Structuralismul in antropologie

Structuralismul în antropologie

Curentul din cadrul Antropologiei culturale, care are la baza ideea conform careia obiectele culturale cum ar fi literatura, arta, arhitectura si altele, nu pot fi percepute în mod izolat, ci trebuie studiate într-un context delimitat de structuri mai mari, la care acestea si-au adus contributia si în cadrul caruia s-au dezvoltat, poarta numele de Structuralism.

Paradigma structuralista, în cadrul acestei discipline, sugereaza faptul ca structura procesului de gândire la om poate fi regasit într-un mod identic la toate culturile si ca procesele mentale exista sub forma unor opozitii binare .

Unele dintre aceste opozitii contin si variantele fierbinte-rece, barbat-femeie, cultura-natura si crud-gatit.

Reprezentantii curentului structuralist împartaseau convingerea ca aceste opozitii binare se reflecta în diversitatea institutiilor culturale . Procesele de gândire pot fi relevate cu ajutorul analizei relatiilor de rudenie, a miturilor si nu în ultimul rând, a structurilor lingvistice.

Este de presupus ca exista o realitate ascunsa în spatele tuturor formelor de exprimare culturala, iar structuralistii si-au propus sa înteleaga sensul ascuns al lucrurilor prin gândirea umana exprimata prin intermediul actelor de cultura.

Mai mult, elementele culturii trebuie întelese din perspectiva relatiilor cu întregul sistem. În mod esential, elementele de cultura nu sunt explicite în sine, dar constituie o parte a unui sistem cu o încarcatura semantica deosebita.

Demersul structuralist este fundamentat pe baza cercetarilor întreprinse de lingvistul elvetian Ferdinand de Saussure, care, printre altele, priveste limba ca un sistem închis, numele sau fiind legat pe de alta parte si de stabilirea diferentei între langue si langage . Conceptia lui Saussure cu privire la limba s-a axat pe premisa conform careia sensurile asociate cuvintelor sunt arbitrare si conservarea lor se produce doar prin intermediul conventiilor culturale.

Întrucât atât sensul, cât si reprezentarea sunt constructii arbitrare, Saussure este de parere ca limba constituie mediul în care se stabileste realitatea. Altfel spus, nu limba traseaza si impune caracteristicile unei lumi, ci atribuirea sensului unor obiecte sau idei exprimate prin limba, creându-se astfel realitatea.

Structuralismul reprezinta o teorie culturala si literara, care constituie o replica la ceea ce unii au numit umanism liberal sau teorie dinaintea teoriei. Validitatea explicatiilor structuraliste a fost pusa sub semnul întrebarii, pe motiv ca metoda structuralista ar fi imprecisa si dependenta de observator .

În ceea ce priveste paradigma structuralista, una dintre principalele câmpuri vizate a fost structura psihicului uman, facând totodata abstractie de aspectele istorice sau schimbarile survenite în cultura.

Multi au criticat ideea structuralista argumentându-si afirmatiile prin lipsa de preocupare pentru individualitatea umana a structuralistilor. Cu precadere reprezentantii relativismului cultural sunt cei care critica structuralismul, pe considerentul ca "rationalitatea" structurala abordeaza gândirea umana perceputa uniforma si invariabila.

Pe lânga cei care au modificat paradigma structuralista si pe lânga critici, mai exista o alta reactie la adresa structuralismului, concretizata în post-structuralism, ai carui reprezentanti percep structura ca pe un produs al creatiei umane, chiar daca participantii nu sunt constienti de structura .

Adeptii materialismului ridica, de asemenea, obiectii cu referire la explicatiile structuraliste, pledând pentru elaborarea unor explicatii mai practice si concrete.

Teoreticienii Antropologiei culturale asociaza de multe ori figura lui Marcel Mauss cu începuturile Structuralismului si antropologiei franceze în genere.

Marcel Mauss (1872, Épinal - 1950, Paris) provine dintr-o familie de rabini si este considerat deopotriva sociolog si antropolog. Mauss începe studiul Filosofiei la Universitatea din Bordeaux, fiind influentat în foarte mare masura de unchiul sau, ilustrul É. Durkheim.

Notiunile fundamentale de Antropologie le dobândeste dupa studierea operelor unor clasici ai domeniului, precum J.G. Frazer si E.B. Tylor. În anul 1901, Marcel Mauss va deveni titularul Catedrei de

Istoria religiilor popoarelor necivilizate, la École Pratique des Hautes Études.

De foarte timpuriu va adera la Partidul Socialist, convingere politica pe care o vor îmbratisa multi dintre antropologii francezi, cum ar fi si Claude Lévi-Strauss.

În anul 1925, Mauss fondeaza la Paris Institutul de Etnologie pe lânga Universitate, demers în care este sprijinit de Lévi Bruhl. Convingerea lui Mauss consta în faptul ca fenomenele sociale pot fi considerate si fenomene mentale, idee care va genera apropierea lui Lévi-Strauss de acesta.

Din punct de vedere al noutatilor în materie de terminologie, Mauss introduce în stiintele sociale conceptul de fapt social total, tratat în Éssai sur le don (1924).

Marcel Mauss este considerat, pe buna dreptate, unul dintre principalii teoreticieni ai Antropologiei franceze. El nu a întreprins nici o cercetare de teren, dar meritul sau a fost acela de a fi analizat în registru comparativ, fenomenele Potlach, identificat de Franz Boas la indienii Kwakiutl si Kula, în cadrul comunitatilor studiate de Bronislaw Malinowski în Arhipelagul Trobriand.

Dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial, a predat la New School for Social Research si la Free School for Higher Studies din New York. Aici l-a cunoscut pe Roman Jakobson, de la care a preluat si adaptat modelul structuralist din lingvistica, aplicându-l culturii. În America detinuse si functia de consilier cultural la Ambasada Frantei din Statele Unite ale Americii, în perioada 1945-1948.

Dupa întoarcerea în Franta, Claude Lévi-Strauss primeste titlul de doctor în litere, dupa ce sustinuse teza Les structures élémentaires de la parenté. În anul 1949 devine director adjunct la Musée de l`Homme. În anul 1960 fondeaza Laboratorul de Antropologie Sociala, iar în anul 1973 a fost ales membru al Academiei Franceze.

Principalele sale lucrari: La vie familiale et sociale des Indiens Nambikwara (1948); Les structures élémentaires de la parenté (1949); Race et histoire (1952); Tristes tropiques (1955); Anthropologie structurale (1958); Le totémisme aujurd`hui (1962); La pensée sauvage (1962), au constituit si constituie puncte de reper ale Antropologiei culturale. Nu mai putin important este ciclul de Mythologiques, aparuta în patru volume (1964, 1966, 1968, 1971).

Lévi-Strauss este considerat de multi specialisti ca fiind parintele Structuralismului. În anul 1959 devine profesor titular de Antropologie sociala la Collčge de France.

[12] sau literatura. Din punctul de vedere al convingerilor sale politice, a fost un sustinator al marxismului.

Structuralismul straussian a constituit un efort în demersul de reducere a informatiilor referitoare la sistemele culturale, la relatii formale esentiale existente între elemente.

Dintr-un alt punct de vedere, Claude Lévi-Strauss se remarca în ipostaza de critic al Antropologiei culturale, fiind vorba, fara îndoiala, de o critica de natura constructiva, care are meritul de a atrage atentia asupra unor neajunsuri întâlnite cu precadere în terminologia disciplinei (spre exemplu, în Antropologia sociala încearca sa clarifice chiar si diferentele de terminologie din literatura americana si cea britanica), dar si în practica academica antropologica, sustinând necesitatea unei decantari lucide a materialului propus spre studiu studentilor, având în vedere vastitatea acestuia.

Nu în ultimul rând, Claude Lévi-Strauss este cunoscut ca adversar al conceptului de "primitiv", precum si a catalogarii unor grupuri ramase la "stadiul de natura" ori la vârsta copilariei în ceea ce priveste dezvoltarea culturala . Diferentele sau dezvoltarea culturala inegala este explicata de antropologul francez astfel: "(...) Oamenii au elaborat culturi diferite din cauza departarii geografice, a particularitatilor mediului si a ignorarii existentei restului lumii (...)" .

R.H. Winthrop, Dictionary of Concepts in Cultural Anthropology, Greenwood Press, New York, 1991