Exista trei lucruri care conteaza intr un discurs, cine il spune, cum il spune si ce spune. Dintre toate trei cel mai putin important fiind ultimul.
Cea mai mare impresie o fac discursurile care merg drept la t 929g67j inta si nu celelalte, oricat de blindate ar fi. Cel mai important intr un discurs reusit: simtul comunicarii.
Publicul trebuia sa simta ca exista un mesaj, care e transmis direct diin mintea si sufletul vorbitorului catre mintile si sufletele lor.
Un public modern indiferent ca este vorba de cincizeci de oameni de afaceri sau de o mie de oameni aflati sub un cort, doreste ca vorbitorul sa se adreseze cat mai direct , ca intr o conversatie amicala, si la fel de firesc ca atunci cand ar vorbi pur si simplu cu altcineva.
Daca voi, cei care cititi aceasta carte, veti vorbi in public in asa fel incat cei care va aud sa si dea seama ca ati urmat un curs de oratorie, nu ii faceti nici un serviciu autorului. El ar dori sa vorbiti cu instensitate si entuziasm, cu naturalete, ca publicul nici sa nu banuiasca ca ati urmat vreun curs. O fereastra bine facuta u atrage atentia. Ea lasa doar sa treaca lumina prin geam. Asa trebuie sa fie si un bun vorbitor. Sa fie atat de natural, incat auditoriul sa nu observe niciodata felul sau de a vorbi. Sa fie preocupat doar de ceea ce spune.
Orice noua viata reprezinta altceva sub soare; ceva ce nu s a mai vazut si nici nu se va mai vedea vreodata. Asta e ideea pe care trebuie s o aiba orce tanar despre suine insusi. Trebuie sa caute acea scanteie a personalitatii care il face altfel decat ceilalti si sa incerce sa profite de ea la maximum. Societatea si scoala ar putea incerca sa o niveleze. Tendinta acestora este sa ne puna pe toti in acelasi tipar. Sfatul meu este insa urmatorul: nu lasati sa se piarda scanteia; este singurul mijlor real prin care iti poti dobandi importanta.
Cu alte cuvinte, santeti unici, individualitatea va este bunul cel ami de pret. Aveti grija de ea. Cultivati o. Dezvoltati o . Acea scanteie va da forta si sinceritate discursului vostru. Numai scanteia aceasta da importanta personalitatii.
Studentul obisnuit doreste niste reguli sigure, prescise, palpabile. Niste regulip recum instructiunile de functionare a unui obiect. Asta isi doreste. Asta ar dori sa I se dea. I ar fi mai usor. Si mie mi ar fi mai simplu. Sigur ca exista reguli, dar au un mic defect: nu functioneaza. Ele iau pana si ultimul strop de naturalete si spntaneitate, de viata si de savoare discursului. Stiu . In tinerete am pierdut mult timp si energie cu acest sistem.
Sufletul sau era pus pe treaba, iar exprimarea era eficienta petnru ca se baza pe frumusetea adevarata a propriei sale vieti interioare.
Vom discuta acum despre cateva trasaturi referitoare la naturaletea discursului, la valabilitatea si la logica lui.
Mai intai, subliniati cuvintele importante si evitati le pe cele mai putin importante.
Nu exista trasatura de caracter mai importatnta decat hotararea nestramutata. Baiatul care va ajunge un barbat cu un destin maret sau care va conta in vreun frel si dupa moarte nu numai ca trebuiw sa se gandeasca la miile de obstacole ce I se vor ivi in cale, dar si la cum sa le invinga in ciuda miilor de refuzuri si infrangeri.
In al doilea rand, schimbati va tonul.
Puteti sa faceti ca orice fraza sau cuvant pe care vreti sa l expuneti sa unduisca precum roroana unui copac. Coborand si ridicand tonul.
In al treilea rand: variati ritmul exprimarii.
Este cea mai buna metoda de a accentua o idee.
"Rostea cateva cuvinte foarte rapid si ajungea la cuvantul sau fraza pe care dorea sa le sublinieze; atunci feacea ca vocea lui sa treneze, schimbandu I ritmul , apoi spunea in graba restul frazei. Fulgerator aproape. Acorda cuvantului sau civintelor pe care dorea sa le sublinieze tot atata timp cat ii lua sa treaca peste alte csase cuvinte mai putin importante.
In al patrulea rand: faceti o pauza inainte si dupa ideile importante
|
