Virtuti necesare.
XLII. A if cineva înseamna, înainte de toate, a if unu. (Prof. Malapert).
XLIII. Sa fiu om de convingere.
XLIV. Am în judecatile mele un absolutism crud si violent care deriva din lipsa de experienta. (Un tânar italian convertit: Giosue Borsi).
. Adevarul Spirit
Multi cred ca ei au adevarul spirit, pentruca sunt drepti la inima Dar acestia fac mai bine raul, pentruca îl fac cu constiinta linistita. (de Bonald).
Sa se dea toata valoarea cuvenita necesitatii - nu atât a zeului - cât a zeului luminat, inteligent. Câti îsi pierd fortele cele mai bune, aruncându-se - fara sa fi cercetat chestiunea - în întreprinderi nebune. Fiind inimi arzatoare, si vazând ca lipsesc oamenii de inima, au raspuns: Iata-ne! - Da, dar la ce poate folosi focul lor? - Inainte de-a pleca, cerceteaza terenul; vezi, nu cumva îti sta în fata o cotitura ca la Waterloo, în care sa te sdrobesti; sau ca la Reischoffen: parii de hamei care sa te strapunga? Zeul luminat. Studiaza problema înainte de-a încerca sa-i dai solutia. Nu te avânta în urma ideei sau a oricarui "viteaz", numai pentruca esti miscat de o vorba frumoasa ori de-o aratare atragatoare. Priveste pâna vezi clar. Multe probleme sunt delicate. Cu cât înainteaza o forta navalnica mai mult în o directie gresita cu atât sunt mai de temut în lumea asta, e o forta vie cheltuita pe nimic. "Nu-i ceasul" pentru orice lovitura în balta. Alegeti un teren solid, si nu merge decât "pe sigur". E mai bine asa, decât sa mergi pe teren mobil la sfârsitul caruia afli... un miraj.
XLVI. Când un om începe sa priveasca în urma sa, atunci e batrân. (Un cardinal american).
Cardinalul Gibbons care, desi batrân, a ramas totdeauna tânar cu inima si gândirea, mai zicea: "Eu nu privesc nicicând în urma mea. Sotia lui Loth privind înapoi, a murit. A privi în urma înseamna a distruge: e începutul sfârsitului. "Când ai ajuns la mijlocul vietii, trebue sa te înconjuri cu oameni de aceia, cari au înca multi ani în fata lor. Pâna la etatea de 40 de ani, cauta tovarasia oamenilor mai în etate decât tine. Dupa 40 de ani, pastreaza cu îngrijire contactul cu cei mai tineri decât tine. E o regula excelenta! Pâna mai în urma, când m'a doborît la pat boala, ma plimbam zilnic între orele 5-6. si stii pe cine-mi luam de tovarasi? Niste "tineri"! Ei îmi povesteau sperantele, abitiile si planurile lor. "Vrei sa stii ce le spuneam? Iata: "tinerilor, traiti în asteptarea lucrurilor mari! Nadajduiti în lucrurile mari de mâne; nadajduiti lucruri mari dela oameni, fratii vostri, si dela voi însiva. Mari oportunitati stau în fata voastra, mai mari decât oricând în trecut. Numai aceia cari au curajul si simtul situatiilor vor profita de ele, când vor sosi". Dupa cum a reamintit-o si Parintele Doncoeur celor "mari" dela colegiul din Reims, în Iunie 1925, noi "tineri" de azi va trebui sa ne masuram cu evenimente formidabile. Ce-mi va trebui ca sa fiu la înaltimea acestor evenimente? Curaj si simtul situatiilor. Oare îl am eu si pe unul si pe celalalt? Timpul se apropie. E vremea!
XLVII. Sa stii multumi.
Sa stii multumi lui Dumnezeu. Sa nu uiti niciodata ca multumita este al doilea scop al rugaciunii. Rugaciunea este înaltarea sufletului spre Dumnezeu pentru a-l adora, ai multumi... Câti multumesc lui Dumnezeu? Asa de zelos când e vorba de-a primi, nu uit eu oare prea des sa multumesc? si daca o fac, nu cumva o fac numai asa în treacat, în graba, harnic în a cere altceva, ne mai gândindu-ma la binefacerea primita? In 1784, fiind o iarna foarte aspra, regele Frantei, Ludovic al XVI-lea, a poruncit sa se aprinda focuri mari prin cazarme, spitale, manastiri, pentru ca saracii sa se poata încalzi. La Versailles, el însus împartea pomana. La sfârsitul iernii, în semn de multumita oamenii i-au ridicat regelui o statuie de zapada. Sa dau recunostintei mele mai multa vlaga. Sa stiu multumi deaproapelui care mi-a facut bine. Sa-i multumesc cel putin lui, daca n'am, ca sfintii, virtutea de-a multumi celor cari mi-au facut nedreptate. Cât de putini sint cei cari multumesc fratilor lor... Recunostinta este o virtute centrifuga. Ea presupune ca omul înceteaza, cel putin o clipa, de a se preocupa de sine, pentru a gândi la aproapele, la prevenirile si la bunatatea acestuia. Omul este asa de îngust la suflet, încât primirea unei binefaceri îi este uneori un motiv de a detesta pe binefacatorul sau. Crud faliment al inimei omenesti. Sa ma învat sa multumesc!
XLVIII. Sa te stii indigna.
XLIX. A iubi înseamna a voi sa iubesti.
L. Delicateta de sentimente.
LI. Trebue luni si luni de zile pentru ca sa creasca un seceris. Ajunge un chibrit pentru a-l aprinde. (Charles Peguy).
LII. In lucrurile bunului Dumnezeu, ma tem mai mult de mijloacele omenesti decât de diavolul. (Sf. Vicentiu de Paula).
LIII. Actiunile de toate zilele.
LIV. Cea mai mare tovarasie din lume este aceea a nemultumitilor. (Par. St. Binet 1).
LV. Doamne, tristetea e aducerea aminte de mine; veselia e aducerea aminte de tine. (Ernest Hello).
LVI. Datorinta de a fi vesel.
Am dreptul si datorinta de a fi vesel. Dreptul. Ascult pe cheflii. Ce spun ei? "Vieata e un vis sinistru, o halucinatie dureroasa, în schimbul careia neantul ar fi un bine". - Daca ai putea citi în sufletul meu, te-ai speria... Nu exista în lume o creatura mai nefericita decât mine. Lumea ma crede fericit. N'am fost fericit nici odata nici baremi o zi, - o oara". (A. France). Ca botezat, eu am la dispozitie toate bogatiile cerului si toate fericirile legitime ale pamântului. Sa presupunem ca acestea din urma lipsesc, si tot n'am pierdut decât foarte putin. Esentialul îmi ramâne. "Sunt plin de bucurie în mijlocul necazurilor mele", scria sf. Apostol Pavel, aruncat în lanturi. "Bucuria, noteaza un convertit englez, este secretul gigantic al crestinului". (Chesterton). Datorinta. Putina cinste fac eu lui Isus Hristos daca traesc sub legea lui ca o sluga morocanoasa. "Jugul meu este dulce", spune Mântuitorul. Sa nu uitam ca numai noi crestinii avem monopolul bucuriei. Ceilalti pot sa-si petreaca; ma prind însa ca nu sunt veseli. Bucuria vine dela constiinta cea buna. Conditiunea seninatatii este fidelitatea. Deci, veselie, ardoare, bucurie. Seninatatea exterioara sa corespunda pacii din launtru.
|
