Votul popular e considerat a fi unul dintre mijloacele uzuale democratice prin care o idee sau o cutuma se impune ca realitate politico-sociala. Aleg 11111s181l em ralierea noastra la un conglomerat politico-economic, ne alegem presedintele, ne alegem Constitutia, ne alegem modalitatea prin care un politican poate accede la un portofoliu parlamentar.
În aparenta, majoritatea conduce, are puterea, decide. La capatul opus al majoritatii sunt cei putini, care detin controlul politic, financiar, legislational, care sunt sau nu sunt întotdeauna în parametrii legalitatii dar care manipuleaza întreaga ordine sau dezordine sociala.
Cei multi sunt o forta tocmai când îsi încalca statutul de cetateni ai statului de drept, ca în cadrul revolutiei, al mineriadelor, al loviturii de stat sau al declansarii unui razboi civil sau armat si aceasta pentru putin timp. Cetatenii dispersati nu constituie un pericol prea mare pentru ordinea de drept. Organele de coercitie ale statului intra în panica când oamenii se aduna, când se grupeaza, când încep sa aiba o directie foarte ferm prezentata.
Cum poate coexista majoritatea cu minoritatea? Ce fel de pârghii exista într-o societate si cum se întretin ele, pentru ca sa existe legalitate? Frica de lege sau implicarea fortelor de ordine nu explica în întregime linistea sociala, care este însasi substanta legalitatii, a traiului în parametrii legii. Cetatenii unui stat trebuie sa aiba racordari mult mai adânci între ei decât o legislatie comuna.
Pârghiile linistii sociale, pe care cred ca se bazeaza linistea României, sunt unitatea lingvistica a majoritatii, fondul religios si cultural al acesteia, relatiile de rudenie si de viziune comune. În România legalitatea regimului democratic nu sta preponderent în lege ci în cutumele vietii interioare si sociale ale românilor. Exista ordine acolo unde exista bun simt mai întâi si apoi lege. În comunitatile mici sau medii legalitatea coercitioneaza numai pe unii membri ai societatii cu precadere, recunoscuti ca elemente turbulente. Recidivistii si infractionalistii minori sunt pusi într-un index aparte, atât pentru organele care sustin legitatea cât si pentru comunitatea unde ei se afla.
Memoria comunitatii retine imaginea unei crime, a unui viol, a unui deces dubios petrecut în arealul ei si sanctioneaza pe viitor astfel de acte neomenesti mai întâi si apoi ilegale. România înca gândeste omeneste legea, aspectul legal al comportamentului uman si aceasta e un lucru foarte bun. Când vom ajunge sa împlinim legea fara sa ne gândim la oameni, la cei pe care îi sanctionam prin intermediul ei, ajungem sa traim o viata lipsita de relatii firesti, umane.
Cine sunt cei putini si cum putem sa decidem împotriva lor când ei sunt infractionalisti? Majoritatea are sentimentul ca ei sunt intangibili. Uneori se mai întâmpla si reversul acestei situatii. Numai ca majoritatea nu poate decide legal vizavi de minoritatea asupra careia planeaza suspiciunea de ilegalitate, ci numai forurile judecatoresti pot decide sanctiunile.
Va fi întoteauna un razboi tacit între cele doua tabere dar si o conlucrare în limitele firescului.
|
