Zice , unu !
,, Nici un muritor
nu ar putea indura batranetea, daca trista soarta a omenirii nu m-ar indupleca
sa-i mai vin o data in ajutor. Asemenea zeilor cantati de poeti care, atunci
cand muritorii sunt pe cale sa-si dea ultima suflare, le usureaza chinul p 212t1923c rin
vreo metamorfoza, si eu ii schimb pe batranii ajunsi cu un picior in groapa si
ii intorc, pe cat imi sta in puteri, la fericita varsta a copilariei.
Dar poate veti carti ? ajung sa vorbeasca in dodii, sa bata campii. Fara
indoiala. Si este taman ceea ce se cheama a da in mintea copiilor. Ce poate fi
mai copilaresc decat a bate campii si a vorbi in dodii? Si nu tocmai din cauza
ca este lipsita de judecata ne incanta si ne inveseleste aceasta varsta
frageda? ...
Cine ar putea indura tovarasia unui batran care ar fi pe cat de sprinten la
minte, pe cat de cumpanit si linistit? Asa ca eu il fac pe cel varstnic sa
aiureze, sa bata campii si aceasta fericita aiurare il fereste de grijile si
necazurile care il muncesc pe intelept. Comesean placut, el stie inca sa le
vorbeasca in pilde tovarasilor de pahar. Traieste nepasator si de-abia simte
povara vietii, pe care cu greu o pot duce pe umeri oameni mai zdraveni....
Si totusi, blagoslovit de mine, el este iubit de prieteni si poate inca
intretine o conversatie plina de duh. Caci, daca e sa-l credem pe Homer, de pe
buzele batranului Nestor curgeau cuvinte ce intreceau in dulceata mierea, in
timp ce amare erau vorbele navalnicului Ahile. Dupa acelasi poet, batranii isi
petreceau la adapostul zidurilor saguind. Aici batranetea o ia inca o data
inaintea copilariei. Aceasta din urma, desi foarte placuta, nu poate gusta una
din cele mai de pret desfatari ale vietii: palavrageala.
Mai apoi, batranii se dau in vant dupa copii, si copii dupa batrani fiindca
zeilor le place sa-i adune pe cei care se aseamana. Si, de nu luam in seama
ridurile si anii pe care ii poarta batranetea, pot semana doua lucruri mai bine
decat batranul cu copilul?
Amandoi au parul alb, o gura fara dinti, un corp imputinat, le place laptele,
se balbaie si vorbesc despre nimicuri. Prostia, uituceala, curiozitatea, toate
duc la asemanarea perfecta dintre cele doua varste. Cu cat oamenii imbatranesc
mai tare, cu atat se apropie de copii, pana ce parasesc aceasta lume la fel ca
niste prunci, fara sa fie dezgustati de viata si fara sa zareasca
moartea."
|
