ABANDONUL - CADRU DE REFERINTA
Unul dintre cuvintele cu cea mai întunecata rezonanta,indiferent de limba în
care este exprimat,este cel care denumeste abandonul. Semantic cuvântul abandon
inseamna,renuntare.A abandona ceva sau pe cineva înseamna a renunta la un bun sau
la un drept; si de asemenea într-un sens corelat, dar independent,are sensul de parasire
a familiei sau a copiilor ( conform Dictionarului Limbii Române).
În limbajul juridic se declara abandonat copilul care în conditiile legii se afla în
grija unei institutii de ocrotire sociala sau medicala, de stat ori privata, sau a unei
persoane fizice ca urmare a faptului ca parintii în mod vadit s-au dezinteresat de el pe o
perioada mai mare de sase luni.
Dezinteresul în acest context este definit ca incetarea oricaror legaturi între
parinti si copii, legaturi care sa dovedeasca existenta unor raporturi afective normale.
Precum se observa definitia abandonului se situeaza într-un dublu registru: cel al
psihologiei si cel al socialului. Adesea însa se manifesta o a treia implicare, aceea a
psihiatriei.
Abandonul este absenta, slabirea sau ruptura unei legaturi afective de sustinere
Antrenând cel mai adesea falimentul obligatiilor morale sau natural care sunt legate de
aceasta. Confuzia morala, daunele sociale cauzate adesea victimei, sunt conditii
favorabile aparitiei la aceasta a unor tulburari nevrotice sau psihotice reactive. si iata
de ce atât de multi copii care au fost abandonati, ajung sa fie pacientii spitalelor de
psihiatrie
Asadar tabloul abandonului si mai ales cel al abandonatului este complex si
umbrit de multitudinea aspectelor care se intersecteaza adesea comportând o dubla
functie- de cauza si efect.Un fapt se desprinde totusi ca fiind sursa primara a tuturor
evenimentelor care au loc fie in plan social fie in plan psihologic.Este vorba de
ruperea unei legaturi afective. Acesta este principalul factor responsabil pentru
declansarea unor lungi serii de evenimente în care copilul pierzând coerenta faptelor
interne si externe, ori poate nici ajungând sa o stapâneasca vreodata, devine în cele din
urma martor al propriei identitati ( M Dumitrana,1998,pag.5).
Abandonat nu inseamna doar copilul care este realmente în institutie; mai poate
fi vorba si de o stare de semiabandon. Atunci când copilul locuieste cu parintii, dar
fara a i se acorda atentie. Am aflat de curând de un caz în care parintii îsi tineau copii
închisi într-o camera, dându-le doar de mâncare. Se poate argument ca se ocupau de
nevoia lor de hrana,dar de celelalte nevoi sufletesti?
Tot în acest context se manifesta sentimentul de abandon pe care îl simte
copilul care poate sau nu sa aiba relatii cu realitatea.Când acest sentiment devine
coplesitor si complet necontrolabil de catre copil, se poate ajunge la nevroza de
abandon care poate ori nu avea cauze în realitatea concreta exterioara si care face
obiectul psihiatriei infantile.
Angoasa primara de abandon este o alta forma a trairii parasirii. Amenintarea
ca va fi dat la casa de copii, ca daca va mai continua cu anumite lucruri, va fi lasat pe
strada, ca va fi luat de tigani. Aceste amenintari sunt cauzele unei mari nelinisti care îi
este indusa copilului. Sunt extrem de daunatoare pentru încrederea de sine, pentru
securitatea copilului, marcheaza personalitatea si dezvoltarea sa ulterioara.
|
