Valori ale familiei

Valori ale mass-media

Valori ale grupului

Valori ale individului

"Featuring-urile sunt bine-venite intotdeauna. Sparg monotonia albumului", a declarat Cheloo intr-o conferinta de presa prilejuita de lansarea celui de-ai doilea album solo. Insa, de la eveniment nu au put veni Killa Army si Texta, doua nume din Austria care se regasesc pe "Fabricant de gunoi", demonstrand cea mai nimerita forma a featuring-ului despre care vorbea vedeta.

Cea mai agresiva piesa de pe noul album semnat de Cheloo, ce apare la trei ani dupa "Sindromul Tourette", se numeste "Fara pic de regie".

Insa, piesa cu care se mandreste Cheloo se numeste "Smoke Flow", care este realizata impreuna cu doi dintre membrii Wu Tang Killa Beez - Beretta 9 si Shogun Assasson (Killa Army).

"Fabricant de gunoi" include colaborari cu Ombladon, Freakadadisk, Dj Dox, Bishop, Rimaru, Spike, Guess Who, Euphoric, dar si nume interna 626m1218g tionale precum Killa Army si Texta (Austria).

"Sunt convins ca tinerii sunt influentati de muzica mea. De aceea nu trimit mesaje negative in forma lor depresiva. Mesajul este pozitiv", asigura rapperul de la Parazitii.

Stim sa o pretuim?Ce este prietenia si cum trebuie sa fie inteleasa?Este o problema care ii framanta pe unii tineri si ii incita pe parinti.Prietenia poate fi inteleasa ca o unitate de sentimente, simpatii, idei comune sau mai putin comune, de principii prin care se apropie doua sau mai multe persoane.Prietenia poate fi inteleasa ca o profunda apropiere sufleteasca .Oricine doreste sa aiba un prieten bun, caruia sa i sa poata destainuii. Dar cati dintre noi il poate asculta cu tot sufletul si poate chiar ajuta pe acel “timid”.Timiditatea este o infirmitate. De multe ori relatia de prietenie dintre doua sau mai multe persoane este luata in ras de catre ceilalti .Este de ajuns o privire pentru ca sincerul sentiment de simpatie sa incolteasca.De ce nu stim cu totii sa apreciem prietenia adevarata cu ochii sufletului si nu doar a fizicului.“Un om frumos este o bijuterie care in timp se uzeaza, iar un om bun este si ramane vesnic o comoara.”De cine ne ascundem oare? De noi insine. Oare intelegem toti sensul cuvantului prietenie? A fi prieten nu inseamna numai distractie si bani.Asta in nici un caz nu este o prietenie.Azi tinerii sunt influentati de un curent de conceptii din filme (cel mai des americane) sau reviste prin care prietenia este inteleasa ca un amestec de indrazneala si nebunie.Este dificil in viata sa fi singur, sa nu ai un prieten caruia sa-i vorbesti, sa nu ai cu cine sa-ti imparti bucuriile, sa nu ai un umar pe care sa plangi(la nevoie).Este un dezastru sa n-ai cu cine sa razi, sa gandesti, sa meditezi.Se spune ca generatia noastra este o generatie fara limite, asta inseamna ca nu ii lipseste nimic si totusi ii lipseste ceva, esentialul: prietenia.Ar trebuii sa ne dezvaluim gandurile acum cand inca mai putem. La aceasta varsta ne dorim sa fim cu cineva cu care sa ne intelegem reciproc.Zambetele noastre timide nu pot umple sufletul dornic de frumos, de fericire, de prietenie.Noi toti dorim si vrem sa avem prieteni, dar nu toti prietenii sunt buni...Acel prieten bun, care nu te lasa la greu, caci despre acest prieten vreau sa vorbesc, cred ca are multe calitati ce trebuie amintite.Acest prieten bun este atent, stie sa observe când tie greu, este acolo unde si când ai nevoie.Este iubitor, stie sa mângîie, stie sa se comporte frumos, are capacitatea sa iubesca neconditionat, acest prieten nu va avea despre sine o parere mai buna, ci este egalul tau, acest bun prieten va avea întotdeauna usa deschisa si va fii gata sa te primeasca cu dragoste.Pe drumul vietii, greu si anevoios, atunci când întâmpini greutati acest prieten va stii sa se uite înnapoi, sa se întoarca, sa îti dea mâna, sa te ajute sa te ridici si mai mult sa te ajute sa mergi mai departe.Un prieten bun cred ca nu va cauta sa faca ce-i place lui ci va cauta sa faca ce îti place si te ajuta pe tine.Un bun prieten nu te va judeca si va gasi circumstante atenuante pentru tine, un bun prieten este lânga tine si te va ajuta sa cauti solutii de rezolvare la problemele tale. Greutatile tale vor fii si greutatile lui, bucuriile tale vor fi si bucuriile lui, va plânge alaturi de tine si va râde alaturi de tine.El va sti sa simta alaturi de tine, cand vei fii bolnav el va simti durerea la fel ca tine Acest prieten bun este blând, gentil si milos.Un bun prieten este capabil sa ierte si sa uite!Un bun prieten nu te va jigni, nu îti va vorbii urât, un bun prieten nu te dezamageste, ci îti va fi credincios, nu se va preface niciodataUn bun prieten stie sa se îngrijeasca de tine, lipsa ta va fi completata de surplusul lui, ce este al lui este si al tau.Un bun prieten îti va da speranta, un bun prieten te va face sa fii tare, un bun prieten te va ajuta sa vezi soarele ce se ascunde dincolo de norii negrii, un bun prieten te va motiva pentru a merge mai departe atunci când tu nu mai poti si nu mai vrei, cand vei dormi el va veghea asupra ta, cand vei fi pe drum te va apara, te va ocroti. Inima lui va bate în acelasi ritm ca si inima ta, acest prieten bun te va întelege si îngadui cu toate slabiciunile tale. E greu sa îl gasesti, dar daca ai reusit acest lucru cred ca poti fi fericit!“Prietenia este rodul timpului, ii trebuie ani sa se coaca, in timp ce dragostea este ca fulgerul, uneori nascut din furtuna”.(G.Garibaldi)“Prietenia precede dragostea, apoi o imbogateste” (Marin Preda).“Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste! ”.Da, multi dintre noi ne laudam ca toti din jurul nostrum ne sunt prieteni si avem un mare numar de prieteni, dar cu siguranta acest lucru nu este real.In general, prietenii nu se pot numara pe degetele de la o mana, deoarece adevaratul prieten este cel care iti este alaturi atat la bine cat si la greu.Sunt oameni care sunt alaturi de ceilalti doar in momentele frumoase ale vietii, ce se petrec de-a lungul timpului, iar cand calalalt trece cel putin printr-un impas acestia ii intorc spatele brusc, pentru a nu-si complica viata cu problemele lui.Un asfel de om nu se poate numii prieten adevarat.De obicei in ziua de azi, cei mai multi dintre oameni sunt falsi.Greu mai poti gasi un om cinstit din toate punctele de vedere.Eu consider ca este prieten doar cel ce iti este alaturi la bine si la greu, se bucura de fericirea celuilalt si plange la suferinta acestuia.Eu apreciez din tot sufletul o prietenie sincera si mi-as dori ca si ceilalti sa faca la fel, dar acest lucru este aproape imposibil.Nu pot intelege de ce uneori suntem atat de rai si nu putem incerca sa avem un suflet mai bun, sa-i ascultam mai mult pe prietenii nostri si sa-i sprijinim pe acestia din punct de vedere moral cel putin cand ei au nevoie de noi.O vorba buna eu consider ca are valoarea unei comori morale pentru sufletul uman, dar din nefericire nu stim sa apreciem toti acest lucru.Mai exista acele situatii in care prietenii pot fi falsi si in acesta situatie se adevereste mottoul.‘Fereste-ma Doamne de prieteni, caci de dusmani ma feresc singur!’Un singur sfat esential am sa le dau celor ce-mi citesc ideile: Selecteaza-ti prietenii!Nu uita ca adevaratii prieteni dintr-o viata nu se pot numara pe degetele de la o mana si incearca sa acorzi in sensul propriu al prieteniei o parte a sufletului tau doar celui care merita spre a nu fii dezamagit intr-un final!Sa fii iubit/a si sa te bucuri de prieteni adevarati!

A evoluat muzica româneasca sau a involuat, în ultimii ani?

Cu siguranta a evoluat. Este foarte aproape de ceea ce vedem pe canalele internationale de muzica. Nu vad diferente mari, doar ca la ei sunt ceva mai multi bani. si poate o mica diferenta mai exista la capitolul productie. Pe vremuri, muzica se adresa cunoscatorilor si multi aveau notiuni despre aceasta materie numita muzica. Acum, muzica este ascultata de toata lumea, uneori chiar fara voia noastra, fiindca ea „curge” peste tot: în restaurante, la radio, în masina. Perceptia asupra muzicii s-a schimbat, tinerii sunt influentati de muzica pe care o asculta.

Exista vreo diferenta între cum se facea muzica în urma cu doua decenii si modul în care se face astazi?

Nu substantiala. Poate ca muzica se îndreapta spre o anumita simplitate si mesajul ar trebui sa fie cât mai direct si rapid. În ultimii 20 de ani, durata melodiilor a scazut de la 6-7 minute la 3-4. Cred ca procesul creatorilor, în linii mari, nu s-a schimbat, doar ca acum sunt mult mai ajutati de tehnica.

Modalitatile de promovare se schimba afara, internetul capatând un credit tot mai mare. La noi cum este?

Canalele de promovare au ramas aceleasi. Artistul înregistreaza un cântec în studio, ajunge într-o companie de discuri si aceasta începe o lupta cu radiourile si cu posturile de televiziune.

Este profitabila muzica?

Sigur ca da. Cu mare greutate pot sa îi spun afacere. Este una cu care trebuie sa umblii cu multa grija. E ca un fel de ruleta, în care niciodata nu stii cu siguranta ce se va întâmpla cu cântecul pe care îl scrii si pe care îl vei lansa. Doza asta de nesiguranta îti alimenteaza interesul pentru aceasta meserie. N-o sa te lase niciodata prea relaxat, astfel încât se muta atentia de la bunuri, case, proprietati si conturi catre prezenta asta mereu vie, trebuie sa fii acolo. Generatiile se schimba, totul se face mai pe graba, trebuie sa navalesti în viata oamenilor într-o maniera cât mai cinstita, corecta, nu poti sa pacalesti oamenii pentru prea mult timp. Ei îsi dau seama daca faci asta pentru bani.

Totul a evoluat. Directia 5 cum a evoluat?

Am fost nevoiti sa dam mai multa atentie dorintelor publicului nostru. Am fost mai atenti la schimbarea sunetelor, la structura cântecelor, la dinamica si emotie. Pentru discul pe care îl lansam, probabil, la sfârsitul lui 2008, încercam din nou sa schimbam mesajul. Va fi ca o piesa de teatru. Cântecele vor avea legatura între ele, atât melodica, dar si ca mesaj al textelor.

Cum se face ca patrundeti în segmente atât de diferite de vârste?

De cele mai multe ori, cântecele pe care le lansam sunt pentru vârste între 20 si 40 de ani. Totusi, ma bucur sa observ ca muzica noastra ajunge si la publicul mai tânar, dar si mai matur decât ne-am gândit noi. Mesajul nostru are emotie si dinamism, dar sa stiti ca nu ne gândim niciodata, atunci când compunem un cântec, sa îl facem sa intre cât mai repede în mintea omului, ci mai degraba vrem sa emotionam, sa aduca ceva bun.

Cel care scrie muzica o percepe la fel ca cel care o consuma?

Categoric nu. Eliminând partea emotionala, fiindca si pe mine ma misca muzica, asta daca reusesc sa transmit ceva, eu mai am si o viziune tehnica asupra cântecelor, în sensul ca îl construiesc ca pe o cladire. Este, daca vreti, ca un film de actiune, care nu-ti da voie sa îti pierzi concentrarea. (Adriana Neagoe)

BISERICA SI MASS-MEDIA

Traim intr-o lume secularizata. Realitatea acestei afirmatii se constituie, credem noi, in premiza fundamentala a oricarui discurs privind relatia si raporturile intre Biserica si mass-media, pe de o parte, pentru ca mass-media este un exponent important al unei societati secularizate, iar pe de alta parte, in perspectiva necesitatii folosirii de catre Biserica a mijloacelor de comunicare in masa ca modalitati reale eficiente de propovaduire si de aparare a invataturii de credinta.

Secularizarea este o realitate astazi, o realitate dureroasa, in devenirea spirituala a umanitatii. Sintetizand fenomenul prezent al secularizarii, sub povara caruia traieste omul sfarsitului de secol XX, un teolog romano-catolic observa ca "fata de increderea excesiva in fortele umane, promovata de Renastere, avea sa raspunda curand fidelismul tragic al Reformei, cu increderea in fata gratiei divine, pentru ca, apoi, intr-un nou reflux, umanismul iluminist sa dea nastere ateismului contemporan, adica autodeificarii omului lipsit de o autentica autodeficare crestina" ¹ . Acestei afirmari seculare a individualismului ii putem adauga, intr-un tablou general " dezvoltarea valorilor liberale, subordinea normelor sociale celor economice si presiunea societatii moderne pentru controlarea si organizarea timpului liber al indivizilor" ² , contextul social - politic (societatea politica de tip capitalist, socialist, democratic sau totalitar) ³ , cu elementele caracteristice (educatie, cultura, mass-media etc.), iar in plan religios, prozelitismul neo-protestant sau sectar si influentele fals religioase, sincretiste, cu trimiteri la filosofiile si conceptiile de viata asiatice.

Mass-media are pretutindeni in lume o importanta deosebita, constituindu-se astazi intr-o forta imensa, care nu numai ca informeaza, dar si modeleaza atitudini si comportamente. Mass-media ii influenteaza profund pe oameni in felul de a intelege viata, lumea si propria lor existenta: influenteaza, deci, un univers care tine prin excelenta de rosturile si competentele Bisericii.

In acest cadru general, Biserica trebuie sa dea marturie si sa comunice credinciosilor si intregii lumi mesajul Evangheliei Mantuitorului Hristos, invatatura de credinta ortodoxa, dar si sa raspunda atacurilor eterodoxe, atee si secularizarii.

Si, daca este evident ca in pastoratia sfarsitului de mileniu Biserica crestina foloseste si va trebui sa apeleze tot mai mult la mijloacele mass-media, vom incerca sa raspundem la urmatorele intrebari:

1. Ce este mass-media?

Sintagma, consacrata mai intai in limba engleza si atat de des intrebuintata in limbajul curent, reuneste doua cuvinte de origine latina: massa, prin care se intelege " o cantitate mare de entitati agreate" si medium, pl. media, " mijloc de transmitere a ceva", se refera la "mijloacele de comunicare in masa", intelese ca " seturi de tehnici si metode de transmitere, de catre furnizori centralizati, a unor mesaje unei audiente largi, eterogene si dispersate geografic" ⁴ . Mijloacele de comunicare in masa sunt: presa scrisa, radio, televizune, cinema, publicitatea prin afise etc.

Primul astfel de mijloc de comunicare, in ordine istorica, este tiparul, inventat de Johann Gutenberg in anul 1455 si folosit pentru publicarea celei dintai carti, insasi "Cartea Cartilor", Biblia de 42 de randuri (cuprinzand 1282 de pagini, pe cate doua coloane, trasa in 300 de exemplare). Descoperirea lui Gutenberg a marcat inceputul unei noi perioade in istoria civilizatiei si culturii umane - de unde si sintagme precum Galaxia Gutenberg sau Civilizatia Gutenberg, pentru a folosi expresiile lui Marshall McLuhan - cu imense foloase in raspandirea credintei si teologiei crestine, in dezvoltarea culturii scrise.

Se considera insa ca putem vorbi de mass-media abia de la mijlocul secolului al XIX-lea, adica din momentul in care audienta a devenit suficient de larga si eterogena. Ziarele si cartile publicate inaintea acestei perioade se adresau exclusiv unor elite. In deceniul al patrulea al secolului trecut, prin aparitia fenomenului "penny press" - ieftinirea presei - audienta s-a marit in mod deosebit, dar mai ales si-a schimbat structura, devenind o audienta de masa. Ieftinirea presei, inclusiv a cartilor, este principala cauza a acestui fenomen, dar trebuie sa luam in calcul, in acelasi timp, si schimbarea de orientare, publicatiile adresandu-se de acum incolo, in primul rand oamenilor obisnuiti ⁵ .

De la inceputurile veacului nostru Galaxia Gutenberg capata un concurent primejdios. E fenomenul civilizatiei Marconi, negresit, un factor enorm al progresului, caci de la lectura se trece la audibilitate. Ba chiar actul lecturii e in buna masura potentat prin descoperirea telefonului, telegrafului, radioului, filmului. Descoperirile legate de epocalul Marconi - inventatorul sistemului de telecomunicatii fara fir pe baza utilizarii undelor elelctromagnetice -au fost, se stie, extraordinar de favorizante dezvoltarii presei, si in general mass mediei ⁶ . Dezvoltarea semnificativa a mijloacelor de comunicare in masa s-a produs insa, in acest secol prin aparitia mass-mediei electronice: prima jumatate de secol a fost marcata de aparitia cinematrografului si a radioului, iar a doua de extinderea la nivel de masa a televiziunii, descoperita inca din deceniul al treilea. In sfarsit perioada pe care o traversam este marcata de dezvoltarea comunicarii informationale computerizate, cum ar fi sistemul Internet, prin sateliti artificiali, s.a.m.d.

Din punct de vedere tehnic, comunicarea de masa presupune comunicatori profesionisti, specializati in transmiterea mesajelor prin intermediul diferitelor mijloace, ca si un sistem de control al comunicarii. Cea mai cunoscuta schema de analiza a comunicarii de masa este cea propusa de Harlod D. Laswell (The structurea and Function of Comunication in Society, 1948). Ea stabileste cinci directii de analiza in functie de cinci intrebari privitoare la procesul comunicational:
     a. cine?
     b. ce spune?
     c. pe ce canal?
     d. cui?
     e. cu ce efect?

2. Se poate vorbi de o legatura intre Biserica si mass-media?

Vom remarca, mai intai, ce au comun Biserica si mass-media si anume comunicarea, inteleasa ca impartasire, ca daruire de bunuri spirituale catre semeni, calitate consubstantiala vietii umane. Prin insasi structura ei, de la creatie, fiinta umana este comunitara, avand ca dar viata, ce nu se poate dezvolta decat in comuniunea cu aproapele. De la inceputurile sale si pana astazi oamenii au comunicat intre ei si si-au transmis ganduri, idei, cuvinte etc., influentandu-se reciproc. De aceea si comunicarea a fost inteleasa si definita diferit de-a lungul timpului. Astazi, in viata cotidiana a omului, comunicarea capata o dimensiune si o semnificatie cum n-a avut-o vreodata in istoria umanitatii. S-a afirmat de multe ori ca in zilele noastre comunicarea ia proportii neobisnuite, ea este o caracteristica esentiala a civilizatiei si a devenit, incontestabil, o institutie. Nu exista domeniu al vietii in comun care sa nu se foloseasca, intr-o masura mai mica sau mai mare, de ceea ce numim, cu sens larg, comunicare, definita de dictionare ca " actiunea omului de a comunica", "de a stabili o relatie cu o alta persoana", "de a fi in legatura de idei, ganduri etc.", sau cat se poate de simplu, " comunicarea intre doua persoane" ⁸ .

Totodata, comunicarea trebuie inteleasa, deopotriva, ca activitate, lucrare, "a comunica", stare de relatie cu o alta persoana umana - " comunicare" - dar si ca rezultat al acestei activitati sau lucrari umane - " comuniune".

Efectele mass-mediei se pot manifesta in numeroase domenii ale vietii umane: social, cultural, politic, economic si, desigur, religios. Este o realitate astazi ca mijloacele de comunicare in masa pot exercita o mare influenta pozitiva sau negativa, pot ajuta la o evolutie sau involutie a obiceiurilor, traditiilor, ideilor, principiilor, a normelor de viata, in general a civilizatiei, pot accelera sau frana procesul duhovnicesc, intelectual sau cultural al omului sau al unei comunitati ⁹ .

Din pacate, accesul la informatie prin intermediul mass-mediei nu se constituie intotdeauna intr-un factor cu rol formativ, in sensul ziditor al cuvantului. Cateodata - si vremurile prezente par sa confirme din ce in ce mai mult acest lucru - mass-media nu reuseste sa concretizeze in fapt potentialul benefic pe care il are, ci, dimpotriva, devine un instrument al raului. Agresiunea informationala cu care mass-media contemporana impune imagini in constiinta publica, intra adesea in conflict cu aspiratiile spirituale la nivel individual sau social.

Ce poate reprosa, Biserica, astazi si in acest context, unor mijloce de comunicare in masa:

- caracterul evident comercial al unor publicatii sau programe TV:

Intr-o lume secularizata, unele mijloace de comunicare in masa incearca sa ofere programe sau publicatii care sa raspunda anumitor "nevoi" ale beneficiarilor informatiei. Exacerbarea violentei, a erotismului, a prostitutiei, pot produce schimbari majore, uneori tragice, in comportamentul uman, dezumanizand raporturile dintre om si semenii lui, ducand la acte de delicventa - uneori chiar juvenila - la degradarea vietii de familie sau descoperirea acesteia, indepartandu-l de comunitate, de societate, de valorile evanghelice. Chiar daca nu se ajunge la aceasta adevarata schizofrenie, articole sau programe de aceasta factura pot duce la indiferentism religios, contribuind si acutizand fenomenul secularizarii.

Sa luam ca exemplu numai doua din elementele caracteristice majoritatii productiilor cinematografice - violenta si pornografia - pe care dezvoltarea mijloacelor de comunicare in masa - mai ales prin intermediul TV - le-au facut accesibile unui public larg, inclusiv copiilor si tinerilor. Preponderenta imaginii impinge cuvantul pe planul secund. Un tanar sau copil, mare consumator de programe de televiziune, este un om a carui privire este antrenata in mod fortat spre exterior. Succesiunea rapida a imaginilor creeaza permanent noi impresii si actiuni care inlantuie gandirea si face imposibila orice tentativa de trezire si de apelare a "privirii interioare". Un astfel de tanar devine dependent de stimulii exteriori si, din aceasta cauza, posibilitatea sa de interiorizare se atrofiaza pana la disparitie. Inchis in universul sau virtual, tanarul sau copilul - acesta din urma mai ales in legatura cu programele de desene animate - gaseste o falsa si egoista implinire a aspiratiilor sale spirituale si intelectuale. Efectele acestei " teledependente" sunt superficialitatea, saracia sufleteasca, afectiva, intelectuala, si, mai ales, pierderea capacitatii autentice de comunicare. Or, tocmai aceasta stare de interiorizare si de comuniune cu Dumnezeu si cu creatia Sa trebuie cultivata de la varste cat mai fragede, pentru a crea bazele unei instructii religioase temeinice si predispozitia pentru o viata duhovniceasca activa. Fara existenta unei stari de comunicare cu Dumnezeu si cu semenii, - caci una fara alta nu se poate - instructia religioasa si desavarsirea duhovniceasca devin notiuni care-si pierd orice inteles. "Teledependenta" se manifesta si in cazul persoanelor de varsta medie sau chiar inaintata, ca un "raspuns" la efortul, la stresul zilnic sau ca indiferenta. Si aici remarcam aceleasi efecte: superficialitate, saracie sufleteasca etc., chiar o falsa impresie despre problemele vietii.

Un alt efect nociv pe care mass-media il produce in plan spiritual este relativizarea si diluarea notiunilor si normelor fundamentale ale credintei si moralei crestine. Indiferentismul religios si relativismul moral al vremurilor noastre au ca sursa, printre altele, si un anume gen de prestatie jurnalistica. Tinerii isi aleg modele si isi fac idealuri de viata din eroi de film sau personalitati artistice a caror moralitate sau influenta normativa - in intelesul bun al cuvantului - sunt indoielnice. As aminti numai cateva astfel de "personalitati", precum: Michael Jackson sau liderul homosexual al grupului vocal "Queen" , Freddie Mercury, vocalistul grupului rock "Nirvana",Curt Cobain, care s-a sinucis ca urmare a unei stari depresive provocata de o supradoza de droguri si, desigur, multi, multi altii.

- interesele de grup, confesionale, fals-religioase, sectare sau chiar atee:

Evidentiem aici, indeosebi emisiunile TV vadit confesionale (precum documentarul " Biserica furata", realizat chiar pe programul 1 al postului national de televizune de George Borcesu - 5 noiembrie 1997), ca si "infuzia" de filme cu caracter paranormal sau science-fiction ( "Dosarele X", "Millenium", La limita imposibilului, s.a.), cu mult prea-vadit caracter new-age.

Mai putem aminti si un altfel de exemplu, unul aparent pozitiv si oarecum bine primit de opinia publica romaneasca: serialul neoprotestant de desene animate " Cartea Cartilor", difuzat de TVR in 1991, care a indus un fals sentiment religios, in dezacord cu adevarul scripturistic si cu Sfanta Traditie. Acest serial, "prin succesul la public", a constituit - spunem noi - o lectie si un exemplu despre impactul pe care televiziunea si mass-media il are asupra opiniei publice, in general, si asupra unui segment vulnerabil al societatii, in special copiii.

- interesele de grup ce vor destabilizarea Bisericii prin defaimarea ierarhiei:

Ma refer aici la atacurile concrete impotriva Bisericii Ortodoxe Romane, incepand cu anul 1990, deloc intamplatare sau dezinteresate, luand in considerare urmatoarele argumente:

- prezentarea vadit exagerata si tendentioasa a unor titluri, insotite de fotografii total nepotrivite fondului articolului (a se vedea, spre exemplificare, prima pagina a cotidianului "Evenimentul zilei" din 4 noiembrie 1997, in care, sub titlul - scris cu litere de o schioapa - "Mii de preoti in slujba securitatii", aparea fotografia Sfantului Sinod);
- elaborarea unor stiri "de senzatie" pe baza unor simple speculatii (iarasi, spre exemplificare, teza sustinuta in documentarul mai sus amintit, potrivit careia Biserica Ortodoxa este, nici mai mult nici mai putin, decat o piedica in calea intrarii tarii noastre in structurile europene);
- lipsa informatiei precise sau a unei documentari peralabile de specialitate, asupra invataturii de credinta, canoanelor si regulamentelor bisericesti, asupra istoriei, realitatilor si nevoilor Bisericii Ortodoxe Romane (a se vedea articolele furibunde impotriva construirii Catedralei Mantuirii Neamului).

Desigur, in lume, mass-media critica persoane sau institutii, punand de cele mai multe ori in lumina adevarul. In acest context si luand in considerare si folosul incontestabil pe care-l poate aduce folosirea mijloacelor de comunicare in masa in lucrarea sa, atitudinea Bisericii fata de ele este si trebuie sa ramana "pozitiva si optimista" ¹⁰ .

Biserica nu poate sa neglijeze aspectul cel mai important si anume ca mijloacele de comunicare in masa au, in general, un rol pozitiv asupra omului, amintind aici numai domeniul informatiilor si al culturii. Se considera astfel ca tot ceea ce-l poate imbogati duhovniceste pe om, ca tot ceea ce faciliteaza si amelioreaza comunicarea dintre om si semenii lui, il ajuta la aceasta imbogatire si-l duce spre desavarsire, nu poate fi decat un raspuns al persoanei umane la harul lui Dumnezeu, care prin Fiul Sau ne-a indemnat "Fiti desavarsiti, precum si Tatal vostru Cel Ceresc desavarsit este" (Matei 5, 48).

Biserica s-a manifestat in general pozitiv privitor la mijloacele de comunicare in masa: in toate tarile civilizate exista emisiuni crestine de radio si televiziune; din presa scrisa nu lipsesc rubricile sau stirile religioase; oameni ai Bisericii au fost si sunt prezenti in mass-media. Se poate formula chiar o intreaga teologie a comunicarii, tinand cont ca omul primeste viata ca dar de la Dumnezeu in Treime, ca este creat dupa chipul si asemanarea Sa (Facere 1, 27), ca tinde dupa asemanarea cu Sfanta Treime si, viata trinitara care inseamna comuniune de viata si iubire, ce se comunica atat intre persoanele divine, cat si intre cele umane, dupa Acest model vesnic. Iisus Hristos, Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14, 6), este Cel ce ne transmite plenar aceasta viata de comuniune prin Sfantul Duh, in comunitatea teandrica a Bisericii, prin Sfanta Liturghie, prin Sfintele Taine, prin ierurgii, prin alte rugaciuni ale Bisericii. Aceasta viata de comuniune sustine si dezvolta comunicarea intre om si semenii lui, de aproape sau de departe, imbogatindu-l duhovniceste, ajutandu-l, intr-o anumita masura, sa mearga spre desavarsire. Iar desavarsirea cu ceilalti semeni, tinzand la comuniunea vesnica cu Dumnezeu in Treime: " Si aceasta este viata vesnica; sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis" (Ioan 17, 3) ¹¹ .

Avand in vedere aceste temeiuri ale unei posibile teologii a comunicarii, Bisericile crestine au avut in general o deschidere optimista fata de comunicarea prin mass-media, dezvoltandu-si si perfectionandu-si mijloacele de exprimare la nivelul credinciosului de astazi, aflat mereu intre cele doua alternative: secularizare si transfigurare, punand accentul pe lucrarea de propovaduire a mesajului evanghelic intr-o lume tot mai secularizata ¹² .

3. Se poate vorbi de o pastoratie a Bisericii prin mass-media?

Cu siguranta, da. Biserica, in contextul secularizarii, nu se mai poate limita la propovaduirea adevarurilor de credinta numai de la inaltimea amvonului ci, pe langa activitatea misionara in spitale, azile, in orfelinate, in penitenciare sau in unitatile militare, mesajul Evangheliei trebuie cunoscut, cu toata puterea, prin toate mijloacele de comunicare in masa. Actiunea mediatica si vocatia comunicarii in mase au traditii si temeiuri inca de la inceputurile crestinismului. Daca Mantuitorul Hristos se adresa, verbal, multimilor, Sfantul Apostol Pavel a fost cel dintai crestin care a simtit nevoia sa comunice prin epistole, nu numai cu ucenicii sai (Tit, Timotei, Filimon), ci si in masa, cu grupuri si comunitati intregi (Epistola catre Romani, cele doua Epistole catre Corinteni, Epistola catre Coloseni, Epistola catre Evrei etc). Este de remarcat faptul ca din cele 14 epistole pauline, 4 au fost adresate de Sfantul Apostol Pavel unor ucenici ai sai, iar celelalte 10, catre diferite comunitati crestine. Pilda Sfantului Apostol Pavel nu a ramas singulara. Episcopii de dupa el, din antichitatea crestina si pana astazi, isi manifesta aceasta nevoie de comunicare cu pastoritii lor prin intermediul scrisorilor pastorale, pe care le trimit de Pasti, de Craciun sau cu alte ocazii.

In vremea noastra, Biserica Romano-Catolica, Bisericile Protestante, gruparile neo-protestante si cele sectare, aflate in afara spatiului politic totalitar, au dezvoltat, fiecare in felul lor, o pastoratie prin mass-media, apeland la presa scrisa (ziare, reviste, magazine etc.), dar si la emisiuni radiofonice sau televizate, infiintand si sustinand, in multe situatii, pe langa presa, chiar posturi de televiziune si radio proprii.

Bisericile Ortodoxe, datorita faptului ca majoritatea s-au aflat sub regim dictatorial si ateu, care nu permitea accesul la mijloacele de comunicare in masa nationale, nici folosirea unora particulare, nu au putut sa dezvolte aceasta latura de misiune a mesajului evanghelic. Exceptii in lumea ortodoxa au fost: Biserica Greciei si Biserica Ciprului, Biserica Ierusalimului, Patriarhia Ecumenica si eparhiile ortodoxe din diaspora (Europa si Statele Unite ale Americii), care au folosit frecvent mass-media in pastoratie, indeosebi audio-vizual, acumuland o vasta experienta si putand sa organizeze posturi de radio si televiziune proprii. In Grecia, de exemplu, fiecare eparhie isi are propriul post de radio, iar in Cipru, chiar si unele parohii, ca sa nu mai vorbim de postul de televiziune al Arhiepiscopiei Ciprului - "O Logos" - unul dintre cel mai bine cotate din insula.

Cu toate vicisitudinile prin care a trecut, Biserica Ortodoxa Romana a dovedit in ultimii ani ca este deschisa spre mijloacele de comunicare in presa, depasind obstacolele inerente lipsei de experienta in domeniu si poate colabora eficient cu mass-media:

1. Continuand traditia publicatiilor bisericesti din perioada interbelica, Biserica Ortodoxa Romana a reusit sa dezvolte o presa scrisa bisericeasca.

Semnalam in acest context, revigorarea revistelor centrale bisericesti ce apar sub egida Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane: "Studii teologice", "Ortodoxia" si "Biserica Ortodoxa Romana", ca si a celor cinci reviste mitropolitane: "Glasul Bisericii" - revista oficiala a Mitropoliei Munteniei si Dobrogei, "Teologie si Viata" ( fosta "Mitropolia Moldovei si Sucevei")- revista oficiala a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei; "Revista teologica" (fosta "Mitropolia Ardealului") - revista oficiala a Mitropoliei Ardealului; "Mitropolia Olteniei" - revista oficiala a Mitropoliei Olteniei; "Altarul Banatului" (fosta "Mitropolia Banatului") - revista oficiala a Mitropoliei Banatului.

Pe de alta parte, prin diversificarea posibilitatilor de exprimare, informare si atitudine ale Bisericii dupa 1990, majoritatea eparhiilor au reluat publicarea periodicilor interzise pana atunci de fostul regim comunist - ateu. Numai simpla lor enuntare, poate reflecta dimensiunea lucrarii editoriale bisericesti in momentul de fata in Patriarhia Romana:

- "Vestitorul Ortodoxiei" si revista pentru copii "Chemarea credintei", editate de Centrul Patriarhal de la Bucuresti;
- "Cuvant si suflet" si "Candela Moldovei", editate de Arhiepiscopia Iasilor;
- "Telegraful roman", cea mai veche, cu 142 de ani de aparitie, editata de Arhiepiscopia Sibiului;
- "Renastera ortodoxa", editata de Arhiepiscopia Craiovei;
- "Invierea", editata de Arhiepiscopia Timisoarei;
- "Tomisului ortodox", editata de Arhiepiscopia Tomisului;
- "Lumina pentru suflet", editata de Arhiepiscopia Targovistei;
- "Candela", editata de Arhiepiscopia Radautilor;
- "Renasterea", editata de Arhiepiscopia Vadului, Feleacului si Clujului;
- "Renasterea", editata de Episcopia Ramnicului;
- "Glasul adevarului", editata de Episcopia Buzaului;
- "Credinta strabuna", editata de Arhiepiscopia Alba Iuliei;
- "Lumina lina", editata de Episcopia Argesului;
- "Calauza ortodoxa", editata de Episcopia Dunarii de Jos;
- "Biserica si scoala", editata de Episcopia Aradului, Ienopolei si Halmagiului;
- "Legea romaneasca", editata de Episcopia Oradiei;
- "Graiul Bisericii noastre", editata de Episcopia Maramuresului si Satmarului;
- "Foaia diecezana", editata de Episcopia Caransebesului ¹³ .

Pe langa aceste publicatii eparhiale mai sunt cateva editate de parohii sau manastiri, intre care aminitm: "Chemarea credintei" (Parohia Lucaci din Bucuresti); "Credinta neamului" (Manastirea Bistrita, Neamt) si "Bunavestire" (protoieria Beius, jud. Salaj) ¹⁴ .

Un alt mijloc de comunicare in masa, in contextul presei scrise, ce a inceput sa fie folosit de Biserica in vestirea invataturii de credinta ortodoxa este buletinul, folosit in parohiile urbane - cum este cel al bisericii Sf. Ilie - Gorgani din Capitala, Popa Soare, Sfantul Georghe Vechi etc.

Se cuvine a mai fi amintite si almanahurile eparhiale dintre care, credem noi, cel mai reprezentativ, prin abordarea unor teme teologice de mare interes, indeosebi legate de implicarea Bisericii noastre in societatea contemporana, ca si prin calitatea prezentarii, este cel al Arhiepiscopiei Bucurestilor.

Nu in ultimul rand, mai trebuie amintite suplimentele pentru copii si tineret al diferitelor publicatii bisericesti, precum "Buna Randuiala",(ASCOR), "Timotheos" (Sibiu), "Filocalia" (Cluj-Napoca), "Theosis" (Galati), "Tineretul ortodox" (Timisoara) sau chiar reviste de sine statatoare, precum: "Chemarea credintei", "Floarea darurilor", "Altarul copiilor" (Buzau), "Cred" (Targoviste) s.a. ca si publicatiile unor credinciosi, precum buletinul Agentiei ortodoxe de presa "Praxis" sau revista lunara "Biserica si problemele vremii",aparuta anul acesta la Iasi.

2. Contributia Bisericii, prin teologi, clerici si ierarhi, dar si prin credinciosi, la presa scrisa laica. Multitudinea aparitiilor editoriale in presa scrisa de dupa 1990 - cotidiene de mare tiraj, precum "Romania libera", "Ziua", "Curentul:" s.a. - apeleaza la contributia unor clerici, teologi sau credinciosi pentru editarea unor pagini crestine sapatamanale".

3. Colaborarea cu alte segmente ale mass-mediei:

- Cu radioul. Este una dintre cele mai importante colaborari ale Bisericii Ortodoxe Romane cu mass-media, fiind realizata indeosebi cu canalele Societatii Nationale de Radiodifuziune. Se remarca in primul rand emisiunile realizate de redactia "Viata spirituala" a canalului Romania Actualitati: "Floarea darurilor", "Cuvant si suflet", "Moralia", "Ecumenica" etc., precum si transmiterea, in duminici si sarbatori, a Sfintei Liturghii in direct de la Catedrala Patriarhala sau de la alte catedrale episcopale, manastiri sau biserici. Realizatorii acestor emisiuni radiofonice sunt teologi.

Trebuie amintit aici postul de radio al Institutului Cultural - Misionar TRINITAS, ce apartine de sectorul cultural al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, infiintat din initiativa I.P.S. Mitropolit Daniel. Sediul principal ("Alfa") al acestui post de radio este Manastirea Golia din Iasi, iar un studio suplimentar ("Omega") este instalat in Caminul Sfantul Gheorghe de la Centrul eparhial. Radio "Trinitas" desfasoara activitati menite sa sprijine, mai intens activitatea generala cultural-misionara, educativa si spiritual-sociala a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. Continutul emisiunilor este crestin-ortodox, orientarea fiind spre dialog si cooperare in vederea innoirii vietii crestin-ortodoxe a societatii romanesti si a deschiderii spre alte valori spirituale din Europa si din intreaga lume. Printre obiectivele postului de radio "Trinitas" amintim: promovarea credintei si vietii crestine ortodoxe, realizarea educatiei moral-religioase, promovarea culturii crestin-ortodoxe si romanesti in context national si international, promovarea activitatilor social-filantropice ale Bisericii, initierea si sprijinrea unor activitati educative pentru protejarea naturii si a mediului inconjurator etc. ¹⁵ .

- Cu posturile de televiziune. Este o latura importanta in transmiterea adevarurilor de credinta ale Bisericii si a evenimentelor importante ale vietii bisericesti contemporane, avand in vedere audienta impresionanta pe care o are televiziunea. Atat televiziunea nationala - prin redactia " Viata spirituala" si emisiunile acesteia: Credo, Ecclesiast, Lumina lina, Interferente etc., realizate de reporteri si redactori avand pregatire teologica si cu participarea unor clerici si ierarhi - cat si posturile particulare - indeosebi Antena 1 - pot sa aduca o contributie majora in pastoratia contemporana a Bisericii.

4. Ce poate face Biserica Ortodoxa Romana pentru dezvoltarea unei pastoratii prin mass-media?

Dupa parerea noastra ar fi necesare urmatoarele:

1. Pregatirea unor teologi in vederea folosirii si colaborarii cu toate mijloacele mass-media, indeosebi cu cele din sfera audio-vizualului;
2. Participarea acestor teologi in colectivele redactionale ale mijloacelor laice de comunicare in masa;
3. Infiintarea unor posturi de radio, la nivelul mitropoliilor si al Patriarhiei Romane. Sa nu uitam, in acest sens, ca de cativa ani buni, numai in Bucuresti avem doua posturi de radio neo-protestante: "Vocea Evangheliei" si "Vocea Sperantei", iar cei care au curiozitatea sa treaca pragul librariei "Stephanus" vor gasi acolo chiar si materiale de indrumare pentru activitatea unui gazetar crestin;
4. Dezvoltarea presei scrise bisericesti la toate nivelurile: eparhial, mitropolitan sau central-bisericesc;
5. Promovarea unor modalitati noi de expresie pastoral-misionar, mai ales in parohiile urbane, unde se resimte cel mai mult secularizarea si in special in cele cu un numar redus de familii;
6. In sfarsit, credem ca se impune o atentie deosebita vietii fiecaruia dintre noi, ca slujitori ai Bisericii, ca si al activitatii si prezentei noastre in parohie, pentru a nu mai deveni, asa cum s-a intamplat adeseori in ultimii ani subiecte incendiare, alaturi de tot ceea ce pare ca are mai rau societatea romaneasca.

Aceste, si cu siguranta multe altele, vor contribui la ceea ce mass-media numeste "imagine de presa" favorabila Bisericii Ortodoxe Romane, dar mai ales la o pastoratie vie si dinamica a Bisericii, ceruta de vremurile si situatiile cu totul noi ale acestui sfarsit de secol, intr-o lume secularizata, care aspira, chiar daca nu o marturiseste intotdeauna, la spiritualizare, la transfigurare.

INFLUENŢA MASS-MEDIEI ASUPRA ADOLESCENŢILOR
Mass-media, prezenta în cadrul societatii prin ziare, reviste, radio, televiziune, internet, ocupa un loc de vârf in viata adolescentilor. Atât informatiile pozitive, cât si cele negative influenteaza, tinerii îsi pot forma un stil de viata urmând exemplele mediei. Cu timpul s-a transformat, a devenit un mijloc de manipulare.Presa, înseamna din pacate, mai multa manipulare decât informare. Trebuie sa se acorde o mai mare atentie dezvoltarii capacitatii de a discerne binele de rau, de a învata sa selectam dintr-o vasta masa de informatii.Ziarele de scandal urmaresc manipularea opiniei publice si distragerea atentiei de la anumite evenimente de importanta majora. Sunt multe emisiuni care au si roluri negative asupra adolescentilor. De aceea depinde de ceea ce vizionam, daca are un rol informator sau deformator.Putine mai sunt ziarele care fac presa adevarata. Raritati, cum ar fi Evenimentul, România libera, Cotidianul, prezinta într-adevar realitati. Ca bun exemplu mai poate fi luat si ziarul Tribuna Învatamântului. Rasfoindu-l (nr.831), articolul care mi-a atras atentia in mod deosebit a fost cel de la pagina 11 (redactat de Prof. Marian Banu, scoala Nr.133 si Prof. Vasile Trifu, Colegiul National Mihai Eminescu, Bucuresti): "O scoala democratica fara violenta"- proiect initiat de Consiliul Europei. Acest proiect isi propune sa ofere un instrument practic tututror "actorilor" implicati în viata scolii (elevi, parinti, profesori, conducere, autoritati publice), îi invita sa coopereze, sa participe la dialog, sa înteleaga. Articolul sustine ca în 75% din scoli este prezenta violenta. O informatie noua? Nu, asa este; în majoritatea scolilor exista conflicte între colegi, între elevi si profesori. "Nu mai exista respect nici pentru sine, dar pentru profesori? Este o rusine, dar nimic fals. MEdC (Ministerul Educatiei si Cercetarii) vrea sa gaseasca o strategie împotriva violentei din scoli/ schimbarea mentalitatii, sarcina dirigintilor. Asteptam lansarea proiectului în toate scolile!"

Am primit la redactia 121 scrisoarea doamnei Emiliei Mercea, pensionara si bunica, cetatean preocupat de imaginea Romaniei promovata in mass-media. Citind scrisorarea plina de caldura si de ingrijorare deopotriva, am invitat-o apoi pe Cristina Trepcea, jurnalist si membra CNA [Consiliul National Audio-Vizual] sa ne ofere comentariile legate de aceasta opinie care oglindeste una din provocarile Romaniei cu putin inainte de aderarea la UE! Mi-a facut placere sa citesc ambele opinii. Am convingerea ca sunt multi oameni preocupati de aceleasi probleme si ca putem astfel lucra impreuna la o solutie! Daniela Fugaru


„Radioul, televiziunea si presa sunt cele mai directe, simple si accesibile mijloace de informare si educatie. M-am intrebat mereu de ce aceste forme de comunicare din societatea actuala nu sunt folosite in sensul bun, in directii pozitive care sa contribuie la crearea unei atitudini bazate pe umanism, toleranta si comunicare.

Este revoltator ce se intampla in mass-media. In ultima vreme televiziunea si majoritatea publicatiilor prezinta in principal evenimente negative, tragice, inumane, crime, batai, generate de sentimente de ura, egoism, razbunare! Nu ma refer la situatii de exceptie cum ar fi calamitatile naturale, atacurile teroriste etc. care trebuie prezentate pentru a trezi in oameni compasiunea, dorinta de a ajuta pe cei napastuiti sau de a lua atitudine. In acest caz rolul mijloacelor mass-media este pozitiv, inclusiv pentru initierea unor actiuni umanitare.

Oare in tara asta sau in lume nu se intampla si evenimente pozitive, frumoase, care sa fie exemple demne de urmat, care sa ne transmita o stare de bine, de optimism si sa ne umple sufletul de bucurie ?

Ma refer la acele fapte bune care sunt sigura ca exista, la oameni generosi care ajuta oameni, copii inteligenti care uimesc Occidentul si America, profesori de exceptie care formeaza oameni, medici cu vocatie care salveaza vieti, inventatori etc.

Nu sunt de acord cu mass-media care din dorinta de a obtine “rating” si, bineinteles, profituri cat mai mari, prezinta numai evenimente socante.

Daca vom oferi tinerilor emisiuni si filme cu crime, batai, scandaluri, acestea isi vor pune amprenta asupra personalitatii copiilor nostri care vor fi influentati de ceea ce vad la televizor: violenta, intoleranta, egoism, etc.

Oare chiar suntem un popor de oameni needucati, duri, alcoolici, asa cum am citit recent ca suntem caracterizati de anumite cercuri internationale ? Daca nu ne prezentam singuri asa cum suntem in realitate, un popor de oameni primitori, toleranti, patrioti, harnici, inteligenti, atunci cine sa o faca ?

Aici ar trebui sa se simta prezenta mijloacelor mass-media care dispun de mijloacele prin care sa combata parerile unora din afara tarii care ne defaimeaza! Romania apare in lume ca o tara de hoti, lenesi, tigani, inculti, betivi…etc. De ce nu o tara de oameni muncitori, inteligenti, inventivi, prietenosi ? Aici rolul mass-mediei este decisiv.

Noi, cetatenii acestei tari ar trebui sa luam atitudine atunci cand ceva ne deranjeaza, atunci cand suntem nemultumiti!

Mass-media este formator de opinie, influenteaza psihologic si emotional populatia unei tari

Mass-media este formator de opinie, influenteaza psihologic si emotional populatia unei tari, avand posibilitatea de a manipula mentalitatea generala, in bine sau in rau!!!

Opinia publica si-ar putea spune cuvantul si ar putea la randul ei sa stopeze acest val de duritate si violenta din mass-media. Sunt convinsa ca exista multi oameni care gandesc la fel ca mine si isi doresc o mass-media cu adevarat profesionista care sa influenteze pozitiv cultura, educatia si atitudinea acestei natiuni !

Doresc sa transmit aprecierile mele echipei care lucreaza la realizarea revistei on-line www.121.ro care a demonstrat ca se poate face si presa de calitate. Aceasta revista ofera informatii din toate domeniile: educatie, cultura, moda, sanatate, psihologie etc. Sunt impresionata de campaniile umanitare si implicarea 121 in viata sociala!

Felicitari si va doresc succes in continuare!”
Emilia Mercea, 76 de ani

Cristina Trepcea:

„E multa dragoste si multa ingrijorare in apelul dumneavoastra, doamna Emilia.

De ce aceste forme de comunicare (radioul, televiziunea, presa scrisa) din societatea actuala nu sunt folosite in sensul bun, in directii pozitive, care contribuie la crearea unei atitudini bazate pe umanism, toleranta si comunicare?

Consiliul National al Audiovizualului reglementeaza doar spatiul public audio si vizual; doar radioul si televiziunea sunt supuse regulilor si controlului C.N.A. (Presa scrisa nu are nici o reglementare sau institutie de reglementare care sa poata sau sa fie obligata ca, la nevoie, sa apere drepturile si demnitatile omului). Daca plasam masuta de lucru in spatiul minunat si generos pe care sa-l numim „interesul public”, atunci din televizor si din radio ar trebui sa iasa, cel mai adesea, programe care sa determine publicul sa creasca, sa evolueze inspre ceea ce e in interesul lui sa devina: o societate de indivizi informati cu tot ce e sanatos, bun pentru viata, pentru dezvoltarea personala, capabila sa aleaga, deci informati corect si in legatura cu ce se intampla rau si de ce se intampla sau avand la dispozitie un mare, cat mai mare spatiu de posibilitati.

O autoritate are in vedere interesul public exact ca un parinte care are in vedere interesul copilului pe care il creste. C.N.A. este o autoritate publica – o sa-mi spuneti. De ce nu are grija ca televiziunile sa respecte interesul public. C.N.A, o sa va raspund, este un parinte cu doua feluri de copii: televiziunea si radioul publice si televiziunile si radiourile comerciale. Conform legii, sunt copii egali in fata autoritatii. Dar, daca te poti astepta ca, daca intr-o buna zi TVR si Radiodifuziunea Romana vor avea legi concepute in interes public care sa oblige la programe concepute in interes public (pentru ca functioneaza pe bani publici – de la buget si din taxele de abonament), nu te poti „lua de guler” cu televiziunile comerciale care castiga bani daca fac programe la care au audienta si pierd daca nu starnesc interesul publicului.

Interesul public se confunda cu interesul publicului?

Si iata ca ne putem preface ca interesul public se confunda cu interesul publicului. Interesul public il gasesc, eu ca „parinte” responsabil pornind de la ce fel de copil am, unde vreau sa ajunga (pe santier sau la facultate, smecheras adaptabil sau jucator serios si integru in echipa de adulti responsabili).

Interesul publicului este starnit, ca si interesul copilului, de lucrurile interzise, de cele pe care el nu le poate face, pentru ca e ilegal, imoral sau ingrasa... sau ii poate face rau, ca drogurile si violenta. Eu am convingerea ca daca ii dau unui copil sa aleaga intre un pahar de lapte si o tigara cu hasis, el va alege tigara. La inceput e curios, cu atat mai mult cu cat e “ceva interzis”. Apoi vrea tot mai mult. Eu, parintele stiu ca in interesul lui e sa bea lapte. Interesul lui pentru hasis e o reactie conjuncturala pe care eu, ca autoritatea intelepciunii si a iubirii, trebuie sa o controlez.

“Dar ce faceti acolo fratilor, de ce nu se vede nimic, daca sunteti asa de destepti?”, m-ati putea intreba, pe buna dreptate.

Legea actuala nu face diferenta intre radiodifuzori, adica intre audiovizualul platit din bani publici si cel comercial. Legea e tot ce avem si “impowering the low” (a actiona in scopul de a face legea puternica si eficienta) e foarte important pentru tanara si fragila democratie romaneasca. Organizatiile nonguvernamentale sunt preocupate de prea marea noastra implicare in curatarea spatiului audiovizual de violenta, sexualitate si uratenie, atacarea demnitatii persoanei, supralicitarea senzationalului si totala lipsa de responsabilitate in rezolvarea problemelor in jurul carora isi construiesc povestile pline de grozavie. Interventiile noastre le par amenintari la adresa libertatii de expresie, cenzura si limitare a dreptului la informatie.

In ultimii 2 ani s-au facut pasi importanti in audiovizual. Dar pana departe… mai e mult. Ce ma fac eu in aceasta situatie? Legea nu ma obliga sa fac mai mult. Dar constiinta mea, ceea ce eu (ca si dvs, doamna Emilia) stiu ca e bine, ca e in interesul publicului sa fac, ma obliga. Din aceasta dilema nu am putut iesi… Pana acum.

Vestea buna este ca, de curand, am inceput sa conturam o solutie. Incepem acum o cercetare cu sprijinul PHARE. Nu indraznesc sa spun mai mult pentru ca, pana nu treci de la faza de intentie la primul capitol al proiectului, “minunatia” trebuie trecuta la adapost de contraintentii paguboase.

Va solicit increderea si, generozitatea din scrisoarea dumneavoastra, imi permite sa cred ca o voi capata.

Cu recunostinta,
Cristina Trepcea, 38 ani

Din pacate, cultura a imbratisat minciuna conform careia „Adolescentii vor avea relatii sexuale, orice am zice noi. Noi ar trebui sa-i invatam doar cum sa se protejeze.” Nimic nu poate fi mai fals. Studiile educationale arata ca adolescentii se ridica la nivelul asteptarilor pe care cei din jurul lor le au in privinta lor.

Prejudecati/ idei de tipul:

„Adolescentii vor avea oricum relatii sexuale."

"E nerealist sa recomanzi abstinenta pana la casatorie."

"Mi-e teama ca atunci cand copii mei vor ajunge la adolescenta nu se vor mai putea controla.”

"Adolescentele vor fi active sexual oricum, mai bine le protejezi acum, decat sa afli mai tarziu ca sunt gravide."

„Ar trebui sa le dam adolescentilor toate informatiile necesare si apoi sa-i lasam pe ei sa decida ce vor face cu ele.”

„Te poti baza mai mult pe un prezervativ decat pe un legamant de abstinenta.”

„Scoala are cel mai important rol in educatia sexuala a adolescentului. In cele din urma, ei, tinerii sunt expertii.”

„Sexualitatea noastra este intr-un proces continuu de definire in care s-ar putea sa incep prin a avea impresia ca sunt heterosexual, pentru ca ulterior sa-mi dau seama ca sunt homosexual.”

Toate aceste afirmatii citite si auzite mereu in mass-media au consecinte nefaste daca sunt lasate necontestate. Aceste dezbateri tin de competenta si, mai ales de obligativitatea parintilor si scolii in fata adolescentului. Publicitatea, reclama, propaganda, spectacolele care fac din sexualitate un instrument de manipulare a maselor se dovedesc a fi extrem de nocive. Acest instrument se cultiva, in scopul obtinerii unor interese, a unor modele negative sau a unor antimodele cu efect psihotraumatizant asupra grupurilor de indivizi, in special in randul tineretului, a adolescentilor. Alterarea moravurilor prin devalorizarea normelor de viata sociala sfarseste prin a duce la devalorizarea persoanei, ceea ce va avea drept consecinta violenta, criminalitatea, abuzul de alcool si de droguri, toate manifestari ale unor eliberari pulsionale primare, scapate de sub cenzura valorilor si normelor socioculturale si moral-religioase.

Ceea ce surprinde este abundenta in presa (ziare, revistele pentru adolescenti: Popcorn sau Bravo) a articolelor ce au ca subiect sexualitatea, mai ales sexualitatea la adolescenti. De exemplu, in ziarul Libertatea, din vineri, 14 mai 2004, un articol numit: Sexul oral, materie de studiu la scoala are ca subiect initiativa autoritstilor britanice de a introduce ca materie de curs sexul oral ca alternativa la cel normal.

Scopul acestui demers, potrivit articolului mai sus mentionat, este de reduce astfel, prin prezentarea la curs a „beneficiilor sexului oral”, numarul mare de sarcini din randul adolescentelor („39.286 de gravide inregistrate in randul adolescentelor cu varste sub 16 ani pe perioada anului 2003, in Marea Britanie” – ziarul Libertatea, pg.16, 2004). Tot in paginile aceluiasi ziar, la pagina 3, un alt articol numit Sex cu demnitarul francez, sunt prezentate amanunte despre viata sexuala a unei tinere de 17 ani. Si exemplele mai pot continua, dar nu acesta este scopul lucrarii de fata. Ceea ce am vrut sa punctez prin aceste exemple este accesul direct si necenzurat al adolescentilor la subiecte cu tema sexuala si mai ales impactul pe care aceste „stiri” il au in randul adolescentilor din ziua de azi. Apare pericolul unui conflict intre ceea ce este permis si ceea ce nu este permis, intre cea ce este normal si ceea ce este anormal in practicile sexuale, asta pentru ca parintii, educatia religioasa si scoala spun un lucru, iar el din presa afla ca ceea ce i s-a spus ca nu se face, este de facut de altii, ca acest lucru apare si ca „subiect de senzatie” in ziare. Mai ales faptul ca ele sunt practicate de adolescenti ca el naste, in mintea lui intrebarea retorica: De ce nu si eu? (intrebare de altfel periculoasa daca este adoptata ca principiu in conduita sexuala a adolescentului).

Autor: TerapiaM

Mass-media si tineretul - pericole si alternative (Pr. George Mariuta)

   Este evident ca, dupa  caderea comunismului, mass-media a devenit o realitate de a carei influente societatea noastra nu se mai poate dispensa si nici feri.

   Fara a-i tagadui rolul esential în comunicarea rapida si extensiva a informatiilor catre lumea moderna însetata de tot ceea ce este nou, constatam cu îngrijorare contributia nemijlocita a acesteia la prabusirile morale si spirituale ale omului contemporan.

  În general, mass-media este o institutie ce promoveaza o “cultura de masa” proprie civilizatiei moderne, diferita de cultura elevata, nobila, difuzata prin institutiile sociale traditionale: familia, Biserica, scoala.

Mijloacele de comunicare în masa propaga cu precadere valori morale grosiere, hedoniste si utilitariste: erotismul, egoismul, frumusetea fizica feminina sau masculina, violenta, drogurile, scandalurile, traficul de influenta politica etc., adica tot ceea ce stârneste interesul publicului.

Aceste realitati au un impact cu consecinte foarte grave în constiinta si comportamentul mai ales al copiilor si tinerilor, categoria sociala cea mai usor de cucerit, carora li se formeaza tipare de gândire si comportament adaptate la o etica fara constrângeri si prejudecati. Ei gasesc în personajele mediatizate modele pe care vor sa le copie si sa le urmeze.

  Presa ilustreaza zilnic scandaluri si personaje controversate, iar opiniile ei oficiale oscileaza de multe ori.

Pietele publice sunt pline de standuri cu reviste si carti ilustrând imagini erotice si obscene, otravind si mutilând constiinta neimplantata înca în adevaratele judecati de valoare ce vin din traditia vie a trairii crestine.

Cel mai puternic impact asupra gândirii si comportamentului tinerilor îl are televiziunea.

  În perioada prescolara, copilului i se ofera programe de desene animate cu eroi violenti si razboinici lipsiti de calitati afective, singura problema ramânând lupta dintre bine si rau, binele învingând, gratie unor tehnici de lupta supraavansate, robotizând constiintele micilor telespectatori.

În perioada scolara elevul trebuie sa faca fata valului de violenta si extravaganta sexuala, drogurilor si modalitatilor de sfidare a legii, oferite permanent de filmele si emisiunile diferitelor televiziuni, ce se întrec în a le prezenta, facându-l insensibil la suferinta si exploatarea umana, astfel încât si cele mai oribile evenimente pot fi acceptate ca parte a “distractiei” zilnice din fata micului ecran. Conduita morala reprezinta, în fond, exteriorizarea si obiectivarea constiintei morale în fapte si actiuni cu valoare de raspunsuri pentru situatia concreta în care este pusa persoana umana. Astazi, nici presa, nici televiziunea, nici radioul, nici cinematograful nu mai garanteaza, prin ceea ce emit, formarea convingerilor si judecatilor morale care sa determine o conduita umana sanatoasa si ordinea în viata personala, familiala si sociala. Concretizând cum actioneaza mass-media ca factor excitant în determinarea comportamentului tinerilor, evidentiem doua tendinte:

  1. Formarea unei constiinte ce sufera de vedetism si autosuficienta prin elaborarea unei mitologii proprii. Devierile de conduita manifestându-se în: asocieri la activitati de banda, limbaj trivial, apelul la alcool si droguri, consumul de literatura si casete video cu continut pornografic, comiterea unor delicte de ordin social, ultraj la adresa autoritatilor publice, subminarea autoritatii parintilor etc.

   2. Formarea unei constiinte duplicitare.

  Larga mediatizare a schimbarilor extremiste, demagogiile si fanatismele politice, actele oportuniste, fortele politice, care, pentru a câstiga aderenti, ignora criteriile selective bazate pe morala crestina, influenteaza constiintele tinerilor care, formându-se în aceasta atmosfera, pot fi cuceriti de modele cu caractere inferioare, marcati de raul duplicitatii si al extremismului.

   Vidul spiritual din sufletele tinerilor, determinat de surogatele culturii moderne, explica de asemenea proliferarea sectelor satanice si sinucigase, despre care vorbeste atât de mult mass-media. Starea alarmanta creata de aceste influente ale mass-mediei în comportamentul tinerilor poate fi estompata numai prin constientizarea pericolului pe care-l exercita asupra constiintei lor.

  Ca alternative la situatia data trebuie sa gasim valorile eterne care leaga între ele traditionalele institutii educative: familia, Biserica, scoala, în vederea cooperarii lor, astfel încât sa se poata face fata la noile conjuncturi sociale si sa se ofere o instruire care sa dea caractere morale demne de a fi respectate, pretuind ideea drepturilor si a libertatilor, dar mai ales cea a îndatoririlor fundamentale din legea morala crestina.

    Desigur, nu mass-media ca institutie în sine este rea, ci modul brutal, neselectiv, necontrolat si tendentios cu care propaga cultura moderna secularizata.

De aceea, în familie parintii trebuie sa canalizeze impulsul si vointa rebela a copilului, de la cea mai frageda vârsta, prin rugaciune, ascultare si abstinenta rationala, spre o conduita morala bazata pe dragoste, bunatate, mila, blândete, toleranta. Ei sunt cei care vor selecta cu multa atentie programele si publicatiile urmarite de copii.

   scoala va face o instruire analitica si sistematica tinând seama de valorile existentiale autentice, fara a pierde din vedere ca, dincolo de cultura dobândita, succesul ei se ilustreaza în taria caracterelor, la formarea carora contribuie nemijlocit mai ales prin orele de religie si educatie civica.

  De asemenea, disciplinele întemeiate pe observatia stiintifica trebuiesc abordate în ideea valorificarii creatiei si spiritualizarii materiei, depasindu-se teoria legaturii mecaniciste dintre lucruri, astfel încât sa se evidentieze responsabilitatea omului fata de mediul înconjurator, fata de întregul cosmos zidit de Dumnezeu.

   Familia, scoala si Biserica, trebuie sa formeze o unitate spirituala patrunsa de prezenta vie, sustinatoare si sfintitoare a Sfântului Duh, care sa garanteze formarea constiintei intime si responsabile a fratietatii si comuniunii reciproce a persoanelor, în care fiecare da celuilalt iubirea si ascultarea, care te fac sa fii cu adevarat om, biruind egoismul cu legea supremei iubiri.

Pr. George Mariuta, Masterand - Facultatea de Teologie – Iasi

Aceasta este versiunea html a fisierului https://www.civitas99.ro/volume/cristi_vol5.pdf.

Acest articol este prezentarea unei cercetari ce va fi dezvoltata într-o lucrare mai ampla ce va fi

prezentata în cadrul Congresului International de Marketing Politic (Nicosia 2006).

1.1 Anul 2004 – chestiuni generice

Campaniile electorale din 2004 au probat un interes al politicienilor si al comentatorilor pentru

modul în care mass-media s-a implicat în jocul formarii opiniilor si deciziei electorale. Cel mai adesea, acest interes a privit natura independentei mass-media în fata diverselor presiuni ale partidului de guvernamânt din acel moment (PSD).

Nu voi intra într-un comentariu detaliat al opiniilor exprimate asupra acestei teme. A existat,

însa, la nivelul unei opinii majoritare, o abordare cel putin confuza, daca nu chiar stranie a prezumtiei

de neutralitate a mass-media. Astfel, în repetate rânduri am putut observa, cum ziarelor si televiziunilor li se solicita expres si urgent sa renunte cumva la „a mai forma opinii”. Partidul de guvernamânt era iritat de criticile ziaristilor, partidele de opozitie deveneau virulente în orice moment în care un jurnalist exprima un punct de vedere favorabil puterii.

În plus, ca o completare suprarealista, au fost oficializate printr-o interpretare „de ultima ora”

(dar care nu este foarte departe de textul legislativ) reglementarile în domeniul audio-vizual care au

stabilit „cote” de politica pentru cetateni (când si cât se poate difuza la radio si televiziune orice

informatie cu sens electoral). Astfel, în functie de o sumedenie de criterii artificiale s-a stabilit „ratia”

electorala pe care alegatorii „aveau voie” sa o consume în perioada campaniei, de teamaca nu cumva

alegatorii sa fie manipulati (totusi, nu trebuie sa uitam ca o campanie electorala este tocmai acea

perioada, odata la patru ani, când partidele si candidatii sunt asteptati sa vina sa se prezinte si sa

convinga alegatorii de potentialul lor de guvernare). Un singur exemplu al acestor reglementari: au fost

interzise emisiunile sau stirile electorale în zilele de sâmbata si duminica la televiziune, pe perioada

campaniei(!).

În fata discursului despre „teama de a nu manipula cetateanii” si în fata a ceea ce am numit

„mitologia cetateanului competent”, am observat ca în aceasta Românie (2004), a acestor argumente,

discutia nu este cea despre care ma pregateam sa scriu; nu era vorba despre daca exista o relatie

între mesajul emis de mass-media si formarea deciziei de vot si daca da, care este natura acestei

relatii

Era vorba, în schimb, de o discutie care pornea de la un fel de axioma pe care intuitiv as

formula-o asa: „Mass-media are o influenta decisiva asupra alegatorilor, ba chiar îi si manipuleaza, iar totul este efortul artimetic calculat al unor grupuri care stiu în mod precis care vor fi efectele actiunilor lor prin media asupra populatiei”. Ei bine, consider ca acest enunt este, de fapt, un demers ideologic (nu este singurul rationament de acest fel cu care eu si colegii mei ne-am lovit în perioada campaniei, atunci când ne-am prezentat public ideile sau analizele). În aceasta logica, se face, în primul rând, presupunerea ca exista un raspuns la problema pe care eu o consider deschisa, referitor la relatia mass-media – decizie de vot. Apoi, acest raspuns pare unul absolut („stim, ne dam seama, nu avem cum altfel, e clar ... !”) – mass-media decide câstigatorii. Evident, urmatorul pas e „simplu”: e clar ca cineva detine aceasta forta de a impune mesajul „care trebuie”.

Un astfel de demers evita în mod fundamental calea argumentativa si a probelor si exprima de

fapt teama cronica în fata propriei necunoasteri a celor care ajung, în acest fel, sa prefere suprimarea

libertatii (în acest caz libertatea mijloacelor de expresie) în locul fixarii ei ca principiu de functionare.

1.2 Despre proprietatile mesajului mass-media

Articolul îsi va propune sa aduca noi probe ale existentei unor influente ale mesajului emis prin

canalele mass-media asupra electorilor în decizia de vot. Încercarea anterioara

ii

a subliniat existenta

unei relatii între masa de stiri relativa la anumite cuvinte cheie (în acea lucrare, cuvintele cheie erau

chiar cele care desemnau principalii actori ai jocului politic) si intentiile de vot.

Ca si în lucrarea anterioara (Andrei si Matei, 2004), ipoteza initiala este ca la ambele margini

ale fluxului comunicational (difuzarea, respectiv receptarea mesajului) tratam cu obiecte descriptibile

statistic, fie ca este vorba de obiecte de mesaj, fie cu obiecte de reprezentare a opiniilor si atitudinilor

populatiei. Asadar, nu ne va interesa în cazul mesajului emis în mass-media cine este în mod precis

sursa generatoare de mesaj, ci doar faptul ca acesta ajunge în formatul specificat la populatie,

nemijlocit, si ca îl putem cunoaste prin masurare.

Astfel, ma voi departa de cei care refuza o analiza neideologica, atâta timp cât mesajul media

va fi decupat dupa criterii de continut si cantitate, fara a tine seama de scopurile care se afla în spatele

fiecarui cuvânt, fara a avea nevoie de o justificare ideologica pentru a întelege aceste „mecanisme

sociale”. O precizare mai clara a schemei comunicationale Shannon revazuta, care sta la baza acestei

ultime argumentatii, poate fi gasitaîn lucrarea anterioara (Andrei si Matei, 2004).

Demersul anterior a precizat ca, atâta timp cât, pentru o perioada de timp, consideram

cuvântul cheie ce desemneaza obiectul principal asupra caruia se formuleaza decizia electorala,

actorul politic, stabil prin unidimensionalitatea sa, exista o relatie între variatia numarului de stiri care

se refera la acest cuvânt cheie si variatia în intentia de vot a populatiei.

O alta discutie necesara, dar care va avea o tratate mai degraba teoretica într-un alt articol

viitor, este despre numarul de dimensiuni si tipul de spatiu pe care îl formulam în raport cu obiectul

nostru; astfel, putem constata ca avem nevoie de o îmbogatire a ipotezelor pe care le facem despre

obiectul central al decizieielectorale. Unidimensionalitatea este utila în ordine metodologica deoarece

simplifica demonstratia, dar ea nu ajuta la foarte mult fata de sublinierea prezentei unei relatii între

obiectele de mesaj si obiectele de opinie.

Încercarea si cautarea erorii în demersul emipiric pe care îl realizez aici reprezinta doar un

prim test pentru utilitatea introducerii notiunii de „proprietate” a obiectelor de mesaj în studiul influentei

mesajului emis asupra electorilor.

Este nevoie si de o contructie teoretica viitoare pentru ordonarea si criteriilor pentru tipurile de

proprietati asociabile unui obiect de mesaj.

În modelul ideodinamicii, Fan

iii

reuseste sa construiasca un traseu asemanator, în aparenta,

celui pe care îl voi urmari în articolul meu. Scopul sau este însa realizarea de predictii referitoare la

opinii, exclusiv pe marginea mesajului din mass-media. Din acest punct de vedere, pentru cei care ar

putea obiecta fata de suprapunerea celor doua studii, ele difera net. Ceea ce propun în articol este de

a gasi, mai întâi, care sunt proprietatile semnificative pentru un anumit obiect de mesaj care pot apoi

face mai clara întelegerea influentelor asupra deciziei de vot, dar fara a omite vreuna din cele doua

margini ale fluxului de comunicare.

Metodologic, Fan utilizeaza drept criteriu de punctare a stirilor presiunea mediatica

iv

într-un

spatiu de proprietati care este neglijabil în continut. Proprietatile nu sunt masurate, ci este masurata

doar existenta lor într-un sens generic (prezenta unei proprietati echivaleaza cu o incrementare a

frecventei de aparitie a unei idei în text si doar atât). Astfel, în final, este punctata doar prezenta ideii

într-un text sau nu. Acest nivel al masurarii presiunii mediatice este tratat la obiect în lucrarea

anterioara (Andrei si Matei, 2004) într-o modalitate mult mai sintetica si este depasit de conceptul

prezentului articol.

Voi lua în considerare una din clase de proprietati ce ar putea fi utilizate în descrierea si

interpretarea influentei mesajului mass-media asupra deciziei electorale. Este vorba de acea multime a

propritatilor de tip „adjectival” ale actorilor desemnati ca obiecte centrale de mesaj

v

. Intuitiv, este vorba

de acele atribute care descriu în mod „literar” un astfel de actor (Ex: „Partidul X este corupt si

ineficient”). În aceasta multime fac referire la caracteristici de tip complementar, care se pot

suprapune, partial sau total, si care, în anumite ipoteze, sunt si aditive, dar care luate ca atare ofera

pluridimensionalitate obiectului de mesaj. Ele sunt în mod fundamental diferite de tipurile de

caractersitici care sunt construite bidimensional, care se ordoneaza pe scale (o reducere la teoria

clasica a scalelor se poate dovedi utila din punct de vedere metodologic).

Modul de interpretare al proprietatilor pluridimensionale este dificil de realizat, deoarece ar fi

nevoie, din punct de vedere logic sa tratam per se fiecare dimensiune de mesaj a acestui obiect. Este

de aceea nevoie de operatii de simplificare la nivel metodologic prin reclasificare si, uneori, scalare.

Ceea ce voi încerca sa probez va fi posibilitatea ca unele din aceste clase de caracteristici sa

spuna daca sunt relevante pentru interpretarea votului, în ce masura si ce fel de noi ipoteze despre

modul în care influenteaza acestea votul putem facem.

STUDIU Magnatii mass-mediei

În fiecare zi, milioane de oameni cauta în ziare si în alte surse mass-media informatii si divertisment. Însa, acestea au fost adesea controlate de diversi magnati-care au fost acuzati de manipularea surselor de informare - si opinia publica-pentru propriile scopuri.

Ziarele au fost primul mijloc de informare de mare audienta. Acestea au aparut în secolul al XVII-lea, iar în secolul al XIX-lea cele mai respectate, precum The Times în Marea Britanie, exercitau o influenta puternica asupra clasei mijlocii educate care forma “opinia publica”.

Mai târziu, un sistem de învatamânt îmbunatatit si alte progrese au creat prima audienta a presei scrise. Ziarele care sa satisfaca cerintele publicului cititor au aparut în SUA în anii 1870 si 20 de ani mai târziu în Marea Britanie.

În locul paginilor cu texte înghesuite, acestea aveau titluri mari, articole scurte si multe ilustratii. Contineau cazuri de senzatie, întâmplari socante, campanii si expuneri-dezvaluiri ale ticalosiilor si defectelor morale, în special în rândul celor bogati, puternici si moderni - pentru a-si pastra audienta. Desi adesea controlata de persoane înstarite, aceasta noua presa populara lua în considerare punctul de vedere al “omului obisnuit”.

Primul ziar de scandal popular a fost Detroit Evening News (1875), publicat de Edward Willis Scripps (1854-1926). Principalii sai rivali erau Joseph Pulitzer(1847-1911) si, din anii 1880, William Randolph Hearst. Competitia pentru atragerea cititorilor a devenit atât de intensa, încât reporterii deformau adesea în mod deliberat realitatea, calomniau oamenii cinstiti si declansau temeri politice – trasaturi ale “jurnalismului de scandal” care au creat probleme înca de pe atunci.

În Marea Britanie primii magnati ai mass-mediei au fost Alfred Hammsworth si fratele sau Harold. În 1888 au fondat saptamânalul Answers, adresat clasei muncitoare, combinând articole usoare cu relatari competitionale. În 1896, prin Daily Mail fratii Hammsworth au introdus stilul cotidienelor continând titluri mari si imagini. Mai târziu, Alfred Hammsworth a înfiintat Weekly Dispatch London Evening si The Times. Astfel, Hammsworth detinea nu doar ziarele populare ci si primul ziar “de calitate”. El a primit titlul nobiliar de Lord Northcliffe, si a devenit un personaj puternic si influent.

Dupa moartea lui Northcliffe, în 1922 ziarele au fost preluate de fratele sau, care conducea deja Daily Mirror si Sunday Pictorial.

Harrold Hammsworth a fost de asemenea ridicat la grad nobiliar ca Lord Rothmere, si a fondat o “dinastie” înca puternica în anii 1990.

Baronii presei

În anii 1920, obiceiul de a acorda marilor proprietari de ziare titluri nobiliare a facut ca lumea sa-i numeasca “baroni ai presei”. Principalul rival al lui Rothmere în aceasta perioada a fost Max Aitken, un milionar canadian devenit cunoscut sub numele de Lord Beaverbrook. Imperiul ziarelor acestuia a ajuns la dimensiuni impresionante începând cu anii 1920, când a fost preluat Daily Express si l-a transformat într-o institutie nationala, împreuna cu Sunday Express si London Evening Standard. Însa acesta nu a reusit sa câstige cea mai serios organizata campanie a sa pentru Comertul Liber al Imperiului (o “piata comuna” imperiala).

Începând cu anii 1960, o noua generatie de baroni ai presei au ajuns la putere în Marea Britanie, printre acestia aflându-se doi “intrusi”, Rupert Murdoch si Robert Maxwell. Murdoch (n. 1931) a fost jurnalist înainte de a mosteni doua ziare, Sunday Mail si News, în Australia. Modernizând rapid noua formula sex-crima-scandal, în curând a preluat alte ziare din Australia. Apoi, în 1969 a obtinut ziarul britanic News of the World , urmat de The Sun în 1970, criticat pentru vulgaritatea sa stridenta, dar având un succes enorm acesta a devenit cel mai bine vândut cotidian national.

Despartirea de Fleet Street

În 1981, Murdoch a preluat prestigioasele The Times si The Sunday Times.Dar cea mai mare lovitura a dat-o în 1986 când si-a mutat ziarele de la sediul lor traditional din Fleet Street la Wapping

în Docklands, Londra. Sfidând puternicile uniuni tipografice, ziaristii de la Wapping îsi aranjau în pagini si îsi tipareau propriile lor articole. Alte ziare au urmat rapid exemplul lui Murdoch, revolutionând industria. Mmurdoch a ajuns sa creeze un imperiu american al mass-mediei în ziare, filme , televiziune si publicare de carti.

Maxwell si The mirror

În schimb, Robert Maxwell (1293-1991) a început ca editor de carti în anii 1950, înainte sa devina proprietar al unui ziar. Nascut în Cehoslovacia, el s-a facut remarcat în armata britanica în timpul celui de-al doilea razboi mondial. Energic, cu o alura robusta, Maxwell a devenit cunoscut ca proprietarul ziarului Daily Mirror, singurul ziar popular care sprijinea Partidul Laburist; fost laburist, membru al parlamentului, Maxwell era exceptia între ceilalti magnati , care erau toti conservatori.

Actiunile întreprinse de Maxwell au avut mai putin succes începând cu sfârsitul anilor 1980, desi în 1990 a fondat un nou ziar interesant, The European, în care exploata implicarea Marii Britanii în CE. Dificultatile sale financiare din ce în ce mai mari au avut probabil legatura cu moartea sa misterioasa – a disparut din iahtul sau, iar cadavrul sau i-a fost gasit mai târziu în apele oceanului. Curând dupa aceea, s-a constatat ca Maxwell folosise ilegal fondurile companiei pentru a-si sprijini imperiul si risipise o mare parte din fondurile de pensii ale angajatilor sai. În mod inevitabil, Corporatia Comunicatiilor Maxwell a dat faliment. Fii sai, Kevin si Ian, au fost dati în judecata pentru scandalul fondurilor de pensii dar au fost gasiti nevinovati.

În anii 1990, 15 ziare nationale britanice - si 90% din vânzari-erau înca controlate de un grup de magnati. Unii dintre acestia, cum ar fi Robert Maxwell, pretindeau ca le acorda editorilor libertate deplina, însa era evident ca publicatiile “magnatilor” puneau în evidenta orientarea lor politica. Cu toate acestea, la începutul anilor 90, scandalul din presa parea sa preocupe publicul mai mult decât concentrarea mass-mediei în mâna unui numar atât de restrâns de persoane.

OPINIA PUBLICĂ: parerea publicului, a maselor într-o anumita chestiune.

Factori de influenta

Opinia publica este influentata în acelasi timp de unele conditii permanente dar si de circumstantele temporare. Pe lânga cele mentionate anterior mai sunt si ideile care caracterizeaza cultura populara într-o anumita regiune, la un anumit moment.

Alte circumstante relativ permanente pot fi rasa, religia, amplasarea geografica, statutul economic si nivelul educational. Acestea pot influenta opinia unui individ sau a unui anumit grup în legatura cu multe subiecte. Pe lânga acestea mai poate interveni impactul unui eveniment curent, opinia unor persoane influente sau autoritare ca si efectul mass-mediei .

Începuturi

Procesul serios de monitorizare sistematica a atitudinii publice începe din secolul XX. Dar, ocazional, sondaje de opinie s-au facut înca înainte de anii 1930. Acestea nu au fost, în general realizate sistematic sau stiintific. Au fost realizate pe esantioane nereprezentative sau cu metode care nu includeau subiectii cu exactitate într-o categorie. Au existat si sondaje “voluntare” la care nu au participat decât persoanele care se ofereau pentru asta, fara sa corespunda unui anumit esantion.

Sondajele de opinie s-au dezvoltat remarcabil în anii 1930 când organizatiile educationale sau politice au început sa dezvolte metode care sa permita o selectie riguroasa a subiectilor si o sistematizare eficienta a datelor acumulate dintr-o mare arie a subiectilor. Dupa standardele actuale, acele sondaje erau primitive dar erau oarecum folositoare. Printre pionierii sondarii publice, în America au fost Humbert Gallup, Elmo Roper si Archibald M. Crossley.

Utilizari

Sondajele de opinie sunt acceptate ca instrumente utile pentru afaceri, organizatii politice, mass-media si guvern, de asemenea si pentru cercetarile academice.

În afaceri sondajele sunt folosite pentru a testa preferintele consumatorilor si pentru a descoperi parerea acestora despre anumite produse. Rezultatele sondajelor comerciale ajuta în stabilirea planului de marketing, la stabilirea strategiei publicitare si la realizarea anumitor schimbari asupra unui produs pentru a creste vînzarile.

În politica, sondajele sunt folosite cel mai des pentru a obtine informatii despre atitudinea votantilor referitoare la anumite idei sau la candidatii propusi.De asemenea, sunt folosite pentru a determina candidatii cu sanse de cîstig si pentru a planifica anumite campanii. Cel mai des, sunt utilizate în acest domeniu pentru a stabili câstigatorul(ii) unui scrutin cu mult timp înainte de aflarea rezultatelor oficiale.

Ziarele, revistele, radioul si televiziunea sunt utilizatori importanti ai sondajelor de opinie, în speciala celora care ofera informatii despre situatia politica, economica sau sociala a societatii. Parerea publicului despre anumite probleme economice, sociale sau internationale este de asemenea, considerata uneori demna de a fi stire.

Academic, sondajele sunt folosite preponderent în stiintele sociale, pentru a afla anumite date despre delicventa, scolarizare, progrese economice, atitudini politice etc.

Metode de efectuare a sondajelor de opinie-de aflare a opiniei publice

Înca de la început au existat controverse asupra sondajelor de opinie. Daca acestea nu sunt realizate cu profesionalism exista posibilitatea ca informatiile oferite de acestea sa nu fie reale.

Sondajele de opinie trebuie realizate pe esantioane relevante, esantioane care trebuie delimitate clar astfel încât fiecare dintre subiecti sa apartina numai unui esantion. Chiar daca esantioanele sunt bine delimitate, pot aparea probleme la analiza sondajelor, la modul lor de interpretare. Constructia sondajelor trebuie sa fie fixa, acestea trebuie realizate astfel încât sa fie clare, la obiect si sa nu influenteze subiectul sub nici o forma. Esantioanele alese pot avea dimensiuni variabile, în functie de importanta subiectului.

Articolul 30 din TITLUL II al CONSTITUŢIEI ROMÂNIEI---- Libertatea de exprimare

Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare îm public sunt inviolabile.

Cenzura de orice fel este interzisa.

Libertatea presei implica si libertatea de a înfiinta publicatii.

Nici o publicatie nu poate fi suprimata.

Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligatia de a face publica sursa finantarii.

Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

Sunt interzise prin lege defaimarea tarii si a natiunii, îndemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica precum si manifestarile obscene, contra bunelor moravuri.

Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine autorului sau realizatorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multipilcare, al postului de radio sau televiziune, în conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.

Articolul 31 din TITLUL II al CONSTITUŢIEI ROMÂNIEI--- Dreptul la informare

Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi îngradit.

Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.

Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau siguranta nationala.

Mijloacele de informare în masa, publice si private sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice.

Serviciile publice de radio si televiziune sunt autonome. Ele trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica.

Bibliografie:

Crisu, Elena-Denisa – Crisu, stefan : CODUL JURISTULUI, editia a IV-a, editura Agressis 1998.

Marcu, Florin – Maneca, Constantin : DICŢIONAR DE NEOLOGISME, editia a III-a, editura Academia 1978.

Enciclopedia ARBORELE LUMII – Istorie universala 134

Enciclopedia multimedia ENCARTA 2000 – Mass- media; Public opinion .

Ziarul ROMÂNIA LIBERĂ din 27 ian. 02, 31 ian. 02.

Impactul Mass-Mediei asupra Individului

20.02.2006, 00:00
Autor:

Mass-media este o denumire generala a tuturor mijloacelor de informare în masa. Aceste mijloace sunt variate: presa sau mijloacele electronice de informare (televizor, radio, retele de calculatoare). Dezvoltarea acestora a dus la o raspândire pe scara larga a informatiei. Aceasta dezvoltare este rezultatul dorintei oamenilor de a fi informati. Cele mai raspândite mijloace de informare sunt presa scrisa, televiziunea si radioul. Acestea ocupa primele locuri ca popularitate, deoarece informatia este transmisa usor individului. Din pacate, acestea sunt si principalele mijloace de dezinformare, pentru ca informatia gresita poate sa ajunga rapid la indivizi. De exemplu, prin intermediul mass-mediei, doua persoane sau institutii publice aflate în conflict îsi pot face publice opiniile, atragând simpatizanti de o parte sau de alta. Daca acest conflict are la baza o problema publica si daca individul este interesat de aceasta, el va prelua orice informatie primita din mass-media. Mediatizarea opiniilor poate degenera în alte conflicte. De aici rezulta ca mass-media este cea mai buna cale de manipulare a indivizilor, prin prezentarea repetata a unor idei, principii, opinii etc. O alta caracteristica a mass-mediei este ca aceasta poate forma caracterul unui individ, adeseori eronat. În acest caz, este vorba de televiziune. Datorita faptului ca omul se uita exagerat de mult la televizor, acestuia îi pot fi întiparite idei sau opinii transmise de programul vizionat. De exemplu, s-a studiat impactul vizionarii programelor violente. Rezultatele studiului difera în functie de cantitatea vizionata si de vârsta individului. Cel mai interesant rezultat este acela în care o cantitate mare de programe cu continut ridicat de violenta este vizionata de un copil cu o vârsta frageda: acesta încearca sa copieze ce vede si ceea ce i se pare interesant. De obicei, prin faptul ca filmele de actiune contin scene violente, implicit spectaculoase, aceste productii atrag audienta tânara. Rezultatul consta în formarea unui individ cu un caracter violent, eventual o persoana cu o cultura joasa, timpul alocat vizionarii de filme sau programe diverse fiind mult mai mare decât cel alocat citirii unei carti. De aceea este importanta, în primul rând, educatia primita de la parinti despre valorile culturale ale vietii. Pe lânga aceasta, copilul, al carui caracter este în formare, trebuie controlat si privat de anumite programe ce nu sunt potrivite formarii lui. Datorita rolului esential pe care îl au mijloacele mass-media în informarea populatiei, este absolut necesara o institutie care sa monitorizeze informatia expusa publicului. Aceste institutii creeaza un regulament ce impune anumite restrictii, limite, cenzuri. Rolul acestui gen de institutie este sa controleze tipul de informatie transmis publicului larg si sa impuna o anumita decenta în domeniul mass-media. Mijloacele electronice de informare sunt într-o continua dezvoltare. Se cauta rapiditatea transmiterii informatiei catre individ si o mobilitate cât mai mare a aparatelor, pentru ca omul sa nu fie niciodata privat de accesul la informatie. Aceste mijloace prezinta însa un dezavantaj major: costul ridicat nu permite achizitionarea lor decât de catre anumiti indivizi, din anumite clase sociale. si cum întotdeauna au existat diferente între paturile sociale, probabil ca aceste mijloace nu vor ajunge la fel de raspândite ca presa scrisa sau televiziunea. O metoda curenta de a fi informat este accesarea unei retele (ex: Internet) prin intermediul unui terminal (ex: computer, telefon mobil etc.). Principalul ei avantaj este ca poti obtine informatiile dorite la momentul dorit. Eficienta acestei metode a dus la folosirea ei ca una din sursele de informare pentru presa scrisa si televiziune. Pe scurt, mass-media poate avea un impact pozitiv sau negativ asupra individului, acest lucru depinzând de alegerea lui. Cu cât un om detine mai mult control asupra informatiei primite, cu atât impactul mass-mediei asupra acestuia este mai putin negativ. Liceul Pedagogic "Iosif Vulcan" are o revista a scolii, numita "Tineri si vulcanici ". Cea mai mare realizare a fost câstigarea locului III la concursul pe judet al "Revistelor scolare", editia a II-a, organizat de Directia pentru cultura, culte si patrimoniu cultural Bihor, Revista Familia si Casa de cultura a Municipiului Oradea. Revista noastra este o modalitate de a stimula originalitatea si gustul pentru lectura al elevilor, publicându-se cele mai reusite creatii din liceu. „Tineri si vulcanici” este si un mijloc de informare a elevilor si a profesorilor privind activitatile organizate în scoala si rezultatele obtinute de elevi în diferite competitii. În cadrul acestei institutii a fost organizat un sondaj de opinie, a carui tema a fost „Noi si Mass-media”. Sondajul a fost creat si aplicat de Opris Raluca si Trusmei Camelia, eleve în clasa a IX-a A. 1. Ce întelegi prin mass-media? a. Cel mai important mijloc de informare a societatii b. Un mod de dezvoltare a culturii generale c. O metoda de petrecere a timpului liber. 2. Ce rol are mass-media în viata ta? a. Unul foarte important b. De informare c. Pentru petrecerea timpului liber. 3. Care crezi ca sunt cele mai importante mijloace de informare incluse sub genericul „mass-media”? a. Televizorul si radioul b. Revistele si ziarele c. Internetul 4. Câte ore din zi îti petreci uitându-te la televizor? a. Cam 2 ore b. Mai mult de 3 ore c. În jur de 5 ore. 5. Care sunt emisiunile tale preferate? a. De divertisment b. De muzica c. Culturale si politice. Rezultatele sondajului de opinie -„Noi si mass-media” Majoritatea elevilor au considerat ca mass-media este cel mai important mijloc de informare în societatea noastra, având dublul rol de transmitere si divertisment. Dintre cele mai importante mijloace de informare ale mass-mediei, elevii considera internetul ca fiind cea mai rapida si eficienta cale, apoi televiziunea si radioul. Un procent considerabil îsi petrece tot mai mult timp (peste 3 ore) în fata calculatorului si a televizorului, din pacate în detrimentul lecturii. Emisiunile preferate sunt cele de muzica si de divertisment, un procent tot mai mic urmarind emisiuni culturale si stiintifice. Diana Ilies, clasa a XI-a C Otilia Simut, clasa a X-a C Mass-media si viata adolescentilor Cât timp petrece un adolescent în fata televizorului? Dar în fata calculatorului, a revistelor, a ziarelor? Ce particica din viata lor o dedica acestui mare angrenaj? Timpul este bani si banii la rândul lor se consuma pe aceste mijloace de informare si cultivare, dar si de modelare a personalitatii tinerilor. si de fapt ce înseamna mass-media pentru noi, adolescentii? Poate fi pentru unii un mijloc foarte bun de informare asupra unor subiecte cum ar fi spatiul cosmic, evenimentele mondene, muzica, politica, arta, educatie. Pentru altii ar putea consta în rezolvarea anumitor probleme individuale sau colective, economice, comerciale, de sanatate sau sentimentale. Chiar daca nu realizam, mass-media ocupa un loc esential în toti pasii facuti de noi, adolescentii, în viata. În functie de aceste influente ne putem alege chiar directia pe care o alegem de parcurs în viata. În ziare, reviste, posturi TV se dezbat cazuri reale de viata, cazuri pozitive sau negative care îsi pot pune amprenta asupra noastra, ne pot influenta gândirea si deciziile, ne pot forma ca oameni. Poti cunoaste un adolescent dupa genurile de emisiuni TV sau site-ul de Internet preferate. Pozitiva poate fi prezentarea vietii unor oameni de succes saua unor oameni care au influentat istoria omenirii. Unul dintre acestia poti fi chiar tu, daca urmezi un exemplu si încerci prin propriile puteri sa ajungi la un asemenea nivel. Prezentarea unor documentare TV din domeniul naturii, al aventurii, al necunoscutului incita setea omului de a cunoaste, de a cerceta, de a documenta si de a se autodepasi. si daca stam sa ne gândim, exemplele de influenta benefica sunt chiar foarte numeroase, de la documentare istorice la informatii medicale, ecologice, meteorologice sau turistice. Negativa este influenta unor reportaje despre violenta. Violenta în scoli ofera modele negative pentru elevi. O anumita muzica reprezinta nivelul de cultura scazut al unor oameni asa-zisi de succes, pentru care rege e încoronat numai banul si care nu au alta scara de valori decât îmbogatirea si luxul personal. Telenovelele care te tin legat ore întregi în fata televizorului pot fi în defavoarea citirii unor carti de buna calitate sau pot sa influenteze negativ timpul dedicat învataturii. Ca sa nu mai vorbim ca nu toate aspectele sunt bazate strict pe adevar, ci au tendinta de exagerare, de deformare a realitatii (titluri socante si imagini terifiante). În opinia mea, depinde de fiecare dintre producatori si de publicul consumator, ca rolul mass-mediei sa fie unul pozitiv. Mai multe rubrici din ziare, emisiuni radio-TV, site-uri pe internet cu rol de informare, adresate adolescentilor determina formarea lor ca oameni buni, respectabili, civilizati. si mai ales cu o constiinta pozitiva. Horhat Adriana, clasa a IX-a A Prof. coordonator Elena Motoc-Chivari Opinii ale profesorilor Care credeti ca este rolul mass-mediei în viata elevilor si cum influenteaza mass-media asupra acestora? „În general mass-media are efecte pozitive asupra dezvoltarii personalitatii, asupra culturii generale, dar aceste efecte depind în mare masura de calitatea mesajelor receptionate de elev.” Prof. pedagogie Marilena Timofte „Mass-media are rol de informare (cultura, viata sociala, politica), dar în acelasi timp are si un rol negativ, deoarece creeaza dependenta, iar vizionarea unor emisiuni de prost gust duc la influentarea asupra eticului”. Prof. istorie Alexandrina Craciun „Elevul este dornic de cunoastere si îsi semi-satisface aceasta dorinta din mass-media, dar din pacate o face doar într-o oarecare masura, pentru ca spatiul dedicat unor emisiuni educative este pe zi ce trece tot mai restrâns si nimeni nu ia nici o masura în acest sens. Totusi, nu putem contesta anumite merite, pozitive în formarea tânarului învatacel sau a adolescentilor care, dupa un sondaj, petrec aproape 45% din timp în fata televizorului.” Prof. religie Vlad-Dan Tataru, realizatorul emisiunii „Adevarul Evangheliei” (TVS) Mass-media între pro si contra Noi, tinerii, ne amintim mai putin. Ei, ceilalti, îsi amintesc mai mult despre cenzura informationala care a domnit în România pâna în 1989. Între Telejurnal si emisiunile de propaganda, la televizor se strecurau anevoie câte un film cu delfinul Flipper sau concertele educative ale lui Leonard Bernstein. Despre lumea din afara nu se afla însa mai nimic de la televizor, radio si cu atât mai putin din ziare ca „Scânteia”, „Scânteia Tineretului” sau „Cutezatorii”. Astazi totul s-a schimbat; desi au trecut atâtia ani de când am descoperit ca exista Cartoon Network, Animal Planet, Viva, Euronews si BBC, ne e greu sa discernem valoarea din masa de informatii care ne asalteaza. Informare si dezinformare, manipulare, valoare si non-valoare, despre toate acestea dezbat astazi în rubrica „Extemporal la jurnalism” elevii si profesorii Liceului Pedagogic „Iosif Vulcan” din Oradea. Gabriela Győri