Scoala antropologica de la Manchester

scoala antropologica de la Manchester

Cercetarile antropologice de teren întreprinse atât în comunitatile rurale, cât si în cele urbane din Africa Centrala Britanica între 1950-1960, au constituit un cadru din care, prin intermediul unei pleiade de cercetatori, a luat fiinta ceea ce în Antropologie este cunoscut sub denumirea de scoala Antropologica de la Manchester. Coordonarea proiectului de cercetare antropologica s-a derulat în co-tutela, pe de o parte fiind implicata Universitatea din Manchester, mai precis Departamentul de Antropologie sociala, iar de cealalta parte Institutul Rhodes-Livingstone.

Bazele teoretice si de metoda ale acestei cooperari îsi au originea în ideile lui Max Gluckman. El devine primul profesor de Antropologie sociala al Universitatii din Manchester. Ca si în cazul altor întemeietori de scoala antropologica, un rol deloc de neglijat l-au detinut studentii sai, în mod similar cu situatia creata la Columbia University din Statele Unite ale Americii, în scurt timp, grupul de antropologi de la Manchester punând bazele unei veritabile scoli

Cercetatorii si studentii de la Manchester au dobândit obiceiul de a obtine date referitoare la actiunile sociale observate la indivizi, pe care ulterior le descriau în detaliu. Marea majoritate a demersurilor au fost focalizate asupra procesului social în diferite situatii de conflict si de aplanare a conflictului.

Conceptele scolii de la Manchester

• Mecanisme de redresare, care de regula îmbraca forma medierilor personale sau informale, arbitrajul legal sau formal, ori în situatii de criza, apelarea la un ritual public. Rolul acestor mecanisme este de a repara rupturile survenite în urma unui conflict. Este posibil ca partile aflate în conflict sa invoce o serie de norme comune de conflict sau un cadru comun de valori prin intermediul caruia valorile societatii sunt incluse într-o ierarhie[2].

• Analiza situationala. "În situatii similare opereaza procesele similare, dar fiecare are variante proprii"[3]. Analiza situationala reprezinta una dintre cele mai importante aspecte ale orientarii teoretice si metodologice ale lui Gluckman. Ea presupune descrierea unor evenimente sau practici de catre însisi actorii sociali. Structura si functia unui sistem pot fi mai bine întelese din perspectiva modului în care actorii sociali le pun în practica în cotidian.

• Selectia situationala. În cadrul acesteia, un actor alege dintr-un set de norme o anumita norma pentru o situatie particulara, iar pentru o alta situatie, o alta norma, chiar contradictorie cu prima. Selectarea normei se afla în stricta concordanta cu rolul pe care îl detine actorul social în situatii diferite, asadar realizându-se o adaptare sau selectie ad-hoc a normei în functie de cerintele rolului sau a situatiei.

Modul specific de abordare al staff-ului de la Manchester a conferit posibilitatea decantarii unor tendinte majore, tipice scolii antropologice de aici. Spre exemplu, Richard P. Werbner observa patru probleme majore în abordarile scolii de la Manchester, si anume:

Problemele de natura sociala (a);

Procesul de articulare (b);

Interactiunile prezente la nivel interpersonal (c) si;

Retorica si semantica specifice (d).

a. Problemele de natura sociala i-au preocupat în mare masura pe studentii scolii de la Manchester, pornind de la cercetarile derulate în Columbia Britanica si de la importanta acordata aspectelor sociale. Meritul primei initiative în acest sens îi revine fara îndoiala lui Godfrey Wilson, primul director al Institutului Rhodes-Livingstone.

Comunitatea stiintifica era la acea vreme întru totul de acord cu ideea conform careia problemele sociale cu care trebuia sa se confrunte Africa erau o emanatie a colonialismului. Industrializarea si reprofilarea ocupationala a populatiei au generat rasturnari spectaculoase în modelele traditionale de munca si de viata ale bastinasilor, ducând în cele din urma la o vadita îndepartare a indivizilor de la vechile moduri de productie si structuri economice.

Spre deosebire de Wilson, succesorul acestuia la conducerea Institutului, Max Gluckman, contrazicea ideea "detribalizarii" populatiei bastinase, vazuta ca un proces treptat al selectiei între doua sisteme valorice, bazate în genere pe cele doua modalitati fundamentale de asigurare a subzistentei, anume cea traditionala, pe de o parte si cea a industrializarii pe de alta parte. În viziunea lui Wilson, actorii sociali erau siliti sa adopte unul dintre cele doua sisteme spre dezavantajul celuilalt. Pe de alta parte, Gluckman observase ca indivizii aveau tendinta de a selecta si folosi anumite aspecte prezente în ambele sisteme, în functie de situatiile concrete cu care se confruntau în mod curent.

Fundalul teoretic construit de Gluckman era într-o oarecare masura comparabil cu structuralismul promovat de antropologii de la Oxford. Diferenta majora rezida mai ales în prevalenta în cercetarile lui Gluckman a aspectelor legate de apartheid, industrializare, migrarea fortei de munca, într-un cuvânt, în problemele sociale cu care se confrunta Africa.

Pornind de la problemele sociale si având în fundal idei structuraliste, el ajunge sa promoveze o analiza a structurilor si sistemelor bazându-se pe stabilitatea relativa a acestora. În opinia lui Gluckman, conflictul era elementul care genera în mod repetat distrugerea si reconstruirea legaturilor sociale, ducând în cele din urma la o consolidare accentuata a coeziunii sociale în cadrul grupurilor.

b. Procesul de articulare. În încercarea de a enunta o pozitie fundamentata teoretic în ceea ce priveste problemele sociale, antropologii de la Universitatea Manchester s-au concentrat asupra corespondentelor si contradictiilor existente între diferite sisteme si domenii din sfera relatiilor sociale.

Conform modelului structural propus de Gluckman, un punct de articulare în cadrul ierarhiei politice, specifice Africii în perioada colonialismului, poate fi dedus prin analiza raporturilor existente la nivel interierarhic.

Aceasta postura interierarhica este atribuita de foarte multe ori sefului comunitatii, a carui pozitie este extrem de delicata, intrând atât sub incidenta presiunii exercitate de grupul pe care îl reprezinta, dar si a forurilor ierarhic superioare lui, mai precis este victima permanenta a unui conflict de interese. În pofida acestui fapt, antropologii au putut sesiza abilitatile unui astfel de individ, aflat în postura interierarhica, de a modera o negociere în cadrul ierarhiei ori de a obtine sprijin din exteriorul structurii ierarhice din care facea si el parte.

Prin intermediul modelului sferelor dualiste, Gluckman explica observatiile sale cu privire la problemele pe care le implicase colonialismul. Industrializarea si migratia fortei de munca au generat o solidificare a sistemelor politice si de descendenta la nivel tribal si nicidecum nu au avut ca rezultat o deteriorare a acestora.

Analiza întreprinsa de el era focalizata asupra sistemelor economice din tinutul Barotse, câmpul social total fiind compus din doua sfere, pe de o parte cea urbana, relativ puternic industrializata, iar pe de alta parte, sfera ruralului, în care modificarile aferente colonialismului nu îsi faceau decât în rare cazuri simtita prezenta.

Dupa Gluckman, cele doua sfere au conservat o relatie functionala prin intermediul procesului de migratiune a fortei de munca, dupa cum urmeaza: în conditiile colonialismului, controlul asupra terenului era limitat la nivelul autoritatilor tribale, membrii tribului având dreptul de proprietate asigurat prin simpla apartenenta la trib, generata de drepturile aferente regulilor de descendenta.

Astfel, pentru a-si asigura subzistenta, nu au renuntat la acest drept de proprietate în mediul rural, dar erau totusi angajati ca forta de munca în întreprinderile din orase. În momentul în care se confruntasera cu pericolul somajului, se puteau întoarce în mediul initial.

Orasul nu avea decât de beneficiat de pe urma acestui proces, întrucât astfel obtinea necesarul de forta de munca, nemaitrebuind sa aloce costuri suplimentare pentru mentinerea acestei forte de lucru. Convingerea lui Gluckman este aceea ca cele doua sfere au ajuns sa intre în simbioza, atingând un nivel relativ ridicat de stabilitate si echilibru

Adeptii scolii de la Manchester au atras atentia asupra existentei unor seturi multiple de interactiuni sociale, ori de sfere de relatii sociale. Schimbarea sociala survine la nivelul întregului sistem social, chiar daca unele sfere sunt mai puternic afectate de aceste schimbari decât altele.

Ca si rezultat, pot aparea brese în valorile traditionale, conducând la aparitia unui mediu urban caracterizat de o pronuntata lipsa de consistenta interioara. În anumite situatii, generate de colonialism, asa cum au putut fi observate în Africa Centrala, este perceptibila o simbioza a valorilor traditionale, specifice tribului, cu valorile urbane.

Amintita lipsa de consistenta poate fi cel mai bine perceputa folosind conceptul de selectie situationala, conform caruia actorii sociali îsi selecteaza singuri convingerile care par potrivite pentru oricare dintre sferele în care se afla.

R.P. Werbner identifica o oarecare actiune de pionierat în ceea ce-i priveste pe reprezentantii scolii de la Manchester, referindu-se aici la studiile focalizate asupra proceselor ritualice si juridice. Gluckman, de exemplu, în scrierile sale descriptive la adresa proceselor juridice prezenta situatia existenta la populatia Lozi. În categoria prioritatilor specifice perioadei pionieratului intra explicarea mai multor aspecte, cum ar fi:

Relatia dintre concepte la nivelul persoanei;

Limbajul regulilor si;

Logica situatiilor.

Una dintre preocuparile lui Gluckman era cercetarea proceselor prin intermediul carora notiunile construite pe baza culturala, cu referire la persoana, sunt manipulate de actantii cu functie de judecator si au ca finalitate de a asigura managementul regulilor. Iar Gluckman are meritul de a fi stabilit un cadru propice pentru investigarea unor astfel de forme ale ambiguitatii în cadrul unei structuri ierarhice de norme si valori[6].

Antropologia promovata de scoala de la Manchester considera ritualul ca un element a carui functionare are scopul de a evita conflictele:

"(...) În cadrul ritualului . cea mai importanta finalitate consta în asigurarea armoniei dintre oameni, în pofida situatiilor conflictuale, iar institutiile sociale si valorile sunt de fapt instrumentele prin care este asigurata armonia (...)" (trad. S.P.).

Problemele de natura morala sunt mult mai complexe în societatile cu o complexitate limitata ori scazuta. În astfel de societati, fiecare individ trebuie sa faca fata într-o maniera simultana la roluri diferite si implicit, sa raspunda la asteptarile diferite ale celorlalti membrii din cadrul societatii. Gluckman caracterizase societatile simple prin multitudinea de legaturi care le sunt specifice, observând ca în interiorul diferitelor sfere de relationare, cum ar fi cele politice, religioase, etc., o persoana este legata de alte persoane printr-o multitudine de legaturi.

Pe de alta parte, o persoana dintr-o societate mai complexa, are un numar mult mai redus de legaturi la nivelul sferelor. În virtutea acestui fapt, Gluckman denumeste societatile simple, pe baza legaturilor dintre sfere, ca societati multiplex, iar pe cele complexe, conform aceluiasi parametru, simplex. Convingerea sa era ca în cadrul societatilor de tip multiplex, ritualul are cea mai buna functionare, deoarece în mod simultan, stabilise rolurile si a convins oamenii ca, dincolo de numeroasele conflicte, împartasesc valori comune.

Idealurile scolii de la Manchester au gasit un teren fertil si dincolo de Africa, cu precadere prin munca unor generatii succesive. În anul 1965, Max Gluckman a initiat Proiectul Bernstein pentru cercetari în Israel.

Frederik Barth si Frederick George Bailey au initiat în virtutea aceleiasi idei cercetari în India si în Pakistan. Cu toate acestea, scoala de la Manchester este asociata în mod instinctiv cu studiile de africanistica, datorita pionieratului teoretic si empiric desfasurat aici si reflectat în lucrarile reprezentantilor sai.

Gluckman, împreuna cu studentii sai, au realizat adaptarea doctrinelor functionaliste care la acea vreme erau predominante în antropologie, reflectând influentele venite dinspre functionalismul lui Malinowski si Radcliffe-Brown.

Reprezentantii scolii de la Manchester au preluat unele dintre ideile functionaliste în vederea formularii unui enunt asupra relatiei de interdependenta care se manifesta la nivelul unor factori cum ar fi: standardul de viata ridicat al albilor din Africa de Sud, fenomenul de malnutritie în rezervatii, probleme legate de statutul de sef tribal si asa mai departe.

Gluckman a adoptat optica lui Durkheim dar si a lui Radcliffe-Brown, conform careia societatea este perceputa ca o forma de ordine morala, care se automentine în pofida conflictelor existente la nivelul membrilor care o compun si care uneori se revolta împotriva simbolurilor de constrângere sociala.

Cu toate acestea, Gluckman s-a disociat de ideile lui Radcliffe-Brown în momentul în care a sesizat predominanta si radicalitatea conflictelor cu care societatea, în mod inevitabil, este obligata sa se confrunte.

Legea si ritualul devenisera astfel principalii sustinatori ai ordinii sociale, în virtutea faptului ca ele contin mecanismele functionale cu caracter conciliator si de mediere a conflictului, permitând reinstalarea armoniei dupa ce au aparut brese în ordinea sociala .

Catre sfârsitul anilor 30 ai secolului XX, înainte de aparitia teoriilor de la Manchester, E. Evans-Pritchard si Meyer Fortes au stabilit bazele antropologiei politice.

În urma colaborarii lor a rezultat lucrarea African Political Systems, publicata în anul 1940 si care aducea în discutie notiunea de segmentare. În acelasi an, Evans-Pritchard si-a publicat monografia The Nuer.

Notabila ramâne si contributia lui Evans-Pritchard la dezvoltarea metodei comparative în antropologie. În acest sens, se inspira din scrierile unor antropologi britanici si nu numai. În Statele Unite ale Americii, metoda comparativa este cunoscuta în literatura de specialitate în varianta Cross-cultural analysis.

Pornind de la principiile acesteia, E.E. Evans Pritchard întreprinde o analiza a statutului femeii în registru comparat între societatile primitive si societatea occidentala, ajungând în cele din urma la concluzia ca nu exista diferente fundamentale la nivel atitudinal între femeia primitiva si femeia engleza moderna .

E.E. Evans-Pritchard a condamnat demersul psihologic manifestat în antropologie, mai precis tendinta explicarii faptelor sociale prin intermediul psihologiei individuale. Psihologia are ca obiect central studiul vietii individuale, în timp ce antropologia sociala se cristalizeaza ca studiu al sistemului social si ca atare, folosirea coroborata a celor doua discipline poate fi valoroasa doar daca fiecare se desfasoara independent, focalizat asupra problemelor specifice, cu metode specifice .

Gluckman realizase în Custom and Conflict in Africa (1955) precum si în Politics Law and Ritual in Tribal Society (1965) o trecere în revista a implicatiilor stipulate de Evans-Pritchard si Fortes. Pornind de la optica acestora, axata asupra existentei unor structuri cognitive stabile si a unei opozitii echilibrate între unitatile sociale, Gluckman alege observarea indivizilor. Astfel a reusit sa realizeze ca regulile dupa care oamenii traiesc si functioneaza sunt de multe ori contradictorii si ambigue.

Max Gluckman (1911-1975) s-a nascut în Africa de Sud, la Johannesburg, parintii sai fiind de religie mozaica, refugiati din Rusia. A urmat cursurile de Antropologie ale Universitatii Witwatersrand între 1928 si 1934, avându-i ca profesori pe A.W. van Hoernlé si I. Schapera. În anul 1934 devine bursier la Oxford, unde se va familiariza cu ideile structuraliste, iar în 1936 obtine titlul stiintific de Doctor

Între 1936 si 1938 a efectuat cercetari la populatia Zulu, fapt care va constitui primul pas în elaborarea lucrarilor The Kingdom of the Zulu of South Africa si Analysis of a Social Situation in Modern Zululand, ca fructificare a cercetarilor întreprinse.

A fost în mod considerabil influentat de lucrarile neo-structuralistilor de la Oxford, cu precadere de scrierile timpurii ale lui Evans-Pritchard . Nu mai putin importante au fost observatiile realizate de Gluckman în privinta implicatiilor obiceiurilor legate de moarte:

" (...) În comunitatile asemanatoare situatiei din sud-estul tinutului Bantu, unde statutul este determinat de relatii de consangvinitate si de afinitate, fiecare barbat sau femeie detine propriul rol în viata sociala, un rol fixat tocmai prin aceste tipuri de relatii. La decesul sefului gospodariei, relatiile cognatilor sai se altereaza. În plus, relatiile dintre rudele sale sunt afectate si reconstituite sub forma obiceiurilor de înmormântare. Pentru vaduva, moartea reprezinta pierderea sotului si în virtutea acestui fapt, trebuie sa porneasca o noua viata alaturi de persoanele cu care este înrudita; un frate sau un fiu poate deveni astfel succesorul, în postura de sef al gospodariei, iar ceilalti barbati îi devin subordonati. Ritualul aferent ceremoniei funerare asigura o reactie sociala la aceasta situatie adaptata la relatia speciala cu defunctul. Dincolo de propriul comportament în fata ritualului, înmormântarea poate fi privita ca un întreg, dar în procesul resedimentarii relatiilor sociale, fiecare participant trebuie sa observe propriile reguli care i-au fost prescrise în ceea ce priveste comportamentul. Pentru o completa întelegere a obiceiurilor funerare, este de dorit existenta unor informatii detaliate cu privire la regulile comportamentale (...)" (trad. S.P.).

În anul 1939, Gluckman s-a aflat în Rhodesia de Nord, realizând cercetari din însarcinarea Institutului Rhodes-Livingstone, axându-se în mod special asupra populatiei Lozi din Barotseland. Aici cercetarile sale au durat pâna în 1941, momentul în care preluase functia de Director al Institutului.

Ulterior, cercetarile sale au fost reluate în zona, Gluckman urmarind de aceasta data procesele juridice derulate la instantele tribale. Observatiile din aceasta din urma campanie au reprezentat nucleul a doua lucrari fundamentale ale sale, respectiv The Judicial Process among the Barotse of Northern Rhodesia (1955) precum si The Ideas in Barotse Jurisprudence (1965). Ideea centrala a lui Gluckman desprinsa de aici consta în faptul ca instantele tribale de judecata functioneaza ca pronuntati agenti de moralizare

Gluckman si-a întrerupt seria de cercetari în Africa în anul 1947, când i se încredinteaza un post de predare la Universitatea Oxford. Accepta ulterior invitatia Universitatii din Manchester si devine astfel primul profesor de Antropologie sociala a acesteia. La Manchester continua conlucrarea cu Institutul Rhodes-Livingstone, mai mult, îi va atrage si pe alti studenti si cercetatori sub egida Institutului.

Substratul pentru teoriile lui Gluckman l-au reprezentat într-o foarte mare masura experientele dobândite la Witwatersrand si Oxford. Studiind sub îndrumarea lui Winifred Hoernle, Gluckman a luat decizia de a se dedica Antropologiei sociale, influentat fiind în mare masura de scrierile lui Durkheim si Radcliffe-Brown.

Pe de alta parte, Winifred Hoernle si Isaac Schapera lansau o noua viziune asupra Antropologiei, stiinta fiind perceputa ca studiu orientat catre realitatile contemporane. Schapera si Hoernle mai împartaseau de altfel si convingerea ca tema cea mai actuala pentru antropologi în Africa o reprezinta analiza impactului cultural si social al mediului multietnic.

La Oxford, influentele asupra lui Gluckman se revarsa dinspre Robert R. Marett, E.E. Evans-Pritchard iar mai apoi si dinspre A.R. Radcliffe-Brown . Printre lecturile lui Gluckman si-a gasit locul si Freud, dar nu a încercat gasirea unor explicatii de natura psihologica în Antropologia culturala. Totusi, recunoaste aparitia conflictului în interiorul individului, ca un corolar al conflictului existent între mai multi indivizi

Victor Witter Turner (1920-1983) este un alt reprezentant al scolii de la Manchester. Absolvent al Universitatii din Londra, lucreaza sub îndrumarea lui Gluckman, la Universitatea Manchester. Îsi sustine doctoratul în anul 1955, ocupând mai apoi o pozitie în cadrul Institutului Rhodes-Livingstone.

Lui V. Turner îi datoreaza Antropologia una dintre lucrarile clasice, i.e. Schism and Continuity in An African Society, mai precis reprezentând fructificarea cercetarilor de teren la populatia Ndembu. Lucrarea are valente multiple atât din perspectiva teoretica, dar si metodologica si se contureaza ca un studiu al mecanismelor de solutionare a conflictelor sociale din cadrul societatii Ndembu

Preocuparile lui Turner au gravitat în jurul explicarii a patru idei fundamentale:

Semnificatiile continute în ritual sunt sensuri sociale codate;

Codurile ritualurilor au un efect profund asupra mintii;

Drama sociala reprezinta un set repetitiv de activitati prestabilite;

Liminalitatea este modul în care oamenii actioneaza în limita rolurilor sociale proprii.

Conceptul de liminalitate a fost pentru prima data introdus în discursul stiintific de etnologul belgian Arnold van Gennep (1873-1957), produs al scolii durkheimiene, tot el fiind primul care trateaza problematica riturilor de trecere. În mare masura, V.W. Turner poate fi recunoscut în ipostaza de continuator a ideilor lui A. van Gennep.

Etnologul francez se remarca printr-o contributie esentiala în ceea ce priveste analiza fenomenelor religioase. Van Gennep observa ca totemismul, ca si practica religioasa, nu este prezent la toate societatile "primitive" ori "semi-civilizate"

De asemenea, promoveaza ideea de unitate a omenirii si în acelasi timp atrage atentia si asupra rolului mediului în dezvoltarea culturala . Nu în ultimul rând, unul dintre meritele lui A. van Gennep a fost si acela de a realiza o delimitare concreta între magie si religie

Elizabeth Florence Colson (1917- ) a fost cel de-al treilea director al Institutului Rhodes-Livingstone, fiind în acelasi timp si coautor la lucrarea lui Gluckman, Seven Tribes of British Central Africa, publicata în anul 1951.

Din punct de vedere al teoriei, scrierile lui Elizabeth Colson se încadreaza în linii mari în sfera studiilor de la Manchester. Eseurile ei privitoare la vecinatatile din Tonga sunt axate din punctul de vedere al continutului asupra întrebarii daca exista o asociere rituala la nivelul individului între autoritatea politico-economica locala si autoritatea politica.

Atentia ei se îndreapta asupra sanctuarelor sau a locurilor publice prin intermediul carora oamenii au reusit sa construiasca ordinea si pacea sociala. În acelasi timp, a ridicat problema necesitatii în cercetarile ulterioare a luarii în calcul a argumentelor care pledeaza în favoarea schimbarilor istorice survenite în modelul de organizare, ideologie si experientele religioase.

Totodata, Colson a atras atentia asupra necesitatii derularii unor cercetari antropologice si observatii pe termen lung. În acest fel, antropologul poate dobândi deopotriva o perspectiva istorica si sociologica asupra proceselor de schimbare si înnoire care survin în societatile pe care le supune atentiei.

Fredrick George Bailey (1920- ) a urmat îndeaproape ideile promovate de Gluckman, fiindu-i în acelasi timp si student. Bailey a reusit sa se faca remarcat în antropologie prin cercetarile pe care le-a realizat în India, o regiune si totodata o tema abordata de E.R. Leach si de neostructuralisti. O influenta majora asupra lui Bailey a avut-o Barth, fapt care va avea un efect pozitiv asupra evolutiei teoriilor de la Manchester . Una dintre lucrarile sale mai semnificative trateaza implicatiile schimbarilor de natura politica survenite în India, practic o analiza a transformarilor de la casta la natiune.

Edmund Ronald Leach (1910-1989) s-a nascut în Anglia, la Sidmouth. A urmat studiile la Marlborough si la Colegiul Clare, în Cambridge. Evolutia sa ca antropolog este legata de realizarea studiilor postuniversitare la London School of Economics, sub prestigioasa îndrumare a lui Bronislaw Malinowski. Izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial a constituit o bresa în derularea normala a evolutiei lui Leach. Abia în anul 1947 va reusi sa-si finalizeze disertatia cu tema Schimbarea culturala cu referire speciala asupra triburilor din Birmania si Assam, coordonata de R. Firth.

În anul 1953 va obtine un post de predare la Universitatea Cambridge, fiind numit profesor de Antropologie sociala.

Prima sa lucrare de referinta, Political Systems of Highland Burma, a fost considerata ca o noua abordare a teoriilor legate de structura sociala si schimbarea culturala.

Dupa Leach, cultura este compusa din ideologii contradictorii aflate în competitie într-un mediu politic instabil, idee care îl apropie mai mult de convingerile lui Gluckman. În Pul Eliya: a Village in Ceylon, Leach stipuleaza ideea conform careia relatiile de rudenie constituie în primul rând modalitati prin care sunt reprezentate si stabilite relatiile politice si ideologice.

Dincolo de faptul ca Leach si Gluckman s-au contrazis în multe privinte, cert este ca au împartasit în cele din urma convingerea ca analiza focalizata asupra practicii este cea mai potrivita demersului antropologic . Leach si Gluckman s-au contrazis în privinta posibilitatii de a reduce si întelege factorii personali, psihologici, fara a lua în considerare formarea lor în cadrul proceselor structurate din mediul social si cultural. Gluckman în mod vadit a contrazis o asemenea posibilitate

Cert este faptul ca în lucrarile sale târzii, Leach se apropie din punct de vedere teoretic din ce în ce mai mult de ideile lui Claude Levi-Strauss. El nu s-a considerat niciodata ca facând parte dintr-o anumita orientare în cadrul antropologiei, dar recunostea influentele diferitilor antropologi în scrierile sale

Fredrik Barth (1928- ) a fost unul dintre studentii lui Leach, care si-a îndreptat atentia asupra "strategiilor individuale si a manipularii valorilor, elaborând modele = tranzactionale = de relatii sociale"

Expunând ideea individualismului ontologic Barth realizeaza deosebirea dintre sistemele politice în care actorii detin un anumit grad de libertate în ceea ce priveste stabilirea aliantelor si celelalte sisteme politice, unde aceasta libertate nu este prezenta. În acest sens, a sesizat existenta acestui grad de libertate la locuitorii din Swat, în Pakistan. În lucrarea Political Leadership among Swat Pathans, obiectivul sau fundamental era de a explora tipurile de relatii stabilite între locuitorii din Swat precum si a modului în care aceste relatii pot fi manipulate sistematic în vederea construirii unei autoritati.

Printre imperativele pe care Gluckman le stipula pentru munca antropologului se numarau si învatarea limbii indigenilor pentru o mai buna percepere a realitatilor, dobândirea unor abilitati analitice în vederea manevrarii datelor etnografice complexe de teren precum si elaborarea unei viziuni mult largite si detaliate, care sa depaseasca domeniul propriu al antropologului si care sa-i foloseasca acestuia în practica de teren.

Un alt obiectiv fundamental al lui Gluckman a fost acela de a se debarasa de acel sindrom neproductiv în antropologie, conform caruia fiecarui antropolog sau etnograf îi revine o societate, subliniind aici caracterul strict exclusivist al cercetarilor antropologice de la jumatatea secolului XX.

Totodata si-a încurajat studentii de a-si derula cercetarile în Africa Centrala în punctele "strategice" ale regiunii, adica în acele zone în care nu se vor confrunta cu aspecte legate strict de formarea statala sau capitalizarea economiilor tribale

Tot lui Gluckman îi apartine ideea demararii în anul 1945 a Planului de sapte ani sub egida Institutului Rhodes-Livingstone, ca si strategie de cercetare într-un mediu în permanenta schimbare, asa cum aparea în Africa Centrala Britanica. El sugera ca întreg arealul sa fie divizat în doua parti majore. S-a construit o tipologie a oraselor si a regiunilor rurale. În cazul celor din urma, s-a alcatuit o noua tipologizare, în functie de natura productiei pe care o desfasurau, dar si a altor caracteristici, cum ar fi existenta unei linii de cale ferata adiacenta, importul ori exportul fortei de munca etc.

Scopul realizarii acestei tipologii a fost coordonarea cercetarilor în asa masura încât sa se realizeze un model functional al efectelor diferentiale pe care le implica industrializarea asupra organizarii familiei si rudeniei, asupra modului de productie si nu în ultimul rând asupra aspectelor vietii spirituale din regiune. Scopul final urmarit era construirea unor teorii universale referitoare la procesele sociale derulate în cadrul regiunii.

Cea mai semnificativa metoda empirica aplicata de reprezentantii scolii de la Manchester a fost metoda colectarii datelor din observarea actiunilor sociale ale actorilor care actioneaza în sfere sociale specifice, în cadrul mai larg reprezentat de sistemul social. Decât sa descrie structura ori functionarea elementelor sistemului, Gluckman prefera sa descrie modul în care sistemul functiona ca un întreg, cu toate contradictiile si neregularitatile sale.

Meritul central al scolii de la Manchester si al Institutului Rhodes-Livingstone a fost initierea unor programe de cercetare regionala sistematica.

Cu toate ca paleta activitatilor scolii era mult mai larga, în general retin atentia cercetarile focalizate asupra Africii Centrale. Multe dintre fundamentele teoretice si metodologice ale scolii sunt continute în monografiile publicate despre aceasta regiune africana.

Paradigma structural-functionalista folosita de antropologii inclusi în scoala de la Manchester a fost supusa criticilor în primul rând datorita caracterului ei nonconformist. O alta latura a criticilor a vizat usoara apropiere de ideile marxiste. Unii dintre antropologi au îmbratisat ideile miscarilor socialiste sau liberale.