Tehnici de manipulare in regimuri totalitare
Manipularea este actiunea de a determina o persoana, un grup, o colectivitate,
sa gindeasca si sa actioneze intr-un mod compatibil cu interesele
initiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea tehnicilor de
persuasiune care distorsioneaza intentionat adevarul, lasand impresia
libertatii de gandire si decizie.
In termenii psihologiei sociale putem vorbi de manipulare atunci cand o anumita
situatie e creata premeditat pentru a influenta reactiile manipulatilor in
sensul dorit de manipulator sau putem spune ca este o metoda prin care ideile
propagate sunt acceptate de receptor si determina formarea unor convingeri noi
si reactii conforme cu interesele celui care a pus in practica sistemul de
propaganda.
Scopul manipulatorului este de schimba atitudinea si comportamentul in directia
dorita de el, de a subjuga psihic. Orice actiune de acest fel presupune
utilizarea unor strategii si tehnici de manipulare.
In cele ce urmeza ma voi referi la o serie de tehnici care au fost folosite cu 16416e45q
precadere in doua regimuri totalitare: fascist si comunist.
In regimurile totalitare conducatorul este o figura mesianica, o binecuvantare
a istoriei, detinatorul adevarurilor absolute singurul capabil sa conduca
intreaga societate. Pentru a-l venera se creaza spectacole grandioase; chipul
lui este imortalizat in picturi si sculpturi; i se inchina ode si poezii,
figura lui este identificata cu cea a partidului, cu natiunea, cu intreaga
tara, biografia lui este imbunatatita cu noi elemente care sa demonstreze
faptul ca din frageda pruncie s-a dovedit a fi predestinat sa conduca destinele
tarii, poporului sau chiar intregii lumi. Dintre liderii cunoscuti Kim Ir Sen a
beneficiat de reusita aproape totala a acestui cult al personalitatii.
Ceausescu la randul lui a tins spre aceasta reusita.
Pentru realizarea acestei aure de grandoare artizanii sistemelor totalitariste
au pus la cale veritabile ritualuri fastuoase.
Voi ilustra in cele ce urmeaza amploarea actiunilor propagandistice si impactul
lor asupra maselor, referindu-ma pentru inceput la o figura marcanta si
reprezentativa in acest sens: Adolf Hitler.
In toamna anului 1934, la Nurnberg s-au strans circa 1.500.000 de oameni. Ei nu
au fost adusi cu forta ci au venit sa ia parte la un spectacol grandios:
procesiuni cu torte, parade militare impresionante, discursuri incendiare, iar
peste toate trona figura impunatoare a lui Adolf Hitler, ca unei zeitati
coborate din ceruri. Multimea era in extaz. Hitler isi incepea intotdeauna
discursul cu o voce joasa, fara vlaga, ca a unui om care-si cere iertare ca ii
deranjeaza pe ceilalti si ca le rapeste din timp pentru a-l asculta. Pe masura
ce subiectul capata consistenta, tonul urca, modulatiile vocii se intensifica
si accentele incep sa cada cu putere. Finalul era apoteotic, Hitler urland la o
multime isterizata, fascinata de schimbarea aceea mareata, simbol al viitorului
glorios al Germaniei si al fortei care salasluieste in cel desemnat sa o
conduca.
Cum a fost posibil asa ceva? Cum a putut un om maruntel de statura sa exercite
o asemenea influenta asupra a milioane de oameni si sa ii subjuge in asemenea
masura?
Insusi Hitler ne arata in "Mein Kampf", cat de bun cunoscator al
psihologiei maselor era:
"Propaganda trebuie sa fie populara si nivelul sau intelectual ajustat
dupa cea mai limitata inteligenta a indivizilor carora le e adresata. Prin
urmare cu cat este mai mare masa la care trebuie sa ajunga, cu atat mai redus
trebuie sa fie nivelul sau intelectual.
Arta propagandei consta in a intelege emotiile maselor si a gasi intr-o forma
psihologica corecta calea spre atentia si de aici spre inima lor.
Este o greseala sa faci propaganda pe mai multe planuri . Receptivitatea
maselor este foarte limitata, inteligenta lor este redusa si capacitatea lor de
a uita este enorma.
Deci propaganda eficienta trebuie limitata la cateva puncte si trebuie sa
insiste asupra lor cu sloganuri pana cand ultimul individ din public va
intelege ce vreti sa-l faceti sa inteleaga cu acel slogan."
Dincolo de manifestarile grandioase manipularea era mult mai complexa si se
realiza la scara mult mai larga. Pictura, arhitectura, teatrul, radioul,
ziarele, muzica, toate au fost supuse unei cenzuri stricte pentru a fi
utilizate in controlul gandurilor, emotiilor si comportamentului maselor. Toate
mijloacele de exprimare erau atent supravegheate.
La randul lor regimurile comuniste au aplicat in linii mari aceleasi metode de
manipulare.
Ceausescu prin regimul sau a practicat manipularea maselor folosindu-se de
aceleasi parghii: presa, televiziunea, radioul, erau total subordonate puterii;
in acelasi timp accesul la informatiile venite din exterior era drastic limitat
iar erau cenzurate si deformate. Institutiile de invatmant erau politizate,
comportamentul copiilor era controlat inca din faza prescolara, cand intrau in
randurile "soimilor patriei", mai tarziu deveneau pionieri, utc-isti,
ca apoi sa faca parte din partid. Intreaga populatie trebuia cuprinsa in una
sau mai multe forme de organizare cu reguli stricte, eventual cu uniforme
specifice care sa creeze sentimentul supunerii fata de autoritati. Omul nu
trebuia sa aibe timp de reflectie pentru ajunge la vreo opinie proprie sau la
manifestari personale. Permanent era ocupat sa participe la actiunile
organizatiei, era recompensat daca actiona in sensul dorit de autoritati si
uneori promovat in timp ce orice abatere il expune oprobriului public, era
criticat, retrogradat.
Cultul personalitatii s-a manifestat pregnant si la Ceausescu nu numai prin,
spectacole omagiale cu sute sau mii de figuranti, ba chiar a mers pana acolo
incat a intervenit in restrucurarea arhitectonica a unor orase iar grandomania
a atins limitele prin ridicarea asa numitei Case a Poporului ca simbol sau
gigantic templu al ideologiei comuniste si care a devenit a doua cladire ca
marime din lume dupa Pentagon.
Ca metoda de manipulare extrem de subtila si eficienta era utilizata politica
santajului, astfel: in cazul primirii in partid a unui membru acest era trecut
printr-un filtru extrem de sever, nu se admiteau antecedente penale, rude in
strainatate, preoti etc., dar mare parte din cei aflati in functii de conducere
ale partidului sau in diverse sectoare ale economiei sau sociale , aveau in mod
surprinzator asa numitele "pete" la dosar. De ce aceaasta concesie?
Aici ne putem da seama de amploarea acestui tip de santaj. In functiile de
conducere au fost promovati cei cu pete la dosar pentru a putea fi permanent
controlati si readusi la ordine in caz de nesupunere. Dupa ce s-au invatat cu
privilegiile oferite de functie, cu un anumit standard de viata, prea putini se
incumetau sa incalce regulile sau sa nu respecte indicatiile.
Propovaduitorii regimurilor totalitare aveau un total dispret fata de fiinta
umana , vazand oamenii ca pe o masa amorfa, depersonalizata gata de a fi
remodelata pentru a da nastere unor supusi perfecti.
Pornind de la aceasta idee a creeri de supusi perfecti, Jean Piaget afirma ca
sistemul de invatamant este instrument de manipulare majora. Si aduce
urmatorele argumente.
- scoala il obisnuieste pe copil cu spiritul de subordonare fata de autoritati
reprezentate de educatori, profesori, inspectori. Viitorului adult ii va fi mai
usor sa se supuna pe linie ierarhica, la serviciu, la reuniunile de partid,
autoritatilor statului.
- elevul este obisnuit cu simtul responsabilitatii prin obligatia de a-si face
temele, de a prezenta rezultatul studiilor sale la termenele stabilite. Adultul
se va integra usor in sistemul social, isi va duce la indeplinire sarcinile.
- necesitatea respectarii unui program strict, faptul ca trebuie sa fie in
fiecare zi la scoala, ca pauzele au o durata bine stabilita, ca minutele de
intarziere ii vor aduce penlizari, ca anul este impartit in vacante si perioade
de studiu, toate acestea il obisnuiesc cu programul de lucru de mai tarziu si
cu respectarea lui.
- sistemul educationl pronmoveaza spiritul de competitie; Notele, premiile,
participarea la olimpiade sub presiunea celor din jur, ii creaza viitorului
adult obisnuinta de a se zbate pentru promovarea profesionala, spre trepte
salariale superioare, pentru prime si onoruri care sa-i aduca respectul
celorlalti si sa-i sporeasca respectul de sine.
Deci sistemul de invatamint este in asa fel alcatuit incat sa modeleze
comportamentul si gandirea viitorului adult in conformitate cu ideologia
regimului aflat la putere. Chiar impunerea uniformei scolare standard are
menirea de a induce sentimentul de dezindividulizare facand mai usoara
disciplinarea si manipularea individului.
Principalul scop al liderilor unui sistem totalitar nu este de a stapani prin
forta sau de a-si distruge adversarii ci de a-si determina supusii sa gandeasca
sincer asa cum vor ei, conducatorii. Forta este folosita ca un auxiliar in
cadrul unui intreg sistem de recreare a constiintelor, sistem in care manipularea
are rol determinant.
Credinta in posibilitatea de a controla mintile oamenilor , de a le stapani,
era totala. Voi da doua exemple in acest sens:
"Dati-ne un copil de 8 ani si va garantez ca va fi bolsevic toata viata
" spunea Lenin intr-o cuvantare in anul 1923.
"Individul trebuie sa accepte lipsa de importanta a propriei persoane, sa
se integreze unei puteri superioare si sa fie mindru ca este parte din forta si
gloria acestei puteri superioare"-Hitler Mein Kampf-1933
Dealtfel si Gustave Le Bon in "Psihologia multimilor" se refera la
mase ca la o reuniune cat se poate de eterogena care nu va fi greu de stapinit
si dirijat. Intr-o astfel de comunitate, spune autorul, personalitatea
constienta dispare formandu-se un "suflet colectiv" care prezinta
trasaturi distincte:
- in primul rand intre mebrii care o alcatuiesc are loc o uniformizare a
reactiilor
- membrii grupului au un sentiment de siguranta in interiorul maselor
- de asemenea masele sunt foarte credule; anumite sentimente le pot fi foarte
usor induse
- un lider carismatic poate determina multimile sa actioneze hipnotic,
ignorandu-si astfel propriile convingeri.
Acest lider in opinia lui Gustave Le Bon trebuie sa intruneasca anumite
caracteristici :
- sa se bucure de un prestigiu larg
- sa respecte normele pe care oamenii le pretuiesc cel mai mult
- sa fie violent in limbaj
- sa aibe un mesaj simplu, clar si mai ales constant
- nu in ultimul rand sa fie defaimator dar sa nu foloseasca violenta fizica.
Dintotdeauna
oamenii au fost supusi presiunilor de tot felul venite din partea semenilor
lor. Dupa cum am vazut sistemele totalitare nu ofera individului posibilitatea
de a se exprima si de a actiona conform propriului mod de gandire. Cred ca ar
fi interesant sa se faca o analiza din punct de vedere psihologic a felului in
care este afectata personalitatea, stima de sine, increderea in fortele
proprii, a celui care a fost obligat (pe termen lung) sa renunte la
individualitatea sa pentru se conforma unor cerinte impuse din exterior .
O societate in care toti oamenii gindesc la fel, actioneaza la fel, sau chiar
se imbraca la fel mi se pare monotona si lipsita de perspective, ba chiar
incapabila de progres, o utopie.
Consider ca e important sa invatam sa identificam momentele in care suntem
supusi manipularii, sa-i judecam si sa-i evaluam pe cei cu care intram in
contact nu numai dupa ceea ce spun dar si dupa ceea ce fac. E un mod simplu si
la indemana de a ne proteja individualitatea de influente nedorite.
Bibliografie:
Bogdan Ficeac
- "Tehnici de manipulare"
Gustav Le Bon - "Psihologia multimilor"
Constantin Corneanu - "Misterele unei ascensiuni"-www.presamil.ro
Radu Herjeu - "Tehnici de propaganda, manipulare si persuasiune"-
www.geocities.com
|
