul oamenilor si productivitatea echipei, a primit numele "gestiune". Apoi , sociologii organizarilor s-au fortat sa precizeze aceasta notiune si de a-I da un continut mai concret .
Aceasi evolutie s-a manifestat si în alte domenii . Astfel notiunea de "inteligenta"corespunde , la origine , unei impresii complexe si concrete de vivacitate sau amortire mentala.
Deseori , probleme generale de acest tip care suscita curiozitatea cercetatorului si-l orienteaza pe o cale care duce în final la o problema de masura.
2. Specificarea conceptului
Faza urmatoare consta din analiza "componentelor" acestei prime notiuni, pe care noi le apelam înca , dupa caz , "aspecte " sau "dimensiuni ".Putem deduce analitic sau empiric conceptul general care le înglobeaza structura intercolerarii lor.Oricum un concept corespunde în general la un complex de fenomene mai degraba decât la un fenomen simplu si direct observabil.
Sa consideram ca dorim sa aflam daca randamentul unei echipe de muncitori este satisfacator.Neavând la început decât o notiune destul de vaga de ceea ce este un randament satisfacator se va pune întrebarea , fara îndoiala , ce implica o asemenea expresie , care tip de randament trebuie preferat : a celui unui muncitor care lucreaza repede si strica multe piese , sau a celui unui muncitor lent dar serios în munca lui .
În anumite cazuri , în functie de natura fabricatiei , se poate admite un randament mediocru asociat cu o tara mica de deseuri , pare deci putin probabil ca , se accepta eliminarea completa a riscurilor de erori adoptând o cadenta scazuta.
În final se va analiza notiunea de randament si de a se determina diferitele ei componente : viteza de lucru , calitatea produsului , rentabilitatea echipei.
Teoria masurarii da acestor factori numele de dimensiuni , a caror analiza este deseori o problema complexa , cum se poate vedea într-un studiu al unei uzine de constructii aeronautice unde se pot distinge 19 componente ale notiunii de gestiune .Iata câteva exemple :absenta de disensiuni în sânul unui grup , bune comunicatii ierarhice,supletea autoritatii , politica rationala a directiei , importanta relativa a efectivelor de cadre .Se poate evident duce foarte departe analiza conceptului.Un exemplu la fel de bogat ca cel de sus este rar .Deci , ca regula generala , complexitatea conceptelor folosite în sociologie este acea ca traducerea lor operationala necesita o pluralitate de dimensiuni.
3. Alegerea indicatorilor
A treia problema consta în a gasi indicatorii pentru dimensiunile retinute .Nu va fi fara dificultate .Prima poate fi formulata :ce este exact un indicator ?W.James scria în "Rolul adevarului ":când se spune despre un om ca este prudent , înseamna ca el adopta un anume numar de caracteristici de comportament de prudenta :cere mereu asigurari , nu pariaza totul pe acelasi cal , nu se lasa pupat.Termenul "prudent "este astfel o maniera practica de exprimare a unei trasaturi comune a actelor obisnuite.Sunt în sistemul sau psihofizic caractere distincte care -l fac sa fie prudent .
Aici,interventia lui James arata imaginea unui ansamblu de indicatori , direct sugerata de experienta din viata cotidiana . Azi exista tendinta de a specifica relatia dintre acesti indicatori si calitatea fundamentala : nu se pretinde un om prudent , acela care-si imparte suma de pariat cu grija sau care se asigura impotriva tuturor virusilor. Se spune numai ca este probabil ca el indeplineste anumite acte specifice prudentei. Noi stim de asemenea ca indicatori utilizabili variaza mult in cadrul social al individului: nu se pariaza si nu se intocmesc polite de asigurare intr-o manastire, de exemplu. Este deci posibil de a elabora o masura a prudentei care tine cont de cadrul particular .
Relatia dintre fiecare indicator si conceptul fundamental fiind definit in termenii de probabilitate si nu de certitudine , este indispensabil de a folosi un numar cit mai mare de indicatori .Studiile de de teste de inteligenta , de ex. , a permis de a descompune aceasta notiune in mai multe dimensiuni : inteligenta manuala , verbala . Dar aceste dimensiuni ele insele nu pot fi masurate decit pentru un ansamblu de masuratori.
Rare sint faptele observate care nu pot servi intr-o zi sau alta ca indicatori in studiul si masurarea unui fenomen . Revenirile sint deseori considerate ca un indicator al competentei : chiar daca tinem cont de acest indicator numai, cei mai multi oameni de afaceri vor putea aparea mai competenti decit cei mai eminenti savanti. La fel numarul de bolnavi insanatositi de un doctor , indica , fara indoiala valoarea sa , dar trebuie tinut cont ca numarul de insanatosiri variaza functie de specialitatile medicale , in fine , daca numarul de carti intr-o biblioteca publica indica intr-un sens ,nivelul cultural al unui ansamblu de lectori , este evident ca calitatea lucrarilor este cel putin la fel de revelatoare ca si cantitatea.
Determinarea criteriilor care limiteaza alegerea unei baterii de indicatori este o problema delicata. Le consideram ca facind parte dintr-un concept sau, din contra , ca independenta sau exterioare lui?
Daca parcurgem lista indicatorilor de integrare intr-o comunitate , criminalitatea este continuta in conceptul de integrare , care reprezinta un factor exterior determinabil plecind de la masura integrarii?Aici , pentru ca este vorba de indici proiectivi , cunoasterea legilor care guverneaza relatiile dintre indicatori este foarte importanta. Daca excludem tarele criminalitatiidin reprezentarea unui centru urban "integrat" , se poate ca experienta releva o relatie slaba intre aceste tare si gradul de integrare :se pot deci utiliza ca masuri de integrare in cazul in care datele relative ale indicatorilor corespund conceptului ,in mod implicit. De asemenea trebuie sa se determine alti factori eventual susceptibili de a influienta tarele criminalitatii si prin urmare, de a invalida masurile; deci se pot controla acesti factori sau se utilizeaza un numar de indicatori suficienti pentru a compensa efectele lor.
4.Formarea de indici
A patra faza consta din a face sinteza datelor elementare obtinute în cursul etapelor obtinute în cursul etapelor precedente.Avînd de compus randamentul unei echipe de muncitori sau inteligenta unui copil în 6 dimensiuni si alegerea a 10 indicatori pentru fiecare dimensiune, este vorba acum de a construi o masura unica plecînd de la aceste informatii elementare.
Cîteodata, vom fi obligati sa stabilim un indice general care acopera un ansamblu de date.Deliberarile unui juriu care trebuie sa atribuie o bursa de studii, de exemplu , au drept scop de a aprecia un ansamblu de date referitoare fiecarui candidat.În alte ocazii , interesul va fi îndreptat asupra relatiilor fiecarei dimensiuni cu variabilele exterioare .Dar aici va trebui sa facem sinteza diferitilor indicatori , a caror legaturi cu variabilele exterioare sunt în general prea slabe si prea instabile pentru tratarea caracteristicilor fundamentale care se propun a fi supuse masurarii .
Formal ,se considera ca fiecare indicator întretine o relatie de probabilitate cu variabila pe care o studiem .
Pozitia fundamentala a unui individ nu se va modifica ,chiar daca se înregistreaza o variatie accidentala a unui indicator particular ;se poate ca pozitia fundamentala sa evolueze fara ca un indicator particular sa traduca aceasta schimbare .Dar daca un indice contine un ansamblu larg de utilizatori , este putin probabil ca un numar mare dintre acestia sa se modifice în aceeasi directie , daca pozitia fundamentala a individului ramâne nemodificata .
Cunoasterea unei "atitudini",a unei "pozitii" comporta numeroase puncte de sondaje.Aceasta nu va fi fara dificultati.Daca dintre indicatorii alesi,anumiti indicatori nu se comporta ca altii,cum le includem într-un indice?Intereseaza posibilitatile de a construi o teorie privind asemanarile unui ansamblu eterogen de indicatori .Subiectul este vast si nu-l vom aborda aici în toata complexitatea sa.Dar ideea generala este de a studia relatiile dintre indicatori si de a ataca anumite principii matematice generale care permit sa se defineasca ceea ce poate numi puterea relativa a unui indicator în raport cu altul, pentru a determina greutatea sa în masura specifica care se propune sa se efectueze.
Când se construiesc indicii privitor la conceptele psihologice sau sociologice complexe , se vor alege întotdeauna item-i(entitati) relativ limitate printre cele care sugereaza conceptul si reprezentarea sa în imagine .Una din trasaturile cele mai remarcabile a acestor indici este fara îndoiala faptul ca corelatia lor cu variabilele exterioare este în general stabila ,fiind"esantion"între itemurile alese.Acest fenomen se numeste "interschimbabilitatea indicilor".
5.Interschimbabilitatea indicilor .
Pentru ailustra interschimbabilitatea indicilor ,noi am ales indicele de "conservatorism"utilizat într-un studiu asupra atitudinilor membrilor din învatamîntul superior din SUA în timpul perioadei macartiste ,cand universitari si profesori au fost adusi în fata comisiilor de ancheta.
Una din problemele care au fost puse în cursul cercetarilor a fost de a determina grupa de cadre didactice a caror convingeri au pus la adapost pe urmariti ,cei care,evident se considerau conservatori.S-a elaborat o metoda specifica pentru a situa cu exactitate grupa conservatoare.În cursul unei scurte întrevederi ,s-au cules printr-un joc de întrebari esentiale asupra conservatorilor,elementele necesare pentru a construi o "masura".Adica o problema de clasificare generala care se regaseste în toate cercetarile de opinie.
Prima etapa a constat din alegerea indicatorilor :au fost întrebati daca aproba continutul unor scrieri tipic conservatoare,s-au stabilit liste cu organizatiile de care au apartinut revistele care le-au citit si de a utiliza aceste date ca indicatori.Dar experienta pe care noi am avut-o în acest domeniu ne-a condus sa preferam indicatorii legati de fondul problemei .Astfel ,noi am numarat un numar de principii ,de drepturi si interdictii din universitate pentru care noi am cules opinia persoanelor interogate.Pornind de la aceste date s-a construit indicele de conservatorism .Alegand date diferite ,noi am comparat cu titlu experimental acest indice cu un ansamblu de alte masuri disponibile în aceeasi masura .
Doua chestiuni s-au pus vis-a-vis de atitudinea celor interogati cu privire la activitatile studentilor :"Credeti ca s-ar putea permite formarea unui grup de tineri socialisti în aceasta universitate ,daca anumiti studenti si-ar exprima aceasta dorinta ?"Atitudinea profesorilor cu privire la elementele socialiste pare sa constituie un indice de conservatorism valabil.Exista toate sansele ,de fapt ,pentru ca se constata divergente dintre conservatori si liberali si ca primii au tendinta mai marcata sa asimileze socialistii cu comunistii.40%dintre subiecti ,adica 355 profesori s-au aratat ferm împotriva unei astfel de autorizatii . Este semnificativ ca la a doua chestiune ,atingând la fel activitatile studentilor, s-au înregistrat un numar de raspunsuri aproape identice :este vorba de a sti daca cel care raspunde ,plasat într-o situatie de responsabilitate fictiva ,autoriza studentii sa invite un eminent specialist în probleme ale Extremului Orient (Owen Lattimore ).Se observa din nou 40% de raspunsuri negative .(342).
Obtinand practic de fiecare data acelasi numar de raspunsuri non-liberale ,342 respectiv 355 ,era natural sa ne asteptam la cele doua întrebari sa raspunda negativ aceleasi persoane .Tabelul 1 infirma aceasta ipoteza:
Tabel 1. Repartizarea raspunsurilor la aceste doua chestiuni referitoare la autorizarile care se acorda studentilor
Formarea unui cerc socialist Invitatia lui Lattimore
Pentru Abtineri Împotriva TOTAL
Pentru 1686 95 124 1905
Abtineri 118 27 46 191
Împotriva 152 31 172 355
TOTAL 1956 153 342 2451
Se vede ca cele doua chestiuni au o repartitie asemanatoare de raspunsuri ,în afara de o mare rotatie a acestei ultime : 124 subiecti clasati ca si conservatori la prima chestiune -Lattimore-sunt clasati ca liberali la a doua ,în timp ce 152 de cazuri raspund invers la cele doua întrebari .Acest fenomen nu trebuie nici sa ne surprinda ,nici sa ne jeneze .Fiecare indicator poseda un caracter specific ti nu trebuie niciodata considerat foarte reprezentativ pentru clasificarea cautata.
În cazul de fata ,numerosi subiecti acompaniaza raspunsurile lor cu comentarii calitative,si asta mai ales când opinia lor la un punct particular este în dezacord cu atitudinea generala .Aceasta a permis într-o oarecare masura sa se explice contradictiile aparente a raspunsurilor lor .Anumiti profesori ,care s-au opus la a-l invita pe Lattimore ,exprima de fapt un resentiment personal .Altii cred ca aceasta chestiune trebuie transata pe plan legal :oricarei persoane inculpate i se refuza dreptul la cuvânt în incinta universitatii.Semnalam de asemenea si cazul invers ,cei care accepta venirea lui Lattimore, dar sunt împotriva creerii unui cerc de tineri socialisti ,pentru ca se opun la dezvoltarea de organizatii politice în sânul universitatii sau cred ca existenta unui grup socialist favorizeaza infiltrarea elementelor subversive în învatamântul superior.
Notiunea de formula -mama
Al doilea text de Lazarfeld constituie al 23-lea capitol al "Vocabularului de stiinte sociale " . Spre deosebire de procedura descrisa în textul precedent , care conduce notiunile la variabile,în practica, acest drum este parcurs în sensul opus: plecînd de la textele empirice, un sociolog poate cerceta o conceptualizare care permite sa se stabileasca legaturi cu un cadru de referinta mai larg.
Conceptul de "formula-mama" desemneaza o expresie capabila sa rezume intr-un concept descriptiv unic un ansamblu de observatii particulare. Acest text este o tentativa de a formaliza acest demers , de a trece de la datele empirice catre conceptualism.
În analiza observatiilor calitative sunt câteodata o asemenea diversitati de fapte particulare încât este imposibil de a le considera individual sau de a analiza relatiile lor mutual specifice .În acest caz ,se face deseori apel la un concept descriptiv de un nivel superior ,care permite de a îmbratisa si de a rezuma într-o singura formula o suma importanta de observatii particulare.Astfel în descrierea indienilor Zunis ,Ruth Benedict noteaza sobrietatea lor în utilizarea drogurilor si al alcoolului ,apatia imaginativa ,liberalismul în fata divortului ,raporturile "anodine si ceremonioase" pe care le întretin cuplurile ,etc .Ea spune :cultura Zuniz este "apolloniana"tema centrala fiind în a evita toate excesele de emotii.Acest model sau aceasta tema apare traversând toate aspectele vietii Zunis.
O astfel de formula capabila sa rezume într-un concept descriptiv unic un ansamblu de observatii particulare ,constituie ceea ce se numeste o formula-mama.
Formulele -mama pot varia în functie de raporturile dintre elemente.Elementele care compun "cultura apolloniana "de Ruth Benedict sunt identice din punct de vedere al unei variabile particulare:ele corespund ,în orice caz ,la o slaba desfasurare emotionala .Se pot reuni în grup de regiuni izotermice sau de subiecte hipertensive.
Filozofia stiintelor sociale
Acest al treilea text al lui Latarsfeld este capitolul II al Filozofiei stiintelor Sociale. Constituie o prezentare generala a problemelor metodologiei sociologice ti unul din cele mai importante introduceri în metodologie si în particular al conceptului de metodologie. Cu stilul sau obisnuit , Lazarsfeld cauta sa faca ssa se înteleaga aceasta notiune relativ delicata plecând de la un ansamblu de exemple clasate în categorii mari.
Probleme de metodologie
De fapt, ce a adus sociologia nou în ultimii cincizeci de ani ? Care sunt sarcinile sociologiei noderne? Cu ajutorul unei teorii sistematice, sa dezvolte metode empirice pentru a masura gradul de regularitate al universului social si de a explica conditiile de valabilitate a tuturor proverbelor, dictonurilor si cunostiintelor spuse intuitive. Daca coerenta si precizia sunt oricum primele obiective ale sociologiei contemporane ea sa acorde cea mai mare atentie la directionarea eforturilor, la alegerea obiectivelor si la valoarea metodelor. Sociologia observa schimbarile relatiilor sociale, o transpozitie într-un sistem inteligibil posibil de cunoscut. Sociologia studiaza omul în societate, metodologul studiaza sociologia muncii.A descrie cu precizie obiectivele metodologiei este imposibil caci depinde de dezvoltarea stiintelor sociale însusi . Se poate deci cita sase teme majore care sunt în centrul preocuparilor metodologiei de astazi.
Delimitarea obiectivelor
Autorii au tendinta de a trata aspectele particulare a unei probleme fara a specifica cum au fost ele decupate dintr-un vast ansamblu.
Clarificarea termenilor
Clarificarea termenilor este probabil sarcina cea mai veche a metodologiei si de asemenea, din pacate, înca nu a luat sfîrsit. Zeteberg a aratat cîte termene sociologice sunt care definesc descrierea si este posibil de a preciza regulile de utilizare.
Explicarea tehnicilor de cercetare
Construirea scarilor, esantionarea, eliminarea distorsiunilor provocate de interview-uri nu releva metodologia.Se foloseste o tehnica particulara. Este o analiza de tipul celei folosite de Lindzey care expune 10 postulate care conditioneaza utilizarea adecvata a T.A.T.(Thematic Aperceptive Test).
Câteva functii de analiza calitativa în sociologie
Acest al patrulea text de Lazarsfeld este cap.6 din Filozofia stiintelor sociale.Plecând de la dezvoltarea conceptului de formula -mama, Lazarsfeld dezvolta o teorie a conceptiei în stiintele sociale,si de asemenea o teorie structurala a limbajului stiintelor sociale, abordînd problema fundamentala a raportului dintre cercetarile cantitative si calitative, plecând de la analiza sistematica a unui ansamblu de texte.
Problema metodologica
Progresul metodologic în sociologie ca în toate disciplinele pune în explicarea procedurilor utilizate în cercetare în lumina logicii si cunoasterilor empirice .Chestiunea fundamentala este urmatoarea:"Cum se exploateaza un ansamblu de date calitative(descrieri concrete,detaliate,necalificabile de persoane sau evenimente derivînd din observatiile la cald,de întretinere,studii de caz,de texte istorice sau de dovezi?" Prima sarcina a metodologiei care pretinde sa aduca un raspuns general la aceasta chestiune este de a studia cum astfel de date au fost exploatate . Asta pentru ca noi am stabilit o colectie de cercetari calitative, încercând a le repartiza în tipuri caracteristici.
Acest ghid de cercetari calitative pleaca de la simplu la complex. Noi începem sa analizam ce aduc observatiile simple. Ne vom întoarce catre studiile centrale pe problemele de ordine si de clarificare având de examinat problema relatiilor dintre variabile în analiza calitativa.
Verificarea calitativa a teoriilor sociologice
Noi am vazut pâna aici cum observatiile calitative pot contribui la formularea de probleme si de ipoteze ca si la constructia de clarificari. Datele calitative prin bogatia descriptiva , joaca un rol capital în fazele de exploatareale cercetarii.Din contra, se noteazaca daca experimentarea este, logic, modul de verificare ideal, aplicatia sa este limitata în domeniul stiintelor sociale.
Problema probei calitative
Termenul "teorie" are de fapt sensuri diferite , desemnând orientari foarete generale si un ansamblu de propozitii precise.
|
