Fiecare societate isi repartizeaza resursele in mod inegal : unii primesc mai mult, altii mai putin, in functie de statutul lor, de locul ocupat pe scara ierarhiei sociale.
Oricat am cauta in timp si spatiu, nu vom gasi nici o societate care sa fie total in afara oricarei ierarhii. Desigur ca utopistii au visat adesea sa suprime inegalitatile. Teoriile utopice ale egalitatii au aparut pentru inceput in epoca renascentista, fiind formulate de Th. Morus (1516) (cel care inventeaza termenul de utopie) si Campanella. Mai tarziu, in sec. XVII-XVIII, ele au fost dezvoltate de Mably si Morelli, care sustin posibilitatea unei societati a egalitatii absolute. In secolul XIX, dupa revolutia burgheza, S. Simon Ch. Fourier, R. Owen dau nastere teoriei socialismului utopic.
Mai apoi, K. Marx care s-a vrut realist, a considerat de asemenea ca umanitatea trebuia sa tinda catre un sistem in cadrul caruia toti oamenii au acelasi gen de statut, un sistem fundamentat pe principiile egalitatii si echitatii. El a realizat ca acest lucru nu este posibil decat intr-un viitor indepartat, atunci cand progresul nelimitat al stiintei si tehnicii va genera aparitia unui “om nou”, a unui “om total”, atunci cand deosebirea dintre munca fizica si munca intelectuala se va estompa si extraordinara abundenta a bunurilor va permite ca fiecare sa primeasca “dupa nevoi” si nu doar dupa capacitati.
Pe de alta parte, se stie ca indivizii nu pot fi identici unii cu altii: unii sunt mai puternici, altii mai slabi, unii mai frumosi, altii mai urati, unii mai tineri, altii mai batrani etc. Dar atunci cand vorbim de ierarhii sociale, vorbim de fapt despre inegalitati ce pot fi direct imputate societatii. Exista deosebiri pe care chiar societatea le creeaza, de care tine cont, pe care le dezvolta sau le atenueaza. Asa, de exemplu, in unele societati primitive, superioritatea derivata din forta fizica se extrapoleaza intr-un statut social mai inalt, in timp ce in societatile moderne, forta musculara nu confera in mod obligatoriu o pozitie sociala mai elevata. In concluzie, putem spune ca exista conexiuni intre ierarhiile naturale si ierarhiile sociale, dar ele nu sunt nici obligatorii, nici constante. In acelasi timp, nu este posibil nici sa le abolim totalmente. In legatura cu aceste fapte sociale, sociologii incearca sa raspunda la urmatoarele interogatii : cum se prezinta ierarhiile sociale ale individului, care sunt consecintele si cum se desfasoara mobilitatea sociala. Ierarhiile si mobilitatea in interiorul ierarhiilor sunt doua notiuni centrale in sociologie. Clasele sociale – remarca sociologul I. Ungureanu – “sunt grupuri sociale cu semnificatie societala maxima si interactiunea care le produce este mai complexa”1 decat a altor grupuri (a familiei, de exemplu).
Delimitari conceptuale
Pentru inceput, sa facem distinctia intre inegalitati sociale si inegalitati individuale. In societate intalnim nu numai diferente intre indivizi, ci si diferente intre categorii sociale. Diferentierea sociala se refera tocmai la aceste deosebiri intre clasele sociale determinate de ssistemele ierarhice din societate. Geologii vorbesc despre straturile pamantului, sociologii despre straturile sociale. Daca in primul caz “notiunea de strat” este mai precisa, in cel de al doilea ea este mai relativa. Este clar ca delimitarile (granitele dintre aceste straturi sociale sunt mai mult sau mai putin reale sau arbitrare, caci indivizii asezati de sociolog intr-un anumit strat pot constitui unitati reale sau poate foarte bine sa nu aiba nimic in comun decat faptul ca apartin unei categorii intr-o clasificare stabilita de sociolog. 2
De
exemplu, daca clasificam indivizii dupa venitul lor, putem
decide in mod arbitrar ca vom distinge o prima categorie de la
0-300.000 lei, o alta de la 300.000-600.000 lei si asa mai departe.
Dar putem foarte bine sa decidem stabilirea unor
transe mai mari sau, dimpotriva, mai mici. Daca, insa, in
sistemul de casta, care a existat in
In orice caz, putem spune ca toate societatile – cu exceptia celor primitive – au cunoscut un oarecare sistem de stratificare. Orice ierarhie presupune un referential valoric : oamenii sunt mai mult sau mai putin virtuosi, bogati, influenti, admirati, frumosi, pentru ca virtutea, bogatia, puterea, prestigiul sunt valori in raport cu care putem sa-i situam pe o scara de evaluare.
Pentru fiecare din ierarhiile relative la o valoare de acest gen (de exemplu, bogatie, prestigiu etc.) indivizii ce au sanse aproximativ egale pot constitui un strat, sau, asa cum sustinea Sorokin, stratificarea sociala consta “intr-o inegala distribuire a drepturilor si privilegiilor, puterii sociale si a influentei printre membrii unei societati”.3 Accentuand si mai mult asupra principiului ierarhic, T. Parsons propune urmatoarea definitie : “Stratificarea sociala este clasamentul diferential al indivizilor care compun un sistem social dat si calificarea ca superiori sau inferiori a unora in raport cu ceilalti dupa valorile importante pentru societate”.4
Stratificarea are o mare importanta pentru intelegerea sistemelor sociale. Ea permite sesizarea liniilor esentiale de forta, a cauzelor stabilitatii lor si a celor care provoaca tensiunile lor interne sau transformarile lor.
In masura in care stratificarea este acceptata, ea exprima o ordine stabilita pe care o perpetueaza. Pe de alta parte, in masura in care ea genereaza introspectii, rivalitati, ea genereaza lupte, pune probleme, naste revolutii pentru ca inegalitatile antreneaza dezechilibre.
Sociologii sunt in functie de ideologia lor, mai mult sau mai putin sensibili la unul sau la celalalt aspect. Acest lucru reiese in mod evident si din utilizarea preferentiala a termenului de strat sau a termenului de clasa sociala. In timp ce primul te face in mod firesc sa te gandesti la o etajare sociala, stabilizata, cel de al doilea (de coloratura marxista) te invita sa pui un mai mare accent pe conflicte si transformari sociale.
Domeniul sociologic al stratificarii este extrem de vast si de complex, pentru ca exista numeroase ierarhii in fiecare societate, ierarhii care de multe ori se intrepatrund unele cu altele, le determina unele pe altele ( de exemplu, ierarhia economica si a prestigiului nu sunt in mod evident fara legatura una cu cealalta ; putem spune, pe de alta parte, ca nu orice bogatas se bucura de prestigiu).
In continuare, o noua demarcatie ar merita sa fie facuta : intre strat, statut, clasa sociala. Clasele corespund unui anumt tip de stratificare. Termenul de stratificare are deci o sfera mai larga (de exemplu : stratificarea pe baza de caste, pe baza de clase sociale, de venituri, de prestigiu …). Stratificarea sociala pune, in mod esential, problema statutului dar ea este legata mai mult de ierarhie.
Pe scurt, putem spune ca stratul social este legat de o anumita forma de statut si clasa sociala este un caz particular al stratificarii sociale.
|
