ASISTENTA SOCIALA-FUNCTIE SI CARACTERISTICI

ASISTENTA SOCIALA-FUNCTIE SI CARACTERISTICI: asistenta sociala desemneaza un ansamblu de institutii, programe, activitati, profesii, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, minoritatilor cu probleme speciale, aflate temporar in dificultate si care datorita unor cauze de natura economica, socio-culturala, biologica, psihologica nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace si eforturi proprii un mod normal, decent de viata. Asistenta sociala, ca parte esentiala a protectiei sociale, reprezinta un mod operativ de punere in aplicare a programelor de protectie sociala pentru categoriile sus mentionate. Ea asigura prin serviciile sale specifice atenuarea partiala a inegalitatilor existente. Sistemul de asistenta sociala se bazeaza pe principiul sprijinirii persoanelor aflate in dificultate la un moment dat in functie de necesitatile lor, sursa financiara fiind reprezentata de fonduri bugetare de stat sau fonduri obtinute de la indivizi sau comunitate; in acest caz, prestatia se face in functie de nevoile existente, conform principiului solidaritatii sociale si nu dependent de contributia personala anterioara. Sprijinul acordat persoanelor in nevoie prin sistemul de asigurari sociale nu este precizat decat in limite mici prin lege, urmand a fi specificat prin analiza individuala a cazurilor, pentru care este nevoie de anchete sociale efectuate de specialisti.

ASISTENTA SOCIALA IN ROMANIA sistemul de asistenta sociala este dependent de organizarea socio-economica, de modelele culturale prezente in

comunitate. In perioada prerevolutionara, sentimentul solidaritatii sociale este elementul de baza al dezvoltarii tuturor formelor de asistenta sociala in tarile cu traditie democratica, dar si dezvoltarea din punct de vedere economic si social era in Romania aproape inexistenta. Aceasta a avut un efect de degradare sociala. Politica de egalizare fara discriminare in saracie, fara recompensarea justa a efortului creator si calitatii a limitat in mod paradoxal valoarea solidaritatii socio-umane. Tranzitia post-decembrista ca perioada istorica a dus pe de alta parte la saracirea accentuata a unei importante parti a colectivitatii. Ilegalitatile sociale aparute intre indivizi au o conotatie imorala in perceptia colectiva, nefiind privite ca recompense juste ale meritului si efortului uman. Desi o parte tot mai mare a populatiei asteapta o protectie sociala speciala care sa compenseze cel putin partial efectele negative ale tranzitiei, statul roman are tendinta sa se retraga tot mai mult din functiile sale de protectie sociala. Acest fapt este perceput ca un sentiment de abandonare, mai ales de persoanele aflate in dificultate. De aceea, asistenta sociala nu se poate margini la asistarea acestor categorii de persoane. In tara noastra, asistenta sociala trebuie sa puna bazele unei activitati sociale, mai ales pe baza de voluntariat in scopul antrenarii intregii colectivitati pentru rezolvarea problemelor proprii, deoarece in conditiile actuale se afla in dificultate in proportii variabile. Structura de organizare a asistentei sociale are mai multe nivele: national si local. La nivelul

national exista mai multe ministere si autoritati ale administratiei de stat: Ministerul Muncii si Protectiei Sociale raspunde de Oficiul de asistenta sociala, oficii de munca si somaj, centre de primire a minorilor, camine de pensionari, cantine de ajutor social, comisii de expertiza a capacitatii de munca; Ministerul Sanatatii are in jurisdictie leagane de copii, centre de dezintoxicare si de tratament a bolilor cronice si incurabile; Ministerul Educatiei Nationale raspunde de case de copii, scoli speciale, camine-scoala, centre de reeducare; Ministerul Justitiei 333m1223d raspunde de penitenciare, scoli speciale de munca si reeducare pentru minori; Secretariatul de Stat pentru persoane cu handicap-camine spital, camine atelier, camine de batrani; Comitetul roman pentru adoptie; Ministerul de Interne-sectii orasenesti si municipale pentru delincventi si institutii de cercetare cu profil social sau medicosocial; Casa nationala a asigurarilor sociale. La nivel local, asistenta sociala se realizeaza prin oficii teritoriale ale ministerelor si ale altor autoritati ale administratiei de stat, prin comisiile judetene si locale, servicii de autoritate tutelara ale consiliilor comunale, orasenesti. Autoritatile la nivel local sunt: Departamentul administratiei publice locale-prin servicii de autoritate tutelara din cadrul consiliilor locale, judetene, comunale; conditia de ocrotire a minorilor; Consiliul local al administratiei de stat; directia de munca si protectie sociala prin oficii de asistenta sociala; Inspectoratul teritorial de stat pentru

handicapati; directiile sanitare judetene; Inspectoratul judetean pentru invatamant; casele judetene ale asigurarilor de sanatate. Acest sistem de servicii are un caracter fragmentar si aplicarea legislatiei este dificila.

FUNCTII ALE ASISTENTEI SOCIALE IN SOCIETATEA CONTEMPORANA: Identifica si inregistreaza segmentul populational care face obiectivul activitatii sociale. Realizeaza o diagnoza a problemelor socio-umane cu care persoanele vulnerabile sau grupurile cu risc crescut se pot confrunta intr-o anumita perioada si in anumite conditii socio-economice si culturale date. Dezvoltarea unui sistem coerent de programe, activitati profesionalizate, de protectie si suport al acestora. Identificarea surselor de finantare a programelor de sprijin. Constientizarea propriilor probleme de catre cei aflati in situatie de risc. Stabilirea drepturilor si modalitatilor concrete de acces la serviciile specializate de asistenta sociala cu ajutorul cadrului legislativ institutional. Suportul prin consiliere, terapie individuala sau de grup in vederea refacerii capacitatilor de integrare socio-culturala si economica. Promovarea unor strategii de prevenire a situatiilor defavorizante. Dezvoltarea unui program de cercetare stiintifica la nivel national si local privind dimensiunea problemelor celor aflati in situatii speciale.

MASURILE DE PROTECTIE PENTRU HANDICAPATI: a).ajutorul special acordat persoanelor adulte incapabile de munca, fara venituri proprii

datorita handicapului; b).pensia sociala pentru nevazatori se acorda pe toata durata handicapului, indiferent de varsta si de veniturile pe care persoana le realizeaza din pensie sau salariu; are un cuantum fix de 100% pentru gradul I si 50% pentru gradul II din salariul minim pe economie indexat; c).alocatie de stat pentru copii cu handicap, acordata pana la 18 ani si reprezentand dublul alocatiei pentru copiii normali; d).salariul lunar pentru ingrijirea unei persoane cu handicap-se acorda persoanei ce are in ingrijire si supraveghere permanenta un minor sau un adult cu nevoi speciale; suma este egala cu salariul unei asistente sociale cu pregatire medie; e).alocatie de intretinere pentru copii cu handicap aflati in plasament familial sau atribuiti unei persoane sau familii pentru crestere si educare; reprezinta salariul minim brut pe economie indexat; f).concediul de maternitate pentru mama copilului cu handicap se plateste pana la 3 ani ai copilului; g).gratuitate pentru acordarea de orteze, proteze, dispozitive de mers, indiferent de cauza invaliditatii pentru copii, elevi, adulti, care ai un venit lunar mai mic decat salariul minim pe economie; h).scutirea de taxe vamale.

NIVELURI DE ACTIUNE ALE MECANISMELOR DE ASISTENTA SOCIALA: aceste mijloace actioneaza la nivel individual prin asistenta economica, psihologica, morala pentru persoanele in nevoi-someri, persoane dependente de droguri si alcool, persoane cu probleme de integrare in munca si

victimele a oricarui fel de abuzuri. Un alt nivel de actiune este cel interpersonal si de grup prin terapiile de familie, de cuplu sau ale grupurilor marginalizate. Un alt nivel este cel comunitar, in care actiunea se manifesta prin rezolvarea problemelor si conflictelor interetnice, mobilizarea energiilor individuale si colective pentru refacerea resurselor necesare integrarii lor normale. Un mod de actiune a specialistilor in asistenta sociala este furnizarea de date si cunostiinte grupurilor minoritare din punct de vedere social pentru ca acestia sa se poata constitui in grupuri de presiune sau sa creeze programe tip lobby pe langa forurile de decizie politica si administrativa, facilitand solicitarea unor inlesniri pentru interesele lor. In ultimul rand, un rol tot mai important pe langa institutiile guvernamentale il au institutiile nonguvernamentale, organizate pe sistem nonprofit, care se bazeaza pe o participare tot mai larga de tip voluntariat. Aceste organizatii preiau o parte din functia de protectie a statului, devenind o veriga importanta in constitutia societatii civile.

OBIECTIVUL INTERVENTIEI ASISTENTEI SOCIALE este de a ii sprijini pe cei aflati in dificultate sa obtina conditiile necesare unei vieti decente, ajutandu-i sa-si dezvolte propriile capacitati si competente. Aceste persoane sau grupuri, pe o perioada mai scurta sau mai lunga, nu pot duce o viata activa autosuficienta fara un ajutor economic sau fara un suport fizic, moral, social, cultural, ajutor venit din exterior. Acest ajutor are in vedere o

perioada limitata de timp, care dureaza pana cand persoana cu nevoi speciale isi gaseste resurse sociale, psihologice, economice pentru a putea duce o viata normala. Urmatoarele categorii de persoane constituie in mod special obiectul interventiei activitatilor de asistenta sociala: familii sarace: familii fara venituri sau cu venituri mici in care unul dintre parinti este somer, familii monoparentale, familii cu multi copii al caror necesar depaseste veniturile parintilor; copii care traiesc in mediu familial si social advers, abandonati si institutionalizati; minori delincventi, tineri neintegrati; persoane dependente de droguri si/sau alcool; persoane abuzate fizic si sexual; persoane cu handicap fizic si/sau psihic; persoane cu boli cronice si degenerative fara sustinatori legali; persoane in varsta aflate in incapacitate de autoservire; persoane care au suferit in urma calamitatilor naturale, sociale; persoane care au suferit discriminari (sociale, fizice, economice, psihologice)-grupari minoritare cu mai putine drepturi fata de populatia majoritara.

POLITICA SOCIALA SI CONCEPTUL DE BUNASTARE: statul dezvolta o serie de activitati: economica, culturala, educationala, de sanatate, in sfera populatiei si familiei, a copilului, a handicapatilor, a minoritatilor nationale, a sexelor, a mediului inconjurator, in scopul crearii unor mecanisme proprii capabile sa asigure egalizarea oportunitatilor pentru cat mai multi dintre membrii unei comunitati. Politica sociala reprezinta interventia statului in

configuratia proceselor sociale caracteristice unei anumite colectivitati in vederea modificarii lor intr-o directie considerata de catre factorii politici a fi dezirabila. Se incearca astfel prin mecanisme proprii de distribuire si redistribuire a resurselor existente in comunitate la un moment dat realizarea unei bunastari colective. Obiectivul declarat explicit al politicilor sociale in secolul 20 este bunastarea, termen definit de Marshal in 1970. dupa al 2-lea razboi mondial, in occidentul dezvoltat s-a lansat un nou concept in jurul caruia s-a constituit o adevarata ideologie. Desi nou, conceptul se referea la un proces istoric inceput de la inceputul secolului 19 in tarile occidentale si in America de Nord, tari intrate rapid intr-un proces de dezvoltare economica accentuata. Economia acestor tari se baza preponderent pe industrie. Ca urmare a acestor modificari economice, statul isi modifica substantial functiile asumandu-si roluri multiple in asigurarea bunastarii colective. In mod traditional, se considera ca startul bunastarii are responsabilitatea indeplinirii urmatoarelor obiective: a).producerea de bunuri publice ca aparare, securitate, infrastructura, sanatate, educatie, cultura si stiinta; b).protectia sau securitatea sociala a populatiei, care dintr-un motiv sau altul este in dificultate, aici existand 2 componente distincte: asigurarile sociala si sistemul asistentei sociale; c).dezvoltarea sociala prin asigurarea unor conditii sociale considerate importante. Programele politice de guvernare au urmarit in conceptii si viziuni

proprii dezvoltarea economica generala pentru a asigura astfel baza bunastarii sociale. In civilizatia moderna industrializata, bunastarea este un deziderat universal care implica o multitudine de factori. Optiunile principale in abordarea politicilor sociale in functie de care se constituiesc tipuri majore de state numite ale bunastarii sunt in numar de 2: optiunea universala sau maximalista si optiunea minimalista. Aceasta tipologie marcheaza stabilirea unui raport de colaborare si contiguitate a institutiilor statului cu institutiile societatii civile. Statul nu mai este o providenta nationala, un instrument de dominare si detinatorul absolut al instrumentelor. Guvernele si-au asumat responsabilitatea in atenuarea si combaterea efectelor generale ale problemelor sociale existente identificand tinte precise cum sunt somerii, copiii, batranii, bolnavii, delincventii, pentru a caror sustinere au actionat. Complementar conceptului de stat al bunastarii a aparut conceptul de bunastare colectiva, care reprezinta asigurarea intregii comunitati cu bunurile si serviciile necesare realizarii unui mod de viata considerat a fi normal la nivelul respectivei colectivitati. Conceptul de standard de viata al unei colectivitati se refera la starea aspiratiilor respectivei colectivitati modelate in mod special de disponibilitati interne si de sistemul de valori al acestei comunitati. Asupra standardului de viata actioneaza 2 factori in sensuri opuse: pe de o parte noile bunuri si servicii inventate-chiar daca nu sunt disponibile la nivel de masa,

genereaza aspiratii din partea tuturor membrilor comunitatii respective; pe de alta parte, existenta resurselor actioneaza in sens invers, apropiindu-le de posibilitatile existente. Dezvoltarea serviciilor sociale, sanatate, generalizarea asigurarilor, asistenta sociala, cultura a fost o necesitate absoluta in satisfacerea exigentelor egalitariste reclamate de emanciparea sociala si a presupus un efort considerabil din partea statului pentru asigurarea si gestionarea resurselor publice. Dezvoltarea unui aparat administrativ greoi cu ierarhie supradimensionata in paralel cu cresterea rolului institutiilor de control social sunt defecte ale acestui tip de stat in ansamblu, generand un raport disproportionat intre costuri si beneficii. Apare ca evident faptul ca pentru promovarea politicilor sociale maximaliste este nevoie de o economie solida cu un produs intern brut suficient de mare, astfel incat sa alimenteze un buget capabil a sustine masurile guvernamentale de asigurare a bunastarii tuturor membrilor comunitatii. Istoria a demonstrat ca in ciuda fondurilor inghitite de programele sociale saracia s-a mentinut, desi a fost eliminata saracia absoluta. Aceste state au devenit destinatia marilor migratii internationale din zonele sarace ale globului, ceea ce a presupus un consum suplimentar de resurse pentru integrarea sociala in majoritatea statelor occidentale. Tintele politicilor sociale sunt percepute in statul maximalist drept clienti. Legea de baza a comportamentului clientelar se respecta, cu alte cuvinte, in achizitionarea unui

serviciu, clientul se orienteaza catre cel mai ieftin. Serviciile si bunurile publice prevad neexcluderea niciunui individ odata ce aceste servicii au fost produse. Ele nu au pret de achizitie, fiind practic gratuite.

PRESTATII SI SERVICII OFERITE Alocatia de stat pentru copii, ajutor cu caracter universal, care se acorda tuturor copiilor intre 0-16 ani sau pana la 18 ani, daca urmeaza o forma de invatamant sau daca sunt handicapati. Cuantumul este fix, 65000 lei pentru primul copil, 100000 lei pentru al 2-lea copil si urmatorii. Aceasta suma nu depinde de mediul de viata, de ocupatia si salariul parintilor. Valoarea procentuala a alocatiei a scazut continuu raportat la salariul mediu pe economie: 1989-10,5%; 1994-4,7%; 2000-3%. Alocatia pentru intretinere pentru minori aflati in plasament familial sau incredintati unei familii sau persoane; aceasta este acordata familiei sau persoanei careia i s-a incredintat un minor spre crestere sie ducare; este o suma fixa. Ajutor pentru sotiile de militari in termen, care nu au alte mijloace de existenta, sunt inapte de munca, sunt gravide peste 5 luni sau au in ingrijire copii sub 8 ani. Ajutorul este sub forma unei sume fixe, lunare, pe durata stagiului militar, diferentiata in functie de mediu (rural sau urban). Ajutor pentru mame cu multi copii-peste 3-aflatii in ingrijire pana la 18 ani, respectiv 25 ani. Suma fixa poate fi pe durata vietii mamei. Indemnizatia de nastere: o suma fixa ce se acorda sub forma de ajutor de la a 2-a nastere. Un ajutor trimestrial, banesc,

obtinut pe baza de cerere si acordat, in urma unei anchete sociale, persoanelor aflate in incapacitate de munca, adulti si varstnici, fara venituri sau cu venituri mici, fara sustinatori legali sau sustinatori care nu-i pot sprijini. 7).Ajutor ocaziona in bani sau obiecte acordate acelorasi categorii de persoane. Se poate atribui de maxim 4 ori pe an pe baza de cerere. Este reprezentata de o suma fixa indexabila. Ajutor in caz de deces a unei persoane lipsite de venituri sau cu venituri mici, dependenta social, fara sustinatori legali. Se incaseaza de cel sau cei care se ocupa de inmormantare, pentru acoperirea partiala a cheltuielilor. Pensia sezoniera pentru incalzire pe timp de iarna acordata pe baza de cerere si probata prin declaratie de venit pe membru de famile. Subsidii, alocatii, ajutoare si inlesniri acordate persoanelor cu nevoi speciale. Sursa acestora este fondul de risc si accidente completat la bugetul de stat. Acesta este administrat de Secretariatul de stat pentru handicapati si Inspectoratele judetene pentru handicapati.

PROTECTIA COPILULUI IN ROMANIA inregistreaza anumite particularitati fata de protectia in general. Cea mai importanta deosebire apare din punctul de vedere al dimensiunilor acestor politici. Exista in forme si grade variate programe universale de protectie a copilului. In orice societate copilul reprezinta o valoare centrala. In conditiile tranzitiei caracterizata prin explozia saraciei, protectia sociala a copilului ar trebui sa reprezinte prioritatea absoluta.

Se deosebesc mai multe forme de protectie a copilului: a).este vorba in primul rand de suportul material universal universal pentru familii cu copii constand in alocatia pe care fiecare copil o primeste pana la 16 ani; reducerea de impozit este modica, dar exista; gratuitati de diferite tipuri; asigurarea conditiilor unui nivel decent de viata in ceea ce priveste locuinta, hrana, securitatea. b).in al doilea rand este vorba de educatia gratuita si de acordarea de suporturi materiale pentru imbunatatirea participarii scolare (manuale gratuite si burse). c).in al treilea rand este vorba de asistenta medico-santitara pentru perioada maternitatii si apoi pentru mama si copil. d).in al patrulea rand este vorba de protectia pentru copiii cu nevoi speciale: copii cu deficiente si dizabilitati motorii, psihice, neurologice, senzoriale si mixte si minorii delincventi. Evolutia modelului de familie traditionala in Romānia: pana in perioada de dupa al 2-lea Razboi Mondial, familia traditionala romana este de tip extins, din punct de vedere al dimensiunilor cuprinzand mai multe generatii, de regula copii, parinti, bunici si chiar alte rude. Treptat, dimensiunile familiei au scazut din 2 motive: reducerea numarului de copii pe cuplu si prin pastrarea in nucleul familial a parintilor si copiilor si uneori a bunicilor. Modelul familial de tip traditional extins s-a pastrat doar in anumite zone economic defavorizate, de regula in mediul rural, la unele nationalitati (romi) sau in unele comunitati religioase. In aceste familii, specific este rolul important de sprijin si suport

acordat copiilor care beneficiaza atat de ingrijire, cat si de mediul afectiv bogat oferit de parinti si rude. Alt factor pozitiv in familiile traditionale este reprezentat de solidaritatea indivizilor din grupul familial, care are ca urmare protectia crescuta a copiilor, infirmilor, bolnavilor, batranilor si celor fara mijloace de subzistenta. In aceste familii exista un rol bine definit pentru fiecare membru al nucleului familial, stabilindu-se o ierarhie precisa in ceea ce priveste crearea de bunuri materiale, determinant fiind rolul tatalui, femeia avand rol subordonat. In acest climat traditional, familia dezvolta numeroase relatii de vecinatate, de dezvoltare a comunitatii cu posibilitati multiple de intrajutorare, cooperare, petrecerea timpului liber. Familia moderna sparge tiparele traditionale, fiind caracterizata prin tendinte de restrangere a numarului de membrii. Ea cuprinde binomul parinti-copii, eventual bunici. Datorita activitatilor zilnice ale parintilor, ambii ocupati cu servicii, iar in cazul femeii pastrarea functiilor legate de gospodarie si de cresterea copiilor, se recurge adesea la institutii pentru copii-crese cu program zilnic sau saptamanal sau la "institutia bunicilor", copiii fiind plasati in familia bunicilor, de regula temporar. In acest mod apar modificari in relatia parinti-copii si in comportamentul copiilor, care nu mai beneficiaza de un program supravegheat si de o educatie coerenta realizate de o singura persoana cu autoritate (mama), copilul va deveni egoist, rasfatat, capricios. Unii sociologi considera ca aceasta

deplasare a tipului familial catre familia moderna anunta declinul si deteriorarea vietii afective de familie cu efect negativ asupra dezvoltarii copilului. O parte a functiilor familiei traditionale este preluata de institutiile specializate subventionate partial de stat (crese, gradinite), dar si azile de batrani, scoli speciale. Exceptie fac familiile de romi care pastreaza in continuare familiile de tip extins, la care varsta casatoriei se mentine foarte redusa-12 ani, spre deosebire de varsta de casatorie la sexul feminin in mod normal-22,2 ani. Varsta medie a primei nasteri in familiile de romi este la 18,5 ani; natalitatea se mentine la nivel ridicat-4,32 copii/cuplu, spre deosebire de 1,72 copii/cuplu in mod normal. Exista in familiile de romi tendinte manifestate doar la nivel volitional de integrare in sistemul de viata modern, iar in familiile de romi cu studii superioare exista tendinta de planing familial. Politica de protectie a copilului ar trebui sa se adreseze mai multor aspecte: Hrana si calitatea nutritiei: saracia rapida a populatiei din ultimii ani se reflecta asupra ponderilor pentru alimente din totalul cheltuielilor familiale. Impactul major al nutritiei asupra starii de sanatate este resimtit din primii ani de viata cu consecinte imediate, dar si pe termen lung. In mortalitatea infantila, distrofia si sindroamele carentiale sunt asociate cu peste 30% din cazuri. Starea de nutritie deficitara poate fi determinata de mai multi factori: greutate mica la nastere (12% din greutate); prematuritate, care este uneori semn de malnutritie

materna; intarcarea precoce prin introducerea diferitor preparate de lapte necorespunzator. Studiul releva ca 60% dintre copii primesc biberonul inainte de 4 luni. Un alt element descoperit este incidenta crescuta a sindroamelor anemice, care are punct maxim la 2 ani, cand aproximativ 50% din copii au hemoglobina sub 11g/100. Dupa aceasta varsta, numarul de cazuri scade usor si raman 40%. Aceasta se datoreste unui aport proteic deficitar, iar pe de alta parte cantitati reduse de produse medicamentoase pe baza de fier, care ar trebui sa reduca anemia. In 1990 situatia nutritionala s-a imbunatatit spectaculos-pe de o parte o bunastare relativa, a cresterii ofertei producatorilor particulari, dar s-a degradat rapid dupa 1991 datorita cresterii preturilor alimentelor, care tind sa aiba pondere mai mare in cheltuielile familiale comparativ cu bunurile nealimentare. Situatia este diferita de celelalte tari din fostul bloc comunist, unde alimentele au preturi mai scazute decat cele nealimentare. Locuirea si poluarea: urbanizarea de tip socialist a produs un adevarat soc cultural in evolutia familiei si, deci, in dezvoltarea copilului. Caracteristicile oraselor noastre sunt apartamentele din blocurile supraetajate total diferite de spatiul rural traditional. Migratia rapida la orase datorita industrializarii fortate si confiscarii pamanturilor a fortat locuirea in spatii limitate fara gradini si curti, reprezentand o trauma pentru cei din mediul rural. Aglomerarea accelerata a oraselor a dezechilibrat raportul cerere-oferta, in ceea ce priveste locuintele,

raport ce se mentine si astazi in zonele industrializate.

SECTORUL NON-PROFIT: problemele sociale si modalitatile de rezolvare a acestora difera de la o tara la alta, iar in cadrul aceleasi tari sunt in functie de traditia istorica, dezvoltarea economica sau filozofia politica, specifice intr-o perioada anume. Unele probleme pot fi considerate suficient de extinse, importante sau relevante pentru a indreptati preocupari ale guvernelor respective, altele pot fi lasate in seama sectorului non-profit sau voluntar, a celui privat pe obtinerea de profituri, iar altele sunt preluate de familie sau grupuri ale comunitatii, unele relativ neorganizate. Aceste grupuri pot juca un rol important in asigurarea bunastarii sociale prin suplimentarea serviciilor oferite de organizatiile guvernamentale sau de alte agentii specializate. Lipsa unor structuri stabile nu le permite insa a fi considerate parteneri in rezolvarea problemelor sociale majore. In tarile occidentale dezvoltate (S.U.A., Marea Britanie) exista tot mai mult tendinta de a inlocui structura monolitica a statului de elaborare si aplicare a politicilor sociale cu activitati imbinate ale agentiilor guvernamentale sectorului non-profit si ale comunitatii locale. Activitatiile acestora din urma largesc gama de servicii care pot fi oferite si include o mare diversitate de institutii exceptate de la impozitare sau cu alte scutiri de taxe. S-a luat aceasta masura deoarece s-a considerat ca scopul principal al acestor institutii nu este de a obtine profituri, ci de a oferi servicii utile comunitatii.

Aceasta se realizeaza pe baza voluntariatului unor persoane responsabile si generoase, iar pe de alta parte prin implicarea diferitor persoane calificate pentru diverse activitati si retribuite. Sectorul non-profit cuprinde spitale, clinici si institutii de ocrotire a sanatatii, universitati, scoli, centre de instruire a tineretului si adultilor sau de perfectionare si reprofesionalizare, muzee, case de cultura, institutii care ofera servicii de asistenta si protectie sociala pentru someri, pentru batrani, pentru orfani, pentru persoane cu nevoi speciale si alte categorii defavorizate din punct de vedere social. Sectorul non-profit a fost redescoperit in contextul dezbaterilor cu privire la gasirea unor alternative viabile de organizare a bunastarii sociale. Calitatile agentiilor non-profit in raport cu serviciile oferite de stat: flexibilitate; eficienta din punct de vedere al costurilor; caracter non-birocratic; personalizarea serviciilor prin relatii directe, permanente intre specialisti si voluntari cu beneficiarii serviciilor; adaptarea permanenta la situatiile si cerintele nou aparute. Organizatiile non-guvernamentale trebuie sa isi demonstreze in fapt necesitatea si eficienta, nelimitandu-se la simpla invocare a unei presupuse utilitati. Aceasta implica permanenta adaptare la cerintele vietii si aplicarea consecventa a unor noi principii manageriale. Ca si sectorul privat, sectorul non-profit trebuie sa se centreze pe schimbari, pe orientari practice, sa diversifice sursele, sa caute noi oportunitati, sa recompenseze inovatiile si rezultatele efective, sa fie mobil si

flexibil in conceperea, distribuirea si aplicarea serviciilor.

SERVICII SOCIALE SPECIFICE PERIOADEI DE TRANZITIE CARE URMEAZA A SE DEZVOLTA: servicii de protectie a copilului impotriva maltratarii si a abuzurilor; servicii de sprijin si consiliere a somerilor; servicii de integrare sociala a delincventilor; servicii la domiciliu pentru toate categoriile de persoane vulnerabile; centre de consiliere familiala; servicii la nivel comunitar; servicii sociale de intreprindere; servicii sociale de educatie sexuala in scoli; servicii sociale pentru persoanele care consuma droguri, unde munca ar trebui sa se realizeze in echipe; servicii pentru potentiale victime ale infractiunilor; servicii pentru protectia imigrantilor; servicii pentru protectia cersetorilor si a vagabonzilor.

SUBSIDII ACORDATE PERSOANELOR CU NEVOI SPECIALE: se acorda gratuit in folosinta motorete, motociclete adaptate pentru persoanele cu deficiente motorii si autoturisme de mic tiraj cu comenzi adaptate pentru persoane cu nevoi speciale; cresterea sumei exceptate de impozit pe venit in cazul persoanelor cu handicap care lucreaza; gratuitate la instalarea, montarea si plata abonamentului telefonic; gratuitate pentru transportul urban al persoanelor cu handicap si a ingrijitorilor acestora; gratuitate de 6-12 calatorii cu trenul pentru persoanele cu handicap si ingrijitorii acestora; reduceri de preturi, bilete cu regim special in statiunile balneoclimaterice; concedii de

odihna suplimentare, pensionare cu reducerea varstei in cazul persoanelor care lucreaza; reducerea impozitului pe profit proportional cu ponderea persoanelor cu nevoi speciale in totalul personalului. 1).Alocatii de sprijin pentru somaj acordate pe durata a 18 luni dupa expirarea perioadei de ajutor de somaj. Alocatia reprezinta 60% din salariul minim brut pe economie. 2).Masa gratuita la cantinele de ajutor social. 3).Servicii de asistenta sociala la domiciliu. 4).Forme de ocrotire institutionala a unor categorii de minori, a persoanelor adulte cu handicap, a bolnavilor cronici si a varstnicilor.