Putem vorbi de abandon sau de abandon camuflat. Abandonul se produce cu ocazia unui eveniment oarecare ce rupe sau slabeste legaturile familiale. Putem cita de exemplu: un deces, o neintelegere conjugala, o calatorie, o plasare intr-un asezamant sanitar. Din punct de vedere psihologic abandonul este definit ca o actiune de parasire a unei fiinte, de lipsa de preocupare pentru soarta acesteia. Orice situatie ce duce la slabirea sau ruperea legatu 949d34j rilor afective poate fi traita ca abandon. Subiectul poate reactiona printr-o tristete coplesitoare sau agresivitate, evenimentul prezent joaca un rol de revelator , reactivand experienta dureroasa din copilarie. El face sa apara structura psihica latenta si poate genera conduite nevrotice, depresive de exemplu: profilul mamei ce-si abandoneaza copilul este redat de starea civila( in special provine din afara casatoriei), varsta mica a mamei ( 15-19 ani )si nivelul scazut de instruire al mamei. Se remarca 2 tipuri de comportament in cazul mamelor care au intentia de a abandona copilul in maternitate .Unele au atitudinea defensiva , de autoprotectie, negand existenta copilului, nedorind sa-l vada, sa-l alapteze, crezandu-se prada unor conjuncturi nefericite, neintelese de personal, argumentat si invocand rezumate nefondate, privind abandonul unica solutie. Cea de-a doua categorie sunt femeile care considera abandonul ca fiind soarta copilului din cauza situatiei lor economice, a conditiilor de viata.
Mamele cu tendinta de a abandona ascund de obicei aceasta intentie pentru a nu fi privite cu ostilitate de ceilalti. Grupele de copii la care riscul de abandon in maternitate este mai mare sunt evidentiate de greutatea la nastere (greutatea mica si foarte mica 1.500g), rangul copilului abandonat difera in functie de etnie .Din mai multe ratiuni copilul care este abandonat poate fi incadrat in categoria de copil neglijat. Fenomenul de abandon are cauze multiple si in consecinta, masurile de scadere ale acestuia, trebuie sa se adreseze fiecarei cauze. Unul din factorii ce ar duce la scaderea abandonului ar fi controlul nasterilor prin cresterea eficientei retelei de planing familial. Femeile neglijeaza planificarea familiala si accepta nasterea necontrolata a unui copil care ulterior va constitui un caz de abandon, in locul unui mijloc de informare si control natural al nasterilor care sa-i ofere posibilitatea de a hotari numarul sarcinilor si momentul aparitiei lor. Un alt mijloc de a reduce abandonul ar putea fi identificarea categoriei cu risc de abandon ulterior asigurandu-le ajutor material inainte si dupa. Pentru familiile numeroase ar putea fi acordat un ajutor material corespunzator necesitatilor, celor cu probleme de sanatate asigurarea atentiei sporite asupra starii de sanatate, iar in cazul celor cu handicap sprijin considerabil ,medical si psihologic precum asistenta in ingrijirea la domiciliu.
E dificila prezumtia ca in urmatoarea perioada de timp am putea asista ca urmare a aplicarii unor masuri eficiente, la o scadere semnificativa a ratei abandonului. Acesta are cauze profunde de ordin economico-social si educational. Existand o actiune concertata care sa aiba ca rezultat cresterea nivelului de trai al intregii populatii si modificarea mentalitatilor, ne putem astepta la o diminuare a amplorii acestui fenomen
In dictionarul enciclopedic de psihologie se spune ca termenul de abandon provine din expresia veche (etre a l'abandon, etre a la merci de: a fi la mana cuiva). Inseamna faptul de a se indeparta de o persoana (aici de un copil) sau de a-l lasa fara a-i arata afectiune si interes. Definim abandonul categoric atunci cand o mama celibatara naste in secret la spital si isi lasa copilul, ceea ce traduce refuzul de a-si asuma cresterea lui. Exista si alte forme de abandon: prin rele tratamente, prin indiferenta.
In fiecare din aceste categorii maltratarea poate fi intalnita in diferite grade. Ea poate fi grava sau mai putin grava, scurta sau de lunga durata, cronica sau situatii particulare. Unor parinti le lipseste abilitatea de a se angaja pozitiv in relatia lor cu copilul oferind prioritate nevoilor de baza, aproband respingere si indiferenta. Copilul traieste anxios sperand un ajutor eficient. Este dureros sa recunosti diferitele forme ale anxietatii lor si de nesuportat sa accepti ca exista copii convinsi ca nimeni nu i-ar iubi vreodata. Copilul se raporteaza la o intreaga lume de adulti, durerea, dezamagirea si furia, tentative de defensiva, precum si trairea momentelor de acceptare, bucurie si siguranta au fost de asemenea parti ale copilariei noastre .
Este profesional sa cunosti sentimentele cuiva pentru a fi capabili sa te relationezi in mod adecvat. Lucrul in domeniul maltratarii copilului reprezinta mult mai mult decat o provocare emotionala si atitudinala fiind si o provocare intelectuala .
|
