REFERAT
SOCIOLOGIE
Student POPESCU GEORGE ALEXANDRU
Functia expozitiva, descriptiva- de prezentare si descriere a obiectului de studiu: fapte, procese, fenomene sociale, asa cum acestea exista, în natura si originalitatea lor; prin aceasta ea este un fel de sociografie- de prezentare expozitiva a realitatii obiective sociale;
Functia explicativa- asigura cunoasterea stiintifica a continutului faptelor investigate, a relatiilor de determinare cauzala a acestora, de interrelatii, de covarianta a diferitelor aspecte a obiectului studiat; ea asigura cercetarea, analiza si interpretarea continutului realitatii obiective ca si a integritatii sale.
Functia critica- functie prin care sociologia, ca stiinta, se raporteaza critic la faptele investigate, în intentia atât a diagnosticarii cât si ameliorarii, terapiei, existentei sociale; societatea îsi urmeaza drumul sau în baza legilor obiective specifice iar sociologia urmareste încadrarea si respectarea legilor naturale ale individului uman si colectivitatilor umane oferind cadrul de examinare, de sintetizare si devenire a societatii si componentelor sale.
Functia aplicativa, empirica -de cercetarea concreta a realitatii obiective, a caror rezultate pot fi utilizate în elaborarea politicilor sociale de catre factorii de conducere. Prin aceasta functie se urmareste aplicarea terapiilor sociale pe baza ipotezelor dezvoltarii stabilite cu privire la devenirea faptelor investigate.
Functia prognotica, sau de prognoza - exprima preocuparea sociologiei ca pe baza diagnozei, a cunoasterii faptelor, fenomenelor si proceselor cercetate, sensul devenirii lor, respectiv, sensul dezvoltarii.
Asadar, sociologia s-a impus în gândirea si practica stiintifica, devenind un sistem de analiza umana a realitatilor individului si a societatii umane, în unitatea si structuralitatea sa, a faptelor sociale privite ca lucruri obiective, ca realitati existentiale.
1.4. Sociologie - sociologii de ramura. Sociologia economica
Sociologia, asa cum am vazut, este studiul stiintific, sistematic al vietii sociale, al actiunilor umane si al rezultatelor acestor interactiuni în structuri determinate. Este studiul societatii globale, a societatii ca ansamblu, ca sistem, ca totalitate, societate, arata T. Parsons (1951) privita ca întreg structurat, ca entitate organizata si interdependenta; ca sistem compus din subsisteme, în determinarile lor institutionale, organizationale si grupale. Este stiinta care studiaza fenomenele sociale, faptele si procesele sociale, ca rezultat al actiunii agentilor umani- oamenii - determinati sa-si satisfaca unele nevoi individuale si sociale si sa îndeplineasca anumite functii sociale.
Sociologia priveste societatea ca sistem formata dintr-o pluralitate de actori, sistem care este considerat fie reper în actiune, fie ca entitate a interactiunilor umane, fie ca o colectivitate, ca o unitate în raport cu telurile actorilor. Ea priveste agentii ca reali actori sociali constituiti din oameni si grupurile umane orientati cognitiv si evaluativ (catetic) în toate actiunile lor; cognitiv pentru ca îsi defineste cadrele în care actioneaza; evaluativ (catetic) pentru ca exprima aprecieri si selecteaza elemente actionale care sunt relevante pentru el.
Sociologia s-a impus în gândire ca teorie generala a sistemului social, ca teorie a societatii globale, respectiv, ca macrosociologie dar ca si stiinta a faptelor si proceselor sociale având drept sarcina descifrarea fiecarui aspect în parte.
Faptele sociale- sunt elemente, aspecte concrete din viata sociala constituind tesatura realitatii sociale date; apartin existentei sociale si au caracter obiectiv, fiind privite ca lucruri; E. Durkheim arata ca faptele sociale sunt existente exterioare ale constiintei, lucruri extrem de complexe si care au o functie coercitiva asupra individului uman.
Fenomenele sociale -reprezinta ansamblul faptelor sociale care se împletesc într-o curgere continua; sunt mereu în miscare, grupându-se în ansambluri complexe de fapte determinate: economice, politice, morale, etc. caracterizându-se prin: sunt complexe si dinamice; apartin lumii reale, lumii obiective; sunt rezultatul actiunilor umane, ale individului sau grupurilor umane.
Procesele sociale- sunt actiuni colective ale indivizilor umani orientate, directionate spre ceva, respectiv, spre producerea bunurilor materiale/nemateriale, rezultate din transformarea mediului natural potrivit intereselor subiectilor actionali; sunt actiuni ale oamenilor cu sens transformator si obtinerea unor rezultate scontate: transformari materiale cu efecte în obtinerea de bunuri necesare existentei individuale si colective.
Sociologiile de ramura -sunt sisteme de gândire, teorii ale componentelor societatii globale, ale sistemului social global, întelese ca subsisteme. S-au impus din necesitati de specializare a cercetarii si cunoasterii stiintifice a diferitelor dimensiuni/componente ale socialului, domenii de activitate si care surprind diversitatea obiectului social, studiat de acestea în unitatea existentei sociale date; sunt rezultatul abordarii logice si în forme concrete si particulare a subsistemelor societatii globale: economia, cultura, arta, politica, familia, munca, urban- rural, creatia, intelectualitatea, medicina, industria, etc. din care detasam sociologia economica.
Sociologia economica - s-a impus ca modalitate de studiu sistematic pentru aprofundarea cunoasterii într-un domeniu vital, pentru asigurarea valentelor umaniste al activitatii economice, ca domeniu vital al existentei umane; pentru a surprinde economia în multitudinea dimensiunilor sale, ca ansamblu al activitatilor si interdependentelor economice la nivel macro si micro sistem prin mecanisme proprii de functionalitate.
Sociologia economica, sustine Neil Smelser (1963) este stiinta sociologica de ramura care îsi propune sa explice formarea, consolidarea si schimbul comportamentelor indivizilor umani institutionalizati organizational si influentele lor asupra productiei; dupa cum este chemata sa explice continutul activitatii economice si influenta ei asupra comportamentelor indivizilor si grupurilor umane în calitatea lor de agenti economici. Sociologia economica, potrivit lui J. A. Schumpeter (1955), are drept obiect de studiu comportamentul indivizilor umani în situatii institutionale în cadrul activitatilor de productie, respectiv, sa studieze comportamentul economic si rezultatele lor privite ca acte, ca activitati si produse economice; motivatiile comportamentale si efectele lor; cauzele, determinarile, comportamentelor economice; modalitatile de înfaptuire a comportamentelor împreuna cu rezultatele obtinute, privite ca efecte. Dupa Ch. Bettelheim (1948), sociologia economica se construieste în raport cu economia si doctrinele economice, cercetând conditiile istorice si structurale în care actioneaza legile economice pentru a da consistenta si eficacitate vietii economice; studiaza determinismele sociale pe combinari suple si evolutive, procurând economiei suplete si eficacitate; asigura studiul în timp si spatiu a evolutiei economice si permite efectuarea de aplicatii realiste privind actiunea legilor economice universale si explica functia efectiva a acestor legi într-o situatie concret data.
Asadar, sociologia economica este o stiinta de granita, ramura a sociologiei generale, aflata la interdependenta economiei politice- sociologiei- psihosociologiei - chemata sa studieze în mod global faptele, fenomenele, procesele economice, în calitatea lor totala, oamenii si grupurile umane- ca agenti activi ai economiei- în structura lor comportamentala, a conduitelor lor pentru instituirea activitatilor economice. Este teoria activitatilor si actiunilor economice. Primul aspect- activitatea economica- privit ca ansamblu de acte fizice, intelectuale si morale facute cu scopul de a obtine ceva, un anume rezultat; presupune folosirea sistematica a capacitatii fizice si mentale pentru obtinerea unui efect; este o manifestare a esentei umane. Actul economic exprima cea mai simpla unitate structural functionala din cadrul operatiilor, actiunilor fizice si mentale orientate spre producerea a ceva, pentru obtinerea unui rezultat. Actiunea economica este privita ca o relatie materiala dintre agent si mediu pentru transformarea acestuia potrivit nevoilor subiectilor, agentilor economici. Sociologia economica studiaza asadar activitatile si actiunile economice în structura faptelor, fenomenelor si proceselor socioeconomice, studiaza agentii economici, structurile sistemului si dinamica acestuia în calitatea lor de componente a existentei socioeconomice dintr-o societate data, studiu înfaptuit la nivelul totalitatii, deci a sistemului, sau la nivelul partilor componente considerate ca subsisteme.
În ce ne priveste am optat, la fel ca majoritatea gânditorilor din acest domeniu pentru abordarea particularitatilor si complexitatii subsistemelor din cadrul sistemului economic: agentii, structurile organizationale si grupale, sistemul si dinamica socioeconomica urmarind urmatoarele dimensiuni: agentii - indivizii si grupurile umane ca reprezentând primele realitati sociale si de care se leaga comportamentele economice; structurile actionale si relationale ale indivizilor si grupurilor umane ca realitati directe în care agentii se manifesta în structuri comportamentale.
|
