« TRADIŢIA POPULARĂ OLTENEASCĂ »
TRADIŢIA POPULARĂ OLTENEASCĂ
Gradinita este a doua casa a copilului, dar si terenul unde îsi desfasoara o educatie timpurie, teren adaptat ritmului sau de dezvoltare pentru ca el se joaca - învatând si învata jucându-se, satisfacându-si nevoia de cunoastere.
Din multiplele aspecte pe care le ridica educatia în gradinita, un rol important ar trebui sa-l aiba formarea si consolidarea reprezentarilor si educarii sentimentelor pentru specificul zonei în care traieste copilul, a traditiei, obiceiurilor, dansul, ceramica, portul popular, muzica populara reprezentativa pentru fiecare parte a tarii.
Fac referire la aceasta vârsta pentru ca perioada prescolara este prima în care copiii îsi 10510u201k manifesta aptitudinile, iar domeniul muzicii, desenului, dansului, ceramicii, colajului, pirogravurii, sunt primele lucruri abordate cu succes de copii. Sa nu uitam de Mozart sau Enescu în muzica la vârste prescolare, Tatarescu un desenator deosebit la 6-7 ani, pictorul rus Uricov descoperit tot la vârsta prescolara si multi, multi altii.
Asa cum spunea Lowenfeld: "Niciodata nu este prea devreme pentru începerea educatiei, creativitatii, activitatea creatoare nu trebuie îngradita în nici un fel de interdictii, limitari, criterii, de aceea trebuie pus la dispozitia copiilor tot felul de materiale pentru ca ei sa se obisnuiasca cu ele, cu uneltele de lucru, sa le denumeasca si sa le foloseasca corespunzator".
Relatia educator-copil, se stabileste usor prin comunicare, dar are un rol determinant în dezvoltarea prescolarului asa cum sublinia un buletin UNESCO: "experienta acumulata în primii ani de viata, joaca un rol capital în reusita ulterioara a copilului pe planurile: scolar, social si profesional.
La vârsta prescolara posibilitatile de exprimare sunt limitate de însasi limitele gândirii, de experienta de viata a copiilor, activitatea pe arii de stimulare bazându-se pe comunicare, completând informatiile, educatoarea fiind un emitator, iar prescolarul cel ce receptioneaza.
Organizarea activitatii copiilor pe arii de stimulare în special în activitatea didactica desfasurata dimineata, realizeaza eficient obiectivele prevazute de programa, dar mai ales sunt atinse o serie de obiective particulare în cazul nostru prin comunicarea - educarea sentimentelor de dragoste fata de tot ce înseamna zona olteneasca.
Exista o comunicare în afara de cuvinte care vizeaza muzica, limbajul plastic, cinematograful, gestul si expresia, dar la om comunicarea verbala se bazeaza pe dialog si presupune transmiterea de informatii, vocabular, replici, mesaje. Functia primordiala a unei comunicarii este de a-l influenta pe celalalt, de aceea menirea educatoarei este cu atât mai mare cu cât stim ca alaturi de ea copilul începe sa vorbeasca, sa se exprime, sa gândeasca, sa emita judecati si rationamente. Educatoarea prin vorbire expresiva, gestica, expunere semnificativa, dialog antrenant, contând în acelasi timp pe activitatea mentala a copilului poate sa-i transmita orice informatie reusind adaptarea, integrarea si socializarea în colectivitate.
Sentimentele de dragoste si atasament fata de anumite lucruri abstracte ca: tara, popor, judet, oras, iau nastere mai greu la prescolari, dar în mod treptat, plecând de la lucruri concrete ca cele amintite, aceste reprezentari se formeaza, se adâncesc si se înteleg.
De aceea am pornit de la activitati simple de colorat harta tarii în culorile tricolorului, vorbind de hotare, amintind de stefan Cel Mare în "Stejarul din Borzesti", de turci, de tatari, am explicat semnificatia celor trei culori. Am trecut apoi la un joc din bucatele conceput de mine , prin care pe conturul hotarelor tarii asezam judetele, învatându-i sa-l recunoasca pe al nostru dupa asezare, forma, culoare si initiale. Tot prin reconstituire din bucatele am învatat zonele mari ale tarii: Moldova, Ardealul, Dobrogea si Ţara Româneasca.
Pastrând traditia locala am experimentat în activitati pe lut moale, pregatit înainte de mine pentru a fi mai usor de mânuit.
Pe tot parcursul acestor activitati le-am povestit despre îndeletnicirile, ocupatiile, mestesugurile traditionale si uneltele care se foloseau si spre exemplificare am adus o ulcica si o vaza pentru flori din ceramica neagra legând ceva concret de cunostintele dobândite. Le-am explicat despre poporul nostru, deci si despre olteni, se spune ca printre multe calitati pe care le poseda: harnicie, perseverenta, devotament, curaj, cinste modestie, ospitalitate - o are si pe aceea de a fi adevarati faurari de frumuseti fiind un popor cu multa fantezie, imaginatie si spirit creator.
De aceea am stimulat creativitatea la prescolari prin multiple cai si mjloace variate, dându-le posibilitatea copiilor de a se manifesta liber, formând si consolidând în paralel sentimentele necunoscute pâna atunci de cunoastere si recunoastere a valorilor locale.
Toate acestea au avut un rol deosebit nu numai, în educarea sentimentelor patriotice, obiectivul pe care îl propusesem initial, dar si în educarea gustului estetic, al spiritului artistic al harniciei, cooperarii activitatilor în grup, spiritul de întrecere, initieri si aprecierea rezultatelor muncii.
Foarte usor am trecut la zona Olteniei unde am legat denumirea judetului cu orasul nostru localizându-l pe harta judetului. Am adus apoi la grupa o oala, o strachina, o carpeta cu desene oltenesti si în urmatoarele activitati pe arii de stimulare am modelat, am desenat, am decorat obiecte aemanatoare cu cele afisate.
Acest tip de activitate a stimulat interesul si dorinta copiilor de a munci, de a realiza ceva prin stradania lor, dezvoltându-se creativitatea si imaginatia, iar pe tot parcursul lucrului convorbirea s-a purtat pe tema caracteristicilor obiectivelor de artizanat oltenesti, pe stilizarea florilor, a pasarilor, a fluturilor, pe culorile cu multe nuante de rosu , încercând în permanenta sa scot în evidenta aceste obiceiuri care constituie o traditie populara locala cu o importanta deosebita pentru pastrarea specificului zonei.
Acest gen de activitati a stimulat creativitatea dându-le posibilitatea de a-si manifesta personalitatea, integrarea în colectiv, socializarea, dar si cunoasterea folclorului, asezarii, graiului, fapte care ramân ca o amprenta întreaga viata a individului.
Am folosit aceste activitati pentru a dezvolta copiilor sentimentele de mândrie locala, de dragoste si respect pentru valorile acestui popor, el, copilul, fiind un continuator al lor, pentru ca daca va dori sa stie cine este, trebuie sa-si cunoasca radacinile.
Aceste activitati, pe arii de stimulare au dat posibilitatea de a completa în volumul de activitati ale copiilor, ceva cu ce ei vor ramâne în suflet toata viata, pentru ca locurile natale indiferent daca îl influenteaza pe om sau o periada mai scurta de timp, pot cotribui la impresii puternice asupra sentimentelor si emotivitatii prescolarului, nebanuind din care se va putea naste un Rebreanu, Creanga, Arghezi sau Eminescu.
|
