TEHNICA ANALIZEI SOCIOLOGICE DE JURISPRUDENTA

TEHNICA ANALIZEI SOCIOLOGICE DE JURISPRUDENTA

Consideratii generale privind tehnica analizei sociologice de jurisprudenta. Una dintre cele mai importante categorii de documente juridice care intra în sfera de preocupari investigationale empirice a sociologului dreptului o reprezinta hotarârile judecatoresti publicate în diverse culegeri de jurisprudenta. Asa se face ca ansamblul solutiilor judecatoresti pronuntate în instantele de judecata constituie o summa de documente cu valoare euristica deosebita pentru sociologia dreptului.1

Înca de la început se impune precizarea ca jurisprudenta constituie un material documentar deosebit de 222c23c pretios pentru sociologia dreptului, indiferent de faptul ca aceasta reprezinta un izvor formal al dreptului, cum se întâmpla în cadrul anumitor sisteme juridice, sau nu, cum este cazul altor sisteme de drept, printre care se numara si sistemul juridic românesc. Studiul asupra unei hotarâri judecatoresti sau asupra unei serii de astfel de documente, dincolo de elementele de factura judiciara pe care le poate scoate la iveala, este de natura sa releve o multitudine de fenomene cu caracter sociologic. Pentru cercetarea sociologica a acestei importante categorii de documente juridice, sociologia dreptului face apel, cu precadere la analiza de continut - cunoscuta tehnica a sociologiei generale. Aplicarea acestei tehnici la cercetarea jurisprudentei a facut ca, în decursul timpului, analiza de continut sa capete o serie de caracteristici specifice ce i-au adus recunoasterea în rândul specialistilor sociologiei juridice sub numele de analiza sociologica de jurisprudenta (analyse sociologique de jurisprudence - Jean Carbonnier).2

Asa dupa cum apreciaza reputatul professor francez de drept civil si sociologie juridical, Jean Carbonnier, analiza sociologica a jurisprudentei este o analiza a continutului desfasurata în maniera sociologica asupra unei categorii particulare de documente juridice - culegerile de jurisprudenta.3 Pentru a evita orice confuzie între analiza sociologica de jurisprudenta si metoda analizei de jurisprudenta, atât de familiara juristilor, se impun câteva precizari. Este adevarat ca cele daua tipuri de analiza se aseamana prin faptul ca ambele cerceteaza continutul unei hotarâri judecatoresti sau al unei serii de astfel de documente. Însa, ele se deosebesc fundamental pentru ca: primul procedeu apartine dreptului, iar cel de al doilea intra în sfera de preocupari a sociologiei dreptului. Aceasta stare de lucruri a condos la o diferentiere radicala a celor doua metode prin obiectul cercetat, tema investigata, modalitatile concrete de desfasurare a analizei si, nu în ultimul rând, prin rezultatele obtinute si scopurile în care acestea sunt utilizate. Astfel, în cazul analizei jurisprudentei, obiectul de cercetare este dreptul, pe când îanaliza sociologica de jurisprudenta obiectul investigatiei îl reprezinta faptul.4

Prin studiul juridic, cercetatorul (juristul) cauta sa desprinda regula de drept aplicata în sentinta pronuntata sau, într-o viziune mai cuprinzatoare, cum este aceea a lui Henri Lévy-Bruhl, prin cercetarea jurisprudentei, juristul afla modul în care se aplica regulile de drept în societatea respective, adica modul în care instantele judecatoresti, în baza normativitatii juridice a societatii, solutioneaza conflictele aparute între personae, institutii, state etc.5 În cazul unor serii de sentinte, în masura în care jurisprudenta este creatoare de drept, el poate încerca chiar desprinderea noii reguli de drept ce este pe cale de a se cristaliza în practica judecatoreasca cercetata.6

Spre deosebire de jurist, prin studiul sociologic pe care îl întreprinde, sociologul dreptului cauta sa identifice în documentele investigate "felia de viata, ansamblul fenomenelor sociale, interindividuale, respectiv individuale, pe care decizia le-a facut sa iasa la lumina".7 În cercetarile asupra hotarârilor judecatoresti, spre deosebire de juristi, în ochii carora în analiza tehnica a jurisprudentei preleveaza legalitatea si temeinicia solutiilor date de instanta, în investigatiile lor, sociologii vor fi interesati sa cunoasca motivele psihologice, economice sau sociologice ce au generat si alimentat litigiul.8 Ei manifesta o puternica atractie pentru cercetarea circumstantelor cauzei.9

Respectând cerintele procedeului, juristul va cauta sa reduca cât mai mult posibil latura factuala a hotarârilor pe care le analizeaza spre a face în acest fel sa iasa mai bine la iveala "reptul în abstractia sa".10 El este obligat sa realizeze o serie jurisprudentiala omogena, care sa-i serveasca drept fundament pentru extragerea din continutul hotarârilor cercetate norma de drept ce se naste ca urmare a practicii judecatoresti. Însa, în mod exceptional, ar putea sa faca apel si la fapte, dar nu spre a desprinde regula de drept pe cale sa se nasca, ci în scopul de a justifica eliminarea unei hotarâri judecatoresti din seria pe care a constituit-o, pe motivul ca sentinta respectiva este o sentinta de specie si, în consecinta, aceasta nu este menita sa dea nastere unui element de drept jurisprudential.11

Pentru sociologul dreptului, dimpotriva, prezinta interes, în primul rând, faptele, pentru ca ele reflecta o stare a moravurilor.12 Si, întrucât orice hotarâre a instantelor de judecata lasa sa transpara anumite raporturi sociale conflictuale, studiind astfel de documente, cercetatorul va avea în vedere faptele sociale care îi vor permite o analiza sociologico-juridica. Acest lucru este poisibil datorita faptului ca omul si societatea, potrivit teoriei sociologice, sunt agenti conflictuali si, în consecinta, conflictele, cu functiile si disfunctiile lor, sunt însotitoare permanente ale vietii sociale. Marea majoritate a conflictelor îsi gasesc solutionarea pe cale amiaila, prin negocieri etc. Cele care nu si-au aflat solutionarea printr-o astfel de modalitate ajung în instanta si îsi vor gasi rezolvarea pe calea procesului (civil, penal etc.), finalizat prin hotarârea judecatoreasca pronuntata. Aceasta categorie de conflicte reprezinta de fapt, "materia prima" asupra careia instantele de judecata se apleaca si pe baza careia, în functie de normativitatea juridica existenta, pronunta hotarârea judecatoreasca.

Astfel, hotarârea unei instante jurisdictionale într-o cauza nu reprezinta altceva decât rezolvarea, în planul dreptului, a raporturilor sociale conflictuale ce si-au facut aparitia între indivizi si grupuri sociale, între grupuri sociale, între indivizi si institutii sociale etc. Ori, tocmai aceste raporturi conflictuale, ce reprezinta temeiul factual al hotarârii judecatoresti, trezesc, în cel mai înalt grad, interesul unui sociolog al dreptului si abia apoi norma de drept în baza careia instanta a solutionat conflictul, norma ce-l preocupa, asa dupa cum am vazut, în primul rând, pe jurist. Referindu-ne la hotarârile pronuntate în materie de divort, spre exemplu, vom constata ca cele mai multe dintre ele contin foarte putine motive de drept, în schimb abunda în motive de fapt. De aceea, aceasta categorie de hotarâri judecatoresti constituie pentru sociologul dreptului o bogata sursa de observatii sociologice, psihosociologice si psihologice asupra vietii de familie.13

Faptul ca în investigatiile sale sociologul dreptului are în vedere, în primul rând, cercetarea faptului de viata, ce reprezinta cauza, conditia sau efectul unui fapt de drept, nu trebuie sa ne conduca la concluzia ca, pentru el, investigarea celui din urma n-ar prezenta nici un interes. Adevarul este ca sociologul dreptului va fi foarte interesat si de manifestarea în social a fenomenului juridic. Spre exemplu, fata de un fenomen juridic cum este criminalitatea uvenila, el va fi interesat sa cunoasca amploarea, structura, evolutia, tendintele de dezvoltare, etiologia acestuia si, nu în ultimul rând, raporturile fenomenului cercetat cu alte fenomene juridice, economice, culturale etc. De asemenea, el poate fi interesat chiar de masura în care practica judecatoreasca în materie se înscrie în cerintele legii sau se abate semnificativ de la aceasta. Ori, asa dupa cum remarca unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai Scolii monografice de la Bucuresti, profesorul H. H. Stahl, "uneori, sociologul poate sa recunoasca vagi tendinte de uniformizare regionala a unor anume jurisprudente, de creare a unor <<dialecte jurisprudentiale>> care si ele pot fi relevante fata de unitatea sociala pe care o cercetam".14

De asemenea, prin analiza sociologica a jurisprudentei, sociologul dreptului, cercetând pretentiile partilor litigante, poate sa scoata la iveala fenomene de drept foarte interesante. Chiar daca cele mai multe pretentii ale acestora sunt aberante din punct de vedere al dreptului dogmatic sau chiar pozitiv, din perspectiva sociologica astfel de fenomene vor fi deosebit de interesante pentru ca pot releva elemente de drept obisnuielnic care mai persista, legi imaginare sau norme de drept împrumutate dintr-un sistem juridic pe calea unui proces de aculturatie juridica incompleta, conflicte între diferite modele juridice, modele de justitie dominante în constiinta lor,15 reguli de drept straine (în cazul justitiabililor imigranti, spre exemplu) etc. Referindu-se la cunoasterea vietii juridice a satului românesc interbelic, profesorul H. H. Stahl oferea cercetatorului unele exemple si indicatii concludente cu privire la astfel de aspecte pe care sociologul dreptului trebuie sa le urmareasca în analiza jurisprudentei: "În regiunile paduroase de pilda - scria el - care cunosteau pâna deunezi o libertate desavârsita de folosire a padurii, satenii nu se considera vinovati atunci când contravin legilor, comitând delicte silvice. Obstia întreaga a locuitorilor poate avea alta conceptie despre drepturile ei la padure (s.n. - I.V.) decât o are statul si ca atare sa duca o lupta, aproape pe picior de egalitate de la sat la stat. Un numar excesiv de mare de delicre silvice poate sa ne indice nu o delicventa excesiva a populatiei, ci dimpotriva o puternica idee de dreptate înteleasa în anume fel, o puternica idee de drept obisnuielnic (s.n. - I.V.) dominând activitatea de toate zilele a satenilor. De asemeni un drept penal obisnuielnic (s.n. - I.V.) poate sa existe. Pe vremuri, organizatiile interne ale satului aveau menirea de a priveghea si aceasta latura a vietii satesti. Ca atare, ramasite vor putea sa fi ramas nu numai în folclo, [.] ci si în viata de toate zilele. Anumite fapte pot fi socotite de catre sateni ca delicvente atunci când satul nu le da nici o atentie"16

În zilele noastre, când oamenii circula liber, sau fara mari oprelisti, dintr-o tara în alta, intrând sub incidenta altor sisteme de drept, uneori mult diferite de cele în care s-au nascut si au trait, fenomene juridice de genul unor modele de justitie sau reguli de drept straine pe care unii justitiabili le vor invoca în fata instantelor, vor fi des întâlnite în practica judecatoreasca.

Asa dupa cum arata Jean Carbonnier, se poate merge si mai departe si sa fie analizata din perspectiva sociologica chiar decizia judecatorului. În analiza sa, sociologul dreptului nu va fi interesat de perspectiva dreptului pozitiv, ci de unghiul de vedere al sociologiei juridice, încercând sa surprinda, prin studiul respectivei decizii, spre exemplu, "sentimentul dreptului care salaslueste în constiinta judecatorului si, daca se admite faptul ca un judecator, cu multiple mijlociri si nuante, fara îndoiala, reflecta sentimentele societatii în care traieste, plecând de la aceasta, cercetatorul poate surprinde chiar sentimentul dreptului ce traieste latent în rândul populatiei".17

La rândul lui, profesorul Renato Treves considera ca, prin analiza sociologica a jurisprudentei, sociologul dreptului va fi interesat sa cunoasca originea sociala, formatia culturala, ideologia politica a magistratului18 s.a. Dupa opinia noastra, astfel de date si informatii, atât de valoroase pentru o analiza sociologica, nu le putem obtine, de regula, cu ajutorul tehnicii analizei sociologice a jurisprudentei ci, mai degraba, facând apel, spre pilda, la ancheta sociologico-juridica pe baza de interviu.

În concluzie, daca printr-o analiza clasica a jurisprudentei, prin sinteza concluziilor ce le cuprind hotarârile judecatoresti se poate ajunge la o mai buna cunoastere a dreptului pozitiv, prin analiza sociologica a jurisprudentei se realizeaza o mai buna cunoastere a dreptului ca fenomen social, a raporturilor sale cu alte domenii ale vietii sociale (morala, religia, economia etc.).

Cercetarea jurisprudentei de catre sociologul dreptului din perspectiva "stiintei realitatii sociale", cum era numita socilogia de fondatorul Scolii sociologice de la Bucuresti - Dimitrie Gusti - nu-l va exonera, evident, pe acesta de o pregatire juridica adecvata, fara de care nu va putea analiza hotarârile judecatoresti si întelege semnificatia conceptelor si fenomenelor de factura juridica la care aceste documente se refera.19

Întrucât în ceea ce priveste aplicarea practica a tehnicii analizei sociologice a jurisprudentei nu exista diferente semnificative fata de modul în care se realizeaza analiza continutului unor documente în sociologia generala, în cele ce urmeaza nu vom face o descriere a tuturor etapelor acesteia, ci ne vom îndrepta atentia numai asupra modului de stabilire a materialului pentru analiza, operatiune care prezinta unele elemente specifice.

Particularitati ale tehnicii analizei sociologice de jurisprudenta relative la stabilirea documentelor (hotarârilor judecatoresti) ce vor fi cercetate. În functie de tema investigata, de extinderea pe care cercetatorul intentioneaza sa o dea studiuluisau, de intervalul de timp în care trebuie sa realizeze cercetarea, de posibilitati tehnice si materiale de care dispune, sociologul dreptului va putea spune analizei continutului o singura hotarâre judecatoreasca, o parte reprezentativa dintre ele sau totalitatea acestora. Analiza sociologica a jurisprudentei va fi mai putin complicata si va presupune un volum de munca mai redus în cazul în care se cerceteaza o singura hotarâre judecatoreasca. În aceasta situatie, cercetatorul va cauta sa identifice si sa analizeze "o decizie sociologic expresiva".20 Daca se admite ca respectiva hotarâre este reprezentativa pentru o anumita realitate juridica, acesta va fi îndreptatit sa formuleze inferente inductive relative la întreaga clasa de fenomene ce o compun. Atunci, însa, cînd sociologul dreptului este obligat (de principiile si regulile metodologice ale cercetarii sociologico-juridice) sa investigheze o parte reprezentativa sau ansamblul hotarârilor judecatoresti pronuntate într-o materie anume, selectia acestora este mai complicata si presupune mai multa munca. Într-un astfel de demers, cercetatorul va putea sa aleaga fie colectiile clasice de jurisprudenta, fie colectiile specializate.21Iar, în functie de tema si obiectivele cercetarii, el va face apel fie la culegerile instantelor jurisdictionale inferioare, fie la acelea ale instantelor superioare, fie la ambele categorii de lucrari.

Nu trebuie uitat faptul ca, daca pentru un jurist culegerile de jurisprudenta sunt cu atât mai valoroase cu cât contin mai multe hotarâri judecatoresti ale instantelor superioare si mai putine astfel de documente ce provin de la instantele inferioare, dimpotriva, pentru sociologul dreptului vor fi mai pretioase cele din urma, care, de regula, contin mai multe elemente de interes sociologic.22 Dupa aceste operatiuni preliminare se impune o selectie a categoriilor de hotarâri ce vor fi analizate. Spre exemplu, din culegerile de practica judiciara penala, daca cercetam celeritatea justitiei, vom avea în vedere ansamblul hotarârilor judecatoresti în materie penala, dar daca cercetam motivele de fapt ce stau la baza infractiunilor de omor, vom tine seama numai de hotarârile judecatoresti pronuntate în aceasta materie. Tot aici, din cadrul categoriei respective ce culegeri (cele relative la practica judiciara penala, spre pilda), cercetatorul, în functie de tema si obiectivele stabilite, trebuie sa se opreasca, eventual, asupra hotarârilor ce tin de jurisdictia Tribunalului Municipiului Bucuresti. În functie de perioada pe care si-a propus s-o cerceteze (si aceasta stabilita tot în raport cu tema si obiectivele investigatiei), el va analiza culegerile de practica judiciara penala ce se înscriu în intervalul de timp avut în vedere.

Odata luata decizia de a retine doar o anumita clasa de culegeri de practica judiciara, si din acestea pe acelea ce vizeaza un anumit interval de timp, o anumita institutie juridica, în functie de situatie, vor fi cercetate fie toate documentele intrate în selectia facuta (daca numarul acesta este relativ mic), fie un esantion din hotarârile avute în vedere. Cu riscul unei marje de eroare acceptabile în ceea ce priveste rezultatele obtinute, prin esantionarea documentelor ce urmeaza sa fie cercetate, se obtine o reducere considerabila a volumului de munca si a cheltuielilor financiare impuse de analiza continutului acestora. Însa, în multe cazuri de aplicare a analizei continutului nu se impune esantionarea documentelor cercetate. De regula, nu este indicata esantionarea în cazurile în care, în urma acestei operatiuni, volumul unitatilor de esantionare (talia esantionului) ar fi mai mic de 300-400 de unitati, stiut fiind faptul ca, în general, un esantion aleatoriu de o talie mai mica decât cea mentionata nu asigura reprezentativitate corespunzatoare.23 Într-o astfel de situatie în care, desi se afla în posesia unui numar relativ mare de hotarâri judecatoresti, dar volumul lor nu permite aplicarea unei scheme de esantionare, cercetatorul este obligat sa le analizeze pe toate. Astfel ca, acesta poate realiza fie o cercetare totala, în cazul ca va fi nevoit sa investigheze toate documentele juridice relative la tema sa de cercetare, fie o cercetare selectiva, atunci când investigatiile sale vor viza numai un esantion extras din ansamblul hotarârilor judecatoresti ce-l intereseaza.

În conditiile în care, de cele mai multe ori, analiza va viza o serie jurisprudentiala rezultata în urma operatiunii de esantionare, cercetatorul va urmari ca modul de realizare a seriilor sa se faca si el în functie de tema cercetata si obiectivele investigatiei. Daca el va dori, de exemplu, sa releve evolutia dreptului, va trebui sa realizeze o serie jurisprudentiala diacronica. În schimb, daca va intentiona sa puna în evidenta unele fenomene de pluralism juridic, cea mai potrivita serie de hotarâri judecatoresti va fi o serie sincronica, ce surprinde fenomenul cercetat în diversitatea sa într-un anumit moment al evolutiei sale. Tot aici, se impune sa facem si precizarea ca, spre deosebire de analiza continutului unor documente de mare întindere cum ar fi, de pilda, un roman, în cadrul caruia se impune o "esantionare din document" a unor texte (a unor pagini, capitole etc., stabilite printr-o esantionare probabilista), în analiza sociologica a jurisprudentei, datorita faptului ca volumul comunicarii este relativ redus, documentele cercetate având, de regula, o mica întindere, o astfel de esantionare nu si-ar gasi rostul. De aceea, vom proceda la analiza integrala a textelor hotarârilor judecatoresti.

Deapsind momentul esantionarii si parcurgând toate celelalte etape ale analizei sociologice a jurisprudentei se ajunge, în final, la rezultatele cercetarii, care, în opinia lui Jean Carbonnier, au valoare atât pentru sociologia dreptului, cât si pentru sociologia generala.24 Ele au valoare pentru sociologia dreptului întrucât asigura cunoasterea mai buna a unor fenomene juridice specifice acestui domeniu atât de important al vietii dreptului care vizeaza latura contencioasa (patologica) a acestuia si raporturile unor astfel de fenomene cu alte fenomene juridice sau sociale. Dar, într-un plan mai larg, în care se pleaca de la premisa ca fiecare hotarâre judecatoreasca contine o felie de viata sociala, iar ansamblul hotarârilor prezentate într-un anumit interval de timp într-un spatiu geografic determinat "poate reconstitui o societate în actiune", rezultatele obtinute au importanta si pentru sociologia generala. În sprijinul acestei idei este cazul lucrarii lui J. P. Charnay - La vie musulmane en Algerie, d'après la jurisprudence de la première moitié du XX-e siècle (1965). Subscriind întrutotul la opinia reputatului profesor francez, consideram în plus, ca rezultatele cercetarilor desfasutrate cu ajutorul tehnicii analizei sociologice a jurisprudentei au valoare si pentru stiinta dreptului, care-si va putea fundamenta unele dintre generalizarile sale teoretice pe terenul solid al datelor obtinute din sociologia juridica în investigarea concreta a fenomenului juridic din sfera patologiei dreptului. De asemenea, apreciem ca, atât politica legislativa, cât si practica judiciara însasi pot resimti un efect benefic luând la cunostinta de rezultatele cercetarilor sociologico-juridice de acest gen.

Iata, prezentate succint, câteva dintre cele mai importante probleme pe care le ridica utilizarea tehnicii analizei sociologice a jurisprudentei în cercetarea sociologico-juridica.

Virtuti si limite ale analizei sociologice de jurisprudenta. Compararea din perspectiva metodologica a analizei sociologice de jurisprudenta cu alte metode, tehnici si procedee de cercetare va pune în evidenta faptul ca aceasta tehnica de cercetare prezinta o serie de virtuti metodologice, dar si unele limite ce nu pot fi trecute cu privirea.

În primul rând, dintre toate metodele si tehnicile de cercetare utilizate de sociologia dreptului, aceasta tehnica de investigatie se preteaza cel mai bine la cercetarea fenomenelor din domeniul patologiei dreptului. Spre deosebire de analiza sociologica de jurisprudenta, ancheta pe baza de interviu, de exemplu, nu dispune decât de o capacitate foarte redusa de a surprinde raporturile conflictuale.25 Este greu de presupus ca partile aflate într-un conflict vor fi dispuse sa dezvaluie în fata unui operator de interviu amanunte despre raportul conflictual în care sunt angajate. Mai de graba, acestea vor fi tentate sa le treaca sub tacere, sa e ascunda sau sa le prezinte denaturat. Dimpotriva, aflate în fata judecatorului, spre propriul lor interes si în speranta ca cele relatate vor înclina balanta dreptatii în favoarea lor, partile vor fi înclinate sa prezinte si cele mai mici detalii relative la conflictul în care au fost antrenate. Iar metoda cea mai adecvata pe care o poate utiliza sociologul dreptului spre a cunoaste aceasta adevarata comoara a faptelor de viata psihologice, morale, religioase, culturale, economice etc., ce constituie contextul litigiului, este analiza sociologica de jurisprudenta. Se întelege de la sine ca pentru sociologia dreptului, valoarea pledoariilor facute de partile litigante nu consta atât în cercetarea aspectelor juridice pe care acestea le contin, cât în investigarea faptelor de viata ce le-au generat. De aceea, analiza sociologica de jurisprudenta, care are capacitatea de a surprinde mult mai bine decât ancheta pe baza de interviu multitudinea fenomenelor de natura psihosociologica în contextul carora a aparut si s-a dezvoltat raportul conflictual dintre cele doua parti, este considerata cea mai potrivita pentru cercetarea fenomenelor ce apartin patologiei reptului. Aceasta tehnica de cercetare se dovedeste superioara anchetei pe baza de interviu si prin faptul ca are capacitatea de a surprinde o adevarata istorie a conflictului si a faptelor sociale care l-au generat si întretinut,26 spre deosebire de cea de a doua metoda care analizeaza raportul conflictual, de regula, numai într-un moment al duratei sale.

Un al doilea avantaj al analizei sociologice de jurisprudenta consta în aceea ca poate aduce în câmpul cercetarii sociologice justitiabili pe care alte metode, tehnici si procedee de investigatie ale sociologului dreptului nu-i pot contacta. Aceasta tehnica are meritul ca permite sociologului dreptului sa-si extinda sfera analizei sale si asupra acelor justitiabili disparuti sau care, invocând motive, de regula, se sustrag unei anchete pe baza de interviu. Datorita particularitatilor ei, analiza sociologica de jurisprudenta permite cercetatorului sa investigheze atât fenomene ce tin de patologia actuala a dreptului, cât si fenomene ce apartin unei patologii trecute.27 Astfel, pe baza culegerilor de jurisprudenta existente, pe lânga investigatiile asupra fenomenelor juridice conflictuale ai caror protagonisti se afla în viata, sociologul dreptului poate cerceta cu succes si unele litigii în care au fost antrenati reprezentanti ai unor generatii de mult disparute. Ori, ancheta pe baza de interviu, care se preteaza la cercetarea patologiei prezente a dreptului (si aici cu mari dificultati, dupa cum am vazut), nu-i permite sociologului sa-si extinda investigatiile asupra unor astfel de fenomene petrecute cu ani si ani în urma.

Superioritatea analizei sociologice de jurisprudenta decurge si din aceea ca, daca unele categorii de justitiabili, de genul politicienilor, oamenilor de afaceri etc. Se pot sustrage unei anchete pe baza de interviu, în "focul" dezbaterilor judiciare acestia vor fi nevoiti sa relateze faptele cu lux de amanunte, ceea ce, se întelege de la sine, nu poate fi decât în avantajul tehnicii analizei sociologice de jurisprudenta.

Acestea sunt numai câteva dintre virtutile acestei tehnici de investigatie a sociologiei dreptului ce o recomanda drept una dintre cele mai potrivite modalitati de cercetare a fenomenelor contencioase.

Dar, analiza sociologica de jurispruena, ca analiza de continut adaptata cercetarii jurisprudentei, este o tehnica secundara. Si, ca orice tehnica de acest gen, ea cerceteaza documente, nu fapte.28 De aceea, ea va prezenta avantajele si dezavantajele pe care le au, în general, procedeele care îsi îndreapta investigatiile asupra documentelor. Însa, din faptul ca analiza sociologica de jurisprudenta se desfasoara asupra unei categorii aparte de documente - culegerile de jurisprudenta - rezulta unele limite particulare ale acesteia. Ele îsi afla sorgintea în faptul ca, asa dupa cum sublinia Henri Lévy-Bruhl, jurisprudenta, care este atât de apropiata de viata, da totusi o "imagine infidela si trunchiata" a realitatii juridice.29

Cea mai grava deformare a realitatii juridice decurge din aceea ca hotarârile judecatoresti cercetate prin tehnica analizei sociologice de jurisprudenta vizeaza numai o mica pate a acesteia, adica fenomenele contencioase, altfel spus, ceea ce, îndeobste se numeste "patologia dreptului". Cunoscuta fiind tendinta juristilor de a exagera rolul fenomenelor contencioase în viata dreptului, trebuie sa subliniem faptul ca sociologia juridica considera ca aceasta categorie de fenomene juridice deformeaza dreptul, care este infinit mai mult decât contenciosul. Si aceasta nu fara temei, ci pentru ca, fenomenele contencioase, atât de importante pentru juristi, reprezinta numai o mica parte a realitatii juridice, întrucât, dincolo de ele exista un ansamblu de fenomene necontencioase, o "ordine juridica pasnica si spontana a societatii", dupa cum bine remarca cunoscutul fondator al sociologiei dreptului Eugen Ehrlich.30 Este vorba de multitudinea si larga varietate a fenomenelor juridice metaforic numite "în stare de pace", ce fac parte din realitatea sociala a dreptului si care se desfasoara în conformitate cu normele juridice stabilite, întelegerile si conventiile încheiate între parti. Lor li se adauga fenomenele litigioase solutionate pe cale amiabila, pe calea unei negocieri, a unei tranzactii etc., adica toate acele conflicte cu încarcatura juridica care-si gasesc solutionarea înainte de a ajunge în fata unei instante de judecata. De aceea, cercetarea unei institutii juridice cu ajutorul tehnicii analizei sociologice a jurisprudentei, care se rezuma numai la investigarea laturii ei patologice va fi totdeauna incompleta.

Un alt neajuns al utilizarii acestei tehnici de cercetare a socilogiei dreptului decurge din faptul ca între ansamblul hotarârilor judecatoresti publicate si cele pronuntate în sistemul instantelor de judecata dintr-o tara, unitate administrativ-teritoriala etc. Exista o mare diferenta sub aspectul cuprinderii celor din urma în diferitele culegeri de jurisprudenta publicate. Altfel spus, cea mai mare parte a hotarârilor judecatoresti nu vor fi publicate niciodata în culegerile amintite. Si aceasta soarta o au mai cu seama hotarârile udecatoresti ale institutiilor urisdictionale inferioare, are foarte rar au sansa de a vedea lumina tiparui într-o culegere de jurisprudenta. O soarta mult mai buna din acest punct de vedere o au, în schimb, hotarârile judecatoresti pronuntate în instantele superioare (Curtea Constitutionala, Curtea Suprema de Justitie sau Curtea de Apel, cum este cazul în sistemul jurisdictional românesc).

Alte neajunsuri ale aplicarii analizei sociologice de jurisprudenta în cercetarea fenomenelor juridice din perimetrul patologiei dreptului decurg din selectia operata de realizatorul culegerii în rândul hotarârilor judecatoresti ce privesc o anumita institutie juridica, din faptul ca unele institutii ale dreptului sunt slab reprezentate sau nu se regasesc deloc în culegeri s.a. De asemenea, nu trebuie neglijat nici faptul ca toate culegerile de practica judecatoreasca sunt realizate în scopuri juridice si, în consecinta, de multe ori, ele pot fi sarace în informatii ce prezinta interes pentru sociologia dreptului.

Dupa cum am vazut, ca orice alta metoda si tehnica de cercetare, analiza sociologica de jurisprudenta are atât virtuti, cât si limite. Desi, prin dezvoltarea laturii cantitative a acestei tehnici de cercetare, însotita de utilizarea calculatorului electronic, care permite repearea directa de catre computer, pe baza unui dictionar , a categoriilor, cuvintelor sau expresiilor stabilite prin grila de cercetare, tehnica analizei sociologice de jurisprudenta s-a rafinat mult, capatnd noi virtuti, aceasta pastreaza înca unele limite inerente, de care un sociolog al dreptului nu poate sa nu tina seama. E aceea, în activiatea investigationala empirica, pentru a depasi limitele acestei tehnici si pentru a spori valoarea de ansamblu a investigatiei, cercetatorul va utiliza complementar si metode si tehnici de cercetare.

MONOGRAFIA JURIDICA - METODA DE CERCETARE

Sociologia dreptului si-a dobândit statutul de disciplina stiintifica prin conturarea unui obiect propriu de cercetare, prin stabilirea unui set particular de metode de investigare a fenomenelor juridice si prin utilizarea unui aparat conceptual specific. Asa dupa cum constata Renato Treves, sociologia dreptului "se prezinta astazi ca o disciplina unitara si prin uniformitatea metodelor utilizate".1

Sociologia dreptului a facut si face apel la metodele stiintelor sociale: metoda logica, metoda istorica, metoda tipologica, metoda comparativa, metoda statistica, metoda teleologica, metoda modelarii etc. Dar, cel mai mult, aceasta tânara disciplina s-a orientat spre metodele sociologice generale, facând apel la observatia sociologica, ancheta, analiza de continut, sondajul de opinie, experimentul sociologic, tehnica scalarii atitudinilor, studiul de caz etc. Trebuie mentionat însa faptul ca preluarea metodelor stiintelor sociale, în general, a metodelor sociologiei, în special, a fost însotita de adaptarea acestora la specificul realitatii sociale a dreptului. Dupa cum aprecia reputatul profesor francez Jean Carbonnier, "sociologia juridica a primit multe de la sociologia generala, a carei <<fiica>> este. Metodele sale nu sunt în cea mai mare parte [.] decât adaptari ale acestora care deja au fost puse la punct în alte domenii sociologice."2 Asa se face ca, în investigarea fenomenelor juridice, sociologia dreptului va utiliza un set de metode sociologice adaptate, precum experimentul legislativ sau juridic, analiza sociologica a jurisprudentei, sondajul de opinie legislativa etc. Dupa parerea noastra, acestora li se poate adauga si monografia juridica.

Este îndeobste cunoscut ca cele mai valoroase rezultate ale investigatiilor sociale din România antebelica le-au dat cercetarile monografice, iar dintre acestea s-au detasat monografiile sociologice realizate în cadrul Scolii sociologice de la Bucuresti, initiata si condusa de profesorul Dimitrie Gusti. De fapt, amplele cercetari monografice întreprinse în deceniile trei si patru ale secolului noastru, care s-au înscris ca o contributie româneasca de marca în sociologia vremii, reprezinta punctul culminant al unei vechi traditii nationale în acest domeniu. Referindu-se la "antecedentele" românesti ale acestei miscari, M. Cernea arata ca începuturile ei dateaza din deceniul sapte al secolului al XIX-lea. Apoi, ele au continuat, cu unele întreruperi sau intensitate diferita, pâna în anii '70 ai secolului nostru.3

Cercetarea monografica interbelica a unitatilor sociale, dupa cum se stie, s-a desfasurat, în principal, pe baza doctrinei (sociologia monografica) si a metodei (monografia sociologica) gustiene, ceea ce a condus la realizarea unor monografii de tip exhaustiv. Trebuie mentionat faptul ca, desi cercetarea monografica de tip gustian a avut drept obiectiv de investigatie unitatile sociale (în principal satul românesc), asa dupa cum remarca profesorul D. Gusti, "cercetarea vietii juridice forma unul dintre elementele ei esentiale, în legatura cu întreaga viata sociala".4 Dar, în cadrul scolii sociologice gustiene, mai multi cercetatori, excedati de problemele multiple si complexe, de activitatea laborioasa pe care o impuneau monografiile exhaustive, de tip gustian, si preocupati de studiul unor probleme concrete de mare interes, au realizat cîteva monografii economice, morale, religioase, muzicale si, nu în ultimul rând juridice. Documentarul Din studiile monografice ale Scolii sociologice de la Bucuresti asupra manifestarilor juridice ale unitatilor sociale, vine cu argumente concrete în sprijinul afirmatiei ca un numar important de membrii sau colaboratori ai acestei scoli au acordat mare atentie cercetarii monografice a diferitelor fenomene juridice specifice satului rimânesc. Dupa cum a concluzionat exegeza de specialitate, din însesi reusitele si slabiciunile monografiei sociologice gustiniene, ce aveau la baza cunoscuta schema logico-formala a "cadrelor" si "manifestarilor", s-au acumulat premisele aparitiei unor modificari metodologice substantiale care, în final, au condus la diversificarea tipologica a cercetarilor monografice. Principalele inovatii s-au înregistrat pe linia diversificarii paradigmelor de cercetare, fapt ce a facut sa apara noi tipuri de monografii: monografia centrata pe o problema-cheie; micromonografia sau "monografia sumara de sat"; monografia sumara comparativa a unor sate selectionate din diferite zone ale tarii; monografia zonala sau regionala (cu si fara sat-pilot) si monografia tematica.5

Tinând seama de îndelungata traditie româneasca în domeniul cercetarilor monografice, dar mai ales de bogata si valoroasa experienta a Scolii sociologice gustiene, precum si de nevoia acuta de date stiintifice pe care o resimt în perioada de tranzitie agentii operei politice, legislative si administrative, apreciem ca metoda monografica, atent revizuita si adaptata cerintelor moderne ale investigatiei sociale, poate asigura o buna cunoastere a unor fenomene juridice specifice societatii românesti contemporane. Suntem convinsi ca, îmbracând haina monografiei juridice, metoda monografica va putea fi utilizata cu succes în cercetarea fenomenelor de drept. Aceasta presupune revizuirea substantiala a monografiei gustiene în sprijinul ingenios promovat de Anton Golopentia în cadrul Institutului Social Banar-Crisana. Avem în vedere o monografie juridica ce se prezinta ca rezultanta a diferitelor tipuri de monografii practicate în cadrul Scolii sociologice a lui D. Gusti. Este vorba de o monografie asemanatoare în unele privinte, cu cele realizate pe alte "teme", de D. G. Georgescu, L'alimentation de la population rurale en Roumanie, în vol. La vie rurale en Roumanie, Bucuresti, 1939, pp. 205-238; A. Golopentia, Starea culturala si economica a populatiei din RomâniaI, în "Revista de igiena economica", X, nr. 1-6, 1940, pp.212-263 sau H. H. Stahl, Contributii la studiul satelor devalmase românesti, 3 vol., Bucuresti, 1958-1965, monografii care difera de cele exhaustive gustiene prin unitatea supusa cercetarii, prin obiectul investigatiei si, în parte, prin paradigma dupa care s-au desfasurat.

Ca si în cazul monografiei sociologice realizate în cadrul Scolii sociologice de la Bucuresti, monografia juridica se va întemeia pe o conceptie sociologica. Daca în cazul monografiei realizate de D. Gusti era vorba de conceptia profesorului asupra realitatii sociale, în cazul monografiei juridice putem avea în vedere conceptia carbonnierista asupra dreptului. Astfel, profesorul J. Carbonnier considera ca "dreptul nu exista decât în societate" si, în consecinta, "fenomenele juridice sunt [.] fenomene sociale"6 Nici un fenomen juridic nu exista însa în stare izolata; totdeauna el se afla inserat spatial si temporal - sincronic si diacronic - în social, unde interactioneaza cu fenomenele politice, economice, religioase, morale etc.

Daca monografia gustiana se desfasura de regula, la nivelul unitatilor sociale, monografia juridica, luând în seama inovatiile Institutului Banat-Crisana, îsi va putea organiza investigatiile în functie de nevoi, atât la nivelul unitatilor sociale (sate, orase, comune, întreprinderi, istitutii etc.), cât si la nivel zonal sau national. În cazul cercetarilor zonale sau nationale, studiul monografic se va realiza pe esantioane de localitati reprezentative pentru fenomenul juridic studiat.

În ceea ce priveste obiectul studiului monografic, avem în vedere deplasarea investigatiei de la caracterizarea starii globale (integrale) a unitatii sociale la cercetarea focalizata a unui fenomen juridic de interes local, zonal sau national.

Întrucât fenomenul de drept nu poate fi cercetat si explicat decât în contextul social în care acesta se manifesta, monografia juridica va urmari analiza cât mai completa a acestuia, dar nu pe baza schemei standard a "cadrelor" si "manifestarilor", ci dupa o schema originala de categorii investigationale. În locul cercetarii fiecarui cadru si a fiecarei manifestari a unitatii sociale ca atare, monografia juridica îsi propune concentrarea eforturilor sociologiei, stiintei dreptului si ale celorlalte stiinte particulare pentru "luminarea" fenomenului juridic ce ne intereseaza. În felul acesta nu va mai exista o schema standard, ci pentru investigarea fiecarui fenomen de drept cercetatorul va trebui sa construiasca un instrument de cercetare propriu, cu ajutorul caruia sa surprinda "manifestarile" fenomenului juridic cercetat si "cadrele" sociale concrete în care acesta functioneaza. Configuratia acestei scheme va depinde de natura fenomenului cercetat, de scopul investigatiei s.a.m.d. În concluzie, monografia juridica nu va mai cerceta unitatile sociale prin manifestarile si cadrele lor, ci fenomenele juridice în geneza, structura, dinamica si functionalitatea lor în contextul fenomenelor sociale (politice, morale, religuioase, economice, demografice, culturale etc.) cu care interactioneaza direct.

Prin monografia juridica va fi, de asemenea, valorificata una dintre cele mai importante inovatii ale cercetarii monografice gustiene: constituirea unor echipe compuse din specialisti în felurite discipline sociale particulare. Dar, daca echipele gustiene se constituiau pornind de la schema standard a celor patru cadre si patru manifestari, cele destinate realizarii monografiei juridice vor fi formate plecând de la schema fiecarei cercetari în parte si vor cuprinde specialisti selectionati în functie de natura fenomenului juridic studiat (constitutionala, penala, civila, administrativa etc.) si a principalelor fenomene sociale ce reprezinta cauze, conditii sau efecte ale acestuia. Astfel, componenta echipei monografice se va schimba de la o cercetare la alta. De exemplu, daca se monografiaza un fenomen juridic precum avortul, din echipa de cercetare vor trebui sa faca parte neaparat si medicii, iar în cazul ca se investigheaza problema mostenirii, prezenta lor nu-si afla rostul. Desigur, din astfel de echipe nu vor lipsi niciodata nici juristii, nici sociologii. De asemenea, pentru investigarea unui aspect sau altul al fenomenului cercetat se pot constitui echipe de cercetare speciale.

În aceste conditii, monografia juridica devine opera colaborarii stiintelor dreptului si a sociologiei juridice cu celelalte stiinte sociale. Inovatia gustiana în acest domeniu nu este deloc depasita, deoarece, asa cum remarca repurtatul sociolog american de origine româna, Mihail Cernea, în ultima vreme specialistii în stiinte sociale îsi demonstreaza tot mai mult "utilitatea si eficienta pentru programele de dezvoltare". De altfel, revigorarea activitatii de cercetare a vietii juridice de catre specialisti din diferite domenii s-ar dovedi o întreprindere benefica. Aceasta întrucât abordarea monografica a unor probleme juridice semnificative, care necesita interventie de tip reformator, ar reprezenta un demers util pentru instantele diriguitoare ale vietii juridice. Pe linia conceptiei lui Gusti si a scolii sale sociologice, cunoasterea vietii juridice nationale trebuie sa preceada si sa orienteze actiunea practica de reformare a dreptului, de elaborare a legilor. Nimic nu e mai firesc ca activitatea monografica sa-si fixeze programatic drept obiectiv înregistrarea starii functionale a unei manifestari vitale a natiunii cum este viata juridica. Momentul cognitiv, de radiografiere a vietii juridice românesti va trebui sa fie urmat de momentul actional, practic, care pornind de la datele existente, va trebui sa edifice o realitate juridica noua, proprie statului de drept, cu parametrii superiori de adecvare, pe de o parte, la realitatile nationale, iar pe de alta parte, la tendintele ce se manifesta în viata juridica a lumii contemporane.

Semnificatia monografiei juridice rezida tocmai în aceea ca acest tip de cercetare are capacitatea de a realiza o sinteza sociologica a materialului recoltat cu privire la fenomenele juridice respective, de a formula concluzii si de a oferi solutii stiintific fundamentate institutiilor chemate sa gestioneze astfel de aspecte ale vietii sociale, creând în acest fel premisele unor actiuni reformatoare eficiente. Si, nu în ultimul rând, atunci când este cazul, în spiritul sociologiei juridice aplicative gustiene, rezultatele acestor cercetari au menirea de a ajuta instanta legiuitoare sa legifereze în cunostinta de cauza, în acord cu "tara reala". Pentru ca, asa cum sustine D. Gusti, "nu se poate legifera pâna când nu se stie ce si pentru cine se legifereaza, dupa cum nu se poate gospodari, când nu se stie ce si pentru cine se gospodareste".7 Este oare nevoie de mai mult pentru a scoate în evidenta necesitatea cercetarii monogarfice a diferitelor fenomene juridice ?

În spiritul preceptelor metodologice ale sociologiei gustiene consideram ca recuperarea monografiei sociologice, sub forma monografiei juridice, nu înseamna renuntarea la celelalte metode de cercetare a vietii juridice, ci numai valorificarea în contemporaneitate a elementelor viabile ale modelului de cercetare monografica. Argumentele de mai sus, la care pot fi adaugate si altele, ne dau convingerea ca recuperarea metodei monografice si includerea ei în setul de metode si tehnici de cercetare ale sociologiei dreptului ar fi o întreprinmdere benefica. Si poate, asa cum în perioada interbelica sociologia monografica a reprezentat "marcatorul identitar" al sociologiei românesti, în viitor, efortul comun al sociologilor si juristilor, de lansare si sustinere a monografiilor juridice, ar putea conduce la afirmarea internationala a sociologiei românesti a dreptului