1.Tipologia si dinamica obiectivelor didactice.
Obiectivele didactice sunt enunturi cu caracter finalist care dau expresie intentiei de a produce o schimbare în personalitatea elevului ca urmare a implicarii acestuia într-o activitate de predare-învatare.
Obiectivele sunt formulate sub forma de enunturi daca indica orientarea intentionata a procesului d 111r1718b e învatamânt spre realizarea de performante si/sau competente de catre elev ca subiect al învatarii.
Orice obiectiv vizeaza o anumita schimbare în sistemul personalitatii elevului.
Obiectivele circumscriu domeniul unei activitati de predare-învatare din cadrul procesului de învatamânt si tipul de schimbare ce se asteapta sa se produca în conduita elevului la sfârsitul acestei activitati (caracter finalist).
2.Finalitatile didactice si functiile lor
În ipostaza de componente ale sistemului de organizare a procesului de învatamânt, obiectivele raspund anumitor necesitati sau cerinte de functionare a acestuia si au anumite consecinte asupra celorlalte componente, ceea ce înseamna ca îndeplinesc urmatoarele functii:
Functia de orientare valorica a procesului de învatamânt. Formularea unui obiectiv nu este doar un simplu exercitiu didactic menit sa conduca la cresterea gradului de organizare a procesului de învatamânt, ci si o optiune si o aspiratie care se conformeaza anumitor valori privitoare la devenirea personalitatii elevului si la realizarea lui sociala. Continutul fiecarui obiectiv are o dimensiune valorica, rezultata din conceptia despre societate, cunoastere si om.
Functia evaluativa. Aprecierea activitatii elevului presupune raportarea la anumite criterii, între care obiectivele detin ponderea cea mai importanta. Aceasta înseamna ca obiectivul este astfel formulat încât sa fie rezonabil si sa poata deveni o norma în evaluarea rezultatelor elevilor la învatatura. Orice proba de evaluare este elaborata prin raportarea la obiectivele formulate, iar rezultatele evaluarii au influenta atât asupra activitatii profesorului cât si a elevului.
Functia de reglare a procesului de învatamânt. Metodele, strategiile, continuturile sau practicile de evaluare didactica sunt si trebuie sa fie astfel alese de catre profesor încât sa conduca la realizarea obiectivelor propuse. Orice activitate didactica, planificare si programare trebuie sa debuteze cu formularea obiectivelor. Schimbarea obiectivului solicita modificari în toate celelalte componente ale procesului de învatamânt. Totodata nerealizarea unui obiectiv presupune analiza retrospectiva a modului de functionare a activitatii instructiv educative pentru introduce acele modificari sau a realiza acea reglare a sa care contribuie la cresterea eficientei didactice.
Functia de anticipare a rezultatelor scolare. În continutul oricarui obiectiv se prefigureaza rezultatul ce se asteapta sa se obtina al sfârsitul unei perioade de desfasurare a activitatii instructiv-educative. Detasându-se de formularile generale si abstracte (transmitere de cunostinte sistematice, formularea capacitatilor intelectuale, consolidarea deprinderilor de comportamente civilizate), obiectivele trebuie sa fie astfel formulate încât sa indice în termeni cât mai concreti profilul elevului, cunostintele si abilitatile intelectuale, nivelul de dezvoltare afectiva, morala si psihomotorie. Anticipând rezultatele scolare, obiectivele mobilizeaza într-o directie clara atât eforturile profesorului cât si ale elevului.
Functiile pedagogice ale obiectivelor sunt complementare, în sensul ca nerealizarea uneia are consecinte negative asupra îndeplinirii celorlalte si implicit asupra functionarii optime a întregului proces de învatamânt. Totodata, obiectivele au o pozitie strategica în organizarea si functionarea ca sistem a procesului de învatamânt, influentând selectia si aplicarea celorlalte componente ale acestuia.
3.Operationalizarea obiectivelor didactice ale psihopedagogiei speciale
În ceea ce priveste aplicarea adaptata si în învatamântul special, a principiilor didactice generale:
accentuarea tratarii diferentiate a scolarilor cu handicap si ducerea acesteia pâna la individualizare si "personalizare ";
- punerea accentului pe învatare practica; extinderea organizarii intuitive a actului învatarii (inclusiv la clasele mari, folosind, desigur, modalitati adecvate vârstei si nivelului atins);
combaterea verbalismului si acordarea unei atentii permanente îmbinarii echilibrate si dozate a mijloacelor intuitive, verbale si actional-practice în învatare;
asigurarea calitatilor necesare mijloacelor de lucru utilizate, în raport de particularitatile proceselor cognitive, comunicationale si motivational-afective la copiii cu care se desfasoara activitatea;
intensificarea orientarii ludice, mai ales în etapele initiale de scolarizare a copiilor cu deficiente mintale, si trecerea, pe parcurs, spre o motivatie superioara, intrinseca;
optiunea prioritara pentru demersul inductiv în învatare, dar cu antrenarea treptata a elevilor la exemplificari proprii, la exercitii de aplicare în situatii concrete a cunostintelor însusite etc.
|
