Abuzul emotional este cel mai greu de definit dintre toate formele de maltratare si poate sa apara in situatii foarte diferite de viata. Poate fi definit ca o atitudine sau actiune cronica a parintilor sau alte ingrijitoare ce dauneaza si impiedica dezvoltarea unei imagini de sine pozitive a copilului. Abuzul emotional nu se identica cu intamplarile izolate de respingere ce pot fi intalnite in majoritatea familiilor. Fiecare poate fi distant sau iritat cateodata neglijand pentru un moment nevoile copilului si primand nevoile noastre. Copilul va fi dezamagit confuz si furios. Vom corecta aceasta situatie atunci cand exista posibilitatea sa o facem fara urmari in 222f59c viata copilului. Uneori sunt benefice asemenea intamplari in vederea realizarii cu succes al procesului de individualizare.
Abuzul emotional implica un model de comportament continuu si stabil fata de copil, comportament ce devine trasatura dominanta a vietii acestuia. (Garbarino 1986 p.45,Brassard, Germaine si Hart 1987 p.132,Glasser 1993, p.251-267 p.259, McGee si Wolfe 1991 p.3-18) Un tip de abuz legat de copiii care sunt perceputi in mod negativ de parintii lor chiar de la nastere sunt expusi in mod continuu la diferite grade de refuzare. Copiii simt ca ceva nu e in regula cu ei, ca sunt ,,nebuni'', ,,rai'' , ,,prosti''. Ei sunt ridiculizati, respinsi si vazuti ca o sursa a problemelor parintilor. Aceasta forma de abuz se reuneste cu abuzul fizic. Poate fi observat si ,,sindromul Cenusaresei'' . Copilul este expus unui abuz emotional nu numai al parintilor, dar si al fratilor. Acestia din urma simtindu-se in nesiguranta si suferind de o anxietate cronica datorata atitudinii parintilor, prefera posibilitatea de a se alia cu parintii pe care-i percep puternici si periculosi. Ei definesc fratele si sora ca fiind ,,imposibil'' sau ,,stupida'' si ca pe cineva care este vinovat de tot ceea ce e rau in familie. Abuzul emotional include terorizarea copilului prin amenintari cu pedeapsa,cu parasirea sau alungarea, amenintarile creandu-i stari de anxietate .
Abuzul emotional e diferit de cel fizic prin faptul ca cel abuzat nu e necesar constient ca a fost abuzat, dar nici cel care abuzeaza nu e necesar constient de abuzul sau .
Un alt grup expus abuzului emotional sunt cei ai caror parinti sunt violenti unii cu altii (Hershorn si Rosenbaum 1985 p.265, Silvern si Kaersvang 1989 p.74, Kocinsky 1993 p.326) ,,Pentru multi dintre acesti copii a experimenta violenta inseamna a trai in acelasi apartament sau casa cu parintii si de asemenea , de a suporta consecintele climatului de ura si ostilitate dintre parinti si din restul familiei (Cristiensen 1988 p.79). Acesti copii traiesc in anxietate si-si folosesc adesea energia pentru a avea grija de ei insisi si in mod ironic chiar si de parintii lor. Acesti copii isi asuma responsabilitati in situatii pentru care nu sunt suficient de maturi sa le faca fata . Nu le ramane decat putina energie si bucurie pe care sa o investeasca in joaca, in relatiile cu alti copii si in invatatura . Sunt martori unor repetate episoade de violenta intre parintii lor, iar posibilitatile acestor copii de a se identifica in cadrul familiei sunt limitate atat in privinta identificarii cu parintele care abuzeaza cat si a identificarii cu cel care este abuzat(Brassard, Germaine si Hart1987 p.164-231). Trebuie luati in considerare si copiii celor care consuma droguri sau alte substante(Hansen1991p.20-26, Skov si Olufsson1992 p.196). Copilul este expus la anxietate si situatii neprevazute pe care nu le poate intelege. Factorii stresanti asociati (Livdal 1987 p.20-27) sunt legati de probleme financiare, probleme locative, materiale sau coabitare. Asemenea parinti neaga, minimalizeaza si irationalizeaza abuzul .Acest tip de negare este un aspect al abuzului care dezorienteaza foarte mult copilul. Cei care consuma droguri se intampla sa realizeze proiectia asupra copilului pe care s-ar putea sa-l faca sa se simta raspunzator de orice problema ar aparea. Un consumator de substante poate distorsiona perceptia copilului asupra realitatii la fel de mult ca un parinte psihotic. Copilul traieste sentimentul vinovatiei pentru ceea ce se intampla: ,,daca as fi fost suficient de cuminte mama nu ar fi baut''. Rusinea sociala este o alta tara a acestor copii. Consumul de droguri contribuie la izolarea si stigmatizarea familiei. Chiar in cazul in care abuzul de substante nu e o problema cronica, acesta poate juca un rol central, atat in abuzul fizic cat si in cel sexual. Alcoolul reduce stapanirea de sine care altfel ar fi putut preveni abuzul. Copiii consumatorilor de substante sunt maltratati deja de la nivelul vietii intrauterine. Acest lucru e valabil si pentru consumul de alcool. (Jones 1973p.1267-1270) a introdus diagnosticul sindromului de alcoolemie fetala (SAF) pentru a arata deficientele innascute ce pot aparea caracterizandu-se prin: fizionomie specifica, malformatii congenitale, tulburari de crestere si retard mintal (Tailor1991 p.35-68). Tulburarile de dezvoltare ce apar la nivel fetal continua dupa nastere . Retardarea mentala este cea mai serioasa consecinta a influentei negative a alcoolului asupra fatului, efect denumit EAF, ,,efectul alcoolemiei fetale” (Skov si Olufsson1992 p.196). Copiii ai caror parinti divorteaza fara a fi capabili sa realizeze cresterea copilului sunt expusi la abuz emotional. Copilul e plasat in mijlocul unui conflict cronic in care unul dintre parinti il acuza pe celalalt, copilul fiind fortat sa se alieze unuia dintre ei. Copilul e confuz, el pierde un parinte, devine deprimat si dificil. Legaturile cu cei apropiati sunt afectate, intr-un mod negativ, timp de multi ani.
Klosinski G 1993 (p.557-563) mentioneaza patru aspecte legate de separare si divort ce pot fi identificate ca abuz emotional:
*cand copilul dezvolta o anxietate cronica de separare si sentimentul de vina datorita faptului ca s-a aliat unuia dintre parinti;
*cazul in care copilul a fost folosit in mod constient sau inconstient spre a ajuta la functionarea unuia dintre parinti spre spionare etc.,dezvolta adesea tulburari psihosomatice si de comportament;
*cazul rapirii copilului sau separarea ilegala a acestuia fata de parinti;
*cazul in care parintii se bat in prezenta copilului.
S-au descoperit alte doua sindroame de maltratare:
a) ,,Munchausen prin intermediar'' - poate fi descris, atat prin abuz fizic, cat si periodic sau emotional;(Rosenberg1987 p.547-563 si Meadow1982 p.92-98,p.811-812 ,1977p.342-345 si 1990p.351-357)
b) ,,esecul non-organic de dezvoltare''(Crittenden(1987 p.73)
Sindromul Munchausen descrie un tip de maltratare in care parintii fabrica o boala de care pretind ca sufera copilul. Acestia fabrica simptomele unei boli de care pretind ca sufera copilul, descriindu-le intr-un mod foarte convingator, parintii fiind foarte preocupati si ingrijorati de simptomele bolii. Sindromul cuprinde atitudini si actiuni ale parintilor care sunt preocupati de sanatatea copilului pana la fabricarea bolii, modificarea rezultatelor de laborator, inducerea activa la copil a simptomelor bolii (Kaufmann et.al.1989 p.516-524).
Esecul non-organic de dezvoltare (ENOD) este intalnit la copiii care primesc o ingrijire fizic adecvata, dar sunt neglijati din punct de vedere emotional. Suferinta lor duce la o slaba dezvoltare si o slaba crestere in greutate . Esecul-non organic de dezvoltare arata clar ca ingrijitorii copilului sunt incapabili sa-l ingrijeasca. Aceasta stare poate fi intalnita intr-o varietate de conditii caracterizate prin lipsa de competente sau nesiguranta in indeplinirea rolului de parinte si pana la conditiile ce definesc simptomele rejectarii copilului de catre parinte. Perpetuarea in timp a esecului non-organic poate duce la o deteriorare iremediabila a dezvoltarii fizice precum si a altor aspecte din dezvoltarea copilului .
Abuzul emotional este premergator si este implicat in toate tipurile de abuz. Provocarea unei interventii ar presupune identificarea acestor copii stabilirea existentei abuzului emotional precum si ajutorul acordat atat copiilor, cat si parintilor.
Copiii prezinta dependenta fata de cei care ii ingrijesc pentru satisfacerea nevoilor emotionale si fizice. Abuzul sexual poate fi savarsit de parinti, bunici (Margoliu1992 P.541-552), rude (Margoliu 1994 P.215-225) precum si adulti de ,,incredere'' (exemplu-prietenul mamei, profesorul sau persoana care ingrijeste copilul). Acest abuz cuprinde un spectru larg de activitati incepand cu urmarirea impreuna cu copilul a filmelor sau revistelor cu tenta sexuala pana la privirea adultului in timpul masturbarii sau practicarea unor jocuri ca pipairea apoi masturbarea sau intramisiunea orala, anala sau genitala, adultul folosind astfel copilul pentru satisfacerea propriilor sale nevoi sexuale(Finkelhor1986 p.63-65). Copiii pot fi abuzati sexual incepand cu varste foarte mici , fiind sedusi prin joc in situatie sexual-abuziva, copilul fiind stimulat si obligat sa se angajeze, fie prin recompense sau amenintari.
Fiindu-i prezentata ca situatie speciala copilul nu are capacitatea de a intelege ceea ce se intampla. In cazul in care i se prezinta ca fiind, joc secret intelege neregula. Rolul copilului poate fi solicitat fie ca activ sau pasiv. Desi rare in cadrul familial abuzul e traumatizant d.p.d.v. emotional prin faptul ca tacerea copilului e asigurata de coruperea copilului considerandu-se vinovat si responsabil fata de ceea ce se intampla .Exista posibilitatea ca acest abuz sa devina violent sau sa devina astfel daca evolueaza in intromisiune, abuzatorul dezvoltand un comportament de constrangere . Abuzul sexual poate continua pana copilul evadeaza din aceasta relatie sau cineva sesizeaza acest fapt si intervine . Un aspect confuz si inspaimantator al acestui abuz este secretul pe care trebuie sa-l tina si sentimentul complicitatii care il domina .Capacitatea de a face fata experientei traumatice va fi afectata datorita varstei copilului si nevoia atasamentului. Depistarea unui abuz sexual e variata: copiii pot fi foarte directi, pot prezenta forma abuzului prin joaca(Mc Farlane1986 p.4-14), interogati sau relatarea indirecta (exemplu-prin prietenii lor de joaca carora s-au destainuit).Cu toate acestea copilul pastreaza secretul acelor intamplari si le neaga daca e interogat direct. Ar putea protesta eventual la vizita abuzatorului refuzandu-i compania deoarece ,,ii placeau jocurile stupide''.
Copiii care au fost expusi abuzului sexual vor prezenta un comportament sexualizat timpuriu. Vor prezenta o forma de flirtare pseudo-materna. dereglari serioase ale somnului , fobii si cosmaruri avand un continut sexual pot fi de asemenea semnale ale faptului ca un copil a fost abuzat sexual. Pot fi prezente crize isterice, tipete, tremuraturi, lesin; vorbindu-se de o pseudoepilepsie (Putnam1985 p.65-97,Finkelhor1986 p.63-65,Conte si Berliner1988 p.48-76).
Adolescenta este perioada cea mai critica privind acest abuz deoarece revin ganduri amenintatoare spre suicid. Nescapand de abuz considera urmarile expunerii acestui fapt mult mai rele decat continuarea lui, astfel suiciderea fiind privita ca singura cale de iesire din dilema irezolvabila. Exista si alte tipuri de comportament auto-distructiv(Shapiro1987 p.45-54): abuz de droguri, prostitutia fiind considerata a fi o modalitate de evadare distructiva. Nefiind capabili pentru concentrarea spre a invata ceva la scoala nu vor fi pregatiti in mod adecvat pentru competitia existenta pe piata muncii. Obtinerea unor dovezi in legatura cu abuzul sexual e mult mai dificila decat dovedirea abuzului fizic. Exista unele simptome psiho-somatice care pot fi corelate cu abuzul sexual. Abuzul sexual este asociat adesea cu alte tipuri de maltratare descrise anterior . Un copil care a fost abuzat in propria familie s-ar putea de asemenea sa fi fost expus si altor tipuri de maltratare.
|
