TITU MAIORESCU SI CRIZA "FORMELOR FARA FOND'

TITU MAIORESCU sI CRIZA "FORMELOR FÃRÃ FOND"

Într-una din rarele lui comunicãri la cercul Junimii, a expus în 1874 deosebit de clar teza "formei fãrã fond", ca un atac împotriva partidului liberal, organizat în cadrul unei teorii cu privire la problema generalã a decãderii unei clase conducãtoare (recte "vechea boierime") care, încetând de a-si exercita functiunile sociale, le lasã în grija unei clase noi, de "majordomi", de fapt "vãtafi" ai lor. Ridicati prin servilism, membrii acestei clase noi (recte, "liberalii") sunt "lipsiti de orisice traditie istoricã, de orice solidaritate de clasã, ba chiar de familie. Acesti noi stãpâni ai României au fost si sunt purtãtorii cei mai cinici ai egoismului individual, pentru care izbutirea practicã este totul, ideea si principiul, nimic".

E interesantã remarca pe care o fãcea reprezentantul Turciei la Congresul din Paris, care i-a apãrat, spunând despre ei cã Sublima Poartã este încredintatã cã "experienta câstigatã în anii de adversitate i-a învãtat pe acesti oameni sã se conducã cu mai multã prudentã si întelepciune".

^[2] "Memoriu asupra românilor, dat împãratului Napoleon al lll-lea", (publicat în ziarul România din 6 decembrie 1861), comentat judicios de cãtre C. Rãdulescu-Motru în Cultura românã si politicianismul, (ed. 3-a, Bucuresti, 1904, pp. 21-22).

^[3] Zigu Ornea, Junimismul, (Bucuresti, 1966).

^[4] Zigu Ornea, Viata lui Titu Maiorescu, (Douã volume; Bucuresti, 1988 si 1989). S-ar cãdea a fi tipãritã si lucrarea lui Constantin Schifirnet, Formele fãrã fond în gândirea româneascã din a doua jumãtate a secolului al XlX-lea.

^[5] Ciudatã criticã din partea celui care el însusi fundase în 1867 prestigioasa revistã literarã a Convorbirilor literare.

^[6] Vezi "În contra directiei de astãzi în cultura românã" în Critice, vol. I (Edit. pentru literaturã, Bucuresti, 1967).

^[7] E interesant de semnalat asemãnarea teoriei lui Maiorescu cu cea mult mai târziu formulatã, a imitatiei de la formã la formã, a lui Gabriel Tarde.

^[8] E. Lovinescu, Titu Maiorescu si contemporanii lui, (Editia Z. Ornea, Bucuresti, 1974).

^[9] Op. cit., capitolul "Despre directiunea progresului nostru" pe care editorul volumului, Zigu Ornea, îl considerã ca fiind una dintre cele mai temeinice expuneri ale junimismului. Rosetti are si meritul de a fi elaborat si un program de actiune politicã, spre deosebire de alti jurnalisti, care trateazã problema doar în general, fãrã precizãri concrete.

^[10] În vechea miscare socialistã, se spune cã, dupã o primã redactare, Caragiale ar fi citit lui Gherea textul si cã, în urma observatiilor acestuia, ar fi rupt prima sa redactare scriind pe aceasta, a doua, în care de altfel, se simte în tot cazul influenta gândirii gheriste. Adãugãm cã I.L. Caragiale nu se socotea un scriitor "comic" si cã a pãrãsit indignat un conclav literar unde fusese taxat astfel. Însãsi faptul cã la sfârsitul vietii a pãrãsit tara, retrãgându-se în Germania, aratã gradul lui de nemultumire fatã de împrejurãrile de acasã.

^[11] De fapt, printre aceste "onorabile exceptii" intrã nu numai Th. Rosetti, ci chiar si Maiorescu însãsi, care nu punea atât de simplist problema revenirii la traditiile vechi.