Terorismul
contemporan
1.1 Definitie
Īntelegerea terorismului este dificila datorita faptului ca prezinta conotatii
diferite pentru oameni. Un autor a listat 109 definitii ale terorismului
formulate īntre anii 1936 - 1981, de atunci aparānd alte zeci de definitii.
Cu toate ca nu exista un consens international privind definirea terorismului,
multe tari au īncercat sa delimiteze conceptual propriile interese si valori
apelānd la propriile lor formule.
Astfel, una din definitiile folosite de guvernul Statelor Unite considera ca:
"Terorismul semnifica amenintarea cu violenta sau folosirea violentei īn
scopuri politice de catre indivizi sau grupuri cu intentia de a soca sau
consterna un grup tinta mai larg decāt victimele imediate".
Sociologii definesc terorismul ca fiind o forma de strategie violenta, īn
scopul atingerii unor obiective politice.
Toate formularile au o pronuntata nota descriptiva si o tendinta de
generalizare care pot fi aplicabile aproape oricarei forme de violenta
politica.
Datorita dificultatii definirii terorismului si a acceptarii generale a
definitiei conceptuale mai rezonabil este identificarea caracteristicilo 757j92h r
terorismului.
Īn acest sens, una din caracteristicile terorismului consta īn obiectivul
grupului terorist reprezentat prin crearea terorii. Scopul strategic īl
constituie folosirea panicii, dirijarea nemultumirii publice generata de starea
de teroare pentru obtinerea de concesii politice. Din aceasta perspectiva,
terorismul poate fi īnteles si ca o tactica psihologica a carei element
esential este frica, teama, victimele teroristilor fiind alese īn mod arbitrar.
Aceasta stare de teama colectiva puternica, tulbura, īnspaimānta.
Terorismul afecteaza nu numai individul ci si structura sociala. Teroarea fiind
un fenomen psihologic natural, terorismul reprezinta exploatarea constienta,
deliberata a acesteia.
Teroarea rezultata īn urma actului terorist este tiparul īn care se
materializeaza ruptura afectiva si psihologica īntre populatie si putere.
Pentru a induce frica, teroristii au nevoie de publicitate, prin intermediul
mass-mediei.
Capatānd audienta mondiala, manipulānd mijloacele de informare īn masa, aparānd
"īn direct" īn fata opiniei publice, organizatiile teroriste au posibilitatea
de a-si expune cererile lor creānd situatii de negociere, amenintānd cu
distrugerea unor bunuri sau uciderea unor ostatici īn cazul īn care nu li se
īndeplinesc cererile.
Īnsa cea mai importanta caracteristica operationala a terorismului este
folosirea premeditata a amenintarii cu violenta, ceea ce denota natura
criminala a terorismului. Īn acest sens actele teroriste nu sunt justificabile.
Clandestinitatea este o alta caracteristica a operatiunilor teroriste. Din
cauza naturii violente si criminale a terorismului, partizanii acestuia trebuie
sa actioneze acoperit, pentru a evita identificarea lor.
Prin urmare terorismul este violent, criminal si clandestin, la acestea
adaugāndu-se si faptul ca adeptii sai sunt "necombatanti", dupa acceptiunea
clasica a legilor razboiului.
De asemenea, terorismul implica atacuri asupra unei tinte īntāmplatoare si
simbolice, inclusiv īmpotriva civililor. Victimele sunt alese īn mod arbitrar,
tocmai īn ideea propagarii fricii si teroarei.
Prin urmare, terorismul reprezinta un pericol real dar difuz, o amenintare
vaga, greu de īnteles si definit, imprevizibila, neasteptata, cu efecte
inhibatoare, de blocare a actiunii lucide.
O alta caracteristica importanta a terorismului contemporan este faptul ca se
practica īn grup.
Aceste grupuri se constituie pe criterii subnationale, deci se exclude
loialitatea fata de stat sau natiune.
De regula, teroristii provin din reprezentantii minoritatilor sociale,
nationale care actioneaza independent de natiune, stat. Totusi, organizatiile
teroriste nu pot actiona īntr-un mediu total ostil. Ele au nevoie de
adaposturi, sprijin logistic si financiar, posibilitarea de a recruta noi
membri, baze de operatii sigure, etc. De obicei aceste nevoi sunt satisfacute
de un anumit segment al populatiei care simpatizeaza cu conducerea organizatiei
sau de unele state care īmpartasesc aceleasi teluri politice.
Militarii vad īn general īn terorism o forma de conflict de intensitate
scazuta, fiind la celalalt capat al spectrului unui conflict armat. Īn acest
sens, militarii īsi focalizeaza atentia asupra statelor sponsor si asupra
grupurilor teroriste din perspectiva strategica iar asupra indivizilor si
actelor de terorism, din perspectiva tactica.
Ideea de a privi terorismul ca pe o noua forma de purtare a razboiului a aparut
īn urma desfasurarii ultimelor conflicte militare, īncepānd cu Vietnamul si
continuānd cu Afganistanul, etc.
1.2. Tendinte
Evolutia fenomenului terorist īn cursul ultimilor ani a evidentiat noi tendinte
majore īn ceea ce priveste modalitatea de actiune:
- tendinta de a organiza atacuri īmpotriva unor mari aglomerari urbane;
- tendinta de a organiza atacuri cu substante letale;
- tendinta de a organiza atacuri care sa puna īn pericol economiile nationale,
prin detonarea unor bombe īn centre financiare si comerciale de mare importanta;
- escaladarea atacurilor soldate cu luarea de ostatici īn scopul de a obtine
fonduri de la familie, guverne;
- intensificarea colaborarii īntre grupari teroriste si grupari ale crimei
organizate;
- proliferarea actelor de terorism prin sacrificiu. Amploarea deosebita luata
de aceste procedee de actiune īsi are originea īn factori de ordin psiho-social
si īn fanatismul caracteristic terorismului din lumea contemporana.
1.3. Aspecte psiholohice ale strategiei terorismului contemporan
Terorismul reprezinta o strategie care se bazeaza - prin intermediul
mass-media, a martorilor oculari - pe impactul psihologic īn rāndul opiniei
publice iar acest impact psihologic devine mai important decāt rezultatul
actiunilor teroriste.
Īn fapt, toate formele de lupta contin un element psihologic important care
vizeaza atāt scaderea moralului inamicului prin īngrozire, cāt si īntarirea
fortelor proprii, a īncrederii īn sine si a vointei de a lupta. Or intentia
terorismului este de influentare a unui public avānd scopul de a induce
sentimentul de frica īn populatie sau īntr-o parte a populatiei.
Un alt element esential al psihologiei teroriste este producerea unui soc masiv
īn rāndul populatiei prin intermediul unor atentate indiscriminatorii care
induce populatiei ideea ca oricine poate fi vizat, oricānd, oriunde.
Aceasta duce la intimidarea populatiei, la fortarea ei de a lua atitudine fata
de autoritati. Aceasta amenintare difuza reprezinta un atu psihologic care
trebuie luat īn seama.
Un instrument al presiunii psihologice teroriste aplicate populatiei si
regimului politic tinta īl constituie provocarea.
Atacurile teroriste tin sa atraga reactii represive din partea regimului.
Masurile de securitate care se iau - urmare a atacurilor teroriste - īmpreuna
cu reactiile punitive afecteaza parte a populatiei care nu este implicata īn
actiunile teroriste, guvernul devenind astfel nepopular. Populatia se simte īn
nesiguranta, nemaiavānd īncredere īn posibilitatea guvernului de a-i apara.
Neputinta guvernului de a actiona eficient īn fata sfidarii teroriste,
indiferent de raportul de forte care este favorabil autoritatilor, reprezinta
alt atu psihologic important īn cadrul strategiei grupurilor teroriste.
Desi factorii de stres ai terorismului sunt mai putin coplesitori decāt cei din
timpul razboiului clasic, ei au impact atāt asupra victimelor directe cāt si
asupra martorilor pasivi la distrugere. Actele teroriste produc rectii de stres
datorita socului creat de eveniment, violarea brusca a cadrului familiar si
aparitiei sentimentului de pierdere a controlului.
1.4. Controlul stresului īn lupta īmpotriva terorismului
Dupa atacul terorist din 11 septembrie 2004 asupra S.U.A., specialistii īn
psihologie militara au fost printre putinii care au raspuns cu promptitudine
provocarilor lansate de catre teroristi.
Ei au fost cei care au apreciat ca terorismul este o forma psihologica de
conflict. Interventia psihologilor americani a fost centrata, īn consecinta, pe
acordarea unor servicii directe victimelor si familiilor lor, pe instruirea
trupelor privitor la managementul stresului si proiectarea unor noi directii de
pregatire a personalului militar īn lupta cu teroristii si terorismul.
Īn acest sens s-au format
echipe multidisciplinare de controlare a stresului. Aceste echipe asista victimele, membrii familiei,
martorii īn situatii de luare de ostatici, terorism, identificānd elementele de
stres generate de:
- socul evenimentului
- violarea brusca a cadrului familiar
- pierderea controlului
- sentimente ostile (reprimate sau exprimate)
- observarea atrocitatilor
- sentimentul de neputinta
- comportamente regresive
- identificarea pozitiva cu teroristii
- sentimentul ca esti victima
- sentimente negative fata de propria tara.
Dar, pentru a fi eficient, demersul antiterorist presupune coordonarea
unitara a doua paliere actionale diferite: lansarea de actiuni politienesti -
si paramilitare de anvergura care sa īmpiedice diseminarea violentei si sa
asigure destructurarea factiunilor extremist-teroriste active, iar pe de alta
parte, lansarea unor mesaje politice clare dublate de proiectarea unei campanii
psihologice de anvergura care sa permita obtinerea sprijinului popular īn lupta
contra terorismului.
Bibliografie
1. Terorism, antiterorism, contraterorism - General de divizie (r) dr. Gheorghe
Aradavoaice, General de divizie (r) Dumitru Iliescu, maior Laurentiu Dan Nita,
Ed. Antet. Oradea 1997
2. Dr. Opan Maxim - Terorismul - cauze, efecte si masuri de combatere, Ed.
Politica Bucuresti 1989
3. Dr. Ion Suceava, Pavel Olaru - Miraj si realitate. Terorism, violenta,
toxicomanie, Ed. Militara, Bucuresti 1985
4. Franēois Massoulié - Conflictele din Orientul mijlociu, Ed. Bic All. Bucuresti 2003.
|
